Prevenirea fenomenului traficului de fiinte umane

Toate guvernele din Europa de sud-est au semnat Conventia Natiunilor Unite impotriva Crimei Organizate Transfrontaliere („UN Convention against Transnational Organised Crime') si protocoalele aferente acesteia si isi adapteaza in prezent legislatiile nationale in vederea inaspririi pedepselor pentru traficanti si, in unele cazuri, in vederea sporirii protectei acordate victimelor. Acordarea unei atentii nationale sporite la problema traficului este materializat prin numirea unor coordonatori anti-trafic din partea guvernelor nationale, prin stabilirea unor grupuri nationale multidisciplinare de lucru anti-trafic si prin adoptarea Planurilor Nationale de Actiune pentru combaterea traficului de fiinte umane. Toate acestea denota angajamentul guvernelor de a sprijini si desfasura activitati de combatere a traficului de persoane.

Strategiile de prevenire destinate copilului urmaresc prevenirea traficarii copiilor prin reducerea riscurilor pentru copiii aflati in situatii de risc, prin cresterea accesului lor la mecanisme de protectie eficiente si abordarea cauzelor profunde ale traficului, inclusiv urmarirea traficantilor si a sectoarelor din care provine cererea. Activitatile pot cuprinde: cresterea gradului de constientizare pentru copiii in situatie de risc; consolidarea mecanismelor de protectie a copilului la nivel national si la nivelul comunitatii si dezvoltarea capacitatii responsabililor in domeniu de a identifica si proteja mai bine copiii in situatie de risc.

Strategiile de protectie destinate copiilor urmaresc sa satisfaca nevoile directe de protectie ale copiilor traficati prin programe de raspuns, prin politici sau legislatie adecvate. Activitatile pot cuprinde: programe de identificare si recuperare a victimelor; furnizarea unor servicii care sa satisfaca nevoile imediate ale copiilor in ceea ce priveste securitatea, nevoia de companie, hrana, cazare, ingrijiri medicale, consiliere si sprijin legal, de care acestia au nevoie imediat dupa ce au fost identificati/recuperati, precum si in perioada initiala de reflectie asupra alternativelor ; consolidarea si/sau crearea unor mecanisme operationale de referire a cazurilor din momentul in care copiii sunt identificati si consolidarea cadrului legal necesar pentru protectia copiilor in tarile de tranzit si cele de destinatie, precum si la intoarcerea lor in tara de origine.

Activitatile de asistenta urmaresc sa ajute copiii traficati sa treaca peste experienta traficului, sa isi reconstruiasca sentimentul de incredere si respect de sine, sa se integreze intr-un mediu familial nou sau in cel precedent (fie in tara de origine, fie in terte tari) si sa ii invete cum sa traiasca independent. Acest lucru presupune satisfacerea nevoilor lor pe termen mediu si lung in domeniul consilierii psihologice, mediere familiala, educatie, formare profesionala, activitati aducatoare de venit si gasirea unor solutii pentru locuinta pe termen lung.

In prezent sunt in desfasurare initiative speciale de combatere a traficului de copiii. In decembrie 2003, reprezentantii guvernelor au semnat Declaratia de la Sofia, prin care s-au angajat sa formuleze planuri si strategii de combatere a traficului de copii care sa acopere multiplele dimensiuni ale fenomenului. Aceasta presupune sa dezvolte si adopte standarde minime pentru tratamentul copiilor victime ale traficului, ghidandu-se dupa liniile directoare elaborate de UNICEF de comun acord cu alte oragnizatii internationale si non- guvernamentale; sa colecteze sistematic date referitoate la traficul de copiii; sa ia masurile necesare pentru stabilirea unor proceduri eficiente de identificare rapida a copiilor victime ale traficului; sa adapteze procedurile speciale de referire a cazurilor in vederea asistarii si protejarii copiilor traficati, implicand toate institutiile, agentiile si autoritatile relevante.

In decembrie 2003, s-au infiintat la nivel national sub-grupuri de lucru pe problema traficului de copii, sub- grupuri care functioneaza in cadrul grupurilor nationale multi-disciplinare anti-trafic.

In tara se duc o serie de campanii si strategii ce au ca scop prevenirea traficului de fiinte umane.

Salvati Copiii si Agentia Nationala Impotriva Traficului de Persoane au lansat in data de 12.02.2008, campania impotriva exploatarii sexuale in scopuri comerciale a copiilor. Scopul campaniei il reprezinta sensibilizarea opiniei publice asupra consecintelor abuzului si exploatarii sexuale asupra dezvoltarii copilului, cunoasterea si respectarea prevederilor legale care sanctioneaza abuzul sexual asupra copilului.
Obiectivele campaniei : - promovarea legislatiei in domeniu;
informarea si formarea profesionistilor in domeniul prevenirii si interventiei in cazurile cu copii victime ale exploatarii sexuale.

Sunt cateva « sfaturi utile » de care populatia trebuie sa aiba cunostinta, iar aceste informatii pot fi promovate constant prin intermediul campaniilor, programelor si strategiilor legate de acest fenomen.

Traficantii vor profita intotdeauna de lipsa de informatie, de disperarea pentru gasirea unui loc de munca sau nemultumirea privind nivelul veniturilor, de credulitatea, spiritul de aventura sau inconstienta persoanelor pe care le vor transforma in victime.

Pentru evitarea recrutarii persoanele care doresc sa plece in afara tarii sau in interiorul tarii trebuie sa se intereseze daca promisiunile facute de diverse persoane privind capacitatea sa de a oferi un loc de munca sunt realizabile; sa se contacteze ambasada tarii in care urmeaza sa ai ba loc calatoria ; este recomandata consultarea unui jurist privind clauzele unui contract de munca inainte de a fi semnat ; evitarea semnarii unui contract cu specificatii evazive de genul « si alte tipuri de activitati » ori « toate activitatile la cererea angajatorului » ; persoanele trebuie sa se asigure ca agentia prin intermediul careia este oferit locul de munca functioneaza legal ; promisiunile verbale trebuie sa ridice suspiciuni, indiferent de ergumentele aduse ; de asemenea suspiciuni trebuie sa fie ridicate si in momentul in care orice persoana isi ia angajamentul privind procurarea documentelor de calatorie ; sa se faca copii de pe documentele de calatorie pentru a fi lasate la o persoana de incredere ; important este de asemenea, comunicarea unei persoane apropiate de taliile privind locul urmeaza sa aiba loc deplasarea.

Pasaportul sau alte documente privind identitatea pot fi retinute doar de oficialitatile de la vama sau politie. Nici o alta persoana nu are dreptul sa le retina.

In majoritatea cazurilor, victimele realizeaza pericolul doar in momentul in care sunt sechestrate si/sau obligate sa desfasoare activitati impotriva vointei lor, ori cand nu primesc decat o mica parte din ce li s-a promis ca plata, invocandu-i-se diferite motive. Iesirea din aceste situatii presupune obtinerea informatiilor privind locatia unde se afla victimele ; informarea tututror persoanelor cu care se intraa in contact ca a avut loc o « sechestrare »; incercarea de a se lua contact cu institutiile sau persoanele care ar putea oferi sprijin si ajutor. [4]