INVATAREA

1. CONCEPTUL DE INVATARE, FORME, TIPURI SI NIVELURI

v         Enciclopedia Britanica invatarea este definita ca o "modificare relativa a comportamentului, fundamentata pe experienta trecutului" iar

v         Skinner o defineste ca o "formare a comportamentelor noi".

v         Gagne face referire la "acea modificare a dispozitiei sau capacitatii care poate fi mentinuta si care poate nu poate fi atribuita procesului de crestere; modificarea denumita invatare se manifesta ca o modificare a comportamentului'. 

Cele mai multe acceptiuni date invatarii (concluzie centralizata in urma analizarii unor seturi de definitii date invatarii, vezi, Skinner, Gagne, Briggs, Kidd, Ullich, Geulen, Veith, Ausubel, Cerghit, Potolea, Noveanu, etc) atesta existenta unei constante in definitie, schimbarea, modificarea comportamentului pe baza experientei traite (structurata educational). In sens definitional, invatarea,

Procesul de invatamant incearca sa provoce o schimbare, in timp, in spatiu si in forma a experientei traite de individ: psihomotrice, actionale, deoarece numai o experienta noua, poate genera o noua invatare.

Procesul de invatare presupune o dualitate de forte implicate:

- forte care inlesnesc, provoaca si determina schimbarea (cadrul didactic etc);

- forte in dezvoltare, care suporta schimbarea si care se implica activ in actul de transformare personala (elev etc)

2. ACCEPTIUNILE procesului de invatare sunt cunoscute in literatura de specialitate sub doua denumiri: invatarea ca proces si invatarea ca produs:

- invatarea ca proces: reprezinta o succesiune de operatii, de actiuni, stari si evenimente interne constient finalizate in procesul de transformare a comportamentelor interne in structuri de cunostinte mentale:

- imagine - notiune - act - gandire;

- contemplare senzoriala - gandire abstracta;

- empiric - stiintific in invatare;

- perceptie - reprezentare;

Abordarea procesuala a invatarii conduce la elaborarea unor produse ce apar in calitate de produse noi si care devin in plan interior puncte de plecare si mecanisme interne ce stau la baza unor noi acte de invatare. Totodata, aceeasi abordare, genereaza o progresie de schimbari care combina acte constructive si acte distructive. Invatarea este in permanenta pierdere si castig, elaborare si reelaborare, retinere si excludere, o continua evolutie progresiva (in spirala) pe calea cunoasterii, pe baza angajarii si dezvoltarii unor insusiri intelectuale: creativitate si independenta.

O idee cheie pentru reusita actului de invatare o reprezinta convingerea ca o 'cunostinta' nu este formativa prin ea insasi ci prin procesul prin care se ajunge la ea. Deplina angajare a individului in actul invatarii este totodata un alt factor determinant pentru producerea invatarii. Orice experienta cognitiva, traita cu interes genereaza la randul sau nevoia unei noi experiente de cunoastere.

Proiect: PROIECT DE ACTIVITATE - GRUPA: Mare -pregatitoare joc didactic: joc exercitiu "Vreau sa fiu scolar" Proiect: Evaluare finala-nivel i-pe domenii experientiale

Invatarea ca proces solicita un activism sustinut din partea celui care invata astfel incat, sarcina cadrului didactic este aceea de a organiza si dirija invatarea in sensul in care ea poate sa implice, sa angajeze, sa determine participarea activa a elevului.

- invatarea ca produs apare ca un ansamblu de rezultate noi, produse de activitatea procesuala si se refera la: cunostinte, priceperi, notiuni, modalitati de gandire, atitudini si comportamente.

Rezultatele reprezinta o materializare a schimbarilor cantitative si calitative, relativ stabile, de natura afectiva sau cognitiva si, de asemenea, corespund unor schimbari intervenite fata de stadiul anterior.

Teoriile invatarii: profesorul Ioan Neacsu "nu exista o singura teorie a invatarii care sa fie completa si sa serveasca explicarii si organizarii comportamentului de invatare; exista in mod cert, mai multe teorii ale invatarii in baza carora ne putem apropia de substanta unei conduite aflate sub incidenta conceptului de invatare".

In ceea ce priveste, tendintele principalelor tipuri de invatare, mutatiile survenite in momentul actual sunt urmatoarele:

- invatarea prin imitare;

- invatarea conceptuala;

- invatarea pe de rost;

- invatarea prin rezolvarea de probleme;

- invatarea pasiva;

- invatarea activa;

- invatarea senzoriala;

- invatarea algoritmizata;

- invatarea prin activtate practica;

- invatarea euristica;

- invatarea prin exersare;

- invatarea prin receptare;

- invatarea prin descoperire;

Intreaga problematica a invatarii trebuie sa constituie alaturi de predare o constanta a preocuparilor cadrului didactic la nivel de organizare si desfasurare a procesului de invatamant.

3. INTERDEPENDENTA DINTRE CONDITIILE INTERNE SI CONDITIILE EXTERNE ALE INVATARII.Valorificare si optimizare.

Analiza atenta a fenomenelor de invatare atesta faptul ca prezenta unor conditii minimale in planul activitatilor conexe si a contextului invatarii sunt indispensabile desfasurarii in parametri optimi a acestora.

Clasificarea conditiilor invatarii se prezinta in literatura de specialitate sub forma:

conditiilor interne (structura cognitiva, motivatia, stilul de invatare, s.a.), pe de o parte, si a conditiilor externe (personalitatea profesorului, gestiunea timpului de invatare, atmosfera si climatul scolar si familial), pe de alta parte;

conditiilor individuale si a conditiilor socio-grupale;

conditiilor intrapersonale si a conditiilor interpersonale;

conditiilor biosomatice, psihologice, pedagogice, igienico - ergonomice, socio - culturale, etc;

(Ioan, Neacsu, "Invatarea scolara - teorii, mecanisme, modele", in Curs de pedagogie vol.I, Credis, Bucuresti,1999).

Referinta clasica in domeniu, apartinand lui R.Gagne, departajeaza conditiile invatarii in:

v    conditii interne ale invatarii scolare: procesele cognitive, afective, volitive: motivatia - geneza, dinamica, forme, structuri motivational - atitudinale. Legea optimuluimotivational (vezi si structura personalitatii elevului, capitolul ) si

v    conditii externe  ale invatarii scolare: statutul profesorului, mediul scolii si al clasei de  elevi, mediul socio-familial, factori ergonomici si de igiena ai invatarii s.a. Intr-o clasificare mai amanuntita factorii scolari determinanti sunt: curricula, solicitarile scolare-sarcinile de munca scolara, calitatea instruirii prestate de catre cadrele didactice, relatia profesor-elev si relatia intragrupala - elev-elev.

Profesorul Ioan Neacsu de la Universitatea din Bucuresti, ne prezinta o clasificare foarte productiva pentru studiul invatarii scolare, clasificare plurifactoriala, cu un minim de 10 elemente, decompozabile in urmatoarele structuri:

- elevul: sanatate; structura si operativitate cognitiva; structura si operativitate metacognitiva; inteligenta generala, inteligenta socio-emotionala; vointa + motivatie; experienta de invatare cu reusita si nereusita; timp alocat invatarii; stil de invatare; cunoasterea si controlul rezultatelor (progrese-regrese); asertivitate; elemente psiholingvistice si de comunicare, etc;

- profesorul: competenta profesionala; vocatie pedagogica; capacitate empatica de relationare si de comunicare; stil de instruire; sanatate (echilibru) mentala; ethos si autoritate morala recunoscute; timp alocat pregatirii si autoperfectionarii; preocupare pentru transferul strategiilor de predare in strategii de invatare; umor creativ si entuziast; echilibrul conduitei stimulativ - punitive; calitatea proceselor evaluative;

- familia (mediul familial): calitatea climatului familial; interes pentru monitorizarea progreselor/rezultatelor scolare ale copilului; spectrul asteptarilor educationale; regimul igienic si alimentar specific varstei elevului; rationalitatea regimului de studiu; facilitati oportunitati pentru studiu sistematic; autoritate socio-morala; echilibrul conduitei stimulativ-punitive;

- scoala (mediul organizational - scolar): climat scolar responsabil, stimulativ, proiectiv; conditii tehnice, ergonomice si psihoigienice; calitatea organizarii timpului scolar; gestionarea factorilor motivationali; calitatea managementului scolar; gestiunea increderii si respectului; valorizarea potentialului creativ al actorilor educationali; modele si practici curriculare moderne, echilibrate si stimulative pentru elevi;

- grupul de elevi: sintalitate; stil de activitate; coeziune; ethos; balanta competitie - cooperare; acceptanta diferentelor, a individualitatii; reactivitate pozitiva la succes si insucces; asumare de responsabilitati; permisivitate la noi experiente, la noi constrnageri, al noi standarde de invatare si evaluare; comunicare pe orizontala si pe verticala, etc;

- grupul de profesori: coeziune, forta persuasiva; sinergetica in conduita fata de elevi; ethosul institutiei scolare; pragmatism si rationalitate in deciziile privind pregatirea elevilor; spirit de echipa in respectarea regulamentului; conduita relationala, nonperversa, nonmanipulativa, nonpartizana; motivatie adecvata situatiei si personalitatii elevului; echilibru competitie - cooperare; relatii interpersonale mature;

- societatea civila (factori cu statut de parteneri educationali extrascoala): atitudine proeducationala; initiativa; voluntariat in participare; implicare nonpartizana; relatii cu mediul educational bazate pe responsabilitate, etc;

- tehnologii educationale : spectru larg, complementaritate; adecvatie; nonsaturatie; acces larg; gestiunea deschisa elevilor, profesorilor, comunitatii;

- context / mediu : complementaritate; calitate; adecvare; controlul calitatii la nivelul componentelor sociala, culturala, economica, tehnologica, ecologica, politica; suport educational;

- relatii educationale : calitatea relatiilor si raporturilor elevi-elevi; elevi-profesori; (biserica, autoritatea locala, ONG-uri), etc.

Valorificand optim factorii interni si pe cei externi, invatarea va parcurge un sir de evenimente specifice: receptarea, intelegerea, memorarea, pastrarea si actualizarea informatiilor invatate.