Pestera balta

PESTERA BALTA

Sinonimii : Pestera Mare de la Balta.

Localizare si cai de acces. Unul dintre cele mai interesante obiective speoturistice ale traseului Baia de Arama-Drobeta-Turnu Severin, ce strabate principala zona carstica a Podisului Mehedinti, este Pestera Balta, situata la 3,5 km spre sud-sud-vest de comuna cu acelasi nume.

Prin comuna Balta trece soseaua asfaltata in ultimii ani, care vine de la Baia de Arama. Din aceasta sosea, in dreptul unei troite dinspre capatul comunei, trecem Valea Topolnitei peste un podet si mergem apoi pe o poteca in versantul drept. Dupa 1 km intalnim un mic parau pe care il traversam pe la obarsie printr-un camp de ferigi. Ne indreptam apoi spre sud, spre dealul Gornesti, de unde, dupa inca 300 m, ajungem la pestera, a carei deschidere se afla in locul numit "Campul Pesterii", la o altitudine de 500 m.

Date istorice. A fost semnalata de V. Dumitrescu in 1880. In 1913, agronomul si biologul C. N. Ionescu, pionier al biospeologiei romanesti, face prima descriere, in anii 1928-1930 R. Jeannel face cercetari de biologie, care vor fi continuate apoi de P. A. Chappuis, V. Deou, A. Negrea etc. In pestera s-au facut in 1955 sapaturi arheologice de catre C. S. Nieolaescu-Plopsor.

In 1962 se realizeaza cartarea de catre Decu si Bleahu a 600 m de galerii, in 1980 speologii amatori din Cercul speologic "Focul Viu" descopera noi galerii, actuala lungime fiind de l 075 m.

Descriere. Este o pestera complexa, cu doua galerii principale aproape paralele, orientate spre nord. Ea are trei intrari. Intrarea nordica corespunde insurgentei. Celelalte doua intrari corespund resurgentei. Intre ele se dezvolta galeria numita Galeria de legatura.

Galeria de Legatura, considerata anterior ca Pestera Mica de la Balta, are o lungime de 220 m si dimensiuni relativ reduse, cu ciaeva stramtori mai greu penetrabile. Ea prezinta sectoare slab meandrate, inalte pana la 5 m si modelate de 12 niveluri de eroziune, reprezentand tot atatea stadii de adan-cime a retelei active a pesterii. Morfologia acestei galerii, in prima sa parte, este de tip freatic, cu ramificatii labirintice, forme de dizolvare cavernoase, cupole de coroziune si hiefoglife. In aval, paraul ce traverseaza partial galeria a generat forme de curgere, cum sunt valurile de eroziune. Planseul acestei galerii este format din material aluvionar, mai ales in zona dinaintea ponorului subteran, si din crusta stalagmitica. Paraul subteran captat in Galeria de Legatura reapare in dreptul iesirii sudice, unde conflueaza cu paraul ce vine din Galeria cu Gururi. Galeria cu Gururi este paralela cu prima, dar mai scurta, in schimb, dimensiunile sale sunt mult mai generoase : inaltimi pana la 10 m si latimi de 3 - 5 m. Ea se termina cu o sala foare mare, de 35x20 m.

Dar nu dimensiunea este principalul element de atractie al acestei galerii, ci formatiunile calcitice, abundente in special in portiunea terminala : gururi, stalagmite, stalactite, curgeri parietale si cateva coloane masive, in portiunea de la inceput o parte din formatiunile stalagmitice au fost sparte si scoase pentru a fi folosite ca materiali de constructie la ridicarea unui spital din comuna. Totusi, formatiunile existente si decarul subteran generos justifica efortul de a o parcurge si ofera iubitorilor de fotografie subterana subiecte variate.

Conditii de vizitare. Pestera Balta poate fi parcursa in orice anotimp, fara echipament deosebit. Se recomanda cizmele inalte, casca si surse duble de iluminare.

Vizitarea, dureaza  1½ ora.

Bibliografie. C. N. lonescu (1914), P. A. Chappuis si R. Jeannel (1951), A. Decou, V. Decou si M. Bleahu (1967), M. Bleahu si col. (1976).