Pestera ponor-uscata

PESTERA PONOR-USCATA

Sinonimii. Pestera Ponor, Pestera Crivina, Pestera de la Bradet.

Localizare si cai de acces. Este situata in Podisul Uteris, in locul numit Crivina al padurii Plopa, la 620 m altitudine.

Punct de plecare : cartierul Steierdorf al orasului Anina (unde exista hotel). Se poate ajunge la pestera fie pe la cantonul silvic inclina, fie pe la Putul carbonifer nr. 5. Pentru prima cale de acces vezi nota Minisul si cheile sale si fig. 49. Pentru a doua cale de acces mergem din Steierdorf pe soseaua asfaltata Anina-Oravlta pana in dreptul Putului carbonifer nr. 5 ; de aici o luam la stanga pe drumul care merge spre sud, pe Valea Ponor, pe langa putul amintit, Cantonul silvic Poiana Cerbului si ne oprim la Cantonul C.F.R. Crivina. De la Crivina apucam la stanga pe drumul care duce prin padure la Steierdorf ; numai dupa 250 m intram intr-o poiana ce separa padurile Crivina si Plopa. In imediata apropiere se afla o dolina adanca, in al carei perete se deschide gura pesterii. Nu exista marcaje. De la Steierdorf la cantonul Crivina sunt circa 7 km de sosea si drum forestier (2-2^l/2 ore cu piciorul).

Date istorice. Pestera a fost cercetata si cartata in 1959 de V. Sencu si publicata ulterior sub numele de Pestera Ponor. Cu prilejul completarii schitei si a continuarii cercetarilor St. Negrea o denumeste Pestera Ponor-Uscata, pentru a nu fi confundata cu Intrarea Ponor a Pesterii Ponor-Plopa.

Descriere. Pestera este fosila, in general descendenta si masoara 265 m (9 m denivelare). A fost sapata de apa paraului Ponor, care in evolutia sa a parasit albia de la suprafata si a drenat Pestera Ponor-Uscata. Ulterior paraul si-a gasit o cale la nivel mai inferior, fiind captat la Intrarea Ponor a Pesterii Ponor-Plopa. Aceste captari succesive au avut probabil loc in pleistocenul mediu si superior, cand conditiile climatice erau favorabile unor astfel de fenomene.

Pestera este accesibila prin deschiderea larga din palnia unei doline mari. Ea mai comunica cu exteriorul si prin trei avene adanci pana la 6 m, de fapt sparturi in tavan create de prabusiri. Datorita acestor deschideri partea centrala a pesterii este luminata difuz.

Imediat dupa intrare, in stanga, trecand pe sub un pod natural si coborand o panta cu bolovanis dam de o galerie inalta pana la 3 m, cu podeaua si peretii complet concretionati. In dreapta intrarii se desface o galerie larga, plina de blocuri mari desprinse din tavanul aflat la 8-10 m deasupra noastra, avand in mijloc un stalp gros de calcar, martor al eroziunii violente a apei fostului parau subteran. Din aceasta galerie, depasind la stanga un prag de 6 m (amenajat pentru coborare), dam intr-o ramificatie in care la viituri se aduna apa evacuata treptat prin niste sorburi in directia Pesterii Ponor-Plopa. In dreapta, dincolo de o stramtoare, patrundem intr-o galerie inalta de pana la 15 m, cu podeaua acoperita de crusta stalagmitica, cu gururi, domuri si stalagmite, iar peretii si tavanul imbracati in minunate scurgeri proeminente si in stalactite. Ni se intipareste in memorie un candelabru imens cu patru brate.

Pestera este interesanta pentru speciile de crustacei subterani care traiesc in apa gururilor si in baltoacele formate de apa de picurare, precum si pentru anumite specii de miriapode si crustacei terestri de pe podea. Cercetatorii Muzeului din Timisoara au descoperit oseminte de urs de caverna.

Conditii de vizitare. Fiind usor accesibila, pestera era frecvent vizitata de localnici si drumeti. In ultimii ani lucrarile rutiere au distrus-o partial. Ca urmare nici o formatiune de pe podea nu mai este intacta. Se poate parcurge in circa jumatate de ora la lumina unei lanterne, fara echipament special ; totusi, pestera fiind destul de rece (6,5-8,3° si 95-100% umiditate chiar in toiul verii) se impune o imbracaminte calduroasa.

Bibliografie. L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea (1967), L. Botosaneanu (1971), A. Negrea si St. Negrea (1971), St, Negrea si A. Negrea (1968, 1972, 1977), M. Bleahu, V. Decu, St. Negrea, C. Piesa, I. Povara si I. Viehmann (1976).