COMPOZÍTIE, compozitii, s.f.
1. Totalitatea elementelor care alcatuiesc o unitate; structura,
compunere, alcatuire. 2. Opera, bucata, compunere artistica,
in special muzicala. ** Studiul regulilor de compunere a unei bucati
muzicale; totalitatea cunostintelor muzicale care permite compozitorului
sa se exprime intr-o forma artistica. 3. Felul in care sunt
dispuse elementele imaginii intr-un tablou, astfel incat se se echilibreze intre
ele. ** Gen de pictura, de sculptura, de desen reprezentand personaje
in actiune. 4. Joc al unui actor care interpreteaza un rol bazandu-se
in primul rand pe trasaturile distinctive ale personajului respectiv.
5. Exercitiu scolar constand in dezvoltarea in scris a unei teme
cu caracter literar date de profesor; compunere. 6. Aliaj de cositor cu care
se captuseste suprafata unei piese metalice care freaca
alta suprafata metalica, cu scopul de a micsora frecarea.
- Din fr. composition, lat. compositio.
Definitie
pentru spatiu plastic:
structura
armonioasa si echilibrata, inchisa sau deschisa, statica sau cinetica, plana
sau in relief, topologica sau tensionala, a imaginarului: datele fizice ale
operei sunt dar premise materiale.
Intr-un
spatiu plastic, prin organizarea elementelor de limbaj plastic (puncte , linii
, culori , forme) dupa anumite principii, se creeaza o forma unitara numita
compozitie plastica.
O compozitie este considerata unitara daca prin eliminarea unui element se
strica ordinea si echilibrul acesteia.
Cand elementele de limbaj plastic (puncte si linii) au o semnificatie statica ,
fiind ordonate pe trasee orizontale sau verticale, iar culorile apropiate
valoric, raman in acelasi plan, compozitia este statica.
Cand elementele sunt puse pe diagonale ascendente sau descendente, iar culorile
contrastante accetueaza efectul dinamic si spatial , compozitia este dinamica .
Clasificarea compozitiei plastice dupa modul in care centrul de interes conduce
privirea spre interiorul sau exteriorul unei lucrari :
Compozitia inchisa are, de regula , un singur centru de interes care indreapta
privirea spre interiorul lucrarii, iar principalele elemente componente sunt
dispuse in zona centrala care o inconjoara.
Exemplu: ,, Nasterea Venerei "de Sandro Botticelli
Compozitia deschisa se caracterizeaza prin existenta mai multor centre de
inters care indreapta privirea spre exteriorul lucrarii. Aspectul acesteia
poate crea impresia ca este un detaliu dintr-un ansamblu. Exemplu: ,, Primavara
"de Sandro Botticelli
Principii compozitionale
1. Paginatia consta in modul de asezare , de organizare a elementelor de limbaj
in spatiul plastic.
2. Structura reprezinta schema compozitionala de ansamblu dupa care sunt
dispuse elementele .
2.1. Schemele compozitionale sunt de mai multe feluri :
a) in triunghi
- triunghiul cu varful in sus exprima masivitate , stabilitate si se potriveste
cu reprezentarea
unor subiecte care exprima solidaritate si permanenta;
- triunghiul cu varful in jos exprima lipsa de stabilitate sau echilibru
instabil ;
b) in spirala - spirala exprima dinamismul maxim, fie centripet sau centrifug,
si este proprie unor subiecte dinamice ;
c) circulara - cercul este perfectiunea , centrarea atentiei fiind dirijata
spre interiorul imaginii si se potriveste unor compozitii cu subiecte din
domeniul mesajelor simbolice ;
d) eliptica - elipsa este expresia miscarii de rotatie dinamice, privirea fiind
dirijata circular si este recomandata unor subiecte dinamice inchise ;
e) trapezoidala - trapezul inspira ceva solid , consistent ;
f) pe diagonala - diagonala exprima spatialitate si dinamism si se potriveste
unor subiecte care exprima miscarea ;
g) pe registre orizontale / verticale - orizontala exprima stabilitate,
echilibru si se potriveste pentru subiecte statice; / verticala semnifica
inaltarea, ascensiunea ;
3. Unitatea - reprezinta calitatea compozitiei de a se constitui intr-un intreg
coerent ; o compozitie este unitara daca nu se poate adauga sau scoate nimic
din intreg , fara a afecta compozitia ;
4. Echilibrul - este acel raport dintre partile unei compozitii prin care
contrariile se echivaleaza, iar contrastele se neutralizeaza prin
complementaritate ; echilibrul se realizeaza intre parti juxtapuse :
dreapta-stanga; sus-jos; gol-plin; apropiere-departare; abstract-concret;
general-particular; intre valori, intre culori , volume-forme;
Prin
intermediul compozitiei, elevii invata sa configureze,
sa ordoneze structuri plastice elaborate, cu aplicabilitate larga,
urmand ca, prin aprofundare, sa se ajunga la specializari.
Prezentul
curriculum continua abordarea studiului compozitiei ca pe un proces
coerent, prin care, plecand de la abstractia elementelor de limbaj
plastic, trecand prin combinatiile care fac din acestea lucruri concrete
sau forme abstracte, se ajunge la un univers al expresiei vizuale, elaborat
constient.
Elementele
de limbaj plastic, alaturi de mijloacele de expresie plastica,
intr-un ansamblu compozitional intentionat, determina producerea
de forme plastice, cu mesaje artistice purtatoare de sens.
O
astfel de abordare ar trebui sa duca la un proces de
imbogatire a experientei de cunoastere specifica
domeniului, pentru ca aceasta sa pregateasca si sa
amplifice potentialul de exprimare artistica proprie.
.
Categorii de culori
Clasate dupa
originea lor, culorile pot fi primare si secundare, adica rezultand din
combinatia a doua culori primare. Culorile primare sunt rosu, galben si
albastru. c4q10qv
Culorile secundare sunt cele care rezulta din combinarea culorilor primare,
doua cate doua. Ex. : R+G=Vi; R+G=O; G+A=V.
Culorile secundare se mai numesc si culori binare. Urmand aceeasi clasificare,
culorile mai pot fi si de gr. III (tertiare), cand se combina o culoare primara
cu una secundara. Ex. : R+O=rosu-oranj; A+Vi=albastru-violet.
Clasate dupa componenta spectrala,culorile pot fi complementare si
necomplementare. Complementare sunt doua sau trei culori care prin amestecul
optic redau lumina alba. Aceste culori complementare formeaza game bine
definite de culoare care se caracterizeaza prin armonie si echilibru.
Culorile necomplementare sunt toate celelalte perechi de tertete sau de culori
care luate impreuna nu dau niciodata lumina alba.
2. Culori lumina
si culori pigmenti
Culorile lumina
se obtin prin descompunerea luminii albe in culorile spectrului solar cu
ajutorul prismei de refractie.
Culorile pigmenti sunt acelea pe care pictorul le intrbuinteaza la realizarea
tablourilor. Culorile pigment se deosebesc de culorile lumina, deoarece ele nu
pot da lumina alba prin amestecul lor complementar si dau culori negre ori gri
atunci cand sunt amestecate cu alb. Ele nu au niciodata puritatea culorilor
lumina.
3. Raporturi de
culoare si de lumina
Intr-o lucrare,
culorile se gasesc intotdeauna in raporturi cromatice si de lumina. Raporturile
cromatice se mai numesc si raporturi de tenta sau de caracter, iar raporturile
de lumina sunt in realitate raporturi de ton.
Raportul de ton arata deosebirea de luminozitate dintre petele de culoare.
Ex. : verde-inchis, roz (rosu-deschis cu alb), albastru pur, albastru-inchis,
albastru-deschis, griuri inchise ori deschise, etc.
4. Calitatile
culorii
Calitatile
culorii sunt insusiri de stralucire, de luminozitate, de intensitate si de
puritate sau de saturatie.
Stralucirea culorii se caracterizeaza prin forta iradiatiei ei. Ex. : un rosu
de cadmiu este mai stralucitor decat un rosu venetian; un verde smarald este
mai stralucitor decat un verde pamant.
Luminozitatea culorii arata, deobicei, gradul ei de luminozitate. Ex.: un
galben pur este de trei ori mai luminos decat un viloet pur; un rosu pur este
la fel de luminos ca un verde pur; un oranj pur este de doua ori mai luminos
decat un albastru pur.
Intensitatea este forta cu care o culoare isi afirma stralucirea si
luminozitatea. De exemplu un rosu pur langa un rosu amestecat cu putin alb sau
cu putin negru sau un rosu pur langa un galben cu albastru pur, pus si el langa
un violet, etc.
Puritatea culorii reprezinta gradul de stralucire si de intensitate a ei. De
exemplu culorile lumina au maximum de puritate insemnat cu gr. I; culorile
pigmenti au o puritate mai slaba. In general, culorile pigmenti simple
(necombinate) sunt mai pure decat combinatiile lor cu complementarele sau
culori necomplementare. Maximul de impuritate este griul neutru.
5. Tonalitate.
Valoare
Culorile se pot
gasi una langa alta nuantate in tenta si in ton, in inchis si deschis, ceea ce
inseamna ca se gasesc in raporturi tonale diferite. Ex.: stins-stralucitor,
rosu englez langa rosu de cadmiu, rosu vermillon langa indigo, etc. Apoi,
inchis-deschis: violet langa verde, verde langa galben.
Aceste raporturi se numesc si raporturi de valoare si ele se refera in special
la luminozitatea culorilor.
6. Culori calde
si culori reci
Dupa felul in
care culorile impresioneaza ochiul si dupa efectul fiziologic organic, culorile
se denumesc calde si reci. De exemplu rosu, galben si oranj sunt culori calde
iar verde, albastru si violet, culori reci. Daca le raportam unele la altele,
cu.lorile pot sa fie relativ calde si reci, astfel verdele este mai cald decat
albastru, rosu decat violet.
7. Contraste
Intr-un tablou,
un pictor poate intrebuinta culorile facandu-le sa difere puternic, unele de
altele prin tenta, prin ton si prin gen (caldura sau raceala). Acestea sunt
contrastele. De exemplu un rosu pur langa un albastru pur da un contrast pur
spectral; un rosu pur langa un verde pur -; contrast complementar; un rosu pur
intens langa un verde stins ori in griurile lui roscate da contrast de
saturatie sau de calitate. O suprafata de galben mai mare decat una de violet
face un contrast mai mare, spatial, de culoare. Un galben langa un violet sau
un roz langa un rosu inchis da contraste de inchis -; deschis, dupa cum o
culoare calda langa una rece -; un contrast de cald -; rece.
Din punct de vedere al efectului vizual, contrastul poate fi succesiv si
simultan. Cand observam o pata de culoare pe o foaie alba, apare dupa putin
timp in jurul acestei pete un cerc luminos colorat. Acest cerc luminos este un
efect subiectiv propriu ochiului, el neavand o existenta reala pe hartie. In
pictura moderna trebuie sa tinem seama de acest efect, care se numeste contrast
succesiv. Efectul de culoare care apare in ochi, ca rezultat al unei pete de culoare
data, este in realitate exact complementara acestei culori. Daca prin miscarea
ochiului de pe culoarea observata pe o alta culoare vecina se produce un
amestec vizual, intre culoarea subiectiva aparuta ca efect succesiv si culoarea
vecina, atunci avem contrastul simultan. Ex.: daca privim un rosu si simtim
efectul succesiv si mutam privirea pe galbenul de alaturi, acest galben ne
apare verzui, din cauza ruperii culorii subiectiv -; succesiv, verde
(complementara rosului peste culoarea galbena). Acesta este contrastul
simultan.
8. Umbre
colorate si transparente
Intr-un tablou
de obicei, obiectele sunt redate prin lumina si umbra. Aceste umbre pot fi
exprimate prin tonuri inchise ori prin culori care dau un efect de umbra.
Culorile care redau efect de umbra sunt umbre colorate.
Cand umbrele lasa sa se simta materia obiectelor reprezentate sau cand umbrele
apar foarte luminoase, se spune ca sunt umbre transparente.
In zona de umbra a obiectelor apar de multe ori parti mai luminoase care poarta
culorile la fel cu ale mediului sau ale obiectelor din apropiere. Aceste pete
sunt lumini colorate reflectate de aceste obiecte. Ele se numesc relexe.
Pentru
ca o gradina sa arate excelent trebuie sa astepti cativa ani buni. Intre timp
foloseste-te de mici trucuri care sa umple spatiul in care vegetatia inca nu a
crescut.
Click pe imagine pentru a o vedea mai mare.
Daca nu
esti un mare horticultor, cel mai indicat ar fi sa ai in gradina ta flori care
nu iti pun mari probleme de ingrijire.
Petunia este una dintre cele mai utilizate plante anuale
pentru amenajari peisagistice si v-o recomandam, chiar daca fiind atat de
raspandita este considerata 'banala'. Culoarea acestor flori difera
de la un soi la altul: unicolore sau pestrite, intr-o gama diversa de nuante
(alb, rosu, violet, roz, galben). Sunt foarte rezistente la seceta, insa nu
suporta temperaturile scazute sau excesul de umezeala. Poti realiza cu aceasta
planta mozaicuri, dar cel mai indicat ar fi sa le lasi sa creasca intr-o
'dezordine gandita', pentru ca rezultatul sa fie cat mai aproape de
un decor natural.
Daca
dispui de o gradina, oricat de mica, transforma acest spatiu intr-un loc de
relaxare.
Un scaun de recuzita, din teatru, si care nu mai este
folosit, poate fi reconditionat, vopsit intr-o culoare care sa se potriveasca
gradinii tale si apoi utilizat ca suport pentru o tufa de petunii.
|
Creeaza
un decor original, folosindu-te nu doar de vegetatie, ci si de obiecte care
la prima vedere nu isi mai gasesc locul in peisaj.
Daca se intampla ca in curtea ta sa existe o fantana
veche, in loc sa o indepartezi, vopseste-o si acoper-o cu vegetatie. Un
suport de ghiveci agatat de cumpana si un altul pus la gura fantanii sunt de
mare efect. Apoi niste pietre mari, de rau, puse la baza fantanii,
completeaza aceasta imagine rustica, originala.
|