Definitia dreptului administrativ

DEFINITIA DREPTULUI ADMINISTRATIV

Notiunea dreptului administrativ este analizata diferit in literatura de specialitate. in opinia unui autor, aceasta notiune are doua sensuri, si anume: un prim sens, prin care se evoca un grup de norme juridice care, datorita particularitatilor pe care le prezinta, formeaza o ramura distincta de drept, in cadrul sistemului dreptului. Intr-un al doilea sens, conceptul evoca acea ramura a stiintei juridice care concretizeaza normele dreptului administrativ. Insa intre cele doua sensuri ale notiunii exista o stransa legatura, normele dreptului administrativ fiind obiect de cercetare pentru disciplina stiintifica a dreptului administrativ. Este discutabila o asemenea conceptie, daca analizam criteriile de diferentiere intre cele doua sensuri, faptul ca se induce o confuzie terminologica intre ramura de drept si stiinta juridica, de fapt stiintele juridice, intre dreptul administrativ si stiinta dreptului administrativ.

Alti autori definesc dreptul administrativ ca fiind acea ramura a dreptului care cuprinde ansamblul normelor juridice ce reglementeaza raporturile sociale referitoare la organizarea si activitatea administratiei publice, in baza si in executarea legii. Dupa cum se poate constata analizand aceasta definitie, ea pacatuieste prin faptul ca are in vedere exclusiv raporturile de administratie activa, respectiv cele care privesc organizarea si activitatea administratiei publice, si nu si pe cele de natura conflictuala, dintre autoritatile publice si cei vatamati in drepturile sau interesele lor legitime prin actele ilegale ale acestora.

O definitie care reprezinta un reper neindoielnic prin rigoarea conceptiei este cea potrivit careia dreptul administrativ reprezinta ramura dreptului public care reglementeaza, concret sau cu valoare de principiu, relatiile sociale din sfera administratiei publice, precum si pe cele de natura conflictuala dintre autoritatile publice sau structuri private, investite cu autoritate publica, pe de o parte, si cei vatamati in drepturile lor prin actele administrative ale acestor autoritati, pe de alta parte.

In ceea ce ne priveste, consideram ca dreptul administrativ poate fi conceput ca reprezentand ramura dreptului public care reglementeaza raporturile din sfera administratiei publice active, raporturile acesteia cu celelalte autoritati publice, cu particularii, cele care privesc organizarea si functionarea ei, precum si pe cele

de natura conflictuala, dintre administratie, pe de o parte, si cei vatamati in drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte.

Credem ca aceasta definitie impune urmatoarele precizari:

a)         sintagma „administratie” trebuie inteleasa in acceptiunea ei lato sensu, care
include atat autoritati publice, statale sau autonome locale, cat si agentii privati autorizati
sa presteze anumite servicii publice si implicati astfel in infaptuirea administratiei
publice.

De altfel, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, in art. 2 alin. (1) lit. b) defineste notiunea de autoritate publica drept orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public. Dupa care vine precizarea ca sunt asimilate autoritatilor publice, in sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public.

b)  regasim precizarea inerenta oricarei definitii care vizeaza o disciplina juridica, privind ramura de drept careia apartine aceasta, in speta fiind vorba despre ramura de drept public;

c)  nu mai este mentionata precizarea privind regimul de putere publica, deoarece consideram ca acesta este subinteles din referirea la administratie, careia ii este specific regimul de putere publica;

d)-dreptul administrativ reglementeaza doua categorii de relatii sociale:

care concretizeaza cele trei dimensiuni ale administratiei publice active in
sistemul constitutional si legal actual, respectiv:

executarea legii;

emiterea de acte normative cu forta juridica inferioara, in executarea legii;

prestarea de servicii publice, in limitele legii.

cele de natura conflictuala, dintre autoritatile administrative, pe de o parte, si cei
vatamati in drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte.