Revocarea actelor administrative

Revocarea actelor administrative

Revocarea este definita de majoritatea autorilor ca fiind operatiunea juridica prin intermediul careia organul emitent sau organul ierarhic superior acestuia desfiinteaza (scoate din vigoare) un act.

Revocarea este doua feluri:

a)         retractarea, atunci cand desfiintarea actului se face de organul emitent;

b)         revocarea propriu-zisa, atunci cand se face de organul ierarhic superior celui
emitent.

Cauzele care determina revocarea pot fi analizate din doua puncte de vedere:

a)     din punctul de vedere al caracterului (continutul) cauzei, identificam:

revocarea intervenita pentru cauze de nelegalitate a actului;

revocare care intervine pentru cauze de neoportunitate a acestuia.

b) din punctul de vedere al momentului in care intervin fata de emiterea actului,
cauzele revocarii, indiferent ca vizeaza nelegalitatea sau neoportunitatea lui, pot fi:

- cauze anterioare emiterii actului, care determina ca efectele juridice ale revocarii sa fie ex tune, deci pentru trecut;

- cauze concomitente cu emiterea actului, determina efecte juridice ex tune;

- cauze ulterioare emiterii actului, care produc efecte juridice ex nune (pentru viitor). In doctrina este unanim admis ca revocarea este o specie a nulitatii, dar ca, in acelasi timp, este si un principiu al regimului juridic al actului administrativ.

Desi revocarea reprezinta un caz particular al nulitatii, ea se deosebeste de anulare, dar si de suspendare, din mai multe puncte de vedere:

a) Din punctul de vedere al cauzelor care le determina, constatam ca revocarea, ca si anularea, intervine atunci cand exista certitudinea ca actul este viciat, pentru cauze de legalitate sau neoportunitate a lui, pe cand suspendarea intervine cand exista dubii, wdoieli cu privire la nelegalitatea actului;

Referat: Conventie de aplicare a acordului schengen Eseu: Comportamentul politic asimilat grupurilor

b) Din punctul de vedere al autoritatilor care pot dispune cele trei tipuri de
operatiuni juridice, desprindem urmatoarea situatie:

revocarea poate fi dispusa, atat de organul emitent, cat si de cel ierarhic superior, exista unele categorii de autoritati ale administratiei publice care nu au organe ierarhic superioare si ale caror acte pot fi revocate doar de ele (pot fi astfel doar retractate);

suspendarea poate fi dispusa de autoritatile competente sa decida revocarea, precizand situatia existentei organelor autonome, care nu au deci autoritate ierarhic superioara, dar si un alt organ public competent, de regula instanta de judecata;

anularea poate fi dispusa atat de organul ierarhic superior, daca exista un asemenea organ ori de instanta de judecata sau exclusiv de instanta de judecata in cazul existentei unor acte emise de autoritatile administrative care nu au organ ierarhic superior.

c) Din punct de vedete al efectelor produse, suspendarea produce doar intreruperea,
incetarea cu caracter temporar a acestor efecte, in vreme ce anularea si revocarea
produc incetarea, cu caracter definitiv, a acestor efecte.

De la principiul revocabilitatii actelor administrative, exista exceptii care privesc exclusiv actele administrative cu caracter individual, deoarece actele administrative normative sunt oricand revocabile.

Aceste exceptii sunt deduse fie din natura actului, fie din efectele pe care le-au produs sau fie din vointa legiuitorului.

Identificam, in consonanta cu tezele exprimate in doctrina, cu solutiile exprimate de legislatie si jurisprudenta, si in conformitate cu criteriile pe care le-am enuntat mai sus, urmatoarele categorii de exceptii:

a)  actele administrative cu caracter jurisdictional - sunt emise dupa o procedura speciala, guvernata de principii similare procedurii judiciare, ele intervenind atunci cand exista un litigiu in domeniul administratiei active care impune a fi solutionat;

b)  actele administrative care fie dau nastere la raporturi de drept privat (civile, de drept al muncii), fie sunt emise ca urmare a existentei unor contracte civile sau administrative.

Este vorba de actele administrative c&nditie (sau conditiune, in limbajul interbelic), a caror existenta a fost fie acceptata, fie negata.

Dintr-un act administrativ se pot naste si raporturi de munca, cum ar fi o dispozitie de repartizare in munca emisa de directiile de munca si ocrotire sociala.

Cat priveste actele administrative care au fost emise in baza unui contract civil, ratiunea acestei exceptii, cum s-a subliniat deja in doctrina, rezida in faptul ca actul administrativ care precede un asemenea contract, in conditiile in care contractul s-a incheiat deja, devine o parte componenta a acestuia, un instrument juridic de care depinde executarea insasi a contractului, ceea ce inseamna ca, daca s-ar admite revocarea actului administrativ, aceasta ar determina chiar rezilierea contractului, ceea ce nu este admis a se realiza de organul administrativ, ci doar de instanta judecatoreasca (exemplu in baza unui ordin de repartizare a fost incheiat un contract de inchiriere). Pentru ocrotirea stabilitatii raporturilor juridice, ordinul de repartizare nu mai poate fi revocat, el intrand in sfera circuitului civil. De altfel, asigurarea ocrotirii stabilitatii juridice este si ratiunea acestei exceptii.

c) actele administrative care au fost executate material - sunt exceptate de la
principiul revocabilitatii din ratiuni care tin de efectele materiale, economice pe care le-au
produs si de ineficienta pe care ar avea-o un act de revocare in conditiile in care realizarea
materiala a actului s-a produs deja. Ratiunea exceptarii acestei categorii de acte consta in
faptul ca prin revocarea lor nu se poate restabili situatia materiala anterioara.

Sustinem insa opinia care a fost deja exprimata in doctrina, ca in cazul in care orice act administrativ exceptat de la principiul revocabilitatii a fost obtinut prin manopere frauduloase, dolozive, el nu se mai poate bucura de caracterul irevocabil. Fac totusi exceptie, si in aceasta situatie, actele administrativ-jurisdictionale si cele executate material, pentru care irevocabilitatea subzista, din ratiuni care tin de insasi exceptarea lor de la principiul revocabilitatii.

d) Actele administrative declarate irevocabile printr-o dispozitie a legii sau care au
generat drepturi subiective garantate de lege sub aspectul stabilitatii.

Solutia este impusa de principiul simetriei juridice, care obliga ca un act juridic sa fie desfiintat printr-un alt act juridic care are aceeasi forta juridica sau o forta juridica superioara.

Desi exista anumite asemanari cu categoria enuntata mai sus, nu exista totusi identitate de situatii; in prima categorie, legiuitorul decide ca anumite acte administrative nu pot fi revocate, iar in cea de-a doua categorie, decizia legiuitorului vizeaza anumite categorii de raporturi juridice pe care le garanteaza sub aspectul stabilitatii.

Constatam ca in aceasta a doua situatie, nu actul insusi este garantat, ci raportul juridic care se naste din act.

e) Actele administrative prin care se aplica sanctiuni specifice celor trei forme de
raspundere existente in dreptul administrativ.

Aceste acte, denumite de unii autori „acte de sanctionare”, nu pot sa fie revocate de organul care le-a emis sau de cel ierarhic superior, ci de autoritatile si dupa procedura stabilita prin reglementari speciale.