Particularitati ale curriculum-ului pentru invatamantul prescolar si primar

Unitati de continut:

IV.1. Curriculum. Caracteristici generale.

IV.2. Documentele curriculare pentru gradinita si clasele I-IV.

IV.3. Caracteristicile reformei curriculare in invatamantul prescolar si primar.

Obiective:

R     Intelegerea filosofiei de constructie a curriculum-ului pentru invatamantul primar si prescolar;

R     Cunoasterea particularitatilor documentelor curriculare din invatamantul primar si prescolar;

R     Aprofundarea elementelor privind schimbarile produse de reforma invatamantului prescolar si primar.

Curriculum. Caracteristici generale

Curriculum-ul face parte din categoria conceptelor care au rascolit profund educatia in secolul al XX-lea, cum sunt "obiectivele educationale", "invatamantul formativ", "invatarea deplina", "educatie integrata", "instruirea asistata de calculator". In vocabularul activ al limbii romane acest concept a intrat recent, ca rezultat al reformei invatamantului dupa 1990.

Etimologia termenului "curriculum" (plural "curricula") se regaseste in latina veche, unde avea sensuri multiple, dar apropiate cum ar fi: alergare, cursa, parcurgere, scurta privire, trecere/parcurs prin viata, in principal, o biografie prescurtata a unei persoane, de unde si sintagma "curriculum vitae". Toate acestea converg semantic spre un demers complet, cuprinzator, dar prescurtat, sintetic rezumativ, esentializat si dinamic prezentat in parcurgerea unui domeniu, in desfasurarea unei actiuni etc.

Astazi curriculum-ul reprezinta un concept cheie al pedagogiei contemporane. Reaparitia lui in secolul al XX-lea mai poarta inca acceptiunea "primara" de continut al invatamantului intr-o institutie scolara, dar ratiunea noului concept nu a fost aceea a unei simple schimbari terminologice.

In Romania, in documentele elaborate de Consiliul National pentru Curriculum, acest concept ocupa un loc central nu numai in Stiintele Educatiei, dar si in cadrul politicilor educationale. Este definit atat in sens larg cat si in sens restrans.

In sens larg, curriculum-ul desemneaza ansamblul proceselor educative si al experientelor de invatare prin care trece elevul pe durata parcursului sau scolar.

In sens restrans, curriculum-ul cuprinde ansamblul documentelor scolare de tip reglator in cadrul carora se consemneaza datele esentiale privind procesele educative si experientele de invatare pe care scoala le ofera elevului. Acest ansamblu de documente poarta denumirea de curriculum formal sau oficial (Curriculum National. Cadru de referinta, 1998).

Exista si definitii mai cuprinzatoare si mai explicite. Astfel, dupa L. D'Hainaut, curriculum-ul reprezinta un proiect educativ care defineste:

telurile, scopurile si obiectivele unei activitati educative;

caile, mijloacele si actiunile folosite pentru a atinge aceste scopuri;

metodele si instrumentele folosite pentru a evalua rezultatele procesului educativ.

Din definitiile prezentate se poate desprinde ca un curriculum nu se reduce la un set de obiective si continuturi de invatare, ci reprezinta in primul rand un sistem de experiente de invatare oferite/'administrate' elevilor si ulterior un sistem de experiente de invatare efectiv interiorizate de acestia.

Se impune subliniat faptul ca experientele achizitionate de elevi nu sunt neaparat mai putine de cat cele oferite, pentru ca s-a intentionat, de la bun inceput, de o maniera realista si oportuna, oferirea experientelor asimilabile si foarte utile, organizandu-se invatarea in asa fel incat ele sa se integreze in personalitatea educabilului implicat activ.

Din interpretarea definitiilor date curriculum-ului se desprinde ca teoria curriculum-ului impune renuntarea la binomul traditional predare-invatare, inteles ca o succesiune de activitati de transmitere, respectiv receptare. Curriculum-ul semnifica un curs de strabatut, care implica organizarea si provocarea invatarii, transformarea educabilului de o maniera adaptativa. Curriculum-ul reprezinta o realitate interactiva intre educator si elev cu efecte concrete, anticipate realist asupra celui din urma.

La nivelul invatamantului prescolar si primar curriculum-ul educational reflecta realitati diferite si prezinta cateva aspecte ce particularizeaza atat directiile de dezvoltare a copilului, previzionate la nivelul politicii educationale, cat si oferta experientelor de invatare oferite.

Astfel, curriculumul pentru invatamantul prescolar prezinta o abordare sistemica, in vederea asigurarii:

continuitatii in interiorul aceluiasi ciclu curricular;

interdependentei dintre tipurile de activitati de invatare din invatamantul prescolar si disciplinele scolare (clasele I-II);

deschiderii spre module optionale de instruire.

De asemenea, prezentul curriculum se remarca prin:

extensivitate - angreneaza prescolarii, prin experiente de invatare, in cat mai multe domenii experientiale (Domeniul lingvistic si literar, Domeniul stiintelor, Domeniul socio-uman, Domeniul estetic si creativ, Domeniul psiho-motric), din perspectiva tuturor tipurilor semnificative de rezultate de invatare;

echilibru - asigura abordarea fiecarui domeniu experiential atat in relatie cu celelalte, cat si cu curriculum-ul ca intreg;

relevanta - este adecvat atat nevoilor prezente, cat si celor de perspectiva ale copiilor prescolari, contribuind la optimizarea intelegerii de catre acestia a lumii in care traiesc si a propriei persoane, la ridicarea competentei in controlul evenimentelor si in confruntarea cu o larga varietate de cerinte si asteptari, la echiparea lor progresiva cu concepte, cunostinte atitudini si abilitati necesare in viata;

diferentiere - permite dezvoltarea si manifestarea unor caracteristici individuale, chiar la copii prescolari de aceeasi varsta (a se vedea ponderea jocurilor si activitatilor alese si a activitatilor de dezvoltare personala);

Document online: Sugestii pentru planul de lucru - Copii vor invata cum sa numere de la 1 la 10 Lucrare: Subiectul activitatii: Prietenul meu necuvintator

progresie si continuitate - permite trecerea optima de la un nivel de studiu la altul si de la un ciclu de invatamant la altul sau de la o institutie de invatamant la alta (consistenta conceptiei generale, asigurarea suportului individual pentru copii etc.).

Actualul curriculum pentru invatamantul prescolar promoveaza conceptul de dezvoltare globala a copilului, considerat a fi esential in perioada copilariei timpurii. Aceasta perspectiva a dezvoltarii globale a copilului accentueaza importanta domeniilor de dezvoltare a copilului , in contextul in care, in societatea de azi, pregatirea copilului pentru scoala si pentru viata trebuie sa aiba in vedere nu doar competentele academice, ci si capacitati, deprinderi, atitudini ce tin de dezvoltarea socio-emotionala (a trai si a lucra impreuna sau alaturi de altii, a gestiona emotii, a accepta diversitatea, toleranta etc.), dezvoltarea cognitiva (abordarea unor situatii problematice, gindirea divergenta, stabilirea de relatii cauzale etc., asocieri, corelatii etc.), dezvoltarea fizica (motricitate, sanatate, alimentatie sanatoasa etc.). Abordarea curriculumului din perspectiva dezvoltarii globale vizeaza cuprinderea tuturor aspectelor importante ale dezvoltarii complete a copilului, in acord cu particularitatile sale de varsta si individuale.

Domeniile de dezvoltare vizate prin noul curriculum si conturate in Reperele fundamentale privind invatarea si dezvoltarea timpurie a copilului intre nastere si 7 ani sunt:

Dezvoltarea fizica, sanatate si igiena personala

Vizeaza dezvoltarea unor deprinderi si abilitati (de exemplu, saritul, alergarea), dar si coordonarea, dezvoltarea senzoriala, cunostinte si practici referitoare la ingrijire si igiena personala, nutritie, practici de mentinerea sanatatii si securitatii personale.

Dimensiunile acestui domeniu sunt:

a) Dezvoltare fizica care vizeaza:      

Dezvoltarea motricitatii grosiere

Dezvoltarea motricitatii fine

Dezvoltarea senzorio-motorie

b) Sanatate si igiena personala care vizeaza:

Promovarea sanatatii si nutritiei

Promovarea ingrijirii si igienei personale

Promovarea practicilor privind securitatea personala

Dezvoltarea socio-emotionala

Vizeaza debutul vietii sociale a copilului, capacitatea lui de a stabili si mentine interactiuni cu adulti si copii. Interactiunile sociale mediaza modul in care copiii se privesc pe ei insisi si lumea din jur. Dezvoltarea emotionala vizeaza indeosebi capacitatea copiilor de a-si percepe si exprima emotiile, de a intelege si a raspunde emotiilor celorlalti, precum si dezvoltarea conceptului de sine, crucial pentru acest domeniu. In stransa corelatie cu conceptul de sine se dezvolta imaginea despre sine a copilului, care influenteaza decisiv procesul de invatare.

Dimensiunile acestui domeniu sunt:

a) Dezvoltare sociala care vizeaza:   

Dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu adultii

Dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu copiii de varsta apropiata

Acceptarea si respectarea diversitatii

Dezvoltarea comportamentelor prosociale

b) Dezvoltare emotionala care vizeaza

Dezvoltarea conceptului de sine

Dezvoltarea controlului emotional

Dezvoltarea expresivitatii emotionale

Dezvoltarea limbajului si a comunicarii

Urmareste dezvoltarea limbajului (vocabular, gramatica, sintaxa, intelegerea semnificatiei mesajelor), a comunicarii (abilitati de ascultare, comunicare orala si scrisa, nonverbala si verbala) si preachizitiile pentru scris-citit si insoteste dezvoltarea in fiecare dintre celelalte domenii.

Dimensiunile acestui domeniu sunt:

a) Dezvoltarea limbajului si a comunicarii:  

Dezvoltarea capacitatii de ascultare si intelegere (comunicare receptiva)

Dezvoltarea capacitatii de vorbire si comunicare (comunicare expresiva)

b) Dezvoltarea premiselor citirii si scrierii:

Participarea la experiente cu cartea, cunoasterea si aprecierea cartii

Dezvoltarea capacitatii de discriminare fonetica, asocierea sunet-litera

Constientizarea mesajului vorbit / scris

Insusirea deprinderilor de scris; folosirea scrisului pentru transmiterea unui mesaj

Dezvoltarea cognitiva

Trebuie definita in termenii abilitatii copilului de a intelege relatiile dintre obiecte, fenomene, evenimente si persoane, dincolo de caracteristicile lor fizice. Domeniul include abilitatile de gandire logica si rezolvare de probleme, cunostinte elementare matematice ale copilului si cele referitoare la lume si mediul inconjurator.

Dimensiunile acestui domeniu sunt:

a) Dezvoltarea gandirii logice si rezolvarea de probleme;

b) Cunostinte si deprinderi elementare matematice, cunoasterea si intelegerea lumii:

Reprezentari matematice elementare (numere, reprezentari numerice, operatii, concepte de spatiu, forme geometrice, intelegerea modelelor, masurare)

Cunoasterea si intelegerea lumii (lumea vie, Pamantul, Spatiul, metode stiintifice)

Capacitati si atitudini in invatare

Se refera la modul in care copilul se implica intr-o activitate de invatare, modul in care acesta abordeaza sarcinile si contextele de invatare, precum si la atitudinea sa in interactiunea cu mediul si persoanele din jur, in afara deprinderilor si abilitatilor mentionate in cadrul celorlalte domenii de dezvoltare

Dimensiunile acestui domeniu sunt:

Curiozitate si interes

Initiativa

Persistenta in activitate

Creativitate

Rolul educatoarei este acela de a urmari realizarea unei legaturi reale intre domeniile de dezvoltare si domeniile experientiale, fara a cauta o suprapunere exclusiva a lor ci, efectiv, prin gasirea strategiilor adecvate de atingere a dezvoltarii globale a copilului si, implicit, a finalitatilor educationale.

Curriculumul pentru invatamantul primar a cunoscut si el modificari si schimbari de paradigma. Analizat din perspectiva holista actualul curriculum:

Asigura continuitatea experientelor educationale oferite de gradinita, dar la un nivel superior;

Permite scolarului mic acumulari cantitative si calitative, precum si trecerea spre celelalte cicluri curriculare;

Stimuleaza curiozitatea epistemica a elevilor;

Initiaza elevii in disciplinele umaniste, stiintifice, artistice etc, oferind accesul la o cunoastere superioara.

Asemanator curriculum-ului prescolar, domeniile de dezvoltare vizate prin curriculum-ul pentru clasele I-IV sunt: domeniul cognitiv, domeniul moral-civic, domeniul socio-emotional, domeniul artistic, domeniul psihomotric, singurul aspect ce le diferentiaza constand in volumul si complexitatea cunostintelor, in schimbarea strategiei didactice si a solicitarilor ce tin de actul invatarii, de accentuarea unor procese psihice cum ar fi: memoria, gandirea, creativitatea etc.