Preocupari folcloristice
cunoscute si dezbatute la cercul de folclor
Daca pasoptistii veneau inspre
folclor, scriitorii din epoca urmatoare vin dinspre el (Eminescu,
Creanga, Slavici). Filimon si Odobescu deschid seria culegerilor
si a prelucrarilor de proza populara, urmati de
Ispirescu, Sbiera, Fundescu, Pop-Reteganul. Lambrior pune problema culegerilor
totale, Odobescu, Slavici si Hasdeu scriu primele cercetari
comparatiste.
Intr-un raport intocmit la 15.XI.1875, ministrul T.
Maiorescu mentiona: "Pentru a continua impulsul puternic ce l-a dat dl.
Vasile Alecsandri prin nepretuita sa adunare de cantece populare din toate
provinciile romane, am crezut ca este un mijloc foarte potrivit a se insarcina
invatatorii rurali, ca unii ce traiesc in sanul poporului,
de a culege de pretutindinea poesiele si povestile, scriindu-le
si descriindu-le cu credinta asa cum le aud. Spre usurarea si asigurarea unei culegeri credincioase se lucreaza
un cestionar simplu". Demn de retinut este ca Eminescu si
Creanga vor fi cei care vor alcatui chestionarul.
Datorita lui Creanga si altor autori de
manuale scolare, studiul creatiei populare patrunde in
cartile de scoala, in antologii, culegeri: Fat
Frumos din lacrima, Ileana
Cosanzeana (M.Pompiliu) Zana Zorilor, Soacra
cu trei nurori ,citite la Junimea si aparute in Convorbiri
literare, inaugureaza cariere de scriitori si deschid
directii in proza romaneasca.
Intr-un studiu din 2004, Creatii culte cazute
in anonimat, Iordan Datcu semnaleaza ca in volumul
"Folclor din Tara Fagilor" (Chisinau, Editura Hyperion, 1999, p.
279) texte ca Stefan Maria-ta si Din Boian la Vatra Dornii
sunt fragmente modificate din" Doina" de
Eminescu. Poezia lui C. Conachi Din a patriei dulci visuri
apare in culegerea Elenei Niculita- Voronca Datinile si
credintele poporului roman Cernauti, 1903 ca fiind
poezie populara, la fel ca si Soldan Viteazul de
Vasile Alecsandri. Textul Mama Anghelusa al
"bardului de la MIrcesti" apare in volumul Stefaniei Cristescu Descantece
din Cornova, Basarabia Ed. Hiatus - Providence, 1984, p. 129) Petru
Stefanica semnaleaza" Doua variante basarabene la
basmul Harap Alb al lui Creanga" (Chisinau, 1937) si
"Doua variante la basmul Danila Prepeleac al lui Creanga"
(in revista" Scoala basarabeana" an V nr. 2-3 februarie - martie
1937, p. 73-83).
In aceste conditii, nu ne mai mira ca, in Poeti
romantici (1999) N. Manolescu face afirmatii radicale: "Poezii
populare ale romanilor nu sunt folclor, ci creatii ale lui
Alecsandri. "Miorita" si celelalte <<poezii
populare>> sunt opera lui Alecsandri. Aceasta nu inseamna
inexistenta unor texte populare sau nuclee populare, ci doar : ca
operele, asa cum se prezinta ele acum, sunt culte". In replica,
prof. Al. Husar propune (1999) o lectura de la motiv la mit, urmarind
in volumul Miorita (de la motiv la mit) etapele prin care "un
nucleu narativ se imbogateste si infloreste".
Ov. Papadima este coordonatorul admirabilei sinteze Temelii
folclorice si orizont european (Bucuresti, Ed.
Academiei, 1981), care evidentiaza rolul folclorului in substratul
literaturii vechi, infuzia latenta a literaturii populare in iluminism
si clasicism, preluarea folclorului
ca tema si forme de expresie in romantism, folclorul ca
substanta a creatiei poetice originale in epoca marilor clasici,
itinerarii si sinteze folclorice la inceputul secolului al XXlea, cultura
populara ca parte a creatiei literare moderne in perioada
interbelica si prezenta multipla a culturii populare in
literatura romana contemporana si universala.
Creatie epica intalnita la toate popoarele
lumii, basmul a putut fi
clasificat tocmai datorita universalitatii sale, in catalogul
tipologic elaborat initial de Anti Aarne (1910) si completat ulterior
de Stith Thompson - The Types of the Folktales, 1964. Adolf Schullerus
identifica in aceasta clasificare 142 de tipuri de basme
romanesti, dintre care 49 sunt specifice poporului nostru, iar Ov. Barlea
afirma ca "in repertoriul nostru s-au inregistrat pana acum
circa 600 de tipuri de basme propriu-zise, dintre care vreo suta sunt
nuvelistice ( Ov. Barlea, 1976, p. 73) . Catalogul Aarne-Thompson demonstreaza insa ca
intre literaturi, pe langa contacte si relatii exista
si paralelisme, cum ar fi cel
dintre basmele lui Creanga si cele ale culegatorilor sau autorilor
de basme romani sau straini. Jean Boutière, autorul primei monografii
despre opera lui Creanga, compara povestile acestuia cu ale
Fratilor Grimm, remarcand ca scriitorul humulestean se
situeaza la intersectia a doua surse de inspiratie:
modelele folclorice si imaginatia originala. In raport cu
tenebrozitatea visului ca mijloc de introducere a maleficului in opera,
procedeu intalnit in basmele lui H. C. Andersen, Creanga "povesteste"
fantasticul, creandu-i o ambianta clara.
