MINISUL SI
CHEILE SALE
Minisul,
principalul afluent al Nerei, ale carui izvoare frontale se afla in
versantul estic al Culmii Rolului, ofera iubitorului de drumetie
obiective de mare valoare turistica. Nu ne referim numai la Cheile
Minisului, ci si la admirabilele drumuri si poteci care conduc,
pe afluentii sai principali, fie de-a lungul unor semete culmi
cu creste ascutite si fragmentate., fie pe inalte platouri calcaroase
framantate ca in urma unui cataclism, sau la interesante cascade si
pesteri.
Carstul
din bazinul Minis este foarte intins. Pe stanga Minisului sunt
situate podisurile Tarc si Uteris si, mai la est,
intre vaile Steier si Poneasca, un alt podis carstic inalt de
700-750 m. Pe dreapta raului se afla Culmea Plesiva, cu versantul
estic foarte abrupt, care ajunge la sud pana in Cheile Nerei si are
cele mai inalte varfuri din Muntii Aninei (vezi fig. 49). Dintre formele
sapate de apa la suprafata impresioneaza campurile de
lapiezuri de pe Varful Teiului (langa Poneasca) care fac parte dintr-un
podis mai intins. Atat acest podis cat si podisurile
Tarc si Uteris sunt ciuruite de dolime, unele enorme (largi de
cateva sute de metri si adanci de pana la 40 m), multe aflate in
inima padurilor de fag si brad ; ele formeaza pe alocuri uvale.
Pe dreapta Minisului dolinele sunt de asemenea numeroase si se
insira in lungul unor vai seci. Dar cele mai impresionante forme
de suprafata sunt cele patru sectoare de Chei ale Minisului,
care pot sta cu cinste alaturi de cele mai frumoase chei din
tara; ele se intind pe 14 km, de la Cantonul C.F.R. Crivina si
pana la Bigar (sau Coronini). Raul taie calcarele urgoniene,
sapand chei de o frumusete particulara, intrerupte pe alocuri.
El curge printr-o vale stramta, cu numeroase rupturi de panta si
cu pereti foarte inalti (300 m in aval de Izvorul
Calugaru). Golurile subterane sapate de apa se prezinta
sub forma de pesteri si avene, destul de numeroase.
In
zona carstica a Minisului aglomerarile umane sunt rare.
Automobilistul va putea lua ca baza de plecare Anina (Steierdorf),
Bozovici sau Lapusnicu Mare. Soseaua Vaii Minisului,
lucrare indrazneata, azi modernizata, asigura o
legatura comoda intre meleagurile Oravitei, Aninei si
Tara Almajului. Drumetul care intentioneaza sa
patrunda secretul muntilor dintre Minis si Nera va
trebui insa sa apeleze pentru a innopta fie la ospitalitatea
salasului vreunui almajan (salase ce urca
pana la l 000 m), fie la aceea a unui canton silvic. Confortul nu va fi,
probabil, pe gustul sau, dar ce privelisti i se vor
infatisa, cand va deschide, in dimineata urmatoare,
usa salasului sau cantonului !
Sa intram in Valea Minisului venind de la
Anina. De cum parasim cartierul Steierdorf al Aninei pe soseaua
spre Bozovici, ne inganam cu paraul Steier. Drumul asfaltat coboara prin
padurea umbroasa, mai ales de brad si, la km 4,3, santem deja la
confluenta cu Minisul, strajuita de cantonul silvic Iudina.
Parasim soseaua si urcam pe valea Minisului
urmarind terasamentul C.F.R. care se strecoara pe langa
versantul stang, trecand pe alocuri prin tunele. Suntem in primul sector de
chei ale Minisului, cel mai din amonte, alcatuit din "carsii"
partial impadurite cu fag, ai caror pereti inalti
stramteaza valea si reduc albia raului pana la 3-4 m. Din
apa pastravii sar la tot pasul, mai ales in dornele adanci.
Dupa 2 km de la Iudina, la o bucla a terasamentului prin care acesta
se departeaza de chei ajungem in punctul numit Plopa. De aici,
dupa o coborare foarte anevoioasa la stanga, peste blocuri rasturnate
si busteni imensi, ajungem la intrarea Plopa a Pesterii
Ponor-Plopa, aflata in fundul unei vagauni intunecate de arbori,
foarte aproape de albia Minisului. Din acelasi punct, urcand versantul
impadurit pe o poteca din dreapta terasamentului, ajungem pe
Podisul Uteris, de asemenea impadurit si plin de doline.
Fara a ne abate de pe poteca dam de o dolina
adanca, in al carei perete se deschide gura Pesterii
Ponor-Uscata. Intre intrarile celor doua pesteri (care vor
fi prezentate mai departe) se urca cam 1/2 ora.
Revenind
la canionul silvic Iudina sa pornim la vale. Ca si in sectorul din
amont nu exista marcaje. In aval de Iudina, la km 5,5 pe soseaua ce
vine de la Steierdorf, Minisul primeste ca afluent pe dreapta Izvorul
Calugaru si tot pe dreapta se desface un drum care urca la
cantonul silvic Pauleasca (750 m altitudine); in apropierea acestuia se
afla Avenul Pauleasca, unde s-au gasit oase fosile de ren
si de bizon european, in aval de Izvorul Calugaru, intre km 6
si 7, intalnim al doilea sector de Chei ale Minisului, in care
peretii se inalta cu indrazneala pana la 300 m
deasupra raului. Mai departe peisajul se domoleste, valea devine
larga, Minisul primeste pe stanga Ogasul Babei (km 10),
unde se afla colonia forestiera Valea Minisului, apoi la km
13,3, pe dreapta, langa niste salase, primeste
Ogasul Golambului (400 m altitudine). De aici se poate parasi
Minisul pentru o excursie spre Culmea Liciovacea si admirabilele
poieni de la piciorul sau estic.
Imediat
in aval incepe cel de al treilea sector de chei, foarte cotit, care tine
3,5 km. Cheile sunt inguste, peretii calcarosi inalti de 50-60 m
se oglindesc in apa adanca de 2 m si aparent stagnanta, in care
pestii inoata in voie. Soseaua serpuieste, unele
portiuni sunt inguste si surplombate, taiate direct in calcare
de culoarea ocrului. Dupa un izvor ce-si prelinge apa pe peretele
stang de la 10 m inaltime, ne asteapta o portiune frumoasa
in care valea se ingusteaza la 12-15 m, iar albia Minisului la 5-6 m.
Trecand printre versanti acoperiti cu liliac, pe alocuri apa nu e
atinsa niciodata de soare ; ea fierbe intr-un punct, pentru a se
linisti brusc intr-o dorna. Suntem in dreptul "Gaurilor lui
Miloi" (pesteri pe care le vom prezenta la locul potrivit). Soseaua,
iarasi surplombata, se apropie de Gura Izvorului, lung afluent
stang, pe care putem urca in directia Dealului Zabal. Apoi
intram din nou intre pereti ciuruiti de gauri circulare, in
timp ce raul curge jos, ba violent pe lespedea alba pe care a fasonat-o,
ba printre insulite de bolovanis pe care se
rasfata menta de apa si brusturii, sau umpland cate o
dorna lunga, cu apa verzuie ca sticla.
Dupa
acest sector, intre km 15,8 si 16,8, valea se lateste
primind pe stanga principalul sau afluent, Poneasca. O sosea
forestiera pleaca de la Gura Poneasca in amonte pe afluent,
strabate Cheile Bologii in care se afla mici pesteri si
dupa 4 km intra in satul Poneasca.
In
aval de Gura Poneasca la km 16,8 incepe sectorul al patrulea si ultimul al
Cheilor Minisului, cunoscut sub numele de Bigar sau Coronini.
Desi scurt (700 m) este cel mai ingust si mai salbatic, cu
inaltimi de peste 200 m. Versantul stang se numeste Zagrade
din cauza aspectului de cetate iar cel drept, mai inalt, Gozna. Minisul
curge pe un canion comparabil cu cele mai frumoase parti ale Cheilor
Nerei. La km 17,1 versantul drept este spintecat parca de o spada
uriasa. Pe aici vin apele puternicului izbuc carstic Bigar.
Pentru a ajunge in Minis, al carui canion prezinta aici terase
de eroziune aproape de nivelul apei si marmite adinci in albie, apa se
pravale de la 7 m inaltime pe un bloc compact de tuf calcaros.
Este Cascada Bigarului, parca totdeauna la iei de violenta,
chiar in perioadele de seceta cumplita. Traversam Minisul
pe un podet si urcam poteca de-a lungul paraului. Pe albia
taiata in tuful calcaros apa cade din treapta in treapta,
formand cascade mai mici, in care verdele mai intunecat al muschilor se
imbina cu cel sticlos al apei. Dupa 115 m de urcus, ajungem la
baza unui perete inalt de circa 100 m. De aici iese apa intr-o "panza"
zdrobita sub povara unui enorm grohotis calcaros care umple Fundul
Valeascai - salas favorit al viperelor. Deasupra izbucului,
un mic aven conduce la cursul subteran care iese la baza peretelui (Pestera
cu Apa de la Bigar).
La
km 17,5 cheile iau sfarsit iar Minisul, cumintit si printre
maluri largi, se indreapta spre Tara Almajului, unde, la
Bozovici, il asteapta Nera.
