Prefectul si subprefectul

Prefectul si subprefectul

Prefectul este un reprezentant al Guvernului in teritoriu, motiv pentru care este si calificat ca administratie de stat in teritoriu, raspunzand principiului deconcentrarii administrative.

Potrivit art.123 din Constitutia republicata :

“Guvernul numeste un prefect in fiecare judet si in municipiul Bucuresti. (2). Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local si conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale. (3). Atributiile prefectului se stabilesc prin lege organica. (4). Intre prefecti pe de-o parte, consiliile locale si primari, precum si consiliile judetene si presedintii acestora, pe de alta parte, nu exista raporturi de subordonare. (5). Prefectul poate ataca, in fata instantei de contencios administrativ, un act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului, in cazul in care considera actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept. ”

Daca initial, institutia prefectului a fost reglementata intr-un capitol distinct al Legii administratiei publice locale, ulterior a fost adoptata o lege speciala, Legea nr.340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, ce a suferit modificari si completari ulterioare, fiind republicata in 2008.

Potrivit primelor dispozitii ale Legii nr.340/2004 cu modificarile si completarile ulterioare, Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local. Guvernul numeste cate un prefect, in fiecare judet si in municipiul Bucuresti, la propunerea ministrului administratiei si internelor. Prefectul este garantul respectarii legii si a ordinii publice la nivel local. Ministrii si conducatorii celorlalte organe ale administratiei publice centrale din subordinea Guvernului pot delega prefectului unele din atributiile lor de conducere si control cu privire la activitatea serviciilor publice deconcentrate din subordine.

Atributiile care pot fi delegate se stabilesc prin hotarare a Guvernului.

Sediul institutiei prefectului denumit prefectura este in municipiul resedinta de judet, intr-un imobil proprietate publica a statului, a judetului sau a municipiului, dupa caz. Este utilizata expres notiunea de prefectura, incetatenita in vorbirea cotidiana, ca si notiunea de primarie, Constitutia referindu-se doar la primar si prefect, ca organe de conducere unipersonala, cu aparate proprii de specialitate.

Dintr-o asemenea perspectiva nu putem fi de acord nici cu prevederile O.U.G. nr.179/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr.340/2004 prin care se organizeaza si functioneaza institutia prefectului sub conducerea prefectului, pentru exercitarea de catre acesta a prerogativelor care revin potrivit Constitutiei si legii.

Mai mult decat atat, se precizeaza, total inadecvat in opinia noastra, ca „institutia prefectului este o institutie publica cu personalitate juridica, cu patrimoniu si buget propriu”. Or, potrivit dispozitiilor constitutionale, prefectul, organ de conducere unipersonala reprezinta o autoritate a administratiei statale in teritoriu ce dispune de un aparat propriu de specialitate, care nu poate constitui o institutie publica, in sensul in care aceasta sintagma se regaseste consacrata in legislatia in vigoare.

Activitatea prefectului se intemeiaza pe principiile: legalitatii impartialitatii obiectivitatii transparentei si liberului acces la informatiile de interes public eficientei, responsabilizarii profesionalizarii si orientarii catre cetatean

Pentru indeplinirea atributiilor si prerogativelor care ii revin potrivit legii, prefectul este ajutat de doi subprefecti. Prefectul municipiului Bucuresti este ajutat de trei subprefecti.

Atributiile prefectului se stabilesc prin hotarare a Guvernului.

Prefectul si subprefectul fac parte din categoria inaltilor functionari publici, dispozitie consacrata expres si in Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata in 2007.

Potrivit art.12 din Legea nr.340/2004 cu modificarile si completarile ulterioare, intre prefecti, pe de-o parte, consiliile locale si primari, precum si consiliile judetene si presedintii acestora, pe de alta parte, nu exista raporturi de subordonare.

De remarcat ca, dispozitia de mai sus, se regaseste ca urmare a revizuirii, si in art.123 din Constitutia republicata.

Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei a prevazut ca: “In functiile de prefect si subprefect pot fi numite persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de prezentul titlu (este vorba despre Titlul III din cartea a II-a, purtand denumirea Reglementari privind functia publica si functionarii publici – subl.ns.) pentru numirea ca inalt functionar public, incepand cu anul 2006, in mod esalonat, in baza hotararii Guvernului. Pana la acea data functiilor de prefect si subprefect li se aplica regimul juridic prevazut de Legea administratiei publice locale nr.215/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.”

In dorinta de profesionalizare a acestor functii, prin scoaterea incepand cu anul 2006 de sub impactul politicii, Legea nr.340/2004 cu modificarile si completarile ulterioare prevede expres ca, prefectul si subprefectul nu pot fi membri ai unui partid politic sau ai unei organizatii careia ii este aplicabil acelasi regim juridic ca si partidelor politice, potrivit legii, sub sanctiunea destituirii lor din functia publica.

Prefectii si subprefectii nu au dreptul la greva si nu pot sa infiinteze organizatii sindicale proprii.

In prezent, prefectul are doua sarcini esentiale in calitate de  reprezentant al statului in teritoriu.

Pe de-o parte, prefectul conduce activitatea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor (avizand numirea si eliberarea din functie a conducatorilor acestora) precum si activitatea celorlalte autoritati ale administratiei publice centrale de specialitate, organizate la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale.

Pe de alta parte, potrivit art.123 alin.(5) din Constitutia republicata si art.3 (consacrat tutelei administrative) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, prefectul poate ataca, direct in fata instantei de contencios administrativ, actele emise de autoritatile administratiei publice locale, daca le considera nelegale, actul atacat fiind suspendat de drept. Actiunea se formuleaza in termenul prevazut la art.11 alin.(1) din lege (6 luni-n.n.) si incepe sa curga de la momentul comunicarii actului catre prefect. Actiunea introdusa de prefect este scutita de taxa de timbru.

Precizam ca dispozitiile speciale in materia controlului de legalitate din Legea nr.340/2004 au fost expres abrogate prin Legea nr.262/2007 care a modificat substantial Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.

Printre atributiile principale ale prefectului, ca reprezentant al Guvernului, Legea nr.340/2004 mai retine: asigurarea aplicarii si respectarii Constitutiei si a tuturor actelor normative precum si a ordinii publice; verificarea legalitatii actelor administrative ale autoritatilor administratiei publice locale si judetene, asigurarea impreuna cu organismele abilitate a masurilor de pregatire si interventie pentru situatii de urgenta etc.

Pentru indeplinirea atributiilor sale, prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ, in conditiile legii.

Ordinul prefectului care contine dispozitii normative devine executoriu numai dupa ce a fost adus la cunostinta publica iar ordinul prefectului cu caracter individual devine executoriu de la data comunicarii catre persoanele interesate.

Un element de noutate, adus de O.U.G.nr.179/2005 il constituie Cancelaria prefectului, organizata in cadrul institutiei prefectului, sub forma unui compartiment organizatoric distinct, ce cuprinde un director, doi consilieri, un consultant si un secretar.

Totodata, prefectul poate organiza, prin ordin, in cadrul numarului de posturi si al fondurilor aprobate anual, oficii prefectorale, cu avizul conform al ministerului de resort. In municipiul Bucuresti se pot organiza oficii prefecturale in fiecare sector.

Oficiile prefectorale fac parte integranta din institutia prefectului si sunt conduse de catre un sef al oficiului prefectural, functie echivalenta cu functia de director executiv.

O.U.G.nr.179/2005 a reglementat modalitatea in care prefectii si subprefectii in functie la data intrarii in vigoare a ordonantei de urgenta urmau sa fie numiti in functii publice de prefect, si respectiv, de subprefect, in urma promovarii unui examen de atestare pe post.

Incepand cu data de 1 ianuarie 2006, functia publica de secretar general al prefecturii s-a transformat in functia publica de subprefect.