Influenta climatului familial in educatia copilului

INFLUENTA CLIMATULUI  FAMILIAL IN EDUCATIA COPILULUI

Climatul familial include atmosfera familiala, securitatea afectiva, armonia si jocul rolurilor in familie, nivelul de integrare a familiei in viata sociala. Climatul educativ din familie joaca un rol important asupra invatarii.

Atmosfera calda si de intelegere in familie reconforteaza si creeaza climatul necesar pentru munca intelectuala a scolarului. Lipsa de intelegere, severitatea, exigenta prea mare sau "dadaceala" au efecte daunatoare asupra copilului care se afla in tensiune nervoasa, mai ales in perioada testelor de evaluare sau spre sfarsitul semestrelor, cand starea de oboseala incepe sa se instaleze.

In literatura de specialitate s-au identificat trei genuri de atitudini negative ale parintilor fata de invatatura, si anume:

teama - manifestata prin panica, atitudine de nesiguranta fata de cariera scolara a copilului. Aceasta teama se transmite copilului, deoarece parintii traiesc cu el orice insucces marunt, pe care-l exagereaza, si, in consecinta ii acorda un ajutor mai mare decat este necesar. In acest caz copiii isi pierd treptat increderea in fortele proprii, se simt amenintati si nesiguri (de exemplu, ei isi transcriu de mai multe ori tema), cauta sprijin si ajutor la altii, chiar si cand nu este cazul.

agresiunea - ia forma acuzatiilor la adresa capacitatii copilului (il terorizeaza, il pedepsesc) sau a scolii si cadrelor didactice (invatatorul sau profesorul "nu stie cum sa-l invete" si "cum sa-l aprecieze"). Consecinta acestei conduite consta in faptul ca elevii nu recunosc nici autoritatea parintilor, nici pe cea a scolii.

nepasarea sau bagatelizarea - manifestata prin lipsa unei responsabilitati sociale fata de procesul educarii, prin absenta pretuirii locului si rolului scolii in viata. Se apreciaza ca succesele la invatatura nu conduc la succese in viata, la o pozitie onesta in familie si societate. In acest caz, copilul isi va neglija obligatiile scolare. Cu timpul, insa, insuccesele scolare vor determina stari tensionale in families au chiar crize in climatul familial.

Datoria parintilor este de a-i ajuta: copiii pot si trebuie sa invete "cum" trebuie sa-si pregateasca lectiile, cum sa-si organizeze munca, timpul, viata. Copilul obtine rezultatele scolare in functie de modul in care parintii se implica in procesul de invatare. Parintii trebuie sa-si ajute copiii la invatatura, sa-l indrume prin explicatii corecte si clare. O mare greseala a parintilor este aceea ca ei sunt cei care rezolva problemele, deseneaza sau scriu in locul copilului. In aceste cazuri copiii raman dependenti, nu se obisnuiesc sa judece si sa lucreze singuri, devin comozi, rasfatati, si cu timpul, devin lenesi. Deci, ajutorul trebuie limitat la o indrumare sau sprijin, nefiind indicat sa efectueze temele copiilor. Cu timpul, parintii se vor limita la controlarea temelor de acasa si a carnetului de note. Atitudinea parintilor trebuie sa fie una de mijloc: sa nu-l ajute prea mult pe copil, dar nici sa nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia.

Prin mentinerea unor legaturi permanente, stranse cu scoala, cu cadrele didactice, parintii pot avea mai multa siguranta in educarea copilului lor, in conturarea, formarea si dezvoltarea personalitatii acestuia.