Educatia estetica

Educatia estetica

a)     Esenta educatiei estetice

Arta este principala modalitate prin care se realizeaza relatia estetica intre om si realitate. Se ridica astfel doua intrebari: ce cunoastem prin intermediul artei si cum se realizeaza aceasta cunoastere?

Temeiul educatiei estetice rezida in procesul de comunicare intre "obiectul estetic" si subiectul care recepteaza. Felul in care se realizeaza fuziunea dintre obiectiv si subiectiv in aprecierea valorilor estetice difera in functie de cele trei categorii principale de valori estetice: ale naturii, ale artei si ale societatii. Astfel, diferite calitati ale unor lucruri sau ale naturii in ansamblul sau pot deveni valori estetice numai ca urmare a prezentei subiectului uman. Un peisaj natural, culoarea cerului, un rasarit de soare nu sunt frumoase in sine, ele nu pot avea valoare estetica in afara si independent de subiectul care le recepteaza.

In lumea contemporana, educatia estetica poate contrabalansa efectele tehnicizarii asupra dezvoltarii spirituale a omului, dar rolul sau nu se reduce la atat, ci contribuie la detensionarea oamenilor, la reducerea efectelor stresante ale conditiilor de viata si de munca, la fortificarea si amplificarea resurselor spirituale ale personalitatii. Cultivarea sensibilitatii oamenilor prin intermediul educatiei estetice asigura premisele formarii sentimentelor intelectuale, a convingerilor  morale, asigura imbogatirea si rafinarea vietii afective, realizarea unei armonii psihologice si culturale intre componentele personalitatii.

b)     Scopul educatiei estetice

Educatia estetica urmareste pregatirea tinerilor pentru actul de valorizare (receptare, asimilare) si pentru cel de creare a valorilor estetice.

c)      Sarcinile educatiei estetice

Educarea atitudinii estetice - Atitudinea estetica se exprima printr-un ansamblu de reactii spirituale ale omului fata de valorile estetice ale naturii, artei si societatii. Spre deosebire de atitudinea practic-utilitara, ce se manifesta in legatura cu satisfacerea unor trebuinte biologice, sociale si materiale si spre deosebire de atitudinea teoretica, ce implica o finalitate cognitiva,  atitudinea estetica vizeaza satisfacerea unor placeri, aspiratii, curiozitati subiective. Efectele interesului estetic sunt de sensibilizare a indivizilor prin manifestari de placere, daruire, incantare, desfatare etc. Din perspectiva educatiei estetice, se impune realizarea distinctiei intre atitudinea estetica a creatorilor de arta si atitudinea estetica a celor ce receptioneaza frumosul din arta, natura si societate. Componentele atitudinii estetice sunt:

Gustul estetic - este capacitatea de a reactiona spontan, prin manifestari de satisfactie sau insatisfactie fata de obiectele si procesele naturale, fata de actele si realizarile umane sau fata de operele artistice. Este o reactie individuala, manifestata in stransa corelatie cu structura personalitatii, cu experienta personala, cu mediul social si cultural din care provine individul, cu situatia si momentul in care se produce si cu valoarea estetica de care este declansata. Gustul estetic nu poate fi intotdeauna argumentat logic, teoretic, fiind rezultatul climatului cultural si al educatiei individului.

Proiect: PROIECT DE ACTIVITATE - GRUPA: Mare -pregatitoare joc didactic: joc exercitiu "Vreau sa fiu scolar" Proiect: Evaluare finala-nivel i-pe domenii experientiale

Judecata estetica - este capacitatea de apreciere a valorilor estetice pe baza unor criterii de evaluare. Se exprima pe plan logic sub forma unor propozitii care condenseaza impresii argumentate si intemeiate pe criterii de apreciere a frumosului. Prin intermediul judecatii estetice se realizeaza o intelectualizare a gustului estetic, criteriile folosite pentru argumentare fiind de natura estetica, dar si filosofica, politica, ideologica, sociala. Judecata estetica nu poate fi impusa din exterior, ci se formeaza treptat, prin descifrarea multitudinii de sensuri si functii ale operei de arta si angajarii personalitatii in ansamblul sau.

Idealul estetic - este un ansamblu de teze, principii, norme teoretice, care imprima o anumita directie atitudinii estetice a oamenilor apartinand unei epoci, natiuni, categorii sociale etc. Idealul estetic se constituie treptat, prin constientizarea, la nivel social, a ceea ce este specific si dominant in diversitatea gusturilor estetice.

Sentimentele estetice - sunt o configuratie de emotii, rezultat al unor trairi profunde si de durata a frumosului din arta, natura si societate. Sunt cea mai inalta forma de traire a frumosului si se rasfrang asupra intregii personalitati.

Convingerile estetice - sunt toate acele idei despre frumos care au devenit mobiluri interne ale activitatii, orientand preocuparea omului de a asimila si introduce frumosul in modul sau de viata, in relatiile cu lumea si cu ceilalti oameni.

Dezvoltarea aptitudinilor creatoare in diferite domenii ale artei - aptitudinile artistice, ca orice fel de aptitudine, se dezvolta prin exersare, prin invatare, pornind de la predispozitiile asigurate de zestrea ereditara. Este indispensabila existenta unor predispozitii native, care sunt actualizate si dezvoltate prin activitate. Interesele, inclinatiile, aptitudinile artistice se deosebesc de la un individ la altul prin diversitate, momentul aparitiei si nivelul de manifestare. Educatia estetica urmareste, pe de o parte, depistarea acestora, iar pe de alta parte, asigurarea conditiilor si mijloacelor necesare pentru dezvoltarea lor. Divizarea elevilor unei clase in doua categorii, cu aptitudini artistice si fara aptitudini artistice, nu poate fi acceptata. Indiferent despre ce categorie de aptitudini artistice este vorba - muzicale, coregrafice, literare, plastice - in general toti oamenii sunt capabili sa cante, sa deseneze, sa recite, sa danseze. Nu toti pot insa desfasura aceste activitati in acelasi grad, deosebirile calitative fiind evidente. Cunoasterea acestor deosebiri este esentiala pentru desfasurarea educatiei estetice in cadrul scolii. Profesorii au datoria sa depisteze aptitudinile artistice ale tinerilor si sa actioneze pentru stimularea, dezvoltarea acestor aptitudini.

d)     Continutul educatiei estetice

Este concretizat in ceea ce se intelege prin cultura estetica: ansamblul de cunostinte si capacitati estetice (care se formeaza in scoala si sunt prevazute in documentele curriculare), dar si ansamblul de aspiratii, sentimente, convingeri, valori estetice autentice (integrate in idealul estetic al unei etape social-istorice).

e)     Modalitati de realizare a  educatiei estetice in scoala

Nivelurile la care se realizeaza educatia estetica in scoala sunt:

Nivelul informativ-teoretic - se refera la instruirea estetica a tinerilor, prin transmiterea de cunostinte din domeniul diferitelor arte, dar si a cunostintelor tehnice necesare creatiei artistice (curente artistice, stiluri, viata si opera marilor artisti, elemente de istoria artei, limbajul artistic si particularitatile sale, elemente de tehnica executiei artistice). Toate acestea au functie explicativa, facilitand contemplarea si intelegerea valorilor estetice in general si a operelor de arta in special.

Nivelul formativ-aplicativ  se realizeaza prin contactul nemijlocit cu opera de arta, cu scopul de a imbogati experienta receptorului, si de a-l sensibiliza pe acesta, prin provocarea unor trairi estetice. Emotia estetica este rezultatul descifrarii mesajului artistic, pe baza unei reflectii mai mult sau mai putin constientizate.

Cele doua niveluri se afla in raport de reciprocitate, completandu-se si potentandu-se unul pe altul. Instruirea este un mijloc si o conditie a educatiei estetice, iar formarea este scopul ei.

Formele si modalitatile de realizare a educatiei estetice in scoala sunt:

Educatia prin literatura - se refera la stimularea elevilor pentru a citi si eventual pentru a  crea literatura, transmiterea de cunostinte din domeniul istoriei si criticii literare. Se realizeaza prin: lectii de literatura si analiza literara, lectii de compunere, cercuri literare si dramatice, concursuri si serbari scolare, cenacluri literare, indrumarea lecturii particulare a tinerilor, etc.

Educatia prin muzica - urmareste stimularea tinerilor pentru a fi buni ascultatori de muzica valoroasa, dar si pentru a trece din ipostaza de ascultatori in cea de interpreti si chiar de creatori de muzica valoroasa. Se realizeaza prin: orele de muzica de la clasa, prin organizarea de auditii muzicale, transmiterea de cunostinte teoretice despre muzica si istoria muzicii, participarea la ansamblul coral, la concerte, la concursuri muzicale, realizarea de formatii de muzica, cercuri de interpretare si creatie muzicala etc.

Educatia prin arte plastice - se refera la contemplarea operelor artistice, la transmiterea de cunostinte teoretice necesare contemplarii si exprimarii creatoare prin arte plastice. Se realizeaza prin:  lectii de desen, modelaj, grafica, pictura, compozitii aplicative, vizitarea muzeelor si a expozitiilor, participarea la cercuri de arte plastice etc.

Educatia prin mass-media - se refera la alegerea si utilizarea de catre scoala a acelor componente ale mass-mediei care pot contribui la educatia estetica a tinerilor: vizionarea unor filme, a unor programe de televiziune, contemplarea unor albume cu reproduceri de arta, lecturarea presei etc. Se impune pregatirea prealabila a tinerilor si comentarea ulterioara a celor vazute, ascultate sau citite, pentru contracararea eventualelor consecinte negative ale acestora.