General si specific in managementul educational

GENERAL SI SPECIFIC IN MANAGEMENTUL EDUCATIONAL[1]

Cuvinte cheie - model managerial, management educational, educatie, formare, dezvoltare, planificare, organizare, decizie, grup, relatii, abordare

1. Problematica managementului educatiei dobandeste semnificatie deosebita intr-un mediu social si politic in schimbare rapida, in care aproape toate aspectele educatiei incepand cu cele privind finantarea, continutul, calitatea, eficienta sistemelor si activitatilor educationale - sunt puse in discutie.

In consecinta, problema : ce fel de cadru managerial este adecvat invatamantului la inceput de secol XXI devine una centrala in eforturile de dezvoltare a invatamantului. In formularea raspunsului la aceasta intrebare pornim de la urmatoarele premize :

- managementul general (indiferent de modul in care este conceput, definit si practicat) se regaseste si in domeniul educatiei si invatamantului, cu toate elementele, dimensiunile si functiile pe care le indeplineste in oricare alta sfera sau domeniu de activitate ;

- el se exercita si in invatamant, ca si in celelalte domenii de activitate si de viata sociala, intr-un mediu social si politic aflat in  continua si din ce in ce mai accelerata schimbare si transformare ;

- in conditiile cresterii neincetate a complexitatii si incertitudinii, ca si a contradictiilor si dilemelor pe care acestea le genereaza in permanenta ;

- in conditiile impactului din ce in ce mai amplu si mai profund al progresului tehnic si a revolutiei informatice, atat asupra intregului echilibru al societatii, cat si a manierei in care noi percepem lumea ;

- in conditiile unor confuzii semnalate deja, in intelegerea si utilizarea termenilor creati pentru descrierea diferitelor aspecte ale « cadrului (contextului) managerial », cum sunt : termenul de insusi « management », « lideritate », « gestiune », « administrare », « guvernanta », etc.

In sens larg, managementul este activitatea umana, complexa de pregatire, concepere, organizare, coordonare, administrare a elementelor implicate in atingerea unor obiective.

Din insasi definirea educatiei ca activitate, sistem de actiuni de formare-dezvoltare a personalitatii umane, de influentare constienta, orientata si reglata catre anumite finalitati, rezulta cu necesitate si existenta unei abordari explicite a conceperii, organizarii, coordonarii, evaluarii, optimizarii continue a elementelor sistemului educational - care este chiar domeniul de studiu al managementului educational. Necesitatea managementului este data de exigentele eficacitatii, cresterii eficientei realizarii finalitatilor educatiei si nu numai de asigurarea resurselor si de dirijarea efectiva a activitatilor in sine.

2.Caracteristicile managementului educational

Managementul educational este stiinta si arta de a pregati resursele umane, de a forma personalitati potrivit unor finalitati solicitate de societate si acceptate de individ. Managementul sistemului si al institutiilor de invatamant cuprinde: formularea clara a finalitatilor, proiectarea retelei institutionale, elaborarea continuturilor invatarii, asigurarea cadrului legislativ-normativ, formarea initiala si pe parcurs a personalului de conducere si instruire, stabilirea unor tehnici de evaluare care sa permita reglarea pe parcurs a sistemului si procesului de invatamant si optimizarea rezultatelor.

Managementul educational depinde de respectarea unor cerinte de baza: prioritatea calitatii, claritatea obiectivelor, motivarea si participarea factorilor implicati, utilizarea rationala a resurselor si a elementelor educatiei, adaptarea continua a proceselor la rezultate.

El reprezinta o metodologie de abordare globala, optima, strategica a activitatii de educatie, ansamblul de principii si functii, de norme si metode de conducere care asigura realizarea obiectivelor sistemului educativ (in ansamblu sau la nivelul elementelor componente). Sistemul managerial are obiective ierarhizate, principii de eficienta si calitate, functii specifice, elemente strategice, afirmarea creativitatii in solutionarea situatiilor, abordare interdisciplinara si sistemica, cercetari fundamentale. Se diferentiaza de managementul general prin raportare specifica la finalitatile educatiei, la continut, la resursele umane antrenate, la activitatile centrate pe informare, comunicare si participare prin strategii educationale specifice, la comportamentele actorilor implicati (bazate pe motivatie, responsabilitate, cooperare, logica, afectivitate). Managementul educational implica stapanirea teoriei, metodologiei, a principiilor, o anumita mentalitate, o maniera proprie, o arta de dirijare, antrenare a resurselor.

Intre caracteristicile managemetului educational se inscriu:

- complexitatea actiunilor ce asigura functionarea optima a sistemului educational (planificare, decizie, coordonare, control, strategii si metodologii educationale), si dimensiunea interdisciplinara implicata de problematica educationala,

- caracterul participativ generat de implicarea activa a tuturor actorilor (elevi, profesori, parinti, etc.),

- structurarea problematicii educationale, a procesului si a factorilor educationali dupa particularitatile colectivitatii,

- realizarea la nivel macropedagogic (managementul institutiilor scolare) si la nivel micropedagogic (managementul clasei),

- precizeaza reguli, conditii si principii specifice care orienteaza in elaborarea programelor manageriale educationale,

- este dinamic atat in ceea ce priveste bazele teoretice cat aplicatiile in domeniu, prezinta deschidere si spre alte domenii,

- are caracter sistemic si este integrativ intrucat sintetizeaza specific date din domenii conexe,

- este prospectiv pentru ca anticipeaza pe baza tendintelor de evolutie a sistemului

- este indicativ-instrumental pentru ca arata cum trebuie realizate obiectivele, respectate principiile, aplicate metodologiile,

- este multifunctional prin descrierea, utilizarea si aplicarea mai multor roluri, atributii, operatii.

3. Modele manageriale educationale alternative

Este vorba, in primul rand, de modelul afacere, asa numitul business model, cel al pietei competitive, caracterizat prin: putine frictiuni intre pietele relevante ale studentilor; perfecta cunoastere a alternativelor, din toate punctele de vedere; relativ usoara intrare in sistem a noilor unitati de invatamant si a absolventilor in viata profesionala.

Exista apoi, modelul denumit al anarhiei organizate (organised anarchy) caracterizat prin libertatea deciziilor individuale, libertate generata de libertatea academica; responsabilitatea derivata din profesionalism (atat individuala, cat si de grup); cooperare voluntara, etc., toate dublate de un sistem eficient de informare, menit sa organizeze anarhia  ce ar putea rezulta din aplicarea spontana a principiilor pe care se intemeiaza si sa o faca nu numai productiva, ci si competitiva.

Cel mai adecvat model al managementului educational contemporan este considerat a fi modelul cibernetic, caracterizat,  printre altele, prin : raspunsuri si ajustari constante la situatiile mereu schimbatoare; controlul cibernetic bazat pe feed-back; actiune corectiva spontana a diferitilor agenti ai institutiei, nu prin intermediul unui agent rational; munca armonizata in cadrul unei culturi organizationale comune; imbinarea organica a intereselor si rationalitatii individuale cu rationalitatea intregului, prin subordonarea celor individuale rationalitatii ansamblului organizatiei.

Practic, un astfel de model presupune:

distribuirea rationala a procesului decizional, pe baza unei solide activitati informationale;

acceptarea unor modele de decizie alternative, in domenii specifice de activitate ale invatamantului, cum ar fi : modelul de piata, pentru servicii determinate, interne sau externe ale acesteia;

modelul consensual, colegial, al « consensus-seeking community of scholars », in cazul personalului didactic si de specialitate;

modelul birocratic in diferitele domenii ale administratiei;

modelul politic, in cazul activitatii personalului care are ca sarcini reconcilierea diferitelor interese conflictuale, etc.

Esentiala pentru practicarea eficienta a oricarui model, dar, in special, a modelului cibernetic, in care "impredicabilitatea este predicabila" este comunicarea, intrucat, in invatamant, obiectivele activitatilor sunt mobile si constant schimbatoare si multe din decizii au sansa de a nu se corela unele cu altele, in suficienta masura.

Un asemenea model reclama, in acelasi timp, manageri de vocatie, capabili sa monitorizeze si sa raspunda de orice disfunctii care apar in activitatea si viata unei unitati de invatamant. Ei nu trebuie sa fie esential personalitati proactive, pentru ca sunt chemati sa actioneze mai mult ca « facilitatori » sau ca persoane « tranzactionale », decat ca lideri « transformationali ». (Baas, 1985)