Ansamblul informational. Definiri conceptuale

Clasa 0 Generalitati este prima mare clasa din cele 10 ale sistemului C.Z.U. si codifica notiuni care au un caracter prea general pentru a fi regasite in cadrul celorlalte 9 clase.

Facand o incursiune in universul acestei clase vom fi surprinsi de eterogenitatea notiunilor pe care le codifica.

Ansamblul informational al acestei clase este structurat dupa o schema care cuprinde in linii mari urmatoarele domenii:

"Prolegomena. Bazele generale ale cunoasterii si culturii;

Bibliografie si bibliografii. Cataloage;

Biblioteconomie;

Lucrari de referinta. Enciclopedii. Dictionare;

Publicatii periodice si seriale;

Organizatii si ale tipuri de cooperare. Asociatii. Congrese. Expozitii. Muzee;

Ziaristica. Presa;

Poligrafii. Lucrari colective;

Bibliofilie. Bibliomanie

Manuscrise. Lucrari rare. Carti remarcabile

Fiecare domeniu reprezinta o diviziune in cadrul clasei 0 Generalitati. Desi aceasta clasa nu are ca preocupare o disciplina anume vom fi surprinsi sa constatam ca o parte a diviziunilor au stransa legatura cu bibliologia si cu stiinta informarii. Vom gasi codificate astfel bibliografia, biblioteconomia , bibliofilia, notiuni legate de "documentare, carti, scrieri" unde vom regasi aspectele legate de carte si scriere intocmai ca intr-un manual de istorie a cartii si a scrisului. In cadrul tehnicii muncii intelectuale vom depista toate elementele care o definesc si anume: "Generalitati. Reguli pentru note, citate, referinte bibliografice;Asamblarea referintelor. Cercetare. Liste de continut. Extrase, sumare. Schite preliminare .Ciorne pentru lucrarea literara. Intocmirea indexurilor. Index de autori. Index pe subiecte; Pregatirea expunerilor orale, a discursurilor. Compilarea si aranjarea lecturilor, disertatiilor; Evaluarea. Descrierea detaliata a rezultatelor. Prezentarea informatiei. Tehnica intocmirii raportului;Cooperare pe plan intelectual; Critica stiintifica; Concordante; Studii de caz (ca subiect) compilarea si utilizarea lor."Toate etapele pe care le vom parcurge sunt cele pe care orice cercetator sau orice specialist in informare le are in vedere si vom descoperi de fapt in amanunt tot ceea ce este legat de munca intelectuala.

Avem de asemenea codificate o serie de documente care fac parte din colectiile unei biblioteci:

"Lucrari de referinta. Enciclopedii. Dictionare;

Publicatii periodice si seriale;

Poligrafii. Lucrari colective;

Manuscrise. Lucrari rare. Carti remarcabile."

Desigur in structura complexa a clasei pe langa domeniile amintite vom intalni si : "Prolegomene. Bazele generale ale cunoasterii dar si Stiinta si tehnologia calculatoarelor. Prelucrarea datelor.;Standardizarea produselor, operatiilor, greutatilor,masurilor si timpului. Standarde, specificatii, coduri de practica, recomandari etc.;Studiul organizarii. Metodologie. Analiza. Sinteza .Clasificare si taxonomie: teorie principii. Sistematizare in general; Organizatii si alte tipuri de cooperare. Asociatii. Congrese. Expozitii. Muzee sau Ziaristica. Presa". ²

Cercetand conceptele care definesc clasa nu putem sa trecem cu vederea cuvintele lui Thomas Hobbes care spunea ca "e nevoie sa cunoastem lucrurile care trebuie puse laolalta inainte de a putea cunoaste intregul compus".³

Definirea notiunii de Generalitati e o operatie dificila, de aceea ma voi folosi de un citat. "A generaliza inseamna a ajunge la o notiune a carei sfera este mai larga decat sfera notiunii de la care s-a pornit, deoarece continutul ei vizeaza insusiri mai generale, care apartin nu numai tuturor lucrurilor indicate de sfera notiunii initiale ci si altor lucruri." ( Henri Wald, Structura logica a gandirii).⁴

In ceea ce priveste structura clasei sunt potrivite cuvintele filosofului si scriitorului francez Denis Diderot care in lucrarea «Despre interpretarea naturii» semnala urmatoarele: "Mi se pare ca este tot atat de imposibil ca toate fiintele din natura sa fie produse dintr-o materie perfect omogena, pe cat ar fi sa ni le inchipuim ca au una si aceeasi culoare.[] Elementele trebuie sa aiba diferente esentiale, astfel totul s-ar fi putut naste din omogenitate, deoarece totul s-ar putea reintoarce in ea. Exista, a existat sau va exista o combinatie naturala sau o combinatie artificiala, in care un element este, a fost sau va fi dus pana la cea mai mare divizibilitate a sa posibila."⁵ In cadrul clasei 0 dupa cum am vazut trecandu-i in revista structura, caracterul neomogen o diferentiaza de celelalte clase care fiecare in parte au o specializare anume, ce devine marca a clasei respective. Clasa 0 e o clasa plina de diversitate iar notiunile care o compun "cuprind toate sferele de interes ale disciplinei respective".⁶

Cuvantul de inceput al clasei e «prolegomena».Prolegomene provine din limba greaca(compus din pro " inainte" si legomai "spun") si reprezinta o expunere succinta, care serveste ca introducere in problematica unei anumite stiinte sau discipline.⁷

O alta notiune importanta reflectata in cadrul clasei este stiinta. Stiinta este atat de veche, incat a suferit de-a lungul istoriei atat de multe schimbari si este in fiecare moment istoric atat de legata de alte activitati sociale incat orice incercare de a-i da o definitie - si s-au facut multe - nu poate exprima, in mod mai mult sau mai putin satisfacator, decat unul din aspecte, adesea un aspect minor, pe care l-a avut intr-o faza oarecare a evolutiei ei. Einstein a pus aceasta problema in felul urmator:

" Stiinta, ca ceva persistent si inchegat, este lucrul cel mai obiectiv cunoscut de om. Dar stiinta in actiune, ca un scop care trebuie urmarit, este tot atat de subiectiva si de conditionata psihologic ca orice alta ramura a aspiratiilor omenesti, asa incat la intrebarea: «Care este scopul si sensul stiintei?» diversi oameni in diverse epoci au dat raspunsuri cu totul diferite."

O activitate omeneasca ce constituie in sine doar o parte integranta a procesului unic si nerepetabil al evolutiei sociale cu greu poate fi definita.[]Stiinta poate fi considerata o institutie; o metoda; o acumulare de cunostinte transmise prin traditie; un factor important in mentinerea si dezvoltarea productiei si unul dintre cei mai puternici factori in formarea convingerilor si atitudinilor fata de univers si de om.⁸

" In prezent,cunoasterea stiintifica a devenit un element indispensabil al functionarii societatii. Fara ea nu ne putem imagina omenirea contemporana, care datoreaza literalmente existenta multora dintre aspectele vietii sale descoperirilor stiintei. Stiinta contemporana a transformat radical numeroase sfere traditionale ale productiei, iar unele ramuri ale acesteia s-au nascut pur si simplu in laboratoare (industria atomica, radioelectronica etc.) [] Progresul tehnico-stiintific a devenit o realitate concreta a zilelor noastre. Nu exista sfera a vietii sociale contemporane in care sa nu simtim influenta lui. Pentru a evalua cum se cuvine influenta stiintei si tehnicii asupra tuturor sferelor vietii contemporane - ale vietii societatii contemporane, ale vietii omului contemporan - este de la sine inteles ca trebuie sa avem o reprezentare justa, stiintifica despre esenta progresului tehnico-stiintific. Cu discutiile acestei probleme se ocupa in prezent o armata de cercetatori - teoreticieni, filosofi si sociologi. Problema esentei stiintei [] nu mai este o problema pur stiintifica; ea este o problema care-i framanta literalmente pe toti contemporanii."⁹

Maxime si reflectii despre stiinta:

" Stiinta este asemenea unui arbore mare, puternic si cu multe crengi. Pe an ce trece tot apar tot mai multe mladite si ramificatii. In aceasta crestere, influentare reciproca si impletire a diverselor stiinte sta viitorul ei."¹⁰

"[ . ]Stiinta nu este numai un sistem de cunostinte, ci un mod de interactiune cu practica, ce presupune metode stiintifice, institutii specializate si, prin acestea, organizarea adecvata a stiintei.

Interactiunea stiintei cu gandirea umana face parte din dinamica stiintei, prin care se genereaza teorii, sisteme de cunostinte, limbaje stiintifice, metode, metode specifice si matematice s.a.m.d."¹¹

"Stiinta fara un rost practic e ca trupul fara suflet" (Nezami)

"Nu-i apa vie in afara de stiinta; nu-i cale-a salvarii in afara de stiinta"(Khosrou Dehlavi)¹²

"Cand se critica operile stiintei [ . ] se loveste legile natiunilor cele mai civilizate."( M. Kogalniceanu)¹³

"Ce cautam in stiinta? Ridicarea pana la punctul acela de indiferenta, in care un lucru poate fi contrariul lui."¹⁴

Tehnica muncii intelectuale prin specificul ei si elementele care o compun reprezinta o zona a stiintei informarii.

"Tehnica muncii intelectuale trebuie privita nu numai ca o simpla tehnica, ca un lant de deprinderi si un instrumentar adecvat, ci ca un element fundamental al educatiei integratoare, atat de necesara omului complex al zilelor noastre" ( Ion Stoica - Cercetator si documentarist )¹⁵

Voi prezenta doar cateva notiuni ale domeniului si anume: nota, citatul, extrasul, sumarul, indexul.

"Nota este o insemnare, comentariu, remarca scrisa asupra unei chestiuni particulare, asupra unui fapt. Nota este o cercetare punctuala, analitica, de dimensiuni mici ( de obicei nu depaseste 3 pagini dactilografiate) avand rolul de a informa asupra unui aspect necunoscut. In cazul notei, accentul cade pe noutatea informatiei aduse, indiferent daca aceasta noutate consta in prezentarea unui material necunoscut sau (mai rar) intr-o interpretare proprie a unor date cunoscute. O nota stiintifica poate, de asemenea, sa suplimenteze informatia existenta intr-o lucrare anterioara datorata aceluiasi autor sau altcuiva."¹⁶

"Citatul. Fragment dintr-un text, reprodus cu respectarea exacta a formei, cu evidentierea clara a inceputului si sfarsitului sau (prin ghilimele sau alt procedeu grafic) si cu indicatia locului de unde a fost extras."¹⁷

A cita - considera Umberto Eco - este ca si cum ai depune marturie intr-un proces. Trebuie sa fiti intotdeauna in masura sa reperati martorii si sa demonstrati ca sunt credibili."¹⁸

"Extrasul .Studiu aparut initial intr-un periodic, sub forma de articol, sau intr-o lucrare, sub forma de capitol, si publicat apoi ca unitate tipografica de sine statatoare sub forma de brosura , cu mentiunea extras. Scurta analiza a elementelor informative continute intr-o lucrare sau intr-un articol, insotita de referinta bibliografica corespunzatoare. . Fragment dintr-un text copiat pe o fisa de catre cercetator in vederea examinarii lui ulterioare sau includerii acestuia intr-o lucrare sul forma de citat."¹⁹

"Sumar. Cuprinsul unei carti sau al unei reviste, continand titlurile materialelor (capitolelor) si trimiterea la pagina la care incepe fiecare. In mass-media, proiectul unui numar de revista sau ziar se stabileste printr-o «sedinta de sumar», prin propuneri si consultari intre factorii implicati.²⁰

"Indexurile - liste ordonate de chei de acces, utilizate in exploatarea celorlalte tipuri de documente secundare, dar si primare, precum si in structurarea informatiei dintr-un text dat, pentru regasirea ei rapida (de exemplu, un index de termeni, de la sfarsitul unei carti, cu trimiteri la paginile care apar in text respectivii temeni)"²¹

Referitor la Documentare. Carti. Scriere sunt numeroase definitii, proverbe, cugetari.

"Documentare .Activitatea de a depista, colecta, inmagazina, clasifica, prelucra si pune la dispozitia beneficiarilor informatiile cuprinse in documente. Organizand colectarea, prelucrarea si difuzarea documentelor,documentarea, pune la indemana cercetatorilor sursele tuturor cunostintelor anterioare, ca si stadiul unor studii contemporane consacrate temei alese. Prin metodele documentarii se realizeaza trecerea de la bibliografia traditionala la informarea automata. Termenul de documentare se utilizeaza atat ca sens de activitate cat si de disciplina, desi pentru a doua acceptiune denumirea ar fi aceea de documentologie."²²

Ce e cartea? "Pentru a defini cartea , trebuie sa recurgem la trei notiuni a caror imbinare este necesara: suportul scrierii, difuzarea si pastrarea textului, usurinta in manuire. Cartea este mai intai suportul scrierii; astfel tablitele de argila sumeriene, papirusurile egiptene, sulurile Romei antice, manuscrisele medievale, textele noastre tiparite si microfilmele sunt considerate carti in ciuda marii varietati de suporturi si forme. Ideea de carte este asociata celei de editare, adica vointei de difuzare a unui text si dorintei de pastrare a acestuia; astfel cartea se distinge de toate celelalte scrieri private, de la scrisoare la actul de notariat pe care in general il clasificam printre documentele de arhiva. In sfarsit , cartea trebuie sa fie usor de manuit, chiar daca nu toate suporturile scrise sunt astfel; numeroase texte au fost gravate in piatra; totusi nu i-ar veni nimanui idea de a considera Obeliscul Pietei Concorde o carte.[ . ]

Cartea apare mai intai ca un obiect: produs fabricat, articol comercial, obiect de arta.Ca produs fabricat, participa la istoria tehnicilor si trebuie sa avem in vedere suporturile, scrierea si procedeele fabricarii sale. Studiul cartii ca articol comercial deschide perspective economice si sociologice; el cuprinde domeniul editarii, pregatirii si difuzarii lucrarilor, al factorilor care favorizeaza sau impiedica aceasta difuzare, al organizarii mestesugurilor legate de carte. Obiect de arta sau colectie, cartea poate avea valoare prin frumusetea prezentarii sale, prin ilustratie sau prin modul in care este legata.

Toate acestea nu privesc decat aspectul exterior al cartii; ori cartea inseamna inainte de toate text, care este ratiunea sa de a fi."²³

"Cartea este un produs complex. Privita material ea este un numar de foi scrise sau tiparite, reunite in volum. Dar cartea este, in primul rand, un fruct al mintii omenesti. Ea contine un intreg univers de idei si sentimente, prin mijlocirea caruia cunoastem, studiem si traim trecutul si prezentul si putem intrezari viitorul societatii umane. Caci izvorata din faptele si aspiratiile omului cartea inspira in actiunile sale pe om devenind astfel un factor active, permanent, al progresului social.^"24

Citate despre carte:

"Un om rastoarna o jumatate de biblioteca pentru a face o carte. ( Samuel Johnson) "²⁵

" Citeste acea carte despre care viata poate spune: "Imi apartine." ( Martial)

Cartile ne delecteaza pana in maduva oaselor, ne graiesc, ne dau sfaturi si sunt unite cu noi printr-o familiaritate vie si armonioasa. ( Francesco Petrarca)" ²⁶

" Cartile isi au destinul lor" (Terentianus Maurus)²⁷

"Fara indoiala ca nu orice carte reprezinta un castig net pentru progresul cunoasterii. Totusi se constata ca, de fapt, curba aparitiei accelerate a cartilor merge paralel cu ritmul in care omul castiga noi cunostinte."²⁸

Eseu: PROIECT DIDACTIC GRUPA : pregatitoare - cainele ciufulit Lucrare: PROIECT DE ACTIVITATE - in lumea fermecata grupa mijlocie

"Exista o sfera a cunoasterii la care nu accedem decat prin carti. Ea este cu mult mai cuprinzatoare decat ceea ce cunoastem, vedem sau auzim in mod direct. Poate ca asa a aparut ideea de carte totala : neputand cunoaste lumea in ansamblul ei in mod nemijlocit, era necesar un procedeu prin care aceasta cunoastere sa devina posibila. Cartea ar fi prezentat in acelasi timp avantajul posibilitatii stapanirii acestei lumi de catre om. Prin scris sau prin citit"²⁹

Fara scris nu s-ar vorbi despre carte. "Scrisul este pentru omul civilizat un lucru atat de natural incat definirea lui pare inutila. Cu toate acestea, a fixa gandirea cu ajutorul cuvintelor prin semne materiale pentru a o face «obiectiva», a realiza ceva (scris sau tiparit) dintr-o fraza articulata este in realitate un proces care pune in joc insesi fundamentele civilizatiei noastre, in masura in care « scrisul ar putea in cele din urma sa-i serveasca drept definitie » (Ch. Higounet, Scrisul, P.U.F.). Intr-adevar, toate societatile moderne se sprijina oarecum pe existenta textelor. Stiinta si arta, istoria si filosofia, dreptul si politica sunt esentialmente accesibile si se definesc prin colectiile de scrieri. Printr-o prescurtare din ce in ce mai frecventa, gandirea , «conceptul», ocoleste vorbirea pentru a se exprima direct prin scriere, citita si ea in mod «conceptual», prin grupari de cuvinte, parti de fraza sau dezvoltari mai lungi. Chiar dialogul, pentru a fi rodnic, are nevoie de intermediul mut al scrierii. [] O scriere exista in masura in care ansamblu de semne este acceptat de un grup social, si daca aceste semne au acelasi sens pentru toti membrii sai. Elaborarea acestei conventii simbolice serveste pentru a exprima cat mai clar posibil o fraza vorbita, echivalenta unei gandiri coerente. Aceste ansambluri de semne s-au elaborat foarte lent sau prin mutatii bruste in functie de nivelul tehnic si intelectual al fiecarei societati, dupa nevoile de constituire interna a limbilor de transcriere, in trei mari etape si anume: 1. Scrierea sintetica; 2.scrierea analitica; 3 scrierea fonetica."³⁰

Scrierea este definita ca "sistem de semne grafice conventionale destinat uzului scris al limbii. Exista sisteme de scriere numite «fonetice (fonologice)»si «nonfonetice (nonfonologice)», dupa cum semnele grafice au sau nu referinta fonetica."³¹

Citate:

"Atunci cand li se pune in fata o transcriere fonetica a limbii lor, toti oamenii, fara exceptie, ii resping cu vehementa exactitatea."( George Bernard Shaw)³²

"Am inceput sa scriu din dorinta de a face, la randul meu, ceea ce admirasem mai mult - pagina scrisa - si am scris un timp, cu incantare, in felul tuturor scriitorilor pe care i-am iubit. Asa cum,in natura,ontogeneza repeta intotdeauna filogeneza (un embrion uman, de exemplu, trecand prin toate speciile inainte de nastere),am trecut prin toate epocile literare, inainte de a ajunge la mine insami."³³

"Vai de cel care scrie ca sa dovedeasca numai ca poate scrie!Si mai ales vai de acel care scrie ca sa-si dovedeasca lui aceasta!"³⁴

Pe vremuri,filosoful care nu scria, dar gandea nu era dispretuit; de cand lumea se ploconeste in fata eficacitatii, cerinta de capetenie a devenit scrierea operei, iar cei ce n-o fac sunt socotiti «ratati»."³⁵

"Detribalizarea individului a fost totdeauna, cel putin in trecut, legata de o intensitate a vietii vizuale, provocata de scriere, si numai de scrierea de tip alfabetic."³⁶

O alta ramura care are o reprezentare generoasa in cadrul clasei e stiinta si tehnologia calculatoarelor,prelucrarea datelor.

"Calculatorul este un sistem complex, format din dispozitive care permit: introducerea datelor, prelucrarea datelor pe baza unui program, extragerea rezultatelor."³⁷

Voi prelua in continuare definitiile celor doua componente majore ale computerului si anume : partea fizica a acestuia denumita hardware si partea care il face operational si apropiat de sistemul de gandire uman pachetul de programe pe care il accesam numit software.

"Hardware-ul reprezinta: termenul generic utilizat pentru denumirea tuturor componentelor fizice care alcatuiesc un calculator, un echipament, o configuratie de echipamente cu exceptia programelor.³⁸

Software-ul reprezinta reprezinta partea logica a unui sistem de calcul si este format din totalitatea programelor, a datelor si documentatiilor aflate pe acel sistem"³⁹

" Calculatoarele au devenit o prezenta ce se face simtita tot mai mult in cele mai variate domenii de activitate iar sectorul industriei informatice cunoaste o dezvoltare extrem de rapida. De la aparitia primelor calculatoare electronice nu a trecut o perioada foarte scurta, judecata la scara istoriei: [ . ] dar impactul calculatoarelor este foarte puternic, atat tehnica, cat si stiinta, economia si studiile umaniste fiind profund influentate de tehnica calculatoarelor. ( Edmond Nicolau - Calculatoarele si societatea)"⁴⁰

"Aparitia calculatoarelor electronice a produs schimbari profunde in raportul dintre informatie si decizie."⁴¹

Iata ce spunea Alvin Toffler in "Al treilea val" despre computere : "Calculatoarele electronice nu sunt supraomenesti. Ele se strica. Fac greseli - periculoase uneori. Nu au nimic magic si cu siguranta nu sunt «spirite» sau «suflete» din mediul inconjurator. Cu aceste rezerve, ele raman insa una din cele mai uimitoare si tulburatoare realizari ale omului, pentru ca ne amplifica capacitatea intelectuala . "⁴²

O alta notiune pe care am extras-o e cea legata de multimedia deoarece in societatea actuala suntem tot mai atrasi de aceste tipuri de documente si mai ales de acest mod de a comunica informatia prin intermediul noilor tehnologii.

"Multimedia reprezinta capacitatea de manevrare (obtinere, prelucrare, stocare, transfer,prezentare ) intr-o forma numerica integrata a informatiilor reprezentate prin mai multe ( multi ) mijloace ( media), dintre care cel putin unul este continuu (periodic, isicron, dependent de timp). Cu alte cuvinte, multimedia se refera la folosirea simultana a unor forme multiple de medii de comunicatie, cum ar fi cele bazate pe text, grafica, vocale, sunet si imagini statice sau in miscare. Multimedia se bazeaza pe diferite mecanisme fundamentale ale comunicarii interumane incluzand observatia si imitatia, limbajul vorbit si comunicarea scrisa, facand posibil crearea unui context multidimensional pentru schimbul de informatie."⁴³

Pentru ca reteaua Internet a devenit parte componenta a vietii noastre se cuvine sa ii aflam definitia :

"Explozia informationala din ultimele decenii,in care resursele de comunicatii si interconectarea au dobandit o importanta deosebita, a generat crearea Internetului o retea uriasa de calculatoare, care acopera tot globul. Etimologic cuvantul«Internet» provine din combinarea abrevierii termenilor englezesti «interconnection» (interconecare) si «network» (retea). Internet constituie de fapt o retea de retele locale interconectate printr-un canal de comunicatie de date, un adevarat spatiu virtual, numit ciberspatiu, cu o imensa capacitate informationala si de calcul, cu vaste servici si resurse."⁴⁴

Civilizatie. Cultura. Progres, iata, trei termeni care se completeaza si care interactioneaza, in continuare avem definitiile acestora.

Civilizatie. "Etim.: lat. Civis, «cetatean». "1. Ansamblu de fenomene sociale de ordin religios, moral, estetic sau tehnic si stiintific, caracteristice unei societati 2. Grad de rafinament al moravurilor si al cunostintelor, fie ca e vorba despre o realitate, fie despre un ideal."⁴⁵

Cultura. A defini cultura inseamna a dezvalui semnificatia majora a omenescului, a descoperi vocatia suprema a omului ca existenta constienta de sine, ca fiintare specifica ce depaseste imediatul si se proiecteaza ca tendinta spre viabiliate si permanenta.[] Cultura a devenit obiect de studiu abia in secolul 19, datorita explorarilor etnografice a culturilor primitive si populare.

Exista doua tendinte de definire a culturii: a) restrangerea conceptului la valorile cele mai elaborate sub raport artistic sau stiintific, tendinta legata de minimalizarea sau negarea rolului maselor in dezvoltarea culturala a umanitatii; b) extinderea fara discernamant a acestui concept la intreaga viata spirituala si chiar la intreaga viata sociala, ceea ce ne impiedica sa intelegem modificarile structurale care au loc in dezvoltarea constiintei sociale.[]

Termenul cultura deriva din latinescul cultura, din care deriva si termenul francez culture, folosit in sensul de culture des lettres ( secolul 15) sau in sensul de formare a spiritului (secolul 18).

In antichitate reflectiile despre cultura erau fragmentare. Termenul insusi a fost folosit de romani in intelesuri limitate. La greci era subinteles ca tot ceea ce serveste pentru infaptuirea umanitatii. [] Romanii foloseau acest termen in intelesul originar de cultivare a pamantului, actiune nemijlocita de transformare a naturii - sens care s-a raportat in epoca noastra in multe limbi romanice pentru indeletnicirile de cultivarea pamantului si cresterea animalelor.[..] In legatura cu sensul etimologic originar al culturii este remarcabil faptul ca in epoca moderna, cel mai mare impuls al cercetarilor culturologice a venit din partea investigatiilor antropologice si etnologice, indreptate cu precadere asupra unor populatii primitive.[] Sensurile moderne ale culturii sunt strans legate de marile schimbari ce au survenit in structurile sociale si culturale, incepand cu secolul 18."⁴⁶

Progres. "Notiunea de progres implica faptul ca istoria are o evolutie si ca aceasta evolutie este continua, trecand de la intuneric la lumina, de la saracie la bogatie, de la salbaticie la civilizatie, spre un Adevar confundat cu Binele. In istorie, progresul este determinat de acumularea nedefinita a progreselor tehnice, care permit stapanirea naturii si determina evolutia constiintei."⁴⁷

Citate despre civilizatie, cultura, progres :

"Toate civilizatiile cunoscute in istorie au fost create de societati care, la randul lor, au fost integrate si organizate de activitatea lor civilizatoare intr-o asemenea masura, incat nici cultura si nici societatea nu pot fi considerate drept entitati suficiente lor insesi. Sarcina istoricului, atunci cand studiaza si interpreteaza evolutia civilizatiei umane, este usurata de o cercetare metodica, efectuata numai asupra caracterului unei civilizatii si structurii societatii sale intr-o perioada data si pe o arie bine determinata. Gratie acestei metode, se poate ajunge la cunoasterea trasaturilor individuale ce caracterizeaza un grup istoric dat si, in acelasi timp, la familiarizarea cu

elementele constitutive comune tuturor societatilor."⁴⁸

"Civilizatia este un fenomen social care trebuie sa reflecte legatura dintre realitatea spatio-temporala, in special sociala, si realitatea profunda prin intermediul omului. Ea trebuie sa se bazeze pe cunoasterea umana indreptata in ambele directii, de fapt pe o viziune unitara a lumii materiale."⁴⁹

" Civilizatia si cultura sunt ceva organic, legate de intreaga lupta de adaptare zilnica a omului cu tinutul in care traieste. Dar pe cand civilizatia se poate imprumuta de la altii, cultura nu se poate importa de nicaieri, ci ea se poate numai crea, adaugand cel mult de aiurea unele elemente asimilabile. Cine zice cultura acela nu se poate gandi la un imprumut de forme exterioare, amalgamate haotic, ci numai la o dezvoltare domoala si unitara a tuturor formelor de viata a unui popor. In ultima sa expresie, cultura unui este conceptia proprie si unica a unui popor cu privire la universul moral. Iar aceasta presupune indata si lupta sa neadormita de a duce la biruinta acea conceptie, alegand mereu din trecutul sau tot ceea ce este esential spre a-si afirma viata sa in viitor. Si cand procesul acesta evolutiv e cumva zdruncinat prin amestecul pripit al unor elemente straine, intreaga dezvoltare culturala si intreaga fiinta a unui popor poate fi primejduita. ( S. Mehedinti - Caracterizarea etnografica a unui popor prin munca si uneltele sale)"⁵⁰

" Oamenii si-au faurit cultura materiala si spirituala pentru a rezolva problemele vitale de asigurare a existentei lor fizice, dar si psihice, spirituale. Cultura este un fenomen ireductibil la alte fenomene: nici morala, nici religia sau arta nu pot fi reduse la fenomene economice, sociale sau politice, pentru ca altfel nici n-ar mai fi fost inventate"⁵¹

"Cultura apare in lupta individului si a societatii impotriva actiunii entropice a mediului inconjurator, a fortei sale dezorganizate. Modalitatea de prelucrare si pastrare a naturii, cultura este totodata si o forma de intelegere a naturii si de integrare a ei. Cultura nu contrazice natura ci e o prelungire a acesteia, ea isi extinde progresiv domeniile astfel incat natura devine treptat natura cultivata. Aceasta explica de ce la origine termenul cultura desemna activitatea sau practica de a cultiva pamantul, actiune nemijlocit transformatoare asupra naturii. Mai tarziu insa, mai ales in epoca moderna, deosebirea dintre natura si cultura nu mai este atat de evidenta intrucat natura insati devine, prin cultivare, un fragment al culturii."⁵²

"Cultura e ca o lampa cu care am intra intr-un labirint : mica lumina ce ne-oda in juru-ne nu face decat sa ne arate cat de mare e intunericul cladirii intregi. (Mihai Codreanu - Aforisme )"⁵³

Tagaduiesc progresul.[ . ] Pentru mine, tot ce este un castig inseamna in acelasi timp o pierdere. Asadar progresul se anuleaza pe sine insusi. Prin fiecare pas pe care omul il face inainte, el pierde ceva." ⁵⁴

"Progresul, dupa noi consta pentru societate a produce in fiecare moment al existentei sale o idee care imbratiseaza, generaliza si insuma toate ideile de umanitate, pe care le reproduce neincetat dar inavutite d-un element nou si le reda supt o forma mai inalta" (C. A. Rosetti - Reformatorii progres-revolutiune)⁵⁵

"Aplicarea in practica a cuceririlor stiintei, accesul larg la cunoasterea si folosirea a tot ceea ce realizeaza mai valoros, mai avansat gandirea umana constituie, in zilele noastre, o conditie fundamentala a progresului fiecarei natiuni, a cresterii nivelului de trai a popoarelor, a ridicarii gradului de civilizatie a intregii omeniri."⁵⁶

"[ . ]Progresul inseamna ca in cursul dezvoltarii culturii, in pofida numeroaselor perioade de regresiune, cunostintele si aptitudinile umane luate in ansamblu au sporit si ca, totodata, aplicarea lor in vederea dominarii lumii inconjuratoare - sociala si naturala - a devenit tot mai universala. Rezultatul acestui progres este cresterea bogatiei sociale."⁵⁷

Urmatoarele concepte pe care le vom defini sunt specifice bibliologiei fie ca ne vom ocupa de bibliografie care este stiinta dar si instrument de informare intr-o biblioteca, fie ca vom descoperi ce inseamna catalogul fara de care nici cititorul dar nici bibliotecarul nu s-ar descurca in regasirea documentelor dar si a informatiilor dorite. O alta ramura a bibliologiei pe care o vom descoperi este biblioteconomia. In cadrul acesteia vom descoperi ce este aceea o biblioteca, ce este clasificarea, catalogarea dar si lectura un factor cu influenta majora in dezvoltarea noastra spirituala si umana.

Bibliografie1. Ramura a biblioteconomiei care are ca obiect evidenta, descrierea, clasificarea si aprecierea documentelor tiparite si mss., in vederea unei mai bune valorificari a continutului lor de informatii de catre beneficiar.2. Repertoriu cronologic alfabetic sau pe materii, al scrierilor referitoare la o anumita problema sau disciplina in operele unui autor sau ale unei grupari literare.3. Lista lucrarilor de care s-a folosit un autor pentru a elabora o lucrare: se gaseste fie concentrata la sfarsitul cartii, fie dupa fiecare capitol, pentru materialul din capitolul respectiv, fie repartizata in cuprins, in note inframarginale sau chiar in text intre paranteze. Titlu dat uneori acelei rubrici dintr-un periodic care cuprinde o lista sumara de lucrari recent aparute sau recenzii ale acestora.

Bibliografie. .Domeniu care are ca obiect de studiu principiile si tehnicile de identificare si de descriere a documentelor,precum si de clasificare a descrierilor obtinute. Document secundar sub forma unei liste de date prezentate intr-o anumita ordine continand elementele descrierii bibliografice a documentelor indispensabile identificarii lor.

O bibliografie poate avea forma unui document autonom (repertoriu bibliografic) sau poate fi anexa unui document sau a unei parti a unui document (bibliografie ascunsa).

"Termenul de «bibliografie» prezinta numeroase fatete; el desemneaza in acelasi timp lucrari speciale, repertorii, lucrari de referinta . dar si stiinta care permite elaborarea si exploatarea acestor repertorii. Acest cuvant, «bibliografie», ramane in chiar radacina sa atasat cartii si suportului imprimat in general."⁶⁰

"Bibliografia este un mijloc de informare rapida si completa in munca stiintifica. Pentru orice problema, pentru orice preocupare, cititorul e urmarit de grija unei documentari cat mai ample, cat mai actuale, vrand sa cunoasca traditia si noul in stiinta, arta, literatura, in orice domeniu de activitate umana. In trecutul nostru cultural, oricat de indepartat ar fi, o atare preocupare a starnit interesul carturarului. In chilia de odinioara a acestuia, biblioteca si atelier de creatie, de copiat manuscrisele cu maiestrie artistica, printr-o informare atenta si asidua carturarul aduna izvoarele cu rapiditate si cu mult discernamant"⁶¹

"Catalog. Document secundar care cuprinde descrierile documentelor apartinand unei colectii, unei biblioteci sau unui grup de biblioteci si realizat conform unor principii standardizate facilitand regasirea acestor documente de catre utilizator."⁶²

Biblioteconomie. Disciplina a bibliologiei care studiaza tehnica de organizare si de functionare a bibliotecilor; ◊ bibliotecologie. B. sistematizeaza ansamblul activitatilor teoretice si practice desfasurate intr-o biblioteca: evidenta, depozitarea si conservarea fondurilor, cresterea colectiilor, servirea cititorilor, administrarea localului si a mobilierului etc.⁶³

Alte definitii atribuite biblioteconomiei de specialistii din domeniu:

"Termenul de biblioteconomie a fost creat prin combinarea cuvintelor biblioteca si economie, cel din urma pastrandu-si sensul originar de organizare, administrare , gestionare/conducere. Stiinta organizarii unei biblioteci este tot atat de veche precum bibliotecile insesi; principiile acestei organizari, insa s-au desprins lent din practica, unele dintre ele impunandu-se treptat prin eficacitatea lor, iar anumite reguli si norme nu au putut fi formulate decat intr-o epoca relativ recenta." [ . ] Biblioteconomia nu este nici o stiinta, nici o tehnica riguroasa. Este o practica de organizare pe baza unui anumit numar de date tehnice, administrative, sociale si psihologice, aplicate unui domeniu de activitate in care exista, uneori, traditii foarte vechi."⁶⁴

"N.G. Tistu in Vocabular de bibliologie «biblioteconomia este disciplina care sintetizeaza , ca ramura a bibliologiei, toate preocuparile teoretice si practice avand ca obiect biblioteca; organizarea ca unitate de sine statatoare si ca veriga a unei retele,strangerea fondului de carte (achizitia), depozitarea, ordonarea si prezentarea clara in cataloage, servirea prompta a cititorilor, propaganda cartii, localul, mobilierul»

Mircea Tomescu arata in Consultatii de biblioteconomie:«biblioteconomia este cunoasterea cititorului si a cerintelor sale, functia sociala a bibliotecii in diversele perioade istorice, organizarea si conducerea retelelor de biblioteci, completarea, organizarea, conservarea si dezvaluirea fondurilor de publicatii, structura si conducerea bibliotecilor, constructiile si mobilierul de biblioteca ».

Dima Dragan in cursul de Bibliologie generala:«biblioteconomia reprezinta totalitatea cunostintelor si normelor de constituire, completare si organizare a documentelor, intreaga metodologie de prezentare a colectiilor si de realizare a relatiilor cu cititorii, reali sau potentiali, de pastrare si transmitere a documentatiei spirituale acumulata in fiecare etapa a civilizatiei umane».

M.Regneala in Vocabularul de biblioteconomie si stiinta informarii:«biblioteconomia este stiinta care se ocupa cu organizarea, gestionarea si legislatia de biblioteca»."⁶⁵

"Termenul biblioteca provine din grecescul biblion insemnand «carte» si theke «dulap», care au dat impreuna bibliotheke, adoptat de aproape toate limbile europene. Limba engleza insa, a pastrat termenul library, care provine din latinescul librarius, un cuvant care combina tulpina libr-, liber, "carte" si sufixul -arium, devenit in engleza -ary. Termenul a fost pastrat doar de limba engleza, toate celelalte limbi europene abandonandu-l treptat prin secolul al XVII-lea."⁶⁶

"Biblioteca - institutia, compartimentul sau structura specializata ale carei atributii principale sunt: constituirea, organizarea, prelucrarea, dezvoltarea si conservarea colectiilor de carti, publicatiilor seriale, a altor documente de biblioteca si a bazelor de date, pentru a facilita utilizarea acestora in scop de informare, cercetare, educatie sau recreere; initierea, organizarea si desfasurarea de proiecte si programe culturale, inclusiv in parteneriat cu autoritati si institutii publice, cu alte institutii de profil sau prin parteneriat public-privat; in cadrul societatii informatiei biblioteca are rol de importanta strategica."⁶⁷

Despre biblioteca :

"Biblioteca este un labirint mare, semn al labirintului lumii. Intri si nu mai stii daca mai iesi." (Umberto Eco - Numele trandafirului )⁶⁸

Ceea ce nu s-a observat sau ceea ce s-a observat prea putin in legatura cu bibliotecile este faptul ca principiile lor de constituire pot fi diferite; biblioteca se naste din nevoia de a tine minte totul, de unde si «furia» anumitor colectionari sau intelectuali; exista un principiu pragmatic, cel care dicteaza alcatuirea unei biblioteci in functie de nevoia de a strange la un loc cartile de care un intelectual sau erudite are nevoie cand lucreaza; exista un principiu posesiv, iar aici se incadreaza toate cazurile de snobism, mecenat, tezaurizare etc. adica tot ceea ce contribuie la alcatuirea unei biblioteci din alte ratiuni decat cele intelectuale. Indiferent de principiul care dicteaza alcatuirea bibliotecii, tot cartea totala este cea presupusa, fie ca este conceputa ca scop, fie ca mijloc pentru altceva. Intr-un fel, procedeul simplei alcatuiri a cartilor este o recunoastere implicit a imposibilitatii alcatuirii unei carti totale. Intr-un alt fel, acest procedeu este un semn al neputintei umane si de a intelege cartea totala. Daca ea s-ar afla printre noi nu am mai avea nevoie de alte carti. ( Dan Pavel - Bibliopolis : eseu asupra metamorfozelor cartii)"⁶⁹

"O biblioteca este un loc de sanatate pentru spirit". (Dicton latin) ⁷⁰

"Bibliotecile nu sunt altceva decat porti de accesare a informatie, nu numai a celei prezente fizic dar si a celei regasibile in diverse medii, prin diverse canale. "⁷¹

"Bibliotecile ocupa o pozitie cheie in difuzarea cartilor. Ele constituie adesea mijlocul cel mai eficace de punere la dispozitia cititorului a textelor tiparite. In calitatea lor de serviciu public, ele favorizeaza lectura, care la randul ei, contribuie la buna stare individuala, la promovarea educatiei permanente si la progresul economic si social. Organizarea bibliotecilor trebuie sa corespunda posibilitatilor si nevoilor fiecarei natiuni. Nu numai in orase, dar si mai mult in vastele regiuni rurale de multe ori lipsite de carti, fiecare scoala si fiecare colectivitate trebuie sa posede cel putin o biblioteca inzestrata cu personal calificat si cu buget suficient. Bibliotecile joaca, de asemenea, un rol esential in satisfacerea nevoilor invatamantului superior si ale specialistilor. Infiintarea retelelor nationale de biblioteci ar trebui sa dea pretutindeni cititorilor posibilitatea de acces la carti."( Carta Cartii, art.7)⁷²

" O mare biblioteca e un spatiu dens al ideii. Asa cum exista corpuri ceresti in care materia realizeaza concentrari uluitoare, bibliotecile sunt lacasuri de fantastica densitate si diversitate a gandului creator. Nicio constructie, niciun forum n-au adapostit o intalnire mai inalta de spirite daruite viitorului decat se implineste intre zidurile unei mari colectii."⁷³

Definitia clasificarii in general si a celor doua mari clasificari de biblioteca si anume Clasificarea Dewey si Clasificarea Zecimala Universala care sunt cunoscute si studiate in lumea biblioteconomica.

"Clasificarea sau ordonarea consta in gruparea rationala in clase si subclase a partilor unui intreg, in functie de asemanarile dintre ele. Clasificarea joaca un rol important in toate domeniile de activitate omeneasca, deoarece posibilitatile de a regasi un obiect, un fapt, o idee, o informatie etc. depind in primul rand de modul in care acestea au fost ordonate."⁷⁴

"Clasificarea documentelor reprezinta repartizarea documentelor pe clase (de obicei notate prin indici de clasificare) a documentelor, dupa continutul lor tematic.

Clasificarea Dewey (D.C.) este o operatiune care consta in impartirea conventionala a cunostintelor umane in 10 mari clase, carora li s-a atribuit cifre de la 0 la 9, fiecare clasa impartindu-se apoi in alte zece subdiviziuni s.a.m.d. Inconvenientul principal al acestui sistem de clasificare este ca se ajunge la un sir extrem de lung de cifre, ca simboluri pentru clase, diviziuni si subdiviziuni, greu de aplicat in biblioteci, intrucat se opereaza doar cu indici de forma liniara fara relatii intre subiecte."⁷⁵

"Clasificarea Zecimala Dewey ("Dewey Clasification" prescurtat D.C.) este o schema de ierarhizare bazata pe principiul diviziunii zecimale a ansamblului cunostintelor umane."⁷⁶

"Clasificarea Zecimala Universala (C.Z.U.) este o clasificare ierarhica in care notiunile sunt ordonate succesiv dupa relatii tematice. Schema ei se bazeaza pe impartirea totalitatii cunostintelor in zece clase si a fiecarei clase la randul ei, succesiv, din nou in zece subclase.

Intreaga schema constituie un tot organic in cadrul careia orice diviziune este subordonata alteia.

Indicii C.Z.U. constau tot din cifre arabe (literele se folosesc in cazuri exceptionale) si pot fi combinati pentru a reda cele mai diverse notiuni. "⁷⁷

Clasificarea Zecimala Universala este " o clasificare sistematica in dispunerea sa si enciclopedica in continut, cu o notatie ai carei indici se combina intre ei dupa anumite functii ; clasificarea este dispusa in tabele cu mutari metodologice permitand o aplicare universala ( la toate felurile de documente, la toate colectiile sau partile unui organism documentar ) apropiata nevoilor stiintei speculative si a acelor activitati practice susceptibile de invarietate si dezvoltare nelimitata.⁷⁸

Pentru ca in spatiul si in afara bibliotecii documentele sunt consultate prin intermediul lecturii se cuvine sa ii dam definitia pentru a intelege mai bine acest ingredient ce se revarsa din pana si gandirea creatorului si fara de care asimilarea cunostintelor nu ar fi posibila.

Lectura. Definitia lecturii. Exista doua acceptii majore ale conceptului de «lectura»: una, restransa la comunicarea scriptica, cealalta, extinsa la orice tip de comunicare. In primul sens, cel obisnuit [], prin lectura se intelege ansamblul activitatilor perceptive si cognitive vizand identificarea si comprehensiunea mesajelor transmise scriptic.[]

Cel de-al doilea sens al termenului e foarte larg: se refera la identificarea si comprehensiunea mesajelor transmise cu ajutorul altor sisteme semnificante decat grafismul[].In felul acesta , orice sistem desemne,fie artificiale (codate intr-o intentie semnificativa),fie naturale (posedand o sintaxa, asadar reguli de combinare, si o semantica, deci un repertoriu de echivalente) care poate fi in principiu citit. []

Etimologie."La originea cuvantului "lectura" e radacina indo-europeana «leg» ( cu sensul de «impreunare, reunire»), conservata in greaca veche («Lèg-ein»), latina si albaneza. In limbile moderne, termenul vine din latinescul tarziu « lectura» ( derivat din «lectum», supin al lui «legere» impus in defavoarea latinescului clasic «lectionis») trecut in franceza (sec. XIV) sub forma «lecture», de unde a emigrat in engleza si in alte limbi."⁷⁹

Citate:

" Lectura, ca toate cele din lumea asta, e buna daca e cu masura

Lectura e o fapta individuala, de insingurare si izolare? Un refugiu, o parasire (temporara) a tribului? Atunci e intru adevar necesara : fiinta omeneasca e astfel construita incat are neaparat nevoie de asemenea perioade de repliere asupra sa de auto-reglare de contact numai cu fortele proprii. "⁸⁰

" Pe langa alte trebi, sa aibi vréme si cu cetitul cartilor a face iscusita zabava, ca nu ieste alta mai frumoasa si mai de folos in toata viata omului zabava decatŭ cetitul cetitul cartilor." ( Miron Costin - De neamul moldovenilor, predoslovie)"⁸¹

" Intr-o lume mai curand profana, in care valorile morale sunt coplesite de violenta, lectura poate si trebuie sa actioneze. Asistata de calculator sau traditionala, lectura publica are nevoie de programe care sa cuprinda cat mai largi zone ale societatii." (George Buluta - Lectura si comunitate)"⁸²

"Lectura nu este o invarianta istorica - nici macar in modalitatile ei cele mai fizice -,ci un gest, individual sau colectiv, care tine de formele de sociabilitate, de reprezentarile stiintei si ale odihnei, de conceptiile despre individualitate."⁸³

Voi prezenta definitiile catorva tipuri de documente ce se gasesc reflectate in cadrul clasei 0 Generalitati.

Enciclopedie. Document care sintetizeaza si actualizeaza cunostinte din unul sau mai multe domenii, prezentate pe articole, in ordine alfabetica sau sistematica.⁸⁴

Dictionar. Lucrare de referinta cu caracter lexicografic care codifica lexicul unui sistem lingvistic. Ordinea alfabetica este principiul cel mai frecvent de clasificare a intrarilor in toate tipurile de dictionare, cu ocazia celor onomasiologice unde termenii sunt de regula grupati pe materii.⁸⁵

Publicatie seriala. Publicatie care apare in succesiune, cu continut diferit,numerotate, care isi continua nelimitat aparitia sub acelasi titlu si pastrand in general aceeasi forma de prezentare. (ex. ziarul, revista, anuarul etc.)⁸⁶

Anuar. Publicatie seriala cu caracter statistic care inregistreaza activitatea unei organizatii, institutii, intreprinderi etc.⁸⁷

Almanah. Publicatie anuala (uneori bianuala) in forma de volum,reunind informatii diverse, generale si materiale de divertisment. Bogat ilustrata si accesibila aceasta categorie de publicatii, care a permis aparitia prese propriu-zise, utilizeaza deopotriva comunicarea scrisa si pe aceea vizuala (desen, caricaturi, fotografii). Almanahurile s-au bucurat de o mare popularitate in secolele XIX si XX, contribuind la dezvoltarea culturii de masa. Au cunoscut un oarecare declin dupa explozia televiziunii.⁸⁸

Masurarea timpului a preocupat intotdeauna omenirea. Timpul reprezinta pentru noi un factor esential, scurgerea lui ne marcheaza ireversibil destinul, de aceea incercarea de a ne petrece intr-un mod cat mai util fiecare moment al vietii se face prin dramuirea lui. Cronologia si calendarul ne ajuta sa calculam timpul in ore, zile,saptamani, luni, ani; in trecut, prezent si viitor; de aceea trebuie sa stim cum se definesc aceste concepte .

Calendarele sunt tipuri de publicatii seriale care cuprind succesiunea zilelor unui an, cu marcarea principalelor momente (aniversari, evenimente politice, culturale stiintifice, istorice, religioase), uneori insotite de articole de prezentare. Unele calendare apar an de an, altele sporadic sau o singura data.⁸⁹

Calendar O cale sistematica de clasificare a zilelor anului si aranjarea lor in unitati mai scurte, cum ar fi lunile si saptamanile. .Un tabel similar cu un almanah. .Un tabel care arata ziua saptamanii pentru orice zi din orice luna a anului. .O fotografie cu o tema populara care are un tabel cu zilele saptamanii. 5.Un tabel de evenimente alese in functie de anul in care au avut loc sau in care urmeaza sa aiba loc.⁹⁰

Cronologia."Pentru datarea producerii unui eveniment se recurge la cronologie, disciplina auxiliara a istoriei, care se ocupa cu stabilirea exacta a datelor diferitelor evenimente si documente istorice. Cuvantul «cronologie» provine din doua cuvinte grecesti : hronos - timp si logos - cuvant, stiinta. Deci cronologia este stiinta despre masurarea timpului."⁹¹

Un sector aparte este acela a «organizatiilor si altor tipuri de cooperare,asociatii,congrese,expozitii,muzee a caror definitii le voi reda mai jos».

Organizatia. Notiunea fundamentala care apare la tot pasul este aceea de activitate social-umana, de aceea definirea organizatiilor se poate realiza tocmai prin folosirea acestei notiuni. Asa au procedat multi autori. Iata spre exemplificare doua asemenea definitii:

Organizatie reprezinta «coordonarea rationala a activitatilor unui numar de oameni pentru realizarea unor scopuri sau teluri comune,explicite,prin diviziunea muncii si activitatii si printr-o ierarhie de autoritate si responsabilitate» ( Schein, 1971).

«Pentru mine, organizatiile inseamna actiunea colectiva de urmarire a unei misiuni comune, o modalitate mascata de a spune ca un manunchi de oameni se aduna sub un semn distinctiv pentru a produce un oarecare produs sau serviciu» ( Mintzberg, 1989)

Inspirati de aceste formulari noi am elaborat urmatoarea definitie :

Organizatia este o activitate social-umana care presupune asocierea spontana sau dirijata, voluntara, a unui numar mare de indivizi ce detin statute si roluri bine definite, determinate sau nu, in vederea realizarii unui scop, a unui tel, a unui obiectiv.⁹²

Organizatia, complex de actiuni si interactiuni sociale, caracterizata prin urmatoarele trasaturi:

o. este o structura de actiuni diferite (de munca, de comunicatie, de conducere etc.) in cadrul careia una detine un loc central. In ansamblul ei fiecare gen de actiune are un loc determinat si relatii specifice cu restul;

in cursul existentei ei actiunile se leaga intre ele sub raport temporal fiind succesive, coexistentiale, repetabile, inscrise intr-un orar ( de cativa ani, anual, lunar etc.);

impreuna actiunile formeaza o structura ecologica distincta in care ele exista unele alaturi de altele, se interfereaza;

factorul uman constituent se prezinta intr-o varietate de continuturi si forme in functie de diviziunea muncii, de locul sau in ierarhia functionala si comunicationala si de relatiile dintre indivizii si grupurile in care el se structureaza;

ceea ce da unitate tuturor faptelor sociale care se petrec in cadrul ei este elementul tehnologic, reteaua de scopuri sau teluri;

in ansamblul ei o. este doar un component al societatii cu care se afla in relatii permanente si variate;

exista o mare diversitate de o. (politice, juridice, economice, stiintifice, de invatamant etc.), fiecare dintre ele avand specificul lor intrinsec si care se manifesta diferit in functie de societatea in care functioneaza, de factorul tip si mediul socio-natural imediat.

Termenul de o. nu trebuie identificat cu alti termeni care au o semnificatie apropiata.⁹³

Asociatie. Grupare de cetateni, alcatuita prin libera lor adeziune, care desfasoara in mod organizat, pe baza de lege ori statut, o activitate, pentru infaptuirea unor scopuri profesionale, stiintifice, artistice, sportive, culturale etc.⁹⁴

Congres. 1. Intrunire cu caracter national sau international, avand ca obiect dezbaterea unor probleme majore de ordin politic, economic, social, cultural, tehnico-stiintific etc. 2. Organ suprem de conducere al unor partide politice, organizatii de masa si obstesti, organizatii internationale. 3. In unele tari, denumire a organului legislativ suprem al statului - parlamentul. 4. Termenul c. Este cuprins uneori an denumirea unor partide sau organizatii politice din unele tari.⁹⁵

Expozitia. Manifestare cu caracter informational-comunicational public, non-verbal (vizual). Se desfasoara intr-un spatiu public, in care se prezinta obiecte de interes economic, comercial, istoric, artistic, intelectual. Generala, eclectica sau tematica, cu caracter permanent, periodic (anual, bianual) ori ocazional, expozitia ilustreaza un fenomen sau rezultatele unei activitati intr-un anumit domeniu. Ea comunica semnificatii (evolutia, progresul fenomenului) prin fiecare exponat si in acelasi timp prin conceptia generala ( organizarea spatiului, panotarea, succesiuni, contraste . ). De obicei, manifestarea este prezentata si in modalitate verbala si vizuala, printr-un catalog care furnizeaza informatii si explica intentii. Ceremonia de deschidere a unei expozitii se numeste vernisaj.⁹⁶

Festivitate = serbare solemna, organizata ocazional, pentru un eveniment important.⁹⁷

Spectacolul. Termenul spectacol ( lat. spectaculum) are mai multe sensuri.

~ Intr-un sens foarte general, tot ceea ce se ofera spre a fi vazut, tot ceea ce este capabil sa produca o reactie la privitor / ascultator.

~ O a doua definitie, utilizata in sociologie, se refera la spectacol ca la o secventa comportamentala reglementata de reguli stricte si avand o finalitate sociala determinata.

~ Pentru sociologi, spectacolul este categoria universala sub speciile careia este vazuta lumea. (R. Barthes, 1975)

Astfel, o adunare publica, un ritual, o ceremonie publica ( inmormantarea de exemplu) sau privata ( cum ar fi primirea unor musafiri ) sunt secvente de acte, gesturi, care se repeta in toate situatiile cand are loc ceremonia sau ritualul respectiv.

In acest caz , nota definitorie a spectacolului este data de caracterul normat si repetabil al evenimentului, de forma fixa a secventei comportamentale.

~ Un sens special primeste termenul cand este folosit cu referire la actele reprezentarii ( teatru, dans, opera, cinema, circ, pantomima, spectacol muzical, sportiv etc. ). De data aceasta, definitia include o caracteristica aparte: prezenta spectatorului.

Spectacolul social ( ceremonia, ritualul ) nu implica in structura lui prezenta unui receptor.

Spectacolul artistic sau cel sportiv este destinat unui public, care nu participa efectiv la producerea si desfasurarea lui, dar in absenta caruia spectacolul nu are loc.

In asemenea imprejurari, spectacolul este o secventa de actiuni, strict reglementate prin norme general cunoscute si acceptate, destinata privirii sau ascultarii si receptarii de catre un public competent ( care cunoaste regulile spectacolului).⁹⁸

"Orice spectacol are un sens pentru visatori. Ochii vad, spiritul cerceteaza, comenteaza, traduce" ( V. Hugo)⁹⁹

Muzeu. Conform definitiei date muzeului de Consiliul International al Organizarii Muzeelor (ICOM), care functioneaza pe langa U.N.E.S.C.O., acesta este considerat o institutie permanenta, creata pentru conservarea, cercetarea, punerea in valoare prin diferite mijloace, si mai ales expunerea pentru incantarea, instruirea si educarea publicului, a colectiilor de obiecte de interes artistic, istoric, stiintific si tehnic.

In rezolutiile celei de a XI-a conferinte generale a ICOM - ului din septembrie 1971, avand ca tema "Muzeul in serviciul oamenilor de azi si de maine", se reia aceeasi definitie intr-o acceptie si mai larga, afirmandu-se ca, in afara de functiile aratate mai sus, "muzeul are ca scop transmiterea informatiei sau cunoasterii pentru toti, prin mijloacele de care dispune, mai ales de natura educativa, fiind mai inainte de toate in serviciul umanitatii.

Germain Bazin, in lucrarea Le temps des musées, defineste muzeul ca " templu in care timpul pare suspendat ", concept care este propriu mai ales muzeelor istorice si de arta, continand un mare adevar filozofic, in raport cu aspiratiile sufletesti ale lumii moderne. Muzeele pastreaza si valorifica selectiv ceea ce omenirea a produs de-a lungul timpului, sub raportul culturii materiale si al manifestarilor spirituale. Astfel inteles , muzeul reprezinta acea institutie unica,in care sunt adunate, clasificate si pastrate cu grija vestigiile trecutului si realizarile contemporane, pentru a fi transmise generatiilor viitoare.

Inteles ca un adevarat lacas de tezaurizare a tuturor marturiilor activitatii si creatiei omului, muzeul " simbolizeaza respectarea prezentului pentru trecut si increderea sa in viitor"¹⁰⁰

Muzeu - institutia de cultura, de drept public sau de drept privat, fara scop lucrativ, aflata in serviciul societatii, care colectioneaza, conserva, cerceteaza, restaureaza, comunica si expune, in scopul cunoasterii, educarii si recreerii, marturii materiale si spirituale ale existentei si evolutiei comunitatilor umane, precum si ale mediului inconjurator.¹⁰¹

Cand vorbim de ziaristica, de presa ne gandim ca sunt lucruri nelipsite din viata cotidiana fie ca ne ducem la chiosc si cumparam un jurnal, fie ca ascultam revista presei la televizor, fie ca intram intr-o biblioteca si consultam in sala sau accesam prin intermediul computerului on-line noutatile pe care oamenii de presa ni le comunica.

"Ziar. Publicatie cu caracter zilnic, prin extensie, saptamanal sau la alte intervale regulate, care transmite stiri, opinii sau orice informatii de interes public si in care se afla adesea reclame."¹⁰²

Presa In sens larg, desemneaza orice suport social ce constituie un mijloc de difuzare periodica a informatiilor si opiniilor. In sens restrans, termenul se refera la ansamblul publicatiilor periodice. In aceasta acceptiune, nu includem in cadrul p. mijloacele de transmitere a informatiilor care nu utilizeaza tiparul si deci nu putem vorbi de presa audio-vizuala. Acest termen a fost modernizat relativ recent printr-o schimbare de perspectiva asupra p. accentul mutandu-se de pe sensul originar al cuvantului ( initial p. desemna ceea ce era produs cu presa de tiparit), pe functiile sociale ale p., pornindu-se de la ideea ca orice mijloc care preia informatiile si opiniile de la cetateni (sau de la institutii) si le face publice trebuie inclus in cadrul presei.¹⁰³

"In Codul deontologic al ziaristului din Romania, art. 8 se spune :" Presa respecta viata privata si sfera intima a individului. Daca comportamentul privat al unei persoane are atingere cu interesele publice, presa poate folosi informatiile din aceasta sfera. Trebuie sa se constate mai intai daca publicarea acestora nu violeaza drepturile personale ale tertilor."¹⁰⁴

Ganduri despre presa:

" Presa reprezinta «o comunicare a tuturor cu ceilalti si a fiecaruia cu fiecare». Extensia fara limita, ca numar de titluri, ca numar de rubrici si pagini, a permis satisfacerea nevoii de a sti orice si de oriunde, de a afla despre ceilalti si de a te informa. Presa este o scriere interpretativa a evenimentelor si nu o simpla transcriere neutra a lor; oferind, odata cu stirile din intreaga lume, si un punct de vedere in interpretarea lor, ea devine o tribuna sociala care autorizeaza punctul de vedere oficial."¹⁰⁵

" Presa, gigant ca orice foc aprinde

Ciclop prestigios cu voce tremuratoare,

Pe care multi Ulise nu l-au lasat in pace!

Oh! Presa! Muncitor care odihna n-are,

Adesea ce-a facut seara, a doua zi desface,

Dar care faureste cu marea sa bravura

Din bronz, la tot ce-i vrednic,

Un scut si o armura"( V. Hugo )¹⁰⁶

"Presa trebuie sa-si ia in serios raspunderea de a informa de o maniera nepartinitoare, de a nu impune o agenda politica, de a oferi cetateanului o oglinda cat mai ampla si mai corecta asupra faptelor pentru a-l educa si a-l ajuta sa-si formeze opinii personale, si nu de a-i baga pe gat opinii deja facute."¹⁰⁷

Ultimele notiuni cu care opereaza clasa 0 Generalitati sunt cele referitoare la manuscrise, lucrari rare, carti remarcabile. Aici regasim toate lucrarile care fac obiectul unei ramuri importante a bibliologiei si anume bibliofilia.

"Manuscris Document original scris de mana Document dictat, scris sau corectat de autor anterior tiparirii.

La origine, termenul desemna cartile scrise de mana."¹⁰⁸

Manuscrisul, forma primara si cea mai indelungata de existenta a cartii, a dainuit timp de 33 de secole. Rand pe rand oamenii au creat cartile manuscris din substante diferite si - corespunzator - de diferite forme, dar cele mai importante in istoria culturii umane sunt manuscrisele din lut, papirus, lemn, matase, pergament, hartie din care o infima parte s-a pastrat pana astazi. Aceste carti, in formele lor tipice , sunt legate de epocile si diversele popoare care le-au creat."¹⁰⁹

" Bibliofilie Ramura a bibliologiei care se ocupa cu studiul cartilor din punct de vedere al raritatii si al valorii artistice. .Pasiunea si priceperea de a colectiona si evalua carti rare si pretioase. Domeniul cuprinde o mare diversitate de documente grafice si iconografice relevante: mss., incunabule, tiparituri publicate de editori si tipografi vestiti, exemplare adnotate sau cu dedicatii autografe, volume care provin din bibliotecile unor personalitati si colectionari, editii princeps, carti interzise sau extravagante prin infatisare si continut, plagiate, tiraje de lux, inseriate sau ilustrate de mari artisti, legaturi remarcabile, carti imprimate recent in conditii grafice superioare, periodice, stampe, harti etc. Deseori interesul bibliofililor se indreapta spre anumite teme sau aspecte legate de continutul cartilor: eminesciana, scrieri despre Bucuresti, istorici si calatori straini de odinioara despre tara noastra etc."¹¹⁰

Notiunile care au fost definite anterior vor fi regasite de noi in schema clasei 0 Generalitati sub forma unor indici. Acestia codifica continutul domeniului si pun in evidenta sfera de interes a acestuia.

II ABORDARE EVOLUTIVA A STRUCTURARII

CLASEI O GENERALITATI

Intelegerea complexitatii clasei 0 Generalitati se poate realiza eficient dintr-o perspectiva evolutiva atat asupra preocuparilor de sistematizare a acestui domeniu cat si a reflectarii specifice in cele doua mari clasificari zecimale si anume: Clasificarea Zecimala a lui Dewey (prescurtat C.Z.D.) si Clasificarea Zecimala Universala (prescurtat C.Z.U.).Prezentarea clasei in sistemul C.Z.D. va fi mai putin elaborata si o voi face pentru a arata istoricul clasificarii Dewey si rolul jucat de aceasta mare schema in evolutia C.Z.U. Voi pune accent pe prezentarea clasei 0 Generalitati in cadrul Clasificarii Zecimale Universale deoarece aceasta structura ierarhica este folosita in toate structurile infodocumetare din Romania pentru indexarea publicatiilor.