Femeia. Studiu social

Femeia. Studiu social

„() Chestia femeii este o chestie foarte serioasa. Si nimeni dintre cei fara idei preconcepute n-ar putea contesta influenta hotaratoare ce are femeia asupra civilizatiei unui popor. E destul a ne arunca ochii asupra Occidentului in contrast cu Orientul - pentru a nu mai avea nevoie de multe argumente. Influenta femeii in bine, ca si in rau ca: mama, sora, sotie e ceva fatal, deoarece barbatul din leagan si pana la mormant nu se poate sustrage ei.

Si daca femeia, lipsita pana acum de cultura, sau numai cu aparenta unei culturi, a dat oarecare rezultate - ce ar fi devenit progresul omenirii, daca si ea s-ar fi putut bucura de aceleasi privilegii ca si barbat Chestia femeii - feminismul - care dateaza de mai bine de un secol, a ajuns astazi, daca nu sa fie sustinuta de toata lumea, dar cel putin, discutata in toate cercurile intelectuale, recunoscandu-se ca starea femeii e demna de a face preocuparea tuturor. Intr-adevar, femeia a parcurs un drum foarte anevoios. Trecutul ni 1-a aratat destul de bine. Ea a urcat stanca sclaviei, pe cea a cavalerismului - care nu se deosebea prea mult de cea dintai; si mai are de trecut peste cea a dreptatii, cea mai inalta si cea mai greu de urcat. Aceasta urcare a fost o evolutie, care ca un urias a luptat printre veacuri si lupta inca pentru a scoate pe femeie din haosul in care a ratacit: dar mai are inca de luptat. Vrajmasii ii sunt opinia publica, moravurile, legile. invinsa cea dintii, celelalte se vor supune de la sine.Pana acum evolutia a pus pe femeie pe cale numai de a se lumina, dar tot nu e inca acolo, unde ar trebui sa fie. Caci ne gasim intr-o epoca dureroasa de tranzitie. Spiritul si inima femeii constiente sunt inca incatusate de moravurile societat Femeia de astazi face impresia unui condamnat liber intre zidurile unei inchisori, pentru ca vrajmasii pomeniti: Opinia publica, moravurile si legile actuale -actuale dar care dateaza de secole - sunt in contradictie cu dreapta judecata si cu spiritul timpului.Societatea, asa cum e organizata astazi, e nedreapta fata de femeie. Si daca barbatii intarzie sa recunoasca aceasta mare nedreptate, timpul le va deschide ochii fara voia lor. Astazi femeia e neputincioasa inaintea opiniei publice - formata tot din barbat, caci numai ei au cuvantul in toate. O femeie, chiar cand ar indrazni sa ridice' glasul si sa calce unele prejudecati, e banuita de cine stie ce fapt, mai intai de catre barbatul ei - cand nu ar avea fericirea sa fie inteleasa de el - apoi de rude, de prieteni si de intreaga lume. Si mare vitejie face femeia care, trecand peste aceste neajunsuri, infruntand ironiile si surasurile pline de inteles, calca inainte cu un pan sigur, calauzita de nadejdea binelui, ce va veni. Ea lucreaza sprijinita neaparat si de aprobarea cel putin a 2-3 suflete scumpe ei. Dar cea mai mare nedreptate si minciuna, pe urma careia femeia isi pierde intreaga-i viata, este maritisul facut in conditiile stiute: interes, ambitie, curiozitate, imitare in sfarsit o suma de motive afara de unul singur: dragostea adevarata si sfanta. Nu mai vorbim despre deosebirea varstelor, a gustului lor si a vederilor barbatul plictisit de toate, dezgustat, blazat isi ia de tovarasa o femeie nestiu­toare in ale vietii si cat stie sub ce fata i se prezinta! Si aceasta e numai din pricina ca femeia n-a fost inca iubita pentru ea singura, ca suflet independent de sex: caci foarte putini -exceptiile numai - au cautat sa patrunda sufletul femeiesc.Pana acum sexele nici nu s-au cunoscut indestul. Barbatii in general judeca pe femeie numai dupa anumit fel - numai dupa categoria cea mai nenorocita de femei. Iar femeile ii judeca dupa barbatii lor, de la care nu au luat decat ceea ce a fost mai rau in ei si dupa cei care le-au curtenit si pe care i-au cunoscut numai in momentele lor de pasiune. Adevaratii cunoscatori raman numai oamenii de elita sufle­teasca, care sunt foarte rari si scriitori mari, analistii fini - dar acestia sunt putin cititi si mai putin intelesi. Si tot zbuciumul femeilor din lumea intreaga nu-i pentru capatarea drepturilor de vot, ci pentru dezrobirea morala care nu se poate capata decat prin sanctionarea leg Insa acei care nu pot intelege la ce ar servi femeilor aceasta dezrobire, au teama ca eliberarea persoanei va aduce in lume autocratia feme Aceasta autocratie insa nu-i de dorit; caci s-ar putea sa faca si mai mult rau omenirii decat a facut autocratia barbatului. Firea femeii, neiesita inca din ultimele faze ale sclavajului, ar lucra cu o aprindere ce n-ar prii societat Dar colaborand cu barbatul, rezultatele ar fi din cele mai bune. Afara de aceasta un spirit bine echilibrat si cu o doza buna de ratiune nu aspira decat la infratirea sexelor si nicidecum la indusmanirea lor. Caci o femeie cu simtirea complecta nu poate dori decat un „dueto cu barbatul, si nu un duel'.

„Separarea sexelor este cea mai mare piedica pentru dezvoltarea societati Sa privim Orientul si orice explicatie e de prisos. Sa ne intoarcem in Occident si mai ales catre Nord si in tarile in care coeducatia se practica si sa facem deosebirea analizand sentimentele de care sunt animati acolo barbatii si femeile. Idealul femeii noua va fi fericirea tuturor semenilor. Doctrina sfanta a feminismului tot asa de sfanta ca si alte doctrine religioase, care la baza lor au avut in vedere numai fericirea generala, cum e crestinismul in esenta lui - doctrina feminista tinde, nu la ridicarea morala numai a unui sex, ci a intregului gen uman.

Si pentru aceasta chestie privitoare la femeie n-ar trebui sa se numeasca feministe, ci mai curand sociale sau umanitare, umaniste, caci chestiile care preocupa constiinta femeii contemporane nu sunt numai revendicarile si aspiratiile ei, ci interesele tuturor: sanatatea si fericirea celui sarac, celui lipsit de putere fizica si morala, celui incatusat si stingherit in dezvoltarea vietii lui. Si a da putinta ca femeia sa-si scoata la lumina toata valoarea ei, inseamna a face o opera de utilitate publica. Fericirea acordata ei, asa dupa cum intreaga ei fiinta o cere, nu se poate ca sa nu se rasfranga si asupra celorlalti. Chestia feminismului este o chestie de umanitate si de civilizatie, caci e vorba de a ridica jumatatea omenirii la cel mai inalt grad de cultura morala. Femeile si barbatii sa mearga alaturi - nu barbatul inainte si femeia in urma; dupa cum mergeau bunicile noastre; dar nici femeile sa nu mearga inainte si barbatii in urma, dupa cum merg azi - din nefericire: ci mana in mana pentru fericirea si binele comun.

Miscarea feminista la inceput inspaimanta chiar si pe femei. Reactionarele aveau groaza si compatimeau sau dispretuiau pe cele care s-ar fi varat in aceasta ghena sociala. Cu toate acestea, ideile noi si-au facut loc printre cele vechi pe nesimtite si acum, dupa atata vreme, lumea s-a pomenit cu o miscare noua, ba chiar cu o putere formidabila, careia nu i se mai poate pune piedici. La inceput femeile conduse de sentimentele lor materne se gru­para interesandu-se de opere filantropice. In vederea aceasta avura nevoie sa discute cauzele initiale ale tuturor mizeriilor din jurul lor. Dar aceasta le duse tocmai la admiterea principiilor feministe. Recu­noscura ca, pentru ca oamenii in general si femeile in special, sa se poata bucura de oarecare multumire in viata, trebuie sa-si aiba asigurata painea. Deci trebuie luptat pentru dezrobirea economica.”[1]

Aceasta insa nu va veni pana cand dreptul femeii de persoana morala nu va fi recunoscut. Si aceasta cuprinse intreaga chestie feminista care tinde numai la desteptarea femeii in ceea ce priveste preocuparile sociale, la trezirea constiintei cu privire la individualitatea femeii, la dreptul ei de viata - fapte care vor influenta considerabil umanitatea. Timpul a sosit cand si femeia sa se amestece in viata sociala serioasa, tragica chiar, pentru a indrepta relele la care umanitatea a ajuns. Si femeia aproape inconstient simte nevoia de a se interesa de tot ce-i uman, cautand a se patrunde de legile mari stiintifice pentru a-si corija geniul ei intuitiv, imbogatindu-si totodata spiritul si echilibrandu-si inima.

Femeia care s-a trezit nu se multumeste a-si pastra vederile capatate pentru ea, nu se multumeste ca in chip tacit sa critice si sa caute mijloacele de indreptare numai pentru satisfactia ei proprie. Ea lupta ca sa miste si inimile celorlalte surori ale ei, sa le lumineze inteligenta aratandu-le ca datoria sociala face parte din datoriile sfinte ce le are ea. Glasul femeii rasuna astazi in toate partile si nici cea mai strasnica putere nu-1 va mai putea inabusi. O femeie de sama nu mai poate separa chestia ei de cea a comunitatii in care se gaseste. Cand simtul social e viu in femeie, ea nu mai poate ramanea straina de ceea ce priveste pe societate. Iar femeia pe care n-o intereseaza absolut nimic decat caminul, nu poate fi o buna educa­toare a copiilor ei. Inainte, toata activitatea femeilor se reducea la usurarea sufe­rintelor fizice - binefacerea momentana, care azi este considerata numai ca o pomana. Dar adevarata actiune sociala e cea care are de baza vorba lui Christ: lubiti-va unii pe altii! - fara deosebire de clasa si de sex se intelege. Se lupta mai mult sau mai putin constiincios ca o tara sa inain­teze, ca cetatenii sa fie luminati, cinstiti, vrednici Dar cum sa se ajunga la aceasta cand jumatate din acea tara nu are nici o impor­tanta, nu i se da nici o atentie, nu-i consultata in nimic. Ca femeia n-a prea raspuns bine asteptarilor - e adevarat. Dar vina n-a fost a ei.

Educatia - asa-zisa educatie - ce i s-a dat, a fost facuta din anumita intentie - si nu din cea buna. Cine a vorbit femeii despre datoriile ei de cetateanca ? Si spiritul si inima unui viitor cetatean in bratele cui se formeaza, daca nu in ale mamei? Apoi cine si-a luat vreodata osteneala sa arate unei femei intentiile conducatorilor unei tari? Si daca toate acestea nu s-au nu facut, cum s-ar fi putut pretinde unui barbat sa-si indeplineasca datoria lui in viata publica? La caminul lui nu s-a gasit o inima mare de femeie care sa stie simpatiza cu interesele universale si sa fie gata a se sacrifica pentru ele.

Si poate daca timpul si nevoile economice n-ar fi silit pe femeie sa deschida ochii, poate ca starea ei ramanea inca multa vreme aceeasi. Imprejurarile insa au adus ca ea sa-si ieie singura con­stiinta de dansa. Aceasta a facut-o ca grija fericirii ei sa n-o mai lase pe sama altora. In sufletul femeii moderne se petrece o revolutie intreaga, nutrind aspiratii necunoscute strabunelor noastre. Inima si judecata ei sunt framantate de idei si sentimente cu totul de alta natura decat erau cele vechi. Pe cand aspiratiile barbatului au ramas cam aceleasi. De aici pleaca si conflictul cel mare intre sexe. Din pricina aspiratiilor opuse societatea sufera si institutiile care se credeau cele mai solide, se clatina. Femeia renascuta este elementul nou care va aduce energiile neintrebuintate inca in serviciul umanitat Femeia este capabila de un devotament fara margini pentru ideile mari si numai in ea oamenii fruntasi ai intelectualitatii isi vor gasi aliati cu care sa prefaca pe indivizi, credintele si moravurile lor.

S-a facut experienta dand putere si femeii - putere egala cu a barbatilor. Oriunde i s-a dat o demnitate femeii, totdeauna s-a aratat vrednica. S-au gasit calitati mari, nepresupuse feme Mai intai pe calea privata femeile au infiintat atatea opere uma­nitare pe care barbatii nu le-ar fi infiintat poate niciodata singuri. Sentimentele lor le-au vorbit mai putin. Pe acolo pe unde femeile s-au bucurat de drepturi mai largi, s-a observat ca situatia potitica a tarilor nu numai ca nu a suferit; dar s-a imbunatatit simtitor. Femeile au lucrat pentru copiii care erau neglijati, pentru neputin­ciosi, cat si pentru indepartarea alcoolismului. In privinta luptei impotriva alcoolismului, femeile au un merit nemasurat de mare - in fata celor care isi dau seama de aceasta plaga ce decima omenirea, slabind din toate punctele de vedere generatiile. Si nimeni nu-i mai in drept, decat femeia ca sa lucreze asupra acestei nenorociri. Caci pe langa ca, ea, prin firea ei, respinge aceasta otrava, apoi ea este victima alcoolului ca sotie si ca mama. Nimeni ca ea nu sufera mai mult toate consecintele materiale si morale de pe urma barbatului care bea. Numai actiunea femeilor electoare va putea scapa lumea de mizerie fizica si decaderea morala la care duce consumarea alcoolului. Oripeunde s-a acordat votul femeilor, legislatia a si prevazut represiunea alcoolului. Asa in Statele Unite, Statele Wioming si Kansas, Noua Zeelanda, Federatia Australiana, Statele Scandinave: Suedia, Norvegia, Islanda, Finlanda si Danemarca: asemenea in Anglia partea ce iau femeile in ceea ce priveste temperanta si sanatatea populatiei, e foarte insemnata.

O alta imbunatatire ce s-a observat pe urmele intrarii femeii in viata mare, larga, sociala este imbunatatirea mentalitatii ei. Ea nu s-a mai ocupat de lucruri mici, neinsemnate, de afaceri personale: ci s-a gandit la interesele comune tuturor cetatenilor, inaltandu-si conceptiile despre ea insasi. Spiritele pesimiste, deceptionatii trasi pe deoparte de tendintele stiintei pozitive, iar pe de alta de aspiratiile credintei mistice, cei lipsiti de orice entuziasm, cred ca asupra umanitatii adulte nu se mai poate face nimic, caci vitiile, incarnandu-se in ea orice regene­rare nu mai este cu putinta. Dar aceasta regenerare se va face. Femeia libera integral si adanc cunoscatoare de viata omeneasca va inalta omenirea. Lasand pe femeie sa se ridice si barbatul va castiga. Greseala barbatilor a fost ca, limitand pe femei, s-au limitat si pe dans Femeia si barbatul luminati si educati in principii comune se vor intelege mai bine. Unirea lor nu va fi numai cea a corpurilor si a aventurilor lor; ci unirea inimilor si a cunostintelor. Iar viata sociala, lipsita pana acum de partea sentimentala, va castiga, caci se va stabili adevarata fraternitate. Prin aceasta autocratia sexului va dispare si starea sociala generala va fi mai buna.

Sufragiul femeiesc nu e scopul final al feminismului; ci numai un mijloc si numai inceputul datoriilor multiple ce-1 va atrage dupa el. Dandu-si seama despre aceste datorii, promotoarele si promotorii doctrinei feministe cer libertatea ca femeile sa fie puse in conditii de a-si lumina inteligenta si judecata, de a-si fortifica sentimentul; astfel incat activitatea mintala si fizica sa se armonizeze pentru a da nastere unei vointi lucide, constiente, care sa domine instinctele ce ar cauta sa dicteze. Caci cu cat cultura femeii va fi mai profunda, mai serioasa, cu atat si conceptia vietii ei se va largi si contributia ei va fi mai folositoare progresului uman. In vederea acestei libertati, femeile cer: o educatie morala si sociala; usurarea mijloacelor de a-si procura singure painea; dispu­nerea libera a venitului ei; libertatea muncii - deci suprimarea monopolului barbatesc; incuviintarea de a-si da si ele parerea cu glas tare in public: sa faca parte si ele din toate institutiile sociale si in sfarsit, sa poata lua parte la toate sarcinile, pe care trebuie sa le duca societatea.Si pentru a raspunde tuturor acestor aspiratii e nevoie de a studia cu femeia reformele economice, preparand-o la aceasta printr-o cultura metodica si stiintifica,cu care sa castige si de fapt spiritul social si cu care sa-si poata exercita bine profesiunea.

„Grija femeilor insa, trebuie sa fie ca inainte de orice sa aiba o profesie productiva singura in stare de a-i da adevarata libertate si a-i egala personalitatea cu cea a barbatului. Numai atunci o femeie nu va fi silita sa se marite cu oricine. Afara de aceasta mai sunt si alte motive care pledeaza pentru asigurarea economica a feme Femeia fara lucru este o piedica pentru societate, pentru civilizatie. Ea devine un parazit care surmeneaza pe barbat. Lipsa ei de instructie si experienta o impiedica de a pricepe mersul timpului; si se lasa condusa numai de sentiment, si nu si de judecata. Apoi femeia este datoare sa faca uz de fortele ei ca membra activa si necesara a comunitat E datoare sa-si inteleaga drepturile ,si sa le indeplineasca pentru a domina in chip simtit moravurile actuale, dandu-le o impulsie de puritate si de transformare. E foarte cunoscuta influenta rea, oculta, inconstienta, ce a exer­citat femeia asupra omenirii in timpurile mai indepartate; dar ea nu-si cunostea fortele si nici nu putea sa-si dea seama despre raul ce-1 facea. Ignoranta o indemna la multe si odata cu ea se afunda si tovarasul ei. Cunoscand insa puterea ce poate desfasura femeia, atunci cand ea e luminata, putem striga fara teama: sa se dea loc egal cu al barbatilor si femeii in societate, caci e drept! Se vor fi gasind, neaparat, inca multi care sa se intrebe: pentru ce, pentru ce fala ? Nu le vom raspunde - nu pentru fala, ci pentru ca e femeie. Si femeii apartine sa-si apere onoarea si demnitatea sexului ei.

Pentru ca-i sotie; si sotia trebuie sa-si apere caminul contra destra­balarii, alcoolismului, jocului de carti, trandaviei si nepasarii chiar. Pentru ca-i lucratoare; si lucratoarea trebuie sa ceara salariul cuvenit, luptand impotriva exploatarii sanatatii si a puterii ei. Pentru ca-i gospodina, si gospodina trebuie sa-si administreze casa cu modestul buget pe care multi barbati abia-l rup din placerile personale. Si pentru ca-i membra a umanitatii, si are misiunea de a trans­mite vigoarea fizica si morala, calitatile ei proprii, generatiilor.Dar, pentru ca femeile sa ajunga sa capete toate revendicarile ce le fac, nu-i decat un singur mijloc: a se asocia toate din toate paturile sociale, astfel ca cele mai luminate sa-si reverse lumina inteligentii asupra celorlalte; iar experienta fiecareia in parte sa serveasca tuturor. Numai unirea va fi scaparea femeilor - unirea prin lumina si spirit de solidaritate. Multi cred ca aspiratiile sociale ale femeii moderne tind a le omori amorul si maternitatea. Dar aceasta e credinta cea mai falsa ce se poate avea despre tendinta feminismului. Femeia constienta tocmai prin aceste sentimente - cele mai sfinte ale vietii ei - aspira la o viata mai larga, mai frumoasa si care sa fie spre folosul general. Probe nenumarate sunt, ca geniul matern prin cultivare se mareste si se transforma. Aspiratia sociala tocmai din extinderea sentimeniului matern a decurs. Din maternitatea de carne si sange a iesit inspiratia sociala: iubirea de umanitate, atractia pentru tot ce sufera, pentru cel ce e nefericit, dorinta de a folosi, de a mangaia si de a ajuta.”[2]

Prin libertatea, la care aspira femeia azi, voieste sa devie moralmente un individ mai complect decat a fost pana acum. Si miscarea universala in favoarea emanciparii integrale a femeii apare ca aurora timpurilor noi, ca semn de neinvinsa aspiratie catre justitie sociala, amor si bunatate. Si nu-i vorba de ceva artificial, de ceva personal, dar e vorba de ceva neobisnuit pana acum, e vorba de a schimba ordinea sociala reformand spiritul uman. Miscarea femeilor de astazi tinde la formarea de noi conceptii de amor, de prietenie, de colaborare. Femeia simte nevoia de a-si asocia sufletul si inima cu un barbat care sa lucreze pentru binele comun. Femeia moderna nu mai voieste sa fie numai un stimulent pentru simturi; ci farul de curaj, de devotament si iubire pentru toti, ea voieste sa devie tovarasul nedespartit al barbatului in toate pentru fericirea amandoura. Si in vederea acestor lucruri, femeile, ca si barbatii, trebuie sa aiba drept la viata integrala, adica la dezvoltarea tuturor aptitudi­nilor de om, intreita satisfactie a inimii, a inteligentei si a corpului.

Independenta economica asigurata - independenta morala ii va urma neaparat, pentru ca si femeia sa aiba deplina libertate in cugetare si in simtire. Caci, care este scopul vietii, daca nu a-si trai viata proprie dezvoltand-o dupa gusturile si aptitudinile ei. Ultimul strigat al feminismului este acum libertatea maternitatii pe motiv ca femeia trebuie sa fie o fiinta constienta si libera si nu un animal reproducator. Femeia sa fie stapana pe corpul ei, dupa cum trebuie sa fie stapana si pe sufletul ei. Sclavia sexuala trebuie sa cada ca orice sclavie. Caci numai cand femeia va lua deplina cunos­tinta despre valoarea ei ca fiinta umana, demna si nobila, numai atunci ea va putea face o alegere libera; iar maternitatea ei va fi o consecinta naturala si constienta, voita si asteptata de ea - ramanand in orice imprejurare stapana pe corpul si inima ei. Nimeni sa nu mai dispuie de sexualitatea ei, asa dupa cum se dispune astazi.Pentru aceasta insa trebuie data femeii putinta si inlesnirea de a-si castiga singura painea si de a-si intrebuinta fortele ei numai in directia care-i convine. Atunci si numai atunci va accepta ea fecun­ditatea liber si constient. Si acest fel de libertate va prii omenirCasatoriile nu se vor mai contracta in felul cunoscut si nici nu vor mai constitui un drept sexual in favoarea barbatului. Piedica cea mai mare care se opune acestei ideale libertati, este ca femeile n-au ajuns inca sa vada bine prin ele singure, in chip liber si nestingherit de dogmele si prejudecatile impuse. Cand femeile in masa vor deveni spirite stiintitice, atunci si lor le va fi mai bine; dar si reformele cele mai salutare nu vor intarzia a se ivi pretutindeni. Problemele cele mai vitale, reclamate de societatea moderna vor fi rezolvate prin femei, caci ea este indicata prin dorul ei natural de atractie si gingasie, prin sentimentul ei feminin, prin firea ei vibranda la cea mai mica emotie, care inalta sufletul si incalzeste inima.

Dar nu poate fi vorba nici cu un chip aici despre femeia care ar mai rataci prin regiunile intunecoase si mocirloase de prejudecatile credintei sadite in ea de veacuri. Pentru ca o femeie sa poata aspira la viata noua, frumoasa si ideala, la care tinde noua doctrina a feminismului, trebuie ca ea sa fie scutita de orice supunere la dogme -oricare ar fi ele. Nici un jug moral sau social nu trebuie sa mai apese pe femeia renascuta prin stiinta si cultura veacului al XX-lea. Conceptia femeii noua este o fiinta libera si mandra si care sa lupte pentru sfaramarea atavismului primejdios. Urele si masacrele cele mai inversunate nu sub auspiciile fana­tismului s-au facut? Si sufletele acele nobile, nu prin acest spirit au suferit si s-au pierdut? Asa ca, de acum inainte trebuie sa ispravim cu tot felul de orto­doxii - chiar si cu ortodoxia feminista - pentru ca o seva noua, un sentiment larg, uman, luminat, sa deie un impuls intregii omeniri. Idealismul si entuziasmul copilaresc, naiv al femeii de alta data, trebuie sa dispara pentru a face loc unui realism si unei credinti, care sa deie adevarata fericire.

Toti cei care se mai opun pornirilor noi ale femeii, catre chestiile de interes general, gresesc dublu impiedicand sosirea unei stari mai bune pentru ei in special si pentru toti in general. Daca se gasesc femei care sa se ocupe si cu altceva decat cu cele obisnuite, fara   a stingheri indatoririle lor de mama si sotie, spiritele inguste pentru ce sa le aiba de rau ? Si oare nu e mai bine ca femeile sa se ocupe de chestiile sociale, politice, umanitare decat de nimicuri? In orice caz domnia clandestina a papucului si a fustei nu mai este de tolerat, domnia pe fata a dreptatii trebuie sa le ia locul. Vremurile s-au schimbat. Cum ca moravurile fac legile, nu se adevereste in toate exemplele. Marele maxime nu sunt totdeauna de urmat. Moravurile evolueaza dupa progres. Si femeile au inaintat si ele dupa un timp. Moravurile, care prin femeie se formeaza, s-au transformat. Legile au ramas aceleasi.

ESEU: Dezvoltare regionala - test grila ESEU: Politicile de solidaritate, politici sociale si coeziunea europeana

Si e bine a fi conservatori; dar nu a lucrurilor care nu mai cadreaza cu imprejurarile; ci a starilor potrivite cu timpul, a moravurilor sanatoase si rationale, a sentimentului de datorie si a tot ce schimba pe om spre fericirea lui si a celorlalti. De ce sa nu se ieie in seama si schimbarea care a luat femeia ? Caci cu tot autocratismul barbatului, care a dainuit pana acum si cu tot egoismul lui, femeia din punct de vedere social a inaintat foarte mult. S-a dovedit ca in domeniul social femeia poate face cat si barbatul, daca nu mai mult. Femeia iubeste pe cel ce sufera. Durerea o atrage si o imbata. Alinand durerea cuiva, ea se simte fericita si geniul ei binefacator da mangaiere, stie sa gaseasca cuvinte, de alinare neinchipuite de barbat. De ce dar, s-ar inlatura femeia din atatea institutii in care numai ea e in stare a da ajutorul cel mai pretios? De ce, sa nu li se permita si femeilor a lucra impreuna cu barbatii la reformele sociale asa de imperioase?

Teama ca femeia sa nu fie rapita familiei prin noua viata ce i se deschide, trebuie sa dispara, caci s-a dovedit destul ca munca inte­lectuala rationala nu poate impiedica pe mama de a-si creste copiii conform unei vieti in care vom intra. Si chiar in timpurile actuale, se gasesc femei care sunt mame excelente, sotii model si care isi fac un apostolat din raspandirea ideilor mari prin diferite chipuri. Oricat de multe discutii s-ar mai face asupra femeii, oricati aparatori si detractori s-ar mai ivi, adevarul e pe drum si femeile vor triumfa. Sunt unii oameni insemnati, care nu mai au nici o indoiala. Jean Finot spune ca vom fi martorii unei transformari grandioase si cea mai mare ce a fost de la Caderea Imperiului Roman. Umanitatea condusa de barbat, va fi condusa de acum de ambele sexe. Profetizarea lui Finot e ca si implinita. Sunt tari care sunt conduse astazi de barbati si de femei. Si reformele lor nu se potrivesc deloc aproape cu reformele din tarile in care domneste inca numai barbatul.

Acolo, pe unde legifereaza si femeia, se lucreaza la urmatoarele reforme: 1) Reforma educatiei; 2) abolirea militarismului si a razbo­iului; 3) abolirea prostitutiei; 4) suprimarea toxicelor alimentare, cum sunt spirtoasele, mancarile artificiale; 5) reforma hainelor -desi fanteziile modei au luat niste proportii nemasurat de mari, totusi o tendinta buna se vede: este rochia numita tailleur, care e nelipsita din hainele oricarei femei - rochie, care va deveni - desigur haina viitorului. Relatandu-ne acum la femei in general vom spune, ca semnul cel mai bun al propasirii generale va fi acela, cand femeile isi vor reclama cu toata puterea drepturile lor de individ, de unitate umana pe motivul echivalentei naturale care da dreptul sa se aspire la egalitatea sociala.

Echivalenta naturala e asa de vadita, dupa cum e vadita necesi­tatea a doua jumatati pentru a forma un intreg. Iata ce zice in aceasta privinta Franklin: „Femeia si barbatul - cele doua jumatati ale speciei umane - sunt necesari unul altuia ca cele doua lame ale unei perechi de foarfeci'. Iar in ceea ce priveste putinta ca femeile sa fie puse pe acelasi picior de egalitate cu barbatul, sa se emancipeze din toate punctele de vedere, vom zice si noi schimband putin vorbele unui om insemnat: „Femeia va fi libera, cand va voi' adica cand va simti nevoia, cand conceptii mai inalte despre viata ii vor framanta inima si sufletul, cand fiinta ei intreaga va tinde spre o alta fericire, decat cea care consta din multumirea pornirilor egoiste. Pentru a incheia, am putea pune fara teama credo unui om de spirit pe sama femeii moderne, a femeii veacului al XX-lea : „Credo meu actual e cuprins in putine cuvinte: Neg supranaturalul. Afirm ca progresul social va aduce impacarea neatarnarii individuale cu sprijinul mutual.Recunosc nevoia perfectionarii rasei.Cred ca aceasta va fi obtinut,prin imbunatatirea soartei si a mentalitatii femeilor”.[3]

1.1.Situatia femeii in societate si in stat

Miscarea feminista s-a nascut cu ideea de stat modern despre cetatean si drepturile lui - principiul suveranitatii poporului. -Odata cu notiunea de „cetatean', s-a formulat notiunea de „cetateanca', desi pentru ca aceasta din urma sa fie primita in intreg intelesul ei, a trebuit sa mai treaca aproape un secol si jumatate. Nu putin a contribuit la egalizarea drepturilor de cetatean si cetateanca si razboiul mondial, care a secerat asa de mare numar de barbati, asa ca acum reiese si mai limpede ca 1/3 din omenire (bar­batii) nu mai poate legifera si pentru celelalte 2/3 (femeile) dupa cum nici nu poate munci pentru ele, ci fiecare trebuie sa munceasca singur - si singur sa participe la facerea legilor. Formarea aceasta de principii de simpla dreptate, rezulta prin urmare din partea societatii insasi, care are nevoie de colaborarea femeii alaturi cu barbatul in produsul tuturor bunurilor materiale si morale de care are nevoie viata omului. Asadar, femeia nu mai face, in casa, singura, produsele de imbracarminte si de hrana necesare casei, caci le produce societatea (fabricile si atelierele); nici pe copii nu-i mai creste nici nu-i mai educa numai ea, ci scoala si toate institutiile sociale. Poate, acum, societatea sa se lipseasca de munca femei in toate acele domenii, care erau odinioara exclusiv ale ei? Nu; sunt aceleasi nevoi si e aceeasi productie, numai altfel organizata. Aceasta noua organizare nu lasa bratele, care odinioara erau doborate de munca grea, absolut liber, ci le impune un altfel de participare la lucru. Este de aceea, o greseala mare a socoti pe femeie ca concurenta barbatului, cand in realitate ea e colaboratoarea lui, si deci trebuie aparata intocmai ca si el. Cel ce face aceeasi munca ca si tine este tovarasul tau cel mai bun! Interesul lui, e interesul tau!Si ceea ce-l loveste pe el nu va intarzia sa te loveasca si pe tine! Prin urmare, interesele femeii se sprijina de acele ale barbatului, nu vin in conflict cu ele.

Revolutia sociala asemneaza deosebirea de sex si apropie pe barbat de femeie, silindu-i si pe unul si pe altul sa dezvolte si sa cultive aceleasi insusiri. Aproape toate felurile de cariere sunt azi accesibile si barbatului ca si femeii; vechea diviziuni-a muncii: „Femeia inauntrul casei, barbatul in afara ei' a ajuns cu totul anacronistica. Singur numai datoria fata de copiii nou nascuti, alaptarea si ingrijirea lor pana cel putin incep a merge, este exclusiv rezervata femeii, si „diviziunea muncii' numai aici isi pastreaza vechiul inteles: „Barbatul aduce hrana, femeia e ocupata in interesul casei; incolo, pretutindeni e posibila colaborarea femeii alaturi de barbat!' Nu e numai posibila, e chiar necesara.

Ca sa ne convingem, ca societatea nu se poate, lipsi de munca femeii, sa ne inchipuim pentru un moment ca in nici o fabrica n-ar mai lucra nici o femeie; ca nici o femeie n-ar mai pune mana pe sapa sau pe coarnele boilor sa intoarca plugul la munca campului; ca nicio femeie n-ar vrea sa mai dea lectii la copiii straini, nici in case particulare, nici in scoli si a.m.d. Ce ar fi? Vedem ce greu e cu „lipsa de brate' de azi, si desigur nimanui nu-i da in gand sa mai inlature din cele care se mai gasesc. Pe langa aceasta munca direct productiva, mai este una de priveghere si de control:Ca toate produsele de imbracaminte sa fie bune si trainice, caci altfel sunt o imensa risipa economica; ca produsele alimentare de tot felul, precum si tot ce priveste locuinta si e in legatura cu viata omenirii, sa fie sanatoase si cu adevarat hranitoare, nu falsificari care imbolnavesc corpul; ca influentele educative de tot felul - nu numai in scoli, dar mai ales in spectacole si in literatura -sa fie sanatoase si folositoare, nu rele, caci atunci distrug cu atat mai adanc si mai iremediabil, cu cat asta nu se vede deodata : fiindca toate acele produse rele sunt tot atatea pacate contra Sfantului Duh! Sa vedem, din tot acest fel de munca poate fi inlaturata femeia ? si daca e inlaturata, ce se intampla?

De fapt, aici avem de a face cu o datorie care n-a fost indeplinita. Aceasta datorie a privit mai ales pe femeia din clasele mai inlesnite, care a avut posibilitatea sa se inalte prin cultura la intelegerea nevoilor generale. Dar aceasta femeie, pe de o parte prin vina legilor, care nu-i impuneau nici o datorie, pe de alta parte prin puterea prejuditiilor sociale, care-i tot repetau ca „menirea femeii este alta si nu rareori, nu mai putin prin indiferenta celui ce „are tot ce-i trebuie', nu s-a interesat, decat de casa ei - daca a facut totdeauna si atat! - si n-a durut-o tot ceea ce e „dincolo de zidul care-i inconjura parcul si gradina'! Pentru ce? pentru ca aici e o serie intreaga de datorii sociale, de care femeia a fost totdeauna tinuta in ignoranta, pe cand e de cel mai mare si mai urgent interes, ca ea sa fie cat mai de aproape, initiata, pentru ca colaborarea ei sa fie cat mai folositoare! Aceasta chestiune este de o importanta extrema. Cata vreme „dreptul de om' al femeii a fost strigatul izolat al unor barbati sau femei mai luminati, atata vreme feminismul putea sa insemne, inaltarea prin cultura si afirmarea individualitatii feme Astazi insa feminismul e miscarea maselor sociale, care ele insile cer - cum am vazut si din exemplul grevistilor citat mai sus - amestecul femeilor in viata sociala, precum si toate drepturile pentru ele acolo. Asa dar si datoriile sociale ale femeii intra in planul intai. Vechea formula, deci, ca femeia sa se ocupe numai de trebile casei, „ministru de interne' si barbatul numai de trebile din afara „ministru de externe', este nu numai invechita, ci e chiar dauna­toare. Nu e numai mama necesara in educatia copiilor, ci tot asa de necesar e si tatal. Iar societatea e familia pe larg, care are nevoie nu numai de influenta barbatului, ca tata, ci si de a femeii, ca mama. Important este a deslusi din timp, atat pe tinerele fete cat si pe tinerii baieti, caci nu ni se pare ca ei ar fi, de fapt, mult mai bine luminati in aceasta privinta - asupra sensului datoriilor lor sociale. „Datoria sociala' nu e doar pentru o femeie a se imbraca costisitor si a face vizite, care rapesc atat de inutil si atat de nenorocit un timp asa de pretios.

Pe baza acestei gresite intelegeri despre „datorii sociale' se vede ca s-a dezvoltat luxul femeilor, pentru care nu putin vinovati sunt insisi barbatii, care l-au alimentat, deoarece se poate dovedi, ca cele mai luxoase femei nu sunt cele ce-si castiga singure existente Luxul insa este una din ranile primejdioase sociale; e o mare vinovatie ! E dovada unui egoism, care dezonoreaza pe femeie! Din punct de vedere economic, el reprezinta o incalculabila absorbire de fortie producatoare spre un scop inutil, deci o imensa risipa! O, Doamne, si ce falsa economie politica au mai desfasurat toti partizanii luxului! Ar trebui insa sa se deie tinerimii o invatatura temeinica in adevarata economie politica - si mai ales fetelor, caci ele au simtamantul mai dezvoltat; si ar trebui ca ele sa fie cat mai temeinic initiate in adevaratele lor datorii sociale. Ar trebui organizate cursuri in acest scop. Cel mai mare idealist al femeii, John Ruskin, care prin prizma sufletului lui curat a inteles asa de admirabil ce ar putea si ce ar trebui sa fie femeia, a scris pagini, neasemanate in privinta rolului social al feme Femeia-i mama, zice el; unde e ea, acolo e caminul, acolo e confortul, acolo-i mangaierea, caci ea face sa-i fie indemana oricui, ea creeaza ordinea si frumusetea in jurul ei. In stat, barbatul are sa asigure mentinerea si apararea lui, iar femeia e „punctul central al ordinei, balsam al mangaierii, oglinda frumusetii'! De la ea se asteapta lecuirea multor rani sociale! Iar la noi, cine nu-i de acord, ca aici e cea mai mare si mai urgenta nevoie de munca cea mai intensa de care sunt capabile femeile ?

Sute si mii de femei, in diferitele colturi ale lumii, precum si la noi in tara, ca vor fi citit pe Ruskin sau ca nu l-or fi cunoscut de loc, si prin urmare chiar fara acel sprijin moral ce-1 da puternica convin­gere a unui mare cugetator, ci numai simplu calauzite de instinctul lor care nu greseste, cu acel suflet cald pe care asa de bine 1-a inteles Ruskin, au pornit la indeplinirea acelor „datorii sociale' organizand fel de fel de opere de binefacere si culturale, opere de „asistenta sociala': pentru tuberculosi, pentru lehuze, pentru saraci, pentru batrani, propaganda contra alcoolismului, propaganda contra prosti­tutiei etc. etc. Si cu cat mai active au fost in lucrul lor, cu atat mai mult au vazut ce imens mai este de facut! Iar acum in urma razboiului, la vechile probleme altele noi s-adauga: sa nu mai vorbim de ingrijirea sanitara igienica, de care au asa de mare nevoie sate si mai ales orase si de combaterea mortalitatii copiilor, care am vazut ca e o problema asa de importanta pentru noi; dar apoi: orfani, invalizi, destrabalare morala, boli, munca dezorganizata, saracie grozava pretutindeni si lipsuri de tot felul Toate aceste datorii sociale cad, bine inteles, nu numai in sama femeilor, ci si a barba­tilor. Dar cine ar putea spune sau a spus vreodata, ca „femeia aici n-are ce cauta' ca „treaba ei e in casa, la bucatarie si la copii?' Din contra: aici e cea mai strict logica aplicare a formulei ca „Femeia e pastratoarea si transmitatoarea bunurilor culturale! ea formeaza sufletul generatiilor' etc. Sigur. Dar tocmai in aceasta asa de importanta influenta culturala ea e paralizata, fiindca n-are drepturi; fiindca numai cel ce e cu adevarat activ in indeplinirea vreunei din acele „datorii sociale' stie, ca numai „Caritatea' nu ajunge! ca nici mijloacele materiale nu-i vin decat celui „sus pus' si „influent', iar ceilalti sunt redusi aproape la imposibilitatea totala de a face ceva! Dar chiar si cu mijloace banesti nu se poate merge departe, caci mai mult si mai intai de toate trebuie Dreptate si trebuie Lege !”[4]

Programul miscarii feministe

Din cercetarea de pana aici, care poate fi considerata ca o „expunere de motive', se desprinde urmatorul program al miscarii feministe:

Miscarea feminista vrea dezvoltarea cat mai mare a culturii femeii; ea se sileste sa creieze si sa asigure libera influenta sociala a acestei culturi a feme

De aceea, miscarea feminista urmareste:

1. In ordine economica:

I. Plata egala, pentru aceeasi munca, pentru femeie ca si pentru barbat;

Legi de protejare a muncii femeii si a produsului acestei munci.

I Legi si masuri care sa impiedice mortalitatea copiilor in clasele sarace.

2. In ordine culturala:

I. Accesul tuturor carierelor, cu pregatire culturala egala, a celor doua sexe, in vederea acestor cariere precum si accesul tuturor treptelor ierarhice in acele cariere, pentru femei, ca si pentru barbati.

Silinta continua pentru a se gasi modalitatea sa se aplaneze conflictul intre cariera si maternitate; astfel ca mama sa se poata consacra mai mult copiilor, cand acestia au nevoie de ea.

I Educatia fetelor la fel cu a baietilor; intru nimic sa nu fie mai neglijata sau mai redusa ingrijirea sau invatatura ce se da fetelor de cea care se da baietilor, iar acestia sa fie astfel crescuti, incat sa vada fetele niste fiinte egale cu ei, cu aceleasi drepturi si aceleasi indatoriri.

3. Cu privire la casatorie si familie:

I. Cei doi soti sa fie egali atat prin lege, cat si prin educatia, care sa-i faca a se considere ei insasi egali unul cu altul - cu drepturi egale asupra copiilor, cat si asupra averii castigate impreuna. Incolo, fiecare din soti e stapan pe averea lui proprie.

Ridicarea ocupatiei cu gospodaria, prin dreptul femeii asupra unei parti din castigul barbatului, ca echivalent al muncii ei cu gospodaria.

I Combaterea moralei duble, precum si a „casatoriei libere' a „amorului liber', ca daunatoare moravurilor si mai ales generatiei viitoare; silinta, prin toate mijloacele si pe toate caile pentru ridicarea nivelului moralei sexuale si intarirea institutiei casatoriei legale: prin: a) desfiintarea autoritatii maritale, b) desfiintarea prostitutiei, c) cercetarea paternitat

3. In ordine sociala:

I.         Drepturi civile si politice egale pentru femei, ca si pentru barbati, ca femeile sa poata si ele lua parte la elaborarea tuturor legilor.

II.       Participarea femeilor la toate institutiile si toate functiunile si demnitatile publice alaturi de barbati in tocmai ca si ei.

III.      I Pregatirea femeilor pentru exercitarea constienta de drepturi, dat fiind, ca drepturile politice sunt un avantaj numai pentru cei pregatiti, si ca este de datoria femeilor luminate, sa pregateasca si sa ajute pe cele care au nevoie de a fi pregatite.

1.2.Munca femeii si consecintele ei pentru familie si societate conferinta tinuta la Sectia de studii feminine a Institutului Social Roman ziua de 23 februarie 2006

„Problema consecintelor muncii femeii pentru familie si societate, este una dintre cele care au darul de a starni cele mai vii discutii in momentul de fata, caci de la razboi incoace numarul femeilor cam revendica dreptul la munca creste in mod vertiginos.Dupa informatiile culese de la Casa Asigurarilor,s-a evaluat cam la 150.000 numarul muncitorilor din Capitala, din care 45.000 ar fi femei muncitoare sau lucratoare. Ar fi deci, aproape o treime din muncitorime, de sex feminin. Proportia de la razboi incoace a crescut, cam cu 45-50 %.

Pe de alta parte, in scolile profesionale s-au inscris in Vechiul Regat:

• in anul 2000- 4.158 eleve.
• in anul 2006 - 9.246 eleve.

In ceea ce priveste profesiunile libere ne putem face o idee de imboldul femeilor spre cariere intelectuale, considerand progresul invatamantului care duce azi mai intotdeauna spre cariera. Si ca proba disparitia complecta a ceea ce se numea altadata „curs liber sau educatie de salon'. Astfel in scolile secundare:

• in anul 2000-700eleve inscrise.
• in anul 2002-5.646 eleve inscrise.
• in anul 2004- 19.073 eleve inscrise.

Iar in scolile normale, numarul a sporit de la 4.027 in 2000 la 6.449 in 2006. Aceia care sunt in contact cu lumea scolara stiu cat de numerosi sunt parintii care nu stiu sa se iscaleasca si care isi trimit fetele pe la scolile secundare si superioare. Daca privim invatamantul universitar, vedem de exemplu numa­rul studentelor sporind de la: 1.143 - in 2000 la 4.744 - in 2004, numai in ce priveste facultatile de drept, medicina, litere, stiinte si farmacie din Capitala.

Acest puternic curent pe care nimeni nu-l poate tagadui, este datorit atat unor cauze de ordin psihologic, cat si mai ales cauzelor economice,contra carora este de prisos sa incercam a ne impotrivi. Femeia de azi cauta sa-si afirme individualitatea; ea vrea pentru aceasta sa fie egala barbatului prin cultura. Iar pentru a-si dobandi independenta materiala, ea vrea sa aiba banul ei de care sa dispuna in plina libertate; ea are ca toata generatia de azi, tendinte aprige spre confort; vrea sa profite de bunurile vietii, care nu mai sunt apanajul exclusiv al unei minoritati privilegiate. Pentru aceasta ii trebuie, chiar de cand este fata in casa parintilor, sa fie stapana pe un venit al ei. Daca la aceste cauze psihice adaugam faptul ca in urma situatiei grele financiare din ultimii ani, parintii au constatat cat de indoielnic este de a asigura viata unei fete numai prin puterea capitalului care s-a dovedit atat de subreda si ca ei azi prefera s-o asigure cu un capital intelectual statornic; daca socotim ca dealtminteri putini au ramas aceia care mai sunt in stare de a asigura fiicei lor un capital banesc, vom pricepe goana dupa cariera sau meserie. Si aici iarasi statistica va fi cea mai puternica dovada a afirmarilor noastre, caci in anul 2006 din 10.258 casatorii contrac­tate in toata tara, avem abia 658 incheiate pe baza unui contract dotai. in Capitala, de exemplu, gasim : in anul 2000din 4,961 casatorii 1.084 cu contract dotal, in anul 2005 din 4.983 casatorii 793 cu contract dotal, in anul 2006 din 4.797 casatorii 598 cu contract dotal. Aceasta imputinare a contractelor dotale, are intre alte cauze, si pe aceea a taxelor de care contribuabilul cauta sa scape. Putinii parinti, care mai au posibilitatea de a ajuta pe fata lor, prefera so faca servindu-i direct un venit sau asigurandu-i o avere parafernala pe care va fi singura stapana, experienta proband indeajuns ca dota a adus mai multe daune decat foloase reale acelora pe care trebuia sa le apere. Intr-adevar, cel mai strasnic contract dotal n-a impedicat atatea femeia sa cada in mizerie in urma scaderii leului si nimic mai primejdios in viata decat sa te bizui pe un sprijin iluzoriu, care la un moment dat iti fuge de sub picioare, lasandu-te in voia soartei. Nemai fiind asigurata prin zestre, femeia a izbutit sa-si asigure viata prin cariera, de multe ori chiar fiind silita a-si improviza un mijloc de trai, cu toate ca era nepregatita pentru munca. Si unde multe dintre femeile destinate unei vieti fara de griji, nu s-au gasit nicio data in necesitatea de a intretine si parintii batrani, ramasi fara sprijin in urma decesului fiului sau a sotului, cate altele n-au trebuit sa asigure cresterea copilasilor ramasi orfani in urma razboiului, pensiile ramanand prin dezechilibrul valorilor un ajutor neindestulator. Chiar acelea care si-au mai putut crea un camin, au fost silite, in urma lipsei de zestre si fata de acest dezechilibru, sa contribuie la intretinerea menajului prin munca lor, barbatul nemai putand face fata singur greutatilor traiului.

Este totusi un punct asupra caruia ramanem cu totii de acord: femeia este inainte de toate chemata a fi sotie si mama. Aceasta lege a naturii nimeni nu o poate tagadui. Dar viata complicata de astazi si mai ales aceea a marilor orase, ne indeparteaza din ce in ce mai mult de natura si daca odinioara la noi femeia care nu traia prin casatorie era o raritate, azi avem un numar foarte mare de celibatare. Una din cauze este excedentul femeilor asupra barba­tilor. Astfel, pentru anul 2006 statistica miscarii populatiei ne arata un spor de 119.471 femei pentru 115.445 barbati. Aceasta nu din cauza nasterilor, care se cam echilibreaza, dar datorita mortalitatii mai mari printre barbati. Daca la aceasta adaugam excesul de morta­litate barbateasca din timpul razboiului si faptul ca multi barbati mai ales in orasele mari nu se casatoresc, ne vom da seama cat trebuie sa creasca pe fiecare an numarul femeilor, fete sau vaduve, silite sa-ti faca singure un rost in viata. Un lucru cert este ca numa­rul casatoriilor merge scazand, chiar in comunele rurale, cu toate ca populatia generala a tarii este in crestere simtitoare. Astfel : pe anul 2000, avem 206.476 casatorii si pe anul 2006, avem 159.642 casatorIn comunele rurale au scazut dela 173.848 la 133.033, iar in comunele urbane au scazut dela 32.628 la 26.609. Pe anul  2007 inregistram ce e drept, o urcare fata de anii precedenti, dar nu trebuie sa uitam sporul de populatie simtitor din ultimii ani. Trebuie deci sa constatam criza prin care trece casatoria si sa ne intrebam: oare curentul care impinge femeia catre munca si independenta n-ar fi el raspunzator in parte de aceasta stare de lucruri. Chestiunea trebuie privita sub alt punct de vedere la sat, si la oras. Taranul nu cauta sa se sustraga datoriilor sale de sot si tata. El nu se insoara din cauza lipsei de bani, cununia la tara cerand mare cheltuiala, dar el considera mai intotdeauna femeia cu care convie­tuieste de multe ori o viata intreaga si cu care are copii, ca pe nevasta sa in fata oamenilor si a Domnului. El intrebuinteaza chiar expresiunea stranie pe care o cunoastem cu totii: insurat fara cununie. Totusi descresterea atat de simtitoare a cununiilor la sat, ar merita sa atraga atentia celor in drept. Dar nu se poate banui ca munca femeii ar fi o piedica la casatorie, caci femeia a muncit intotdeauna deopotriva cu barbatul si abia de cativa ani incoace, societatea a inceput a se sprijini de o ocrotire a femeii, cel putin in timpul cel mai critic al maternitatii; caci daca mortalitatea infantila ce ban­tuie, la noi este datorita ignorantei, lipsei de igiena etc, ea este desigur consecinta a muncii prea grele a femeii in timpul sarcin Femeia de la tara in genere, nu refuza de a avea copii si in tot cazul nu munca o indeamna sa se sustraga acestei indatoriri. De cate ori n-am vazut femei torcand si totodata leganand cu piciorul albia in care doarme pruncul; iar la camp ea lucreaza la sapa, cu copilul langa dansa si nu se intrerupe decat pentru a-1 alapta. Dar tocmai fiindca femeia aceasta este atat de harnica, ea trebuie indrumata ca sa stie sa se menajeze, pentru ca munca istovitoare sa nu fie in dauna copilului pe care-1 poarta sau il hraneste. Barbatul la randul sau, ar trebui sa stie sa crute de la poverile prea grele pe mama copiilor sai. Munca femeii de la sat a avut drept consecinta in timpul razboiului asigurarea recoltelor, pe cand barbatii erau dusi la lupta.

La oras conditiunile de trai sunt cu totul altele si femeia incepe a intampina greutati multiple, cand trebuie sa se duca la serviciu, parasindu-si casa si copi Ramane deci a ne intreba, fiind data proportia in care numarul femeilor muncitoare si profesioniste a crescut, daca aceasta situatie noua, care se afirma din ce in ce mai mult, este un bine sau un rau, pentru familie si societate, rau cel mult necesar contra caruia ar trebui sa ne straduim pentru a ridica toate stavilele posibile. Toti aceia care s-au ocupat de economic politica, stiu totusi cat de zadarnic este de a incerca a se impotrivi curentelor datorite cauzelor economice.In fata unei astfel de situatiuni, datoria societatii este de a veni in ajutorul femeii pentru ca ea sa poata concilia, pe cat se poate, datoria de mama cu obligatiunile profesionale. Aceasta necesitate ne explica inmultirea gradinilor de copii, care raspund unei nevoi sociale imperioase in zilele noastre. Azi, intr-adevar, sunt 88.088 copilasi intre 3-7 ani, repartizati in 1.320 gradinite, unde sunt lasati in paza si hraniti, pe cand mamele lor sunt la lucru. Sunt fabrici, in deosebi monopolurile statului, care au ca anexa a fabricii gradinite de copii si leagan pentru cei micuti, mama avand dreptul de a-si parasi munca la anumite ore pentru a-si hrani copilul, si legislatia noua prevede obligativitatea acestor institutiuni, acolo unde sunt mai mult de 50 femei in lucru. Totusi, problema leaganului este mult mai delicata, copilul mic scos in fiecare zi la primele ore ale diminetii si adus seara tarziu acasa, fiind de multe ori expus a raci destul de grav. Singura solutie este amenajarea locuintelor in impre­jurimea fabricii cum au facut nu numai unele asezaminte ale statu­lui, dar si unele intreprinderi particulare, care n-au avut sa regrete materialmente aceasta masura umanitara, lucratorul cu locuinta, fiind mult mai statornic decat cel fara de casa.

Numarul crescand al femeilor si copiilor muncitori, a avut drept consecinta o legislatie importanta in ultimii ani, pentru ocrotirea lor, care a devenit o problema mondiala. Toate legile care s-au alca­tuit in urma, tin socoteala ca femeia este inainte de toate mama sau viitoare mama. Munca ei este controlata pentru a nu seca in ea, puterea si posibilitatea maternitat Si cu toate argumentele ce se pot aduce contra acestei ocrotiri care o pune e drept, intr-o stare de inferioritate fata de concurenta barbateasca, nu trebuie niciodata sa pierdem din vedere rolul pentru care femeia a fost destinata de natura si in contra caruia nu ne putem niciodata razvrati, fara a primejdui bazele insasi ale societatii si viitorul omenir

Daca trecem insa de la patura taraneasca sau muncitoreasca la cea intelectuala, ne vom putea cu drept cuvant intreba daca criza casatoriei pe care am constatat-o este datorita mentalitatii noi, creata femeii prin descatusarea ei din vechile norme de trai sau este consecinta altor imprejurari. Chestiunea aci este mai complexa si cauzele economice preponderente. Criza locuintelor este precum­panitoare. Cate casatorii nu s-ar face si cati tineri casatoriti n-ar fi fericiti sa aiba copii, daca s-ar fi luat masuri pentru inlesnirea chiriilor? in America, in special, ajunge ca o tanara pereche sa aiba un mic capital agonisit, pentru a se instala in propria-i casa, platind totul, inclusiv nelipsitul automobil, in rate. Lefurile sunt astfel calculate ca un functionar cumpatat sa poata deveni peste 5-6 ani proprietarul casei unde locuieste. La noi, scumpirea chiriilor si a vietii, salariile mici ale functionarilor, dezechilibrul financiar din ultimii ani sunt printre cauzele care ingreuneaza casatoria. Dar femeia care munceste mai cauta ea oare sa se impovareze cu sarcina unei gospodarii si cu indatoririle casniciei si maternitatii? Sau indepartandu-se prin noile sale preocupari de rolul sau stravechi este mai multumita sa se sustraga primelor datorii?

Nici o statistica nu arata cate femei necasatorite sunt printre cele care muncesc si cate printre celelalte. Dealtminteri o astfel de statistica ar fi departe de a lumina chestiunea, caci a munci fiindca nu esti casatorita nu inseamna ca refuzi casatoria pentru ca muncesti. Totusi urmatoarea statistica a Primariei Capitalei poate sugera reflexiuni interesante :

Casatorii in anii:2000 , 20001, 2002 , 2003, 2004

Cu femei fara ocupatie: 4.548 3.642 3.408 3.697 3.961 Cu femei avand ocupatie: 436 431 604 671 836.Ar fi o vadita tendinta de urcare a casatoriilor cu femei ocupate si o destul de simtitoare scadere cu celelalte. Bazandu-ma, pe de alta parte, pe un contact direct si prelungit cu femei care muncesc in diferite directiuni, am convingerea ca niciodata cariera n-a impiedicat o femeie de a dori sa-si implineasca viata catre care este chemata de menirea sa fireasca. Cu toate acestea trebuie sa recunoastem ca necesitatea studiilor ani indelungati si lupta pentru viata, fac ca femeia aceea nu mai are preocuparea constanta si exclusiva a casatoriei. Pe de alta parte insa, azi cand dota este aproape inexistenta, multe casatorii nu s-ar face daca femeia n-ar putea sa aduca prin munca sa un spor de venit in menaj. Si cati barbati nu sunt, care in urma greutatilor intampinate dupa razboi, n-au impins singuri pe nevestele lor sa-si gaseasca o ocupatie, ne mai putand face fata singuri nevoilor vietii ? Dar care este soarta acestor perechi, unde fiecare din soti pleaca dupa treaba? Cine vede de casa si mai ales care este soarta copiilor? Aceste menaje n-au ele o lipsa de coeziune, prin absenta zilnica a aceleia care este menita sa intretina zi si noapte focul sacru al caminului? Aci statistica ne poate iarasi veni in ajutor, dandu-ne oarecare preciz

Intr-un spatiu de 6 luni din anul 2000 s-au incheiat in Capitala, 2.637 casatorii, din care 2.111 cu femei fara profesiune si 526 cu femei declarand o ocupatie. Pe de alta parte, au fost 380 divorturi printre femeile neocupate si 45 printre cele cu ocupatie. Proportia intre casatorii si divorturi este deci cam de 9 %, printre femeile ocupate si de 19 % printre celelalte. De la anul 2000 la 2001, trecand prin diferite fluctuatiuni, numarul divorturilor a ramas simtitor acelasi, inregistrand chiar o usoara scadere :

In 2000 -  7.716 divorturi pentru tara intreaga.

In 2001 - 7.400 divorturi pentru tara intreaga.

Daca am considera ca in acest rastimp numarul femeilor care muncesc a sporit in proportia simtitoare pe care am aratat-o, putem deduce cu oarecare temei, ca daca femeia care munceste nu se mai gandeste exclusiv la casatorie, totusi odata casatorita, menajul ei este mai trainic si n-am auzit ca motivul divortului sa fie vreodata cariera sau ocupatiunea feme E drept ca multi barbati se plang oarecum de starea de lucruri creata prin munca sotiilor lor, totusi barbatul recunoaste ca nu s-ar putea lipsi de sporul de venit adus de femeie; rareori o impinge sa demisioneze si n-am auzit ca o casatorie sa ajunga la neintelegeri grave din aceasta pricina. Cand se iveste cate un conflict de munca intre ambii soti prin incompatibilitate intre cariere, de exemplu cand domiciliul in alt oras se impune unuia dintre ei, ori sunt stari tranzitorii, de regula femeia este aceea care renunta la cariera sa, sacrificiu mare uneori, caci dupa ani de truda ea ramane adeseori cu batranetele neasigurate. Cunosc multe cazuri de felul acesta, dar nu cunosc nici unul unde o casnicie fericita sa fi fost sacrificata carierei feme

Daca in familia unde femeia munceste, se divorteaza mai putin, aceasta se poate explica destul de usor. Cu toate ca sunt cazuri unde barbatul exploateaza munca femeii sale, cazuri ce se intalnesc aproape exclusiv in lumea muncitoreasca, cazuri iarasi unde barbatul profita de ocupatia femeii pentru a neglija caminul, totusi in mare majori­tate barbatul isi respecta mai mult nevasta si o menajeaza mai mult cand o vede muncind. Femeia fiind materialmente independenta si creandu-si o pozitie sociala prin ea insasi, nu mai simte nevoia imperioasa de a se casatori cu orice pret pentru a mai avea un sprijin, nici pentru a umple golul unei vieti desarte. Ea nu-si mai leaga viata decat daca crede intr-adevar ca si-a gasit un tovaras pentru zile bune si rele. Ea devine poate mai dificila, dar mai libera si mai constienta in alegerea sa. O data casatorita, ea este mai intelegatoare a psiho­logiei omului istovit de munca. Ajungand abia sa impace datoriile carierei cu acelea ale casniciei, nu mai are prea mult timp de petre­ceri, nici ore desarte consacrate visurilor primejdioase. Pentru ea indeletnicirile casnice nu mai sunt o povara searbada, ci reprezinta momentul asteptat unde-i va fi ingaduit de a redeveni pentru o clipa femeie, si numai femeie. Stiu bine ca multe femei neprofesioniste au fost si sunt mame exemplare, care gasesc ca un barbat si o casa de copii ajung cu prisosinta ca sa umple o viata. Totusi trebuie sa marturisim ca pentru femeile care duc o viata cu mai putine griji, ademenirile sunt mai numeroase. Azi barbatul este toata ziua afara din casa, acaparat de o munca intensa. Femeia, odata gospodaria terminata si copiii trimisi la scoala, mai are multe ore de libertate si simte nevoie de distractii: de aici jocul de carti, goana dupa placeri, cinematograful, dancing-urile etc, care atrag femeia mai mult afara din camin decat orele de munca si aduc dupa sine atatea divorturi si neintelegeri. Tema aceasta a fost tratata cu mult „umor' in piesa franceza „Maitre Bolbek et son mari'. Sub o forma hazlie si usoara, autorul a studiat aceasta stare de lucruri si a tras concluziuni juste si picante. Maitre Bolbek este o tanara avocata, maestru al barou­lui si atat de pasionata pentru meseria sa, ca renunta complect la viata sa de femeie. Lucrurile merg atat de departe incat bietul sot ajunge sa ceara audienta de la sotia sa pentru a obtine cateva momente de convorbire. Dar vazandu-se pe punctul de a pierde dragostea sotului pe care-1 iubeste, ea recunoaste ca fericirea sa de femeie este mai presus de vraja succesului si renunta la gloria baroului pentru a redeveni numai femeie. Dar acum este atat de coplesita de viata mondena, redevenind sclava croitoresei, modistei, a obligatiunilor sociale, incat bietul sot, ca sa-si vada nevasta ajunge sa-i fixeze rare momente de intalnire la cutare sau cutare receptie. In viata aceasta plina numai de desertaciuni, femeia cinstita de odini­oara, care n-avea timpul sa asculte cuvintele de dragoste ce i se sopteau, se afla pe punctul de a ceda ademenirilor vietii frivole ce o duce. Barbatul care prinde de veste la timp, a intervenit din toate puterile sale, pentru ca nevasta sa-si reia viata de munca de alta data. Sa nu tragem de aci concluzia ca bietul barbat este intotdeauna o victima. Nu. Dar este evident ca daca e bine ca femeia sa aiba o viata cat de ocupata, totusi ar fi de dorit ca ea, cand este maritata mai ales, sa stie sa-si imparta viata deopotriva intre datoriile carierei si cele curat femeiesti. Ea trebuie de la inceput, sa nu piarda din vedere in alegerea carierei, posibilitatea casatoriei si a maternitatii, caci, daca pentru patura muncitoreasca sunt legi care protejeaza munca femeii si impiedica sleirea puterii ei de maternitate, in profesiunile libere ea este in afara de ingradirile legilor. Ea trebuie sa stie singura sa-si organizeze viata in asa fel, ca sa nu sacrifice nici una din indatoririle sale firesti. Sunt cariere care admit oarecare elasticitate in numarul orelor de munca si in special profesoratul, care pentru aceasta cauza si altele de vadita vocatiune naturala, este prin excelenta, cariera feme

Cu toate acestea, trebuie sa recunoastem greutatea mare de a vedea de cariera si de a creste in acelasi timp o casa de cop Avem totusi exemple nenumarate de femei, care au muncit egal cu bar­batul lor si au crescut 5-6 copii, invederand astfel ca, cu cat esti mai ocupat, cu atat gasesti mai mult timp pentru a le face pe toate. Ar fi fost interesant de a avea o statistica generala a femeilor care muncesc in diferite paturi sociale, a sti cate se casatoresc dintre ele, cati copii au in medie si cati le traiesc. Acest studiu lipsind, trebuie sa ne marginim la cateva anchete partiale. Statisticile Primariei nu arata la nasteri decat profesia tatalui, iar aceea a mamei nu o arata decat in ce priveste copiii nelegitimi; astfel nu ne pot fi de nici un folos. Din anchetele la fabrici, constatam la muncitoare o mortalitate infantila grozava. In ce priveste servitoarele, stim cu totii cat de greu este de a gasi un loc cu un copil in brate; cu mai multi nici de gandit. Pentru ele insa, masura serviciului de asistenta de a plasa pe servitoarele cu copii cu un pret mai mic, dandu-le pe de alta parte un ajutor din fondul de asistenta, este foarte buna si ar trebui generalizata. Femeia care creste un copil aduce un serviciu societatii si este legitim sa fie ajutata. Iar daca privim spre patura mai ridi­cata, vedem in genere numarul copiilor micsorandu-se, chiar daca mama nu are ocupatie in afara; aceasta pentru cauze multiple.

Intr-o ancheta facuta printre functionarele Ministerului Muncii din 565 functionare, care depind de acest departament, 283 functionare sunt necasa­torite si 282 functionare casatorite sau vaduve. Dintre ele, 75 au cate 1 copil, 33 cate 2 si 18 cate 3 sau mai multi, caci este de observat ca statul care acorda o alocatie atat de mica pentru primii 3 copii, nu da mai nimic pentru cei care trec de acest numar, avand aerul sa gaseasca, ca functionarul care are mai mult de 3 copii, face un lux ale carui consecinte il privesc. E adevarat ca populatia este in crestere simtitoare, cu toata mortalitatea infantila care bantuie. Cifrele date nu pot da nicio preciziune asupra scaderii natalitatii printre femeile profesioniste. Numarul mare de copii, care ne sunt dati de sate, fac ca problema sa nu fie inca arzatoare la noi. Dar este de ajuns de a constata, prin exemple pe care le avem cu totii sub ochi, ca femeia poate munci, crescandu-si in acelasi timp si copiNiciodata o femeie functionara nu s-a dezinteresat de fiica sa, sub pretextul ocupatiunilor sale profesioniste; ea gaseste intotdeauna vreme pentru a urmari de aproape studiile si purtarea fiicei sale, caci ea stie prin experienta cat de nepretuita va fi pentru ea cariera pentru care se pregateste. Dar s-au constatat femei fara profesiune, sa nu gaseasca, timp de ani de-a randul, o ora pentru a se interesa de copilele lor. Se intampla destul de des ca femei cu profesiune, casatorite sau nu, neavand copii, sa adopte sau sa creasca vreunul, aratand prin aceasta, in modul cel mai minunat, cat de nesecate raman in sufletul femeii dragostea si dorul de copil.

Daca femeia muncitoare pleaca de dimineata la munca, cu copilul in brate pentru a-l depune la leagan sau a-l duce la gradinita, femeia functionara primii ani ai copilului ei, sunt desigur cei care prezinta cele mai mari dificultati, cand ea nu are norocul de a avea in familie o femeie mai in varsta, care sa-i tina locul la copil.Exista tinere perechi, unde ambii parinti isi impart atat de bine timpul si ocupatiunile profesionale, incat aproape la fiecare moment unul din ei se afla acasa si supraveghea copilasul. S-au facut destule glume si caricaturi, aratand barbatul alaptand copilul cu biberonul, pe cand femeia merge la tribunal si la vot. Femeia a dovedit ca, intr-o viata bine organizata, se gaseste timp pentru toate, dar sunt si barbati care cauta, cand femeia este la slujba, sa-i inlesneasca pe cat pot raspunderea casnica. Astfel, casatoria tinde sa devina o asociatie solidara, unde ambii soti, avand aceleasi preocupari, cunoscand deopotriva povara muncii, se mena­jeaza reciproc, se ajuta, fara ca atributiunile fiecaruia sa fie o cetate de nepatruns. In aceste casnicii, barbatul este mai putin pretentios si mai putin ciudat; femeia cunoaste mai bine valoarea banului si este mai intelegatoare a psihologiei omului de multe ori istovit de munca si de griji. Idealul nu mai este femeia papusa si obiect de lux, ci tovarasa harnica si inteleapta.

In timp cand femeile au dat lupta ca sa li se deschida rand |pe rand toate universitatile si scolile de specializare, multe discutii au avut loc asupra consecintelor dezastroase ce era sa le aiba asupra societatii amestecul femeii in diferitele cariere. Azi experienta este facuta si putem judeca aportul ei de munca in diferitele cariere pe care le-a imbratisat precum si randamentul ei. In toate clasele sociale ea s-a indreptat de preferinta dupa insusirile ei firesti. Intreband directorii de fabrici asupra valorii muncii sale : „Este egala cu a barbatului', mi-au raspuns ei, „cand o pui la lucrari delicate sau care cer multa rabdare si constiinta'. Evident, chestiunea nu se poate discuta cand e vorba numai de putere si de rezistenta fizica. Ca lucratoare in fabrici, ele rareori se specia­lizeaza, formand un element mai fluctuant, probabil fiindca munca lor depinde mult de casatorie si maternitate si nu prea vedem printre ele ucenice sau calfe. Ele se specializeaza de preferinte la restau­rante, la croitorie, lenjerie etc, sau vanzatoare de praval Aici totusi patronii recunosc ca in genere femeile au un randament inferior barbatilor, acolo unde se cere multa putere de convingere, femeile fiind mai putin indraznete.

In profesiunile libere, se vede indreptandu-se cu o preferinta vadita catre profesorat, care este si menirea lor fireasca. Astfel in invatamantul primar, numarul lor a sporit de la 9.998 in 2000/22 la 14.813 din 2006/27, iar in invatamantul secundar de la 2.014 in 2000/22 la 4.058 in 2006/27, pe cand numarul barbatilor trece numai de la 4.058 la 7.365, cu toate ca scolile de baieti s-au inmultit mai mult decat cele de fete si este de prevazut ca cu timpul, femeile vor inlo­cui in parte barbatii, ca profesoare la clasele inferioare de baieti. La Bucuresti, vedem la facultatea de litere, care prepara aproape exclusiv corpul didactic, numarul studentelor superior celui al stu­dentilor: 2.604 fata de 2.121. Iar cea mai mare parte din cele care urmeaza stiintele se destina asemenea profesoratului. La farmacie, numarul fetelor este cu mult superior celui al baietilor: 402 fata de 265. La drept, sunt numai 965 studente fata de 7.082 studenti. Multe femei s-au indreptat spre medicina si au adus mai ales in timpul razboiului, cele mai insemnate servic Ca functionare, pana acum femeile au ramas in genere in posturi inferioare si multe discutii au avut loc in jurul capacitatii lor. De fapt, parerile asupra randa­mentului lor de munca sunt foarte impartite, unii sustinand ca priceperea lor, mai ales repeziciunea lor in executare, este cu mult inferioara si ca in posturi mai inalte nu stiu sa se impuna cu suficienta autoritate.Directori de servicii sustin ca n-ar voi sa aiba decat femei in jurul lor, acestea fiind mult mai constiincioase si mai cinstite, iar ca acelea, ce-i drept putin nume­roase, care au ajuns sa inainteze la posturi superioare au avut toata energia si prestigiul necesar. Este posibil ca daca femeile n-au inaintat decat prea putin in posturi superioare, faptul este datorit impreju­rarii ca pana acum, putine femei titrate au intrat ca functionare, cea mai mare parte dintre ele neavand decat studii incomplecte. Astfel, la Ministerul Muncii de exemplu, din 565 functionare care alcatuiesc 25 % din totalul functionarilor acestui departament, 28 abia sunt cu studii universitare complecte, 346 n-au decat 4 clase secundare sau studii echivalente, iar restul avand titluri interme­diare. Nu putem deci prejudeca daca femeia este in stare sa se impuna in posturile superioare, deoarece trebuie un timp mai lung de adaptare si un numar mai mare de functionare pentru ca selectiu-nea sa se poata face si pentru ca comparatiunea sa fie echitabila.

In Romania, cu toate cele ce se spun, chestiunea concurentei nu se poate pune pentru nici un fel de munca, caci, mai ales in urma marelui razboi, au fost atatea goluri de umplut, incat nu putem avea adevarat „somaj' si nici „pletora intelectuala'. Sunt tari ca Cehoslovacia, unde s-au ridicat discutii vii asupra acestei chestiuni si s-a incercat a se trece chiar un proiect de lege, care tindea sa inlature de la postul sau pe femeia care se casatoreste.In Romania, legislatia prevede un procent fix de femei, care nu poate fi depasit si variind dupa grade, adica mergand in scadere spre gradele superioare, in realitate, acest procent este de multe ori intrecut in posturile inferioare si departe de a fi atins in cele superioare. De fapt, singura masura echitabila ar fi de a se pune locurile la concurs.Daca am considera problema muncii femeii sub latura morala, nu putem de asemenea sa nu ne amintim de discutiile aprige care au avut loc, cand ele au cerut sa li se deschida usile universitatilor. De fapt nici o perturbatie n-a existat si nici dezordini grave, asa ca nimeni nu se mai mira azi vazand fetele si baietii, urmand cot la cot, aceleasi stud S-a mai vorbit mult si despre promiscuitatea functio­narelor si a profesionistelor cu colegii lor.Dezordini exista si mai ales in tarile unde barbatul este de mic educat in ideea ca totul ii este permis si ca n-are nici un fel de raspundere fata de femeia pe care a sedus-o si nici macar fata de copilul comun.Totusi, promiscuitatile dancing-urilor si ale meselor de joc sunt mult mai primejdioase si daca este o mica minoritate de femei pentru care universitatea sau ministerul sunt un prilej de ispite, daca banii ce-i castiga servesc numai pentru a le da mijlocul de a-si satisface gustul de lux, sunt mii de femei care trec neobservate, lucreaza in tacere si isi castiga prin munca o viata cinstita. Azi un tata care are 3-4 fete fara speranta de a le inzestra, este linistit daca le asigura o cariera. Iar ce s-ar face atatea vaduve, impovarate de copii, daca n-ar urma aceasta cale ? Numai la Ministerul Muncii, despre care am vorbit, sunt 97 femei vaduve, care traiesc astfel in mod demn.

Pe de alta parte, in urma marelui numar de femei atrase in afara de camin prin ocupatiile lor, conditiile de viata se modifica simtitor. Viata de societate de alta data tinde sa dispara, aceasta datorita si locuintelor mai reduse, alaturi de viata scumpa si veniturile micso­rate. Distractiile le gasim mai mult in afara de casa: pe la teatre, cinematografe, baluri publice etc. Restaurantele se inmultesc. Traiul casnic tinde spre o simplificare extrema, datorita si celorlati factori economici, dar si in mare parte, ocupatiunilor femeilor. Hrana tinde, mai ales in unele tari ca Anglia si America, spre o adevarata industria­lizare. In aceste tari, ca si in toate tarile nordice, mesele principale sunt de cele de dimineata si de seara, pe cand dejunul este redus la o simpla gustare care se ia pe la bodegi si laptar Astfel ziua intreaga, scutita de preocuparea mesei, este consacrata muncii si femeia ramane libera sa-si vada de ocupatii in afara de casa. Organi­zarea menajului devine chiar o preocupare a stiintei. La Paris expo­zitia menajera, cu toate aparatele datorite ultimelor progrese tehnice, a dovedit ca simplificarea si rationalizarea gospodariei a devenit o preocupare serioasa, atat din cauza activitatii femeii in afara de camin, cat si din cauza lipsei de servitori, care la randul sau este, in parte, consecinta trezirii ambitiunilor femeiesti. Chiar si in Romania aceasta evolutie a inceput sa devina simtitoare. Pana si toaleta insasi s-a modificat, precum si idealul estetic: parul scurt, linia dreapta si supla, arata fiinta in activitate continua. in ce priveste educatiunea copiilor, ea tinde a se face in comun, ca odinioara la spartani. De la 3 ani, copilul este dus la gradinita, care a dat cele mai bune rezultate educative, apoi pe la scoli, caci studiile de azi, cerand din ce in ce profesori mai specializati, nu se mai pot face acasa. Pentru a se pregati pentru viata de greutati si apriga concu­renta ce-1 asteapta in viitor, copilul trebuie preparat de mic in mod serios si sistematic.

Lupta dusa de femei pentru a cuceri dreptul de munca in toate ramurile de activitate, serviciile reale care le-au adus in timpul razboiului, umpland golurile lasate de barbati, ca medicii, functionare in ministere si posta, munca depusa in comert si agricultura, unde au asigurat viata economica a tarii, barbatia celor ramase vaduve, care cu ajutoare atat de mici au stiut sa faca fata greutatilor vietii, avantul general spre munca si cariera, despre care am vorbit, au indreptatit femeia de a cere si drepturile politice, care sunt ca un corolar al dreptului de munca, drepturi indispensabile femeii pentru a apara si intregi acest drept de munca, care i-a fost refuzat timp atat de indelungat. Desi mentinuta inca in afara de Corpurile legiuitoare, femeia a exercitat asupra lor o inraurire incontestabila in ce priveste legislatia femeii si a copilului. Cu un spirit de solidaritate si de organizare desavarsita, ele au alcatuit de acum 40 de ani acele mari organizari internationale, care au pregatit atmosfera generala de ocrotire a femeii si copilului. Dezideratele lor prezentate sub forma de motiuni, in urma fiecarui congres international, diferitelor guverne si mai tarziu Soc. Natiunilor, au servit intotdeauna de baza, reformelor noilor legi.Cand au intrat pe la municipii si in Parlament, toate sfortarile lor au tins spre aceeasi tinta si putem spune in mod cat se poate de obiectiv ca spiritul de umanitate, de solidaritate, de protectie a celor slabi, ideile de infratire si pace, care tind a se impune lumii noi izvorata din marele razboi, sunt sentimentele datorite intr-o buna parte participarii femeilor la viata publica si sociala. Ele au avut de la inceput, in programul lor, lupta in contra flagelelor sociale si daca azi regimul „sec” a triumfat in America, este gratie votului solidar al femeilor, care pe toate terenurile au o incontestabila inraurire de moralizare asupra societat Femeia de azi determinand si urmand curente noi, impuse de evolutia societatii in care traieste, nu mai poate duce viata de alta data. Ea trebuie sa munceasca alaturi de barbat, trebuie sa imparta cu el si greutatile, si raspunderile. Caci dupa cum familia nu poate exista fara legatura stransa intre femeie si barbat, tot astfel marea familie, care este societatea si statul, nu vor da roade desavarsite decat prin munca inteleapta si coordonata a ambilor factori, care trebuie sa stie fiecare, respectand insusirile si indatoririle sale naturale, sa se adapteze si conditiunilor vietii moderne”.[5]