Clasificarea si geografia solurilor lumii

Clasificarea si geografia solurilor lumii

Cuprins:

1. Descrierea conditiilor naturale din Belgia cu referire la:

conditiile de clima ( temperatura, precipitatii, regimul eolian)

vegetatia naturala si cultivata

hidrografie

geomorfologie

litologie

invelisul de soluri

2. Determinarea semnificatiei simbolurilor si stabilirea similitudinilor solurilor din Belgia cu cele din sistemul de clasificare FAO - UNESCO, WRP, in corelare cu SRTS 2003.
3. Descrierea solurilor reprezentative (geneza, profil, proprietati) din regiunea aleasa.
4. Harta solurilor.
5. Managementul solurilor ( cu referire la fertilitate, folosinta, masuri de ameliorare).

Belgia

Situarea: in V Europei, intre 49⁰30^I - 51⁰30^I lat. N si 2⁰35^I - 6⁰25^I long E.

Limite: Olanda, Germania, Luxemburg, Franta, M. Nordului.

Suprafata: 30 513 km²

Conditii naturale: Relieful face din Belgia un mare amfiteatru cu altitudini ce scad pe directia SE - NV din Ardeni catre M.Nordului. Se disting 2 mari regiuni cu conditiile naturale diferite: Ardeni si regiunea de NV. Regiunea Ardeni este formata din roci dure ( sisturi cristaline, calcare, gresii ) este mai inalta si include masivul Ardeni propriu-zis (alt max. 694m in Signal de Botrange ) traversat de vai cu neantre adancite uneori cu 200-300 m si acoperit de paduri de fag, stejar, mesteacan, iar pe platouri - de turbarii; platoul Condroz ( alt. 200-300 m ) cu culmi paralele orientate VSV - ENE, cuprinde culoarul Sambre - Mense ( alt 100-150 m ), vechi bazin carbonifer. Clima Ardenilor este destul de aspra cu temperatura medie anuala in jurul a 7⁰C, cu 100-150 zile de inghet anual, veri racoroase si precipitatii bogate ( peste 1000 mm/an).

Regiunea de NV, mai joasa (sub 200 m) include unitati de relief alcatuit din roci moi ( argila, nisipuri); podisul Hesbaye, Brabant de S, Haimant, colinele din Campie si Flandra si Campia maritima flamanda prelungita pe valea fluviului Escaut si avand un cordon de dune in lungul tarmului M. Nordului. Clima temperata oceanica este mai blanda decat in Ardeni ( temperatura medie anuala 2,9⁰C) cu veri insorite si precipitatii ce cad iarna si primavara (600 - 800 mm/an). Vegetatia naturala a fost inlocuita de culturi agricole si pasuni. Reteaua hidrografica densa formata din fluviile Escant si Mense si afluentii lor Leie, Sambee, Ourthe, este navigabila in mare parte.

Invelisul de soluri:

B - Cambisoluri

Bd - Cambisol distric  - 962 1.

Dd - Podzol  - 452 3.

Jc - Fluviosol calcaric - 112

Lg - Luvisol gleic  - 127

Lo - Luvisol ortic - 780 2.

Ph - Podzol humic  - 452

Po - podzol ortic  - 38

Q - Arenosol  - 35

Rc - Regosol calcaric  - 29

1. Cambisoluri

Cambisolurile sunt soluri care au un orizont B cambic.

Denunirea solurilor deriva de la cuvantul latin cambiare - a schimba,

.adica soluri cu schimbare a culorii, structurii si/sau a texturii ca urmare a

alterarii in situ.

Raspandire:

Cambisolurile sunt foarte extinse pe Terra, ocupand 925 milioane

hectare sau 7% din invelisul mondial de soluri. De remarcat faptul ca din

acestea circa 500 milioane hectare sunt folosite ca arabil sau constituie

terenuri potential arabile. Aceste soluri se gasesc in principal in Europa

Centrala si de Vest, In estul si centrul Americii de Nord, estul Noii

Zeelande.

Conditii pedogenetice:

Cambisolurile s-au format pe materiale parentale reprezentate prin

depozite neconsolidate cu textura mijlocie sau fina: loess, drifturi glaciare,

aluviuni, depozite coluviale si eoliene. In general s-au format pe. foci

intermediare, dar se intilnesc si pe roci cu caracter bazic sau ultrabazic. Se

gasesc de la regiuni de ses pana la terenuri montane, in climate de la arctice, pana la tropicale, carora le corespund si o gama foarte larga de tipuri de vegetatie.

Geneza cambisolurilor

Trasatura comuna a cambisolurilor o constituie orizontul B cambic. Asemenea orizont se intalneste si la alte grupari  majore de soluri, de ex.la gleisoluri, solonceacuri, dar la acestea apar dominante alte proprietati: salice, gleice, etc. Multe cambisoluri sunt intr-un stadiu de tranzitie de la sol tanar, neevoluat, la un sol matur, fie cu orizont B argilic, natric, spodic sau feralic. Un orizont B cambic are o structura identificabila a solului care difera de orizontul C prin culoare si/sau continut de argila. Intr-un mediu slab acid, in urma hidrolizei mineralelor ce contin fier se formeaza fier feros care prin oxidare trece in fier feric. Particulele de nisip si praf sunt imbracate de acest fier liber si cimentate impreuna cu argila in agregate de sol. In acest mod solul devine structurat si capata culori brune-galbui pana la rosii. Intensitatea proceselor de formare a orizontului B cambic difera in functie de zonele climatice. Astfel, in arealele tropicale umede, cambisolurile se formeaza in mai putini ani, in raport cu regiunile uscate, unde necesita timp mai indelungat, deoarece formarea solului este intrerupta pentru perioade mai scurte sau mai lungi, in aceste areale.

In arealele tropicale umede, in regiuni inalte, muntoase, se intalnesc de regula cambisoluri umbrice, pe cand pe pante mai abrupte se intalnesc nonsoluri sau leptosoluri litice. Pe coaste de deal, moderat abrupte apar cambisoluri districe, care se pot uneori asocia cu acrisoluri si ferasoluri.

In areale subtropicale uscate se gasesc cambisoluri calcarice si cromice, formate prin eroziunea probabil a luvisolurilor sau kastanoziomurilor, in asociatii cu vetisolurile, pot aparea cambisoluri vertice. In zona temperata cambisolurile sunt predominant eutrice sau districe, in functie de materialul parental pe care s-au format.

Pe terenuri in mare parte saturate cu apa, cambisolurile pot aparea in asociatie cu gleisolurile si fluvisolurile, iar pe terenuri mai bine drenate se pot gasi impreuna cu luvisolurile, acrisolurile si eventual cu plintosolurile.

Profil, proprietati

Profilul cambisolurilor este de tipul ABC; aceste soluri sunt moderat dezvoltate, caracterizandu-se printr-o alterare slaba sau moderata a materialului parental; in general nu se pune in evidenta o cantitate apreciabila de argila, materie organica, compusi de aluminiu si/sau fier iluviati.

La suprafata, in mod obisnuit au un orizont Ah, care poate fi ocric, molic sau umbric, brun-cenusiu, granular, de 5-20 cm grosime. In continuare se trece graduat la un orizont B cambic cu o structura poliedrica angulara sau subangulara, cu o grosime mai mare de 30 cm; de la acesta se trece gradual la roca parentala care poate fi de alcatuire mineralogica variata, cu caracter bazic sau intermediar. Majoritatea cambisolurilor au o textura medie si au o buna stabilitate structurala, porozitate ridicata si au o buna capacitate de retinere pentru apa si un drenaj intern bun. Cele mai multe cambisoluri au o reactie neutra pana la slab acida: materia organica este cuprinsa intre 3 si 15% in orizontul superior, cu un raport C/N de 8-12, ceea ce indica un grad ridicat de humificare; au o fertilitate satisfacatoare din punct de vedere chimic si activitate sustinuta a faunei din sol.

2. Luvisolurile

Se definesc ca fiind solurile care au un orizont B argic care au o capacitate de schimb cationic egala sau mai mare de 24 cmol/kg argila si o saturatie in baze de 50% sau mai mare peste tot in orizontul B; lipsa orizontului A molic.

Geneza luvisolurilo

Procesul dominant genetic care duce la formarea acestor soluri este procesul de argiloiluviere si consta in dispersia argilei si migrarea ei pe profil fara diferentierea unui orizont eluvial E, sarac in humus deasupra celui iluvial; uneori acest proces se asociaza si cu cel de stagnare periodica a apei.

Procesul de levisaj este un proces complex care include translocarea mecanica, un complex de fenomene fizico-chimice, care provoaca dispersarea particulelor argiloase si transportul lor cu curentul descendent de apa, cu conservarea substantelor organice mobile, complexarea si scoaterea fierului.

Reactia slab acida - neutra a solutiei solului si substantelor organice mobile intensifica procesul de levisaj. Se considera ca levisajul precede podzolirea, dar in anumite conditii date, ambele aceste procese se pot produce concomitent.

Profil, proprietati

Luvisolurile au un profil de tipul ABtC, sau uneori intre A si B argic, poate aparea un orizont E.

La suprafata pot avea o litiera subtire, de la care se trece brusc intr-un orizont A ocric cenusiu inchis, granular, de circa 10 cm grosime. Urmeaza un orizont E albic, cenusiu albicios sau cenusiu bruniu, care apare afanat, cu o structura monogranulara, de 20 cm grosime sau mai mare si de la care se trece brusc intr-un orizont B argic, brun sau brun galbui cu o evidenta crestere a continutului de argila si structura poliedrica angulara sau  subcuboidala; argila se observa sub forma de pelicule pe suprafata elementelor structurale, in porii acestora, dar si in interiorul elementelor structurale - in sectiune subtire.

Cu adancimea, continutul de argila scade si se trece la materialul parental, relativ nealterat. Frecvent solurile se dezvolta pe materiale cu textura medie, inclusiv lӧess, predominant materialul cu marimea de la 2 la 60 μm diametrul.

Luvisolurile sunt soluri moderat alterate, contin mai putini oxizi de Fe, Al si Ti decat solurile tropicale similare, lixisolurile, si au un raport SiO₂/Al₂O₃ mai mare de 2,0.

Textura devine mai fina, in orizontul B argilic, argila ajungand la 20%, uneori mai mult. Valorile pH variaza de la 5,5 la 6,5 in orizontul superior, descresc la la 4,5 - 5,0 in orizont de acumulare a argilei, ajungand la 7,5 la materialul parental.

Continutul de materie organica este de 5 - 10% in orizontul de suprafata, cu un raport C/N de la 12 la 18, ceea ce reflecta un stadiu partial de descompunere a materiei organice.

3. Podzolurile

Se definesc ca fiind solurile care au un orizont B spodic, adica un orizont de acumulare de oxizi de fier si aluminiu amorfi sau de materie organica, sau frecvent, ambele categorii de componenti.

Geneza podzolurilor

Particularitatea esentiala a procesului de podzolire consta in destructia in partea superioara a profilului de sol a mineralelor primare si secundare si transportul produsilor de alterare in orizonturi inferioare si in apele freatice. In cea mai mare parte procesul de podzolire se produce sub paduri de conifere cu o vegetatie ierboasa saraca sau fara aceasta. Prin descompunerea litierei se formeaza diferite combinatii organice solubile in apa. Continutul mic de substante nutritive si in principal in litiera, precum si predominarea microflorei reprezentata mai ales prin ciuperci, contribuie la formarea intensa a acizilor, printre cei mai raspanditi sunt cei fulvici si acizi organici cu molecule mici. Produsii acizi ai litierei sunt in mare parte neutralizati de catre bazele care rezulta prin mineralizarea ei; o mare parte din ei sunt transportati de apa in sol, interactionand cu compusii minerali din sol.

Ca rezultat al procesului de podzolire sub litiera se separa un orizont podzolic care are urmatoarele caracteristici de baza: ca urmare a migrarii fierului si manganului si acumularii cuartului rezidual culoarea orizontului din brun rosietica sau brun galbuie devine cenusie deschisa sau albicioasa; orizontul este saracit in elemente nutritive, oxizi hidratati ai fierului si particule argiloase; are reactie acida si o saturatie in baze cu valori foarte mici; la speciile argiloase si lutoase are o structura lamelara sau poate fi nestructurat. O parte din substantele levigate cu curentul descendent de apa sunt duse pana la apa freatica si amestecandu-se cu acestea, pot iesi din limitele profilului de sol. In orizontul iluvial datorita compusilor iluviati se pot forma minerale secundare de tip montmorillonit de fier si aluminiu si altele. Orizontul iluvial devine mai compact, uneori chiar cimentat.

Pe roci omogene, dupa textura, pe straturi de lut, orizontul iluvial se formeaza in mod obisnuit sub forma de eflorescente brun inchise sau brun roscate de compusi organominerali, pe fetele elementelor structurale, pe peretii crapaturilor.

Profil, proprietati

Podzolurile au profil de tipul: AhEBhs, sau cand au si litiera: O-A-E-Bhs-C(R); in cazul podzolurilor cambice O-A-Bs-C(R).

In regiunile nordice si in cele montane grosimea solului este redusa; in regiunile calde si umede, este mult mai mare, ajungand la 2-3 m.

In general la suprafata au o litiera de 1-5 cm grosime, afanata si spongioasa; dupa care urmeaza un orizont organic O₁ partial humificat, de grosime similara, cu fragmente de plante inca identificabile; in continuare se trece la un O₂ cu materie organica intr-un stadiu mai avansat de descompunere, negru, amorf, care in partea inferioara contine particule de cuart, cu multe granule, avand cutane negre sau brune inchise.

Uneori orizontul E poate lipsi sau sau poate fi subtire si discontinuu.

Orizontul B poate fi humicoiluvial, feriiluvial sau humicoferiiluvial; poate fi continuu sau discontinuu.

Continutul de argila este mic sau foarte mic si rareori depaseste 10% in orizontul superior, albicios.

Distributia materiei organice prezinta doua maxime: mai mult de 70% la suprafata si mai putin in orizontul de mijloc, unde este acumulata prin levigarea din cel superior. Raportul C/N are o tendinta similara, cu valori maxime de 25 - 30 in orizontul de suprafata; in orizontul albicios valorile descresc la 10 - 15 si cresc din nou in orizontul de mijloc la 15 - 25.