Invatarea scolara

In sens restrans, invatarea este sinonima cu invatarea scolara, care are particularitati specifice si la care vom face trimiteri in continuare. Ea are mai multe caracteristici ( Psihologia copilului - P.Golu - 1995)

a)    se desfasoara intr-un cadru si cu mijloace institutionalizate;

b) este un proces dirijat, care tinde spre autodirijare;

c)    este un demers constient, urmarind anumite finalitati;

d) are un caracter secvential (se desfasoara pe pasi mici, pe secvente);

e)    are un caracter gradual (cel care invata va trece de la sarcini usoare la altele mai grele, de la simplu la complex);

f)    este un proces relational mijlocit, presupunand un ansamblu de relatii perceptive, comunicationale, afective, de influenta intre educator si elevi;

g) are un caracter informativ-formativ (permitandu-i elevului nu numai sa acumuleze cunostinte, ci si, mai ales, sa-i puna in valoare potentialul intelectual);

h) implica un efort personal din partea celui care invata;

i)    este un proces motivational;

j) antreneaza si stimuleaza toate procesele psihice, personalitatea celui care invata.

Invatarea poate fi abordata din tripla perspectiva: ca proces, in functie de diversi factori si ca produs. Insistand asupra caracterului procesual al invatarii, subliniem faptul ca ea se realizeaza. in etape, parcurgand mai multe faze. Asa se explica caracterul activ al invatarii: destructurare si restructurare; elaborare si organizare; inaintare progresiva in spirala.

Activitatea elevului este in mod esential una de asimilare lenta a valorilor culturii si civilizatiei pe care scoala si societatea la un anumit nivel al dezvoltarii lor, le considera necesare pregatirii si formarii viitorilor cetateni. Finalitatea acestor eforturi se leaga de asigurarea echilibrului functional al intregului proces de personalizare si scolarizare a elevului. Obiectiv, procesul se manifesta printr-o dinamica specifica a structurilor cognitive, afective si de control, realizate in termeni operationali: tehnici de invatare, deprinderi, abilitati, conceptii, atitudini, convingeri, conduite etico-sociale etc.

Experientele de viata ale elevului se subordoneaza procesului de selectie si de integrare realizat de structurile motivationale in unitatea personalitatii elevului. Procesul de echilibrare si adaptare a elevului la influentele externe va deveni treptat o functie a acestor stari motivationale. Fenomenul este observabil inca din perioada scolaritatii mici - cazul proceselor intelectuale - in conditii de incongruenta si disonanta cognitiva (Montgomery, 1954; L. Festinger -1957). Dezvaluirea ponderii reale a motivatiilor educationale pune identificarea naturii factorilor propulsori care au cea mai mare forta de a determina si schimba comportamentul elevului.

Nu ne vom opri asupra modului cum sunt asimilate trebuintele care asigura stabilitatea functiilor fundamentale independent de fluctuatiile continue ale conditiilor de mediu (tipul homeostazic), ci aprofunda mecanismele asimilarii de catre elev a motivatiilor de dezvoltare, sociale si individuale, neconectate direct cu o nevoie organica. Avem in vedere, mai ales, acele componente dinamogene care cauta stimularea, explorarea, cunoasterea mediului, a altora si a sinelui, integrarea sociala si individualizarea personalitatii .

Principiile care fundamenteaza procesul de dirijare educationala a dezvoltarii progresive a motivatiilor superioare la elev sunt:

cel al constiintei realului pe care o are elevul sau colectivul studiat

al activitatii fundamentale ce se desfasoara in scoala

al valorilor si standardelor care trebuie atinse in scolaritate.

Recurenta consecintelor aplicarii acestor principii in analiza subiectivitatii elevului este hotaratoare ca valoare metodologica. Constiinta realului copilul o capata abia dupa varsta de 3-4 ani. Raportul motivatie-constiinta evidentiaza legatura genetica intre motivatiile educationale si activitatile de joc, de invatare si de munca. Initial intr-o forma imitativ-reproductiva, apoi productiva si in final creativi activitatea scolara dezvaluie elevilor drumul si directia "dirijari permanente prin imagini-model ale viitoarei stari de atins'

Procesul invatarii intentionale evidentiaza capacitatea elevului de a depasi progresiv si eficient conditiile specifice asimilarii spontane, nedirijate, lente, cu abateri, ezitari, reveniri si renuntai pana ajunge la asimilare constienta si eficienta, bazata pe motivat superioare.

Sensul si finalitatea acestui transfer vizeaza atingerea optimumului progresiv in constiinta elevului, trecerea treptata de la stimulare externa, coercitiva, pur instrumentala, la una interioara, de coloratura social-politica si morala. Premisa principala a intelegerii foi marii de motivatii inalte o va constitui descifrarea, fixarea, controlul si autocontrolul realizarii scopurilor instructiv-educative.

A asimila structuri motivationale in context educational inseamna :

● a intelege, integra si valorifica scopurile educationale

● a interioriza normele si modelele comportamentale socotite scoala ca fiind adecvate si utile adaptarii la exigentele societati viitoare

● a realiza echilibrul si armonia intre socializarea si individualizarea personalitatii.

Aceste scopuri sunt esentiale in stabi­lirea si alegerea metodologiei de elaborare, programare si evaluai-a obiectivelor invatarii. In calitate de categorii ale procesului educational, obiectivele exprima in termeni specifici modificarile pe cai cadrele didactice doresc sa le produca in comportamentul subiectilor umani. Intentionalitatea explicita, forta de a comunica elevilor imaginea pe care o au educatorii asupra sensului evolutiei personalitatii, circumscrierea lor pe linia de miscare a dorintei subiectilor de a se angaja in atingerea scopurilor propuse, capacitatea lor diagnostica si prognostica, toate acestea fac din cuplul categorial scop-motiv o structura ce asigura eficienta intregii activitati de educare si formare a elevilor.

Valoarea conditiilor de eficienta a raportului obiectiv educational - motivatie scolara este dependenta de capacitatea educatorilor de a transforma aceste obiective in sisteme de actiuni previzibil si realizabile, in performante, in economie de timp, in plusuri exactitate, in reducerea erorilor etc. Pentru scoala aceasta inseamna a gandi serios si continuu asupra orientarii si sistematizarii structurilor logico-psihologice si logico-pedagogice ale predarii spre a stimulatorii pentru comportamentul de invatare. Cum insa organizarea comportamentului de invatare pune serioase obstacole in fata educatorilor, se apeleaza frecvent la o descompunere a metodologiei si continutului invatamantului in termeni operationali : unitati de actiuni- scop si actiuni-motive, modele atitudinale, sisteme de abilitati si capacitati de diferite tipuri etc. Educarea semnifica, in aceste conditii, crestere, dezvoltare, asimilare, constructie, organizare unitate intre creator (modelator) si produs, iar ca atribute obligatorii coerenta si consistenta interna a raporturilor dintre categoriile enuntate

Problema cailor si a mijloacelor de modelare a omului in vederea optimizarii potentialului sau creator tinde sa ocupe astazi un loc prioritar in ansamblul preocuparilor stiintei si practicii sociale.

Copilul si tanarul de astazi cheltuiesc o mare parte din durata vietii lor ca subiecti supusi actului instructiv - educativ. Educatia, instructia, invatarea trebuie sa fie utile, rodnice pentru personalitatea celui care invata, iar utilitatea si rodnicia nu pot fi masurate in acest caz decat dupa eficienta lor psihologica, dupa noile procedee, structuri si organizari castigate, adica dupa totalitatea progreselor dezvoltarii realizate prin educatie si invatare. Problemele invatarii sunt in stransa legatura si unitate cu problemele dezvoltarii.

Activismul personal, invatarea ca activitate proprie a copilului este cadrul concret in care se realizeaza dezvoltarea, formarea proceselor si a capacitatilor psihice.

Invatarea scolara se realizeaza prin interrelatia functiilor si proceselor psihice cu accent predominant pe procesele psihice cognitive. Va trebui sa se tina seama de caracteristicile intriseci ale materialului uman asupra caruia se actioneaza, dar trebuie avut in vedere faptul ca educatul este un sistem pe care il cream noi insine, in mare masura, prin educatie. Dezvoltarea intelectuala, ca latura a dezvoltarii psihice generale, este ea insasi conditionata de un felul cum decurge si cum a decurs - activitatea de insusire a anumitor cunostinte si priceperi. Forta motrice a dezvoltarii psihice intrinseca, ea nefiind data de la inceput, in chip nativ, ci dobandita, invatata, prin mecanisme speciale de interiorizare a modelului extern al contradictiei si cauzalitatii obiective.

Limbajul, structurarea acestuia si relatiile componente - invatare, componentele mnezice, sunt factori esentiali in achizitiile realizate in scoala.

Ca functie psihica atentia, cu toate ca nu are continut informational propriu, faciliteaza performantele celorlalte procese psihice. Ea reprezinta in fapt orientarea activitatii intelectuale in raport cu scopurile implicite sau explicite ale invataturii.

Baza de cunostinte are un rol esential, atat in procesarea secundara a informatiei senzoriale, cat si in toate prelucrarile ce au loc la nivelul memoriei de lucru sau atentiei. Modul de organizare a cunostintelor in memorie faciliteaza reactualizarea lor. Comportamentul este ghidat de cunostintele si scopurile din campul atentiei sau de cunostintele si structura de scopuri active in memoria de lucru.

Invatarea poate fi abordata din tripla perspectiva: ca proces, in functie de diversi factori si ca produs. Insistand asupra caracterului procesual al invatarii, subliniem faptul ca ea se realizeaza. in etape, parcurgand mai multe faze. Asa se explica caracterul activ al invatarii: destructurare si restructurare; elaborare si organizare; inaintare progresiva in spirala.

Arhitectura cognitiva a psihicului uman (totalitatea mecanismelor cognitiv impenetrabile, necesare si suficiente pentru realizarea unui comportament inteligent) permite sistemului cognitiv uman sa invete din mediul sau din propria experienta.

Invatarea depinde de modul de organizare a bazei de cunostinte prealabile.

Cunoasterea performantelor scolare si optimizarea acestora necesita stapanirea de instrumente specifice destinate cunoasterii psihologice a elevilor. Pentru o actiune eficienta se impune directionarea actului didactic in functie de cunoasterea psihologica a capacitatilor, intereselor, aptitudinilor elevilor. Actiunea educativa devine eficienta in conditiile in care procesul de formare se efectueaza urmarind caracteristicile generale de personalitate.

Potentialul fiecarui elev trebuie pus in valoare prin oferirea unor metode si tehnici care sa-i ofere posibilitatea de exprimare cu valoare individuala si sociala.

Invatarea la varsta scolara mica

Invatarea de tip scolar isi are radacinile in formele de experienta spontana ale varstei prescolare, care se impletesc cand cu manipularea obiectelor, cand cu jocul, cand cu unele forme elementare de munca. Structural invatarea se compune dintr-o serie de situatii si de sarcini care, pentru scolarii mici, reclama efectuarea unor actiuni ce vor raspunde unor sarcini practice concrete. Aceste actiuni pornesc de la contactul scolarului cu obiectul.

Invatarea la varsta scolara mica se distinge, prin aceea ca il pune pe copil in fata necesitatii unor actiuni de control, de confruntare si comparare a rezultatelor obtinute cu modelele corecte. Aceasta face posibila o anumita apreciere, sanctionare pozitiva sau negativa a conduitei de invatare. Se produce o generalizare crescanda a activitatii de gandire, capatand un puternic impuls inclinatia elevului catre abordarea reflexiva a propriei activitati mintale.