Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate istorieIstoria? O redescoperire conventionala a diverselor cacialmale din trecut! - Octav Bibere





Arheologie Arta cultura Istorie Personalitati Stiinte politice


Arta cultura


Qdidactic » istorie & biografii » arta cultura
Spatiul plastic



Spatiul plastic


COMPOZÍTIE, compozitii, s.f. 1. Totalitatea elementelor care alcatuiesc o unitate; structura, compunere, alcatuire. 2. Opera, bucata, compunere artistica, in special muzicala. ** Studiul regulilor de compunere a unei bucati muzicale; totalitatea cunostintelor muzicale care permite compozitorului sa se exprime intr-o forma artistica. 3. Felul in care sunt dispuse elementele imaginii intr-un tablou, astfel incat se se echilibreze intre ele. ** Gen de pictura, de sculptura, de desen reprezentand personaje in actiune. 4. Joc al unui actor care interpreteaza un rol bazandu-se in primul rand pe trasaturile distinctive ale personajului respectiv. 5. Exercitiu scolar constand in dezvoltarea in scris a unei teme cu caracter literar date de profesor; compunere. 6. Aliaj de cositor cu care se captuseste suprafata unei piese metalice care freaca alta suprafata metalica, cu scopul de a micsora frecarea. - Din fr. composition, lat. compositio.




Definitie pentru spatiu plastic:

structura armonioasa si echilibrata, inchisa sau deschisa, statica sau cinetica, plana sau in relief, topologica sau tensionala, a imaginarului: datele fizice ale operei sunt dar premise materiale.


Intr-un spatiu plastic, prin organizarea elementelor de limbaj plastic (puncte , linii , culori , forme) dupa anumite principii, se creeaza o forma unitara numita compozitie plastica.
O compozitie este considerata unitara daca prin eliminarea unui element se strica ordinea si echilibrul acesteia.
Cand elementele de limbaj plastic (puncte si linii) au o semnificatie statica , fiind ordonate pe trasee orizontale sau verticale, iar culorile apropiate valoric, raman in acelasi plan, compozitia este statica.
Cand elementele sunt puse pe diagonale ascendente sau descendente, iar culorile contrastante accetueaza efectul dinamic si spatial , compozitia este dinamica .
Clasificarea compozitiei plastice dupa modul in care centrul de interes conduce privirea spre interiorul sau exteriorul unei lucrari :
Compozitia inchisa are, de regula , un singur centru de interes care indreapta privirea spre interiorul lucrarii, iar principalele elemente componente sunt dispuse in zona centrala care o inconjoara.
Exemplu: ,, Nasterea Venerei "de Sandro Botticelli
Compozitia deschisa se caracterizeaza prin existenta mai multor centre de inters care indreapta privirea spre exteriorul lucrarii. Aspectul acesteia poate crea impresia ca este un detaliu dintr-un ansamblu. Exemplu: ,, Primavara "de Sandro Botticelli
Principii compozitionale
1. Paginatia consta in modul de asezare , de organizare a elementelor de limbaj in spatiul plastic.

2. Structura reprezinta schema compozitionala de ansamblu dupa care sunt dispuse elementele .

2.1. Schemele compozitionale sunt de mai multe feluri :
a) in triunghi
- triunghiul cu varful in sus exprima masivitate , stabilitate si se potriveste cu reprezentarea
unor subiecte care exprima solidaritate si permanenta;
- triunghiul cu varful in jos exprima lipsa de stabilitate sau echilibru instabil ;
b) in spirala - spirala exprima dinamismul maxim, fie centripet sau centrifug, si este proprie unor subiecte dinamice ;
c) circulara - cercul este perfectiunea , centrarea atentiei fiind dirijata spre interiorul imaginii si se potriveste unor compozitii cu subiecte din domeniul mesajelor simbolice ;
d) eliptica - elipsa este expresia miscarii de rotatie dinamice, privirea fiind dirijata circular si este recomandata unor subiecte dinamice inchise ;
e) trapezoidala - trapezul inspira ceva solid , consistent ;
f) pe diagonala - diagonala exprima spatialitate si dinamism si se potriveste unor subiecte care exprima miscarea ;
g) pe registre orizontale / verticale - orizontala exprima stabilitate, echilibru si se potriveste pentru subiecte statice; / verticala semnifica inaltarea, ascensiunea ;

3. Unitatea - reprezinta calitatea compozitiei de a se constitui intr-un intreg coerent ; o compozitie este unitara daca nu se poate adauga sau scoate nimic din intreg , fara a afecta compozitia ;

4. Echilibrul - este acel raport dintre partile unei compozitii prin care contrariile se echivaleaza, iar contrastele se neutralizeaza prin complementaritate ; echilibrul se realizeaza intre parti juxtapuse : dreapta-stanga; sus-jos; gol-plin; apropiere-departare; abstract-concret; general-particular; intre valori, intre culori , volume-forme;




Prin intermediul compozitiei, elevii invata sa configureze, sa ordoneze structuri plastice elaborate, cu aplicabilitate larga, urmand ca, prin aprofundare, sa se ajunga la specializari.

Prezentul curriculum continua abordarea studiului compozitiei ca pe un proces coerent, prin care, plecand de la abstractia elementelor de limbaj plastic, trecand prin combinatiile care fac din acestea lucruri concrete sau forme abstracte, se ajunge la un univers al expresiei vizuale, elaborat constient.

Elementele de limbaj plastic, alaturi de mijloacele de expresie plastica, intr-un ansamblu compozitional intentionat, determina producerea de forme plastice, cu mesaje artistice purtatoare de sens.

O astfel de abordare ar trebui sa duca la un proces de imbogatire a experientei de cunoastere specifica domeniului, pentru ca aceasta sa pregateasca si sa amplifice potentialul de exprimare artistica proprie.



. Categorii de culori

Clasate dupa originea lor, culorile pot fi primare si secundare, adica rezultand din combinatia a doua culori primare. Culorile primare sunt rosu, galben si albastru. c4q10qv
Culorile secundare sunt cele care rezulta din combinarea culorilor primare, doua cate doua. Ex. : R+G=Vi; R+G=O; G+A=V.
Culorile secundare se mai numesc si culori binare. Urmand aceeasi clasificare, culorile mai pot fi si de gr. III (tertiare), cand se combina o culoare primara cu una secundara. Ex. : R+O=rosu-oranj; A+Vi=albastru-violet.
Clasate dupa componenta spectrala,culorile pot fi complementare si necomplementare. Complementare sunt doua sau trei culori care prin amestecul optic redau lumina alba. Aceste culori complementare formeaza game bine definite de culoare care se caracterizeaza prin armonie si echilibru.
Culorile necomplementare sunt toate celelalte perechi de tertete sau de culori care luate impreuna nu dau niciodata lumina alba.

2. Culori lumina si culori pigmenti

Culorile lumina se obtin prin descompunerea luminii albe in culorile spectrului solar cu ajutorul prismei de refractie.
Culorile pigmenti sunt acelea pe care pictorul le intrbuinteaza la realizarea tablourilor. Culorile pigment se deosebesc de culorile lumina, deoarece ele nu pot da lumina alba prin amestecul lor complementar si dau culori negre ori gri atunci cand sunt amestecate cu alb. Ele nu au niciodata puritatea culorilor lumina.

3. Raporturi de culoare si de lumina

Intr-o lucrare, culorile se gasesc intotdeauna in raporturi cromatice si de lumina. Raporturile cromatice se mai numesc si raporturi de tenta sau de caracter, iar raporturile de lumina sunt in realitate raporturi de ton.
Raportul de ton arata deosebirea de luminozitate dintre petele de culoare.
Ex. : verde-inchis, roz (rosu-deschis cu alb), albastru pur, albastru-inchis, albastru-deschis, griuri inchise ori deschise, etc.

4. Calitatile culorii

Calitatile culorii sunt insusiri de stralucire, de luminozitate, de intensitate si de puritate sau de saturatie.
Stralucirea culorii se caracterizeaza prin forta iradiatiei ei. Ex. : un rosu de cadmiu este mai stralucitor decat un rosu venetian; un verde smarald este mai stralucitor decat un verde pamant.
Luminozitatea culorii arata, deobicei, gradul ei de luminozitate. Ex.: un galben pur este de trei ori mai luminos decat un viloet pur; un rosu pur este la fel de luminos ca un verde pur; un oranj pur este de doua ori mai luminos decat un albastru pur.
Intensitatea este forta cu care o culoare isi afirma stralucirea si luminozitatea. De exemplu un rosu pur langa un rosu amestecat cu putin alb sau cu putin negru sau un rosu pur langa un galben cu albastru pur, pus si el langa un violet, etc.
Puritatea culorii reprezinta gradul de stralucire si de intensitate a ei. De exemplu culorile lumina au maximum de puritate insemnat cu gr. I; culorile pigmenti au o puritate mai slaba. In general, culorile pigmenti simple (necombinate) sunt mai pure decat combinatiile lor cu complementarele sau culori necomplementare. Maximul de impuritate este griul neutru.

5. Tonalitate. Valoare

Culorile se pot gasi una langa alta nuantate in tenta si in ton, in inchis si deschis, ceea ce inseamna ca se gasesc in raporturi tonale diferite. Ex.: stins-stralucitor, rosu englez langa rosu de cadmiu, rosu vermillon langa indigo, etc. Apoi, inchis-deschis: violet langa verde, verde langa galben.
Aceste raporturi se numesc si raporturi de valoare si ele se refera in special la luminozitatea culorilor.

6. Culori calde si culori reci

Dupa felul in care culorile impresioneaza ochiul si dupa efectul fiziologic organic, culorile se denumesc calde si reci. De exemplu rosu, galben si oranj sunt culori calde iar verde, albastru si violet, culori reci. Daca le raportam unele la altele, cu.lorile pot sa fie relativ calde si reci, astfel verdele este mai cald decat albastru, rosu decat violet.

7. Contraste

Intr-un tablou, un pictor poate intrebuinta culorile facandu-le sa difere puternic, unele de altele prin tenta, prin ton si prin gen (caldura sau raceala). Acestea sunt contrastele. De exemplu un rosu pur langa un albastru pur da un contrast pur spectral; un rosu pur langa un verde pur -; contrast complementar; un rosu pur intens langa un verde stins ori in griurile lui roscate da contrast de saturatie sau de calitate. O suprafata de galben mai mare decat una de violet face un contrast mai mare, spatial, de culoare. Un galben langa un violet sau un roz langa un rosu inchis da contraste de inchis -; deschis, dupa cum o culoare calda langa una rece -; un contrast de cald -; rece.
Din punct de vedere al efectului vizual, contrastul poate fi succesiv si simultan. Cand observam o pata de culoare pe o foaie alba, apare dupa putin timp in jurul acestei pete un cerc luminos colorat. Acest cerc luminos este un efect subiectiv propriu ochiului, el neavand o existenta reala pe hartie. In pictura moderna trebuie sa tinem seama de acest efect, care se numeste contrast succesiv. Efectul de culoare care apare in ochi, ca rezultat al unei pete de culoare data, este in realitate exact complementara acestei culori. Daca prin miscarea ochiului de pe culoarea observata pe o alta culoare vecina se produce un amestec vizual, intre culoarea subiectiva aparuta ca efect succesiv si culoarea vecina, atunci avem contrastul simultan. Ex.: daca privim un rosu si simtim efectul succesiv si mutam privirea pe galbenul de alaturi, acest galben ne apare verzui, din cauza ruperii culorii subiectiv -; succesiv, verde (complementara rosului peste culoarea galbena). Acesta este contrastul simultan.

8. Umbre colorate si transparente

Intr-un tablou de obicei, obiectele sunt redate prin lumina si umbra. Aceste umbre pot fi exprimate prin tonuri inchise ori prin culori care dau un efect de umbra. Culorile care redau efect de umbra sunt umbre colorate.
Cand umbrele lasa sa se simta materia obiectelor reprezentate sau cand umbrele apar foarte luminoase, se spune ca sunt umbre transparente.
In zona de umbra a obiectelor apar de multe ori parti mai luminoase care poarta culorile la fel cu ale mediului sau ale obiectelor din apropiere. Aceste pete sunt lumini colorate reflectate de aceste obiecte. Ele se numesc relexe.


Pentru ca o gradina sa arate excelent trebuie sa astepti cativa ani buni. Intre timp foloseste-te de mici trucuri care sa umple spatiul in care vegetatia inca nu a crescut.

Click pe imagine pentru a o vedea mai mare.

Daca nu esti un mare horticultor, cel mai indicat ar fi sa ai in gradina ta flori care nu iti pun mari probleme de ingrijire.

Petunia este una dintre cele mai utilizate plante anuale pentru amenajari peisagistice si v-o recomandam, chiar daca fiind atat de raspandita este considerata 'banala'. Culoarea acestor flori difera de la un soi la altul: unicolore sau pestrite, intr-o gama diversa de nuante (alb, rosu, violet, roz, galben). Sunt foarte rezistente la seceta, insa nu suporta temperaturile scazute sau excesul de umezeala. Poti realiza cu aceasta planta mozaicuri, dar cel mai indicat ar fi sa le lasi sa creasca intr-o 'dezordine gandita', pentru ca rezultatul sa fie cat mai aproape de un decor natural.

Daca dispui de o gradina, oricat de mica, transforma acest spatiu intr-un loc de relaxare.

Un scaun de recuzita, din teatru, si care nu mai este folosit, poate fi reconditionat, vopsit intr-o culoare care sa se potriveasca gradinii tale si apoi utilizat ca suport pentru o tufa de petunii.

Creeaza un decor original, folosindu-te nu doar de vegetatie, ci si de obiecte care la prima vedere nu isi mai gasesc locul in peisaj.

Daca se intampla ca in curtea ta sa existe o fantana veche, in loc sa o indepartezi, vopseste-o si acoper-o cu vegetatie. Un suport de ghiveci agatat de cumpana si un altul pus la gura fantanii sunt de mare efect. Apoi niste pietre mari, de rau, puse la baza fantanii, completeaza aceasta imagine rustica, originala.




Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright