Sensurile si sfera de cuprindere a notiunii de „admi¬nistratie publica”

SENSURILE SI SFERA DE CUPRINDERE A NOTIUNII DE „ADMI­NISTRATIE PUBLICA”

Scoala franceza face distinctia intre doua sensuri ale conceptului de „administratie”: sensul functional si sensul derivat, organic .

Impartasind aceasta distinctie, care se regaseste si intr-o lucrare de referinta pentru actuala doctrina in materie, rezulta ca in sens formal, organic, termenul desemneaza autoritatile publice investite cu sarcini administrative, iar in sens functional termenul evoca tocmai activitatile pe care sunt insarcinate a le realiza aceste autoritati publice. Alt autor considera ca, in sens formal, structural sau organic, prin administratie publica intelegem ansamblul autoritatilor si institutiilor publice care realizeaza, pe baza si in vederea executarii legii, o activitate cu un anumit specific. In sens material, prin administratie publica, autorul citat intelege activitatea de organizare a executarii si de executare in concret a legilor de catre autoritatile care compun acest sistem, in vederea satisfacerii intereselor generale, scop in care adopta acte juridice, organizeaza si asigura buna functionare a serviciilor publice si executa anumite prestatii catre populatie.

Potrivit sistemului constitutional si legal actual si a prevederilor Legii nr. 215/2001 privind administratia publica locala, trebuie sa facem distinctie intre urmatoarele concepte:

conceptul de „administratie publica”, acesta avand un caracter integrator, care include atat administratia de stat, cat si administratia publica locala;

conceptul de „administratie de stat” care evoca exclusiv administratia infaptuita de autoritati de natura statala (Presedinte, Guvern, prefect, ministere, servicii publice deconcentrate ale ministerelor);

- sintagma „administratie publica locala” prin care evocam acel tip de administratie infaptuit de autoritati publice alese prin sufragiu universal, egal, direct, secret si liber exprimat.

Rezulta ca in limbajul actual, spre deosebire de cel specific regimului totalitar, nu mai putem vorbi, intr-un sens identic, de „organ administrativ” si „organ al administratiei de stat”; de functionar public” sau „functionar de stat”; de „administratie publica” sau „administratie de stat”.

Conchidem ca, in actualul sistem constitutional si legal, administratia publica este infaptuita de doua mari categorii de autoritati: autoritati de natura statala si autoritati autonome locale.

In literatura de specialitate contemporana nu exista o conceptie unitara in ceea ce priveste sfera autoritatilor executive. Exista autori care exclud din sfera executivului autoritatile administratiei publice locale.

Alti autori, analizand organizarea si functionarea administratiei publice, exclud presedintele din sfera organelor care compun sfera executivului si implicit, a administrativului. Astfel, autorul citat considera ca in compunerea administratiei publice intra: administratia guvernamentala centrala, care include Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate din subordinea Guvernului ori a ministerelor, ce poarta denumiri diferite; administratia guvernamentala teritoriala, realizata in principal de prefect si serviciile publice descentralizate (corect, deconcentrate, asa cum prevede si actualul art. 123 din Constitutia revizuita si republicata) ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale de specialitate din subordinea Guvernului; administratia autonoma, care se realizeaza atat la nivel central, prin autoritati de specialitate centrale autonome cat si la nivel teritorial, de catre autoritatile administratiei publice constituite pe baza principiului autonomiei locale.

Referat: Conventie de aplicare a acordului schengen Eseu: Comportamentul politic asimilat grupurilor

Aceasta conceptie, care nu recunoaste presedintelui statutul de autoritate executiva, nu este singulara in doctrina de specialitate. Astfel, un autor considera ca Presedintele nu trebuie considerat ca apartinand nici puterii legislative nici celei executive, dat fiind faptul ca presedintele exercita atributii atat de natura puterii legislative cat si a celei executive, de unde concluzia, cel putin curioasa, cum este ea calificata, ca Presedintele face parte din ambele puteri, fiind in acelasi timp deasupra acestora.

Este greu de sustinut ca Presedintele s-ar afla, de exemplu, deasupra puterii legislative, adica a Parlamentului, care este calificat ca unic organ legiuitor de art. 61 din Constitutie, atata timp cat Parlamentul este acela care poate trage la raspundere politica si penala pe Presedinte, conform articolelor 95 si 96 din Constitutia revizuita, aspecte asupra carora vom reveni la analiza institutiei presedintiale.

In opinia noastra, Presedintele apartine puterii executive, este unul din cei doi sefi ai executivului, el indeplinind o serie de atributii de natura executiva, cum ar fi cele din domeniul apararii, al politicii externe, numirea in functii publice etc, iar sfera autoritatilor care infaptuiesc administratie publica in actualul sistem constitutional si legal include:

A)        Autoritati de natura statala (etatica)

a)  cei doi sefi ai executivului nostru bicefal: Presedintele si Guvernul;

b) ministerele si alte organe centrale de specialitate subordonate Guvernului;

c)         organele centrale de specialitate care nu sunt subordonate Guvernului (autoritati
ale administratiei centrale autonome);

d)         institutiile bugetare, regiile autonome si societatile comerciale subordonate
organic sau, dupa caz, functional, ministerelor si autoritatilor centrale autonome;

e)         prefectul;

g) serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si celorlalte organe centrale de specialitate, conduse de prefect.

B)         Autoritati autonome locale

Articolul 121 alin (1) din Constitutia revizuita si republicata prevede ca autoritatile administratiei publice, prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase sunt consiliile locale alese si primarii alesi, in conditiile legii. Acelasi articol, in alin. (2), recunoaste posibilitatea ca autoritatile prevazute la alin. (1) - consiliile locale si primarii -sa se poata constitui si in subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.

Daca acest text vorbeste generic despre consiliile locale, prin art. 122 alin (1) se consacra sintagma de consilii comunale si orasenesti.

Constitutia nu opereaza cu conceptele de autoritati deliberative si autoritati executive. Aceasta sintagma o regasim insa in Legea nr. 215/2001, astfel cum a fost ea modificata prin Legea nr. 286/2006, care in art. 1 alin. (2) defineste anumiti termeni si unele expresii, intre care se regasesc si autoritati deliberative si autoritati executive.

a)  autoritati deliberative: consiliul local; consiliul judetean; Consiliul General al Municipiului Bucuresti; consiliile locale ale subdiviziunilor administrativ teritoriale ale municipiilor.

b)  autoritati executive: primarii comunelor, oraselor, municipiilor, ai subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, primarul general al municipiului Bucuresti si presedintele consiliului judetean.

c) organisme prestatoare de servicii publice si de utilitate publica de interes local sau judetean, denumire generica in care se includ urmatoarele:

- institutii publice si servicii publice infiintate si organizate prin hotarari ale autoritatilor deliberative, pe care art. 1 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, in forma modificata prin Legea nr. 286/2006, le denumeste generic institutii si servicii publice de interes local sau judetean;

societati comerciale si regii autonome infiintate sau reorganizate prin hotarari ale autoritatilor deliberative, denumite in continuare societati comerciale si regii autonome de interes local sau judetean;

asociatii de dezvoltare intercomunitara, care reprezinta, potrivit art. 1 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001, in forma modificata prin Legea nr. 286/2006, structuri de cooperare cu personalitate juridica, de drept privat, infiintate, in conditiile legii, de unitatile administrativ-teritoriale, pentru realizarea in comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori furnizare in comun a unor servicii publice.

furnizori de servicii sociale, de drept public ori privat, care acorda servicii sociale in conditiile prevazute de lege.

In opinia noastra, aceasta categorie de subiecte de drept administrativ, enumerate distinct de art. 1 alin. (2) lit. g) punctul 4 din Legea nr. 215/2001 modificata, se incadreaza fie in categoria serviciilor deconcentrate, fie a institutiilor publice si serviciilor publice, fie a asociatiilor si fundatiilor, atunci cand acestea presteaza servicii sociale, astfel incat nu s-ar fi impus enumerarea lor de sine statator prin lege.

asociatii, fundatii si federatii recunoscute ca fiind de utilitate publica, in con­ditiile legii.

operatori de servicii comunitare de utilitati publice locale sau judetene.