Raporturile administrative

RAPORTURILE ADMINISTRATIVE

Tratarea raporturilor administrative o putem face dintr-o dubla perspectiva:

- din perspectiva dreptului administrativ;

- din perspectiva stiintei administratiei.

Din punctul de vedere al dreptului administrativ trebuie evidentiate elementele specifice raporturilor juridice administrative iar din punctul de vedere al stiintei administratiei trebuie sa vedem cum sunt construite aceste raporturi in sensul conexiunilor care exista intre organele componente ale diferitelor autoritati publice precum si cele stabilite chiar intre aceste autoritati.

Chiar de aici putem observa interdependenta dintre stiinta dreptului administrativ si stiinta administratiei, stiinte care se completeaza una pe cealalta si care se determina reciproc.

Inca de la inceput trebuie sa observam ca din continutul juridic al acestor raporturi rezulta aspectul lor exterior sau de structura analizat de stiinta administratiei. Pentru a detalia problema putem afirma ca stiinta administratiei se ocupa de modul de structurare a administratiei, de gasirea acelui mod de organizare care sa fie cat mai eficient iar dreptul administrativ este mijlocul prin care se realizeaza practic acest lucru.

A.     Raporturile administrative din perspectiva dreptului administrativ

Prin reglementarea de catre normele de drept administrativ a relatiilor sociale ce fac obiectul acestei ramuri de drept, relatiile in cauza devin raporturi de drept administrativ.

Putem defini raporturile de drept administrativ ca fiind acele relatii sociale reglementate de normele juridice administrative sau de alte norme juridice cu incidenta in domeniul administratiei publice, relatii sociale prin care se nasc, se modifica sau se desfiinteaza drepturi si se angajeaza obligatii, in cadrul activitatii de organizare si functionare a administratiei publice sau a autoritatilor componente ale acesteia, urmarindu-se ca scop final organizarea executarii legii si executarea in concret c acesteia.

Ca orice raport juridic, cel administrativ are la baza aparitiei sale trei premise, respectiv:

a) existenta unei norme juridice aplicabile;

b) existenta subiectelor de drept;

c) faptul administrativ sau faptul juridic administrativ.

a)       Legat de existenta unei norme juridice aplicabile retinem normele juridice administrative sau alte norme juridice care apartin altor ramuri de drept cum ar fi normele constitutionale, normele dreptului financiar, normele dreptului muncii, etc. norme juridice care reglementeaza anumite segmente ale activitatii administratiei publice.

b)       Referitor la subiectele de drept participante la raporturile juridice de drept administrativ aici distingem doua categorii, pe de o parte, organele statului si orice autoritati publice componente ale administratiei publice, ca persoane juridice politico-teritoriale si, pe de alta parte, particularii sau cei administrati, fie persoane juridice, fie persoane fizice.

Asupra categoriei de subiecti ai raporturilor de drept administrativ reprezentate de particulari acestia intra in aceste raporturi juridice, fie pentru a-si valorifica anumite drepturi sau pentru recunoasterea acestora, fie in virtutea legii in cazul in care nu respecta anumite norme juridice administrative cu caracter imperativ. Calitatea de subiect al unui raport juridic administrativ a unui particular rezulta evident din capacitatea juridica, ca aptitudine a subiectului de a avea drepturi si obligatii.

Din punct de vedere juridic, elementul principal al activitatii administrative il constituie existenta persoanelor juridice publice ca subiecte ale raporturilor de drept administrativ.

Persoana juridica este orice colectivitate umana organizata in vederea realizarii unei finalitati, dotata cu resurse materiale, financiare si umane si avand o structura organizatorica.

Exista persoane juridice fie de drept privat, fie de drept public. Persoanele juridice de drept privat pot urmari un scop lucrativ (exemplu, comert) sau un scop nelucrativ (exemplu, sindicatele). Persoanele juridice de drept public au ca scop satisfacerea intereselor tuturor membrilor comunitatii. Cele mai reprezentative persoane juridice publice sunt statul, ca personificare a comunitatii nationale si colectivitatile umane teritoriale (judetul, orasul si comuna).

Persoanele juridice au o importanta deosebita in dreptul administrativ. Orice raport de drept administrativ presupune in mod necesar cel putin prezenta unei persoane juridice de drept public.

Persoanele juridice de drept administrativ au o serie de elemente definitorii. Dintre acestea putem retine:

- permanenta, continuitatea, cu toate schimbarile persoanelor fizice aplicate;

- crearea unor organe care actioneaza in numele subiectului de drept;

- acestea nu sunt consecinta vreunei initiative particulare, doar autoritatea publica avand o astfel de initiativa;

- scopul persoanelor juridice publice este acela de a satisface anumite interese generale care le-au fost incredintate.

Statul ca persoana juridica se deosebeste atat de persoanele juridice cu scop lucrativ (agenti economici sau comercianti) cat si de cele fara scop lucrativ (asociatii sau fundatii). Deosebirile dintre stat ca persoana juridica si celelalte persoane juridice privesc, in principal, modul de infiintare si atributiile acestora.

Persoanele juridice de drept public nu vor urmari niciodata un scop lucrativ, realizarea unui beneficiu neputand justifica prin sine insusi crearea unei persoane juridice publice.

Document online: Pozitia geopolitica a Romaniei Eseu: Principalii factori de risc si amenintare la adresa stabilitatii si pacii

Prima si cea mai importanta persoana juridica de drept public este statul. Caracteristicile esentiale ale statului sunt populatia, teritoriul si suveranitatea. Statul constituie colectivitatea umana evoluata la cel mai inalt stadiu de dezvoltare sociala si care realizeaza administratia tarii.

Statul este o persoana juridica politica si deoarece dreptul de comanda se exercita asupra populatiei, in limitele teritoriului national, el este o persoana juridica politico-teritoriala .

Statul, ca persoana juridica, are atributii complexe ce se impart in doua mari categorii si anume:

- atributii de drept public si

- atributii de drept privat.

In exercitarea atributiilor de drept public, statul, ca persoana juridica, are dreptul de comanda asupra tuturor organelor statului, pe care el le infiinteaza, precum si asupra tuturor persoanelor fizice sau juridice care au domiciliul ori sediul pe teritoriul statului, sau care, sub diferite forme, se afla pe teritoriul acestuia. Cat priveste atributiile de drept privat, vom constata ca desi sub acest aspect statul se aseamana cu persoanele juridice de drept privat, exercita totusi unele deosebiri determinate de finalitatea existentei statului, respectiv apararea integritatii teritoriale a tarii, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, precum si satisfacerea intereselor generale ale societatii .

Din punct de vedere administrativ, potrivit Constitutiei, teritoriul Romaniei este organizat in comune, orase si judete ca circumscriptii teritoriale administrative.

Judetul este o circumscriptie administrativ teritoriala si colectivitate umana alcatuita din orase si comune, cu o denumire, o resedinta si organe care asigura administrarea sa.

Insemnatatea si utilitatea judetului consta in faptul ca efectueaza o activitate de indrumare a administrarii, punand accentul pe functiile de organizare, coordonare si control a activitatii desfasurate in limitele lor teritoriale.

Judetul reprezinta chintesenta cooperarii localitatilor urbane si rurale dintr-o anumita zona geografica, legate intre ele prin anumite interese si facilitati comune, pentru a asigura exploatarea resurselor, transportul, folosirea fortei de munca etc.

Orasul este o aglomerare de populatie, recunoscut prin lege organica, cu activitati sociale, politice, economice, culturale si stiintifice complexe. Din punct de vedere economic, preponderente sunt activitatile comerciale si industriale. Unele orase pot fi declarate municipii. Ca subiect de drept administrativ orasele au fost cunoscute sub denumirea de comuna urbana, denumire pastrata in unele tari si astazi.

Comuna este o colectivitate umana teritoriala rurala, recunoscuta prin lege organica, formand o comunitate sociala unita in functie de conditiile geografice, democratice, social-culturale, alcatuite din unul sau mai multe sate.

Satele, in care traieste mai mult de o jumatate din populatia tarii, acopera intreg teritoriul Romaniei. Activitatile preponderente sunt cele agricole vegetale, pomicole, viticole, de crestere a animalelor etc., dar si anumite activitati industriale, indeosebi in domeniul extractiv ori alimentar. Satele nu reprezinta totusi independenta din punctul de vedere al personalitatii juridice de drept administrativ.

In istoria administratiei romanesti se cunoaste si colectivitatea mai redusa decat satul, anume catunul sau catuna.

Alte colectivitati, precum statiunile climaterice si balneoclimaterice, pot constitui subiect de drept administrativ, dupa caz daca sunt comune sau orase.

c) Faptul juridic administrativ reprezinta acea imprejurare, actiune, inactiune sau eveniment de care este legata aparitia unui raport juridic administrativ.

B. Raporturile administrative din perspectiva stiintei administratiei

Din aceasta perspectiva raporturile administrative se clasifica in raporturi de:

- subordonare;

- colaborare;

- participare si

- tutela.

a) In raporturile de subordonare, subiectul supraordonat este purtatorul autoritatii publice care, fie in baza autoritatii ierarhice, fie a prerogativelor de putere pentru realizarea interesului public, dispune cu privire la comportamentul celuilalt subiect ; fiind raporturi care apar intre o autoritate a administratiei publice, pe de o parte, si alt subiect de drept, pe de alta parte (o alta autoritate publica, o persoana juridica sau o persoana fizica). De pilda, prefectul se afla in raport de subordonare fata de Guvern.

Aceste raporturi pot fi de conformare sau de conflict. Cele mai multe raporturi juridice sunt de conformare, de respectare a normelor de drept administrativ.

b) In raporturile de colaborare, subiectele participante sunt pe picior de egalitate, chiar daca unul este obligatoriu o autoritate a administratiei publice. Raporturile de colaborare apar, de regula, intre doua autoritati ale administratiei publice, care actioneaza impreuna, exercitandu-si fiecare competenta, pentru aplicarea legii. Ele pot sa apara si intre o autoritate a administratiei publice si o alta autoritate publica, respectiv, intre o autoritate a administratiei publice si o persoana juridica civila sau o persoana fizica, atunci cand acestea sunt atrase la prestarea unor servicii publice . Astfel, sunt raporturi de colaborare cele dintre diferite ministere.

c) Raporturile de participare apar intre anumite organe ale administratiei publice care nu se afla nici in raporturi de subordonare dar nici de cooperare pentru solutionarea unei anumite sarcini ci pur si simplu reprezinta niste raporturi de informare asupra unor probleme. Asa de exemplu participarea Presedintelui Romaniei la sedintele Guvernului.

Mai pot fi intalnite raporturi de tutela, de coordonare sau deliberative.

Aceste categorii de raporturi juridice se formeaza, in primul rand, in cadrul sistemului administratiei publice.

Raporturi de drept administrativ se formeaza si intre subiecte de drept care apartin sistemului administratiei publice si subiecte de drept care se situeaza in afara acestui sistem.

Administratia publica, ca activitate de organizare a executarii si de executare a legii, prin continutul sau, implica existenta unor relatii sociale, diferite intre organele sistemului administratiei publice si persoanele fizice si juridice care formeaza mediul social in care actioneaza sistemul administratiei publice.

Astfel, in raporturile juridice de subordonare organele administratiei publice, pe baza competentei pe care o au potrivit legii si in executarea acesteia, pot sa stabileasca in mod unilateral drepturi si obligatii pentru cetateni, dar si pentru persoanele juridice.

De asemenea, aceste subiecte in raporturile juridice de aceasta natura, in baza competentei conferite de lege, pot aplica sanctiuni persoanelor fizice si juridice si sa procedeze la executarea legii prin operatiuni administrative si simple fapte materiale, mergand pana la executarea silita. Interventia subiectelor active in aceste raporturi juridice are loc in calitatea lor de autoritati administrative.

Intre persoanele fizice si persoanele juridice, pe de o parte, si autoritatile administratiei publice, se formeaza si raporturi juridice prin care persoanele respective colaboreaza sau participa la realizarea unor sarcini care revin administratiei publice. Asa de exemplu, unor organizatii profesionale organizate prin lege li se incredinteaza realizarea unor prestatii de interes public legate de infaptuirea unui serviciu public organizat de administratia publica.

Aceasta este situatia profesiei de avocat in cadrul barourilor de avocati organizate prin lege si care colaboreaza si participa printr-o prestatiune specifica la functionarea serviciului public organizat de Ministerul Justitiei pentru infaptuirea justitiei. Intre Ministerul Justitiei si barourile de avocati exista raporturi juridice de colaborare si participare in vederea asigurarii bunei functionari a serviciului public de realizare a justitiei.

Alteori, organizatii particulare indeplinesc sarcini care revin administratiei publice in baza unor autorizatii date de organele administratiei publice competente. Asa, de exemplu, astfel de organizatii particulare organizeaza activitati de pregatire a studentilor in cadrul unor facultati similare cu cele din sistemul invatamantului de stat, realizand servicii de interes public. In acest fel, organizatiile respective colaboreaza cu organele administratiei publice, participand la indeplinirea unor sarcini care apartin administratiei publice.

Aceste raporturi de colaborare si participare pot interveni si in situatiile prevazute de lege cand unor particulari li se concesioneaza activitati economice, unitati de productie, terenuri proprietate de stat, servicii prin licitatii publice. Concesionarii devin in acest fel colaboratorii administratiei publice si participantii la indeplinirea sarcinilor care revin acestei administratii.

d) Raporturile de tutela administrativa se caracterizeaza prin aceea ca un organ al administratiei beneficiaza de un drept de supraveghere a legalitatii activitatii altui organ administrativ dar fara ca acesta din urma sa i se subordoneze ierarhic primului, asa cum se intampla in cazul raporturilor de subordonare. Este cazul raporturilor care se stabilesc intre prefect si organele administratiei publice locale, situatia in care acestea nu se subordoneaza prefectului,dar acesta avizeaza actele emise de organele pe care le tuteleaza beneficiind si de dreptul de a folosi actiunea in contencios administrativ pentru in vederea demararii controlul judecatoresc asupra actelor administrative considerate de prefect a fi ilegale.