Continutul si evolutia politicii bugetare a Uniunii Europene

Economia mondiala contemporana, sub influenta globalizarii financiare, tehnologice, ecologice a impus necesitatea participarii libere a tuturor tarilor la fluxurile economice mondiale, renuntandu-se la segmentarea relatiilor economice intertari pe criteriile politico-ideologice, care au fost predominante in a doua jumatate a secolului al XX-lea. "Dar, raportarea la exigentele economiei mondiale globalizate (sau in proces de globalizare) se face cu mari eforturi si dificultati, chiar si de catre tarile dezvoltate economic. Adesea, ele recurg la cooperare si intrajutorare mutuala, pentru a face fata problemelor si sfidarilor dinspre mondial spre global"[1].

Uniunea Europeana constituie un cadru destinat sa faciliteze statelor membre realizarea obiectivelor de politica interna si externa, cu respectarea si aplicarea consecventa a unor principii fundamentale comune

principiul statului de drept si al respectarii legii, cu stabilirea unui sistem legislativ uniform si asigurarea protectiei drepturilor derivand din reglementarile comunitare;

principiul respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului-norma juridica avand valoare universala;

principiul statului-social;

principiul pluralismului cultural;

principiul subsidiaritatii.

Uniunea Europeana (UE) este rezultatul unui proces de cooperare si integrare care a inceput in anul 1951 prin semnarea Tratatului de la Paris intre sase state europene: Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si Olanda. Procesul de aderare a continuat astfel :

1973 - Danemarca, Irlanda si Marea Britanie ;

1981 - Grecia;

1986 - Spania si Portugalia ;

1995 - Austria, Finlanda si Suedia ;

2004 - Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria;

2007 - Romania, Bulgaria.

Principalele obiective ale Uniunii Europene sunt :

- promovarea unui progres economico - social echilibrat si durabil (piata unica a fost instituita in 1993, iar moneda unica a fost lansata in 1999);

- afirmarea unitati europene pe scena internationala (prin ajutor umanitar pentru tarile membre, o politica externa si de securitate comuna, implicarea si rezolvarea crizelor internationale, pozitii comune in cadrul organizatiilor internationale);

- instituirea cetateniei Europene (care nu inlocuieste cetatenia nationala dar o completeaza, conferind anumite drepturi civile si politice cetatenilor europeni);

- instituirea si dezvoltarea unei zone de libertate, securitate si justitie privind functionarea pietei interne si pentru libera circulatie a persoanelor;

- crearea si consolidarea unor norme de drept comunitar (care cuprind corpul legislatiei adoptate de catre institutiile europene, impreuna cu tratatele si conventiile adoptate)

Alte organisme :

v    Comitetul Economic si Social European care are telul de a exprima pozitia societatii civile cu privire la diverse probleme economice si sociale ;

v    Comitetul regiunilor care exprima pozitia autoritatilor locale s regionale in ceea ce priveste politica regionala, de mediu, educationala;

v    Mediatorul European (Avocatul poporului in Uniunea Europeana) care se ocupa de sesizarile persoanelor fizice (cetateni) sau juridice (institutii, intreprinderi) rezidente ale Uniuni cu privire la administratia la nivel european ;

Document online: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Referat: Somajul

v    Banca Europeana de Investitii care este institutia financiara a Uniunii Europene;

v    Banca Central Europeana care este responsabila de politica monetara si de operatiunile de schimb in zona euro.

Bugetul Uniunii Europene se deosebeste fundamental de bugetele nationale ale statelor comunitare deoarece, pe de o parte, institutiile publice (armata, politia, justitia, sanatatea si educatia) se afla in responsabilitatea statelor membre si sunt finantate din bugetele nationale, iar pe de alta parte, cheltuielile cu institutiile administratiei europene (Comisia, Parlamentul, Consiliul, Curtea de Justitie) sunt reduse.

Problemele bugetare ale comunitatii europene au cunoscut de-a lungul existentei sale, numeroase controverse legate de rezolvarea urmatoarelor chestiuni:

CEE trebuie sau nu sa aiba resurse financiare proprii;

care din institutiile CEE: Parlamentul, Comisia, Consiliul sa detina controlul asupra bugetului;

dezechilibrele din bugetul comunitar.

a. Unificarea instrumentelor bugetare. Cele trei comunitati europene: CECO - 1951 si EURATOM-1957, dispuneau de bugete, proprii, iar dupa fuziunea lor in anul 1965 au mai ramas doar doua instrumente bugetare: bugetul general si bugetul operational CECO pana in anul 2002, cand Tratatul CECO a devenit neoperational, Comisia asigurand conditiile ca aceste fonduri sa aiba o existenta distincta. Aceasta inseamna ca incasarile ce provin din gestiunea patrimoniului CECO vor reprezenta incasari la bugetul general si vor fi utilizate pentru finantarea cercetarilor in domeniile carbunelui si otelului;

b. Cresterea autonomiei financiare. Pana in anul 1970 bugetul comunitar a avut doua surse de venituri: prelevarile CECO si contributiile statelor membre. Din anul respectiv a fost instaurat regimul resurselor proprii, iar finantarea a avut in vedere, in principal, politicile comune precum FEOGA si FEDR;

c. Realizarea echilibrului institutional in exercitarea putem bugetare prin armonizarea atributiilor institutiilor comunitare. in prezent, puterea bugetara este impartita intre Parlament si Consiliu. Parlamentul are putere de decizie in ceea ce priveste cheltuielile bugetare ne­ obligatorii, poate respinge bugetul si accepta modul de executie al acestuia.

Clarificari si modificari importante in planul sistemului financiar si bugetar au avut loc dupa cel de-al treilea val al integrarii, 1986 (Spania si Portugalia) si adoptarea Actului Unic.

Reformele sistemului financiar si bugetar european au fost initiate de J. Delors si au constat in:

modalitatea de stabilire a Plafonului total al resurselor proprii pentru toate categoriile, ca procent din FNB al UE si nu in functie de TVA, ca pana atunci;

introducerea planificarii financiare anuale insotita de o dubla plafonare a cheltuielilor: plafonarea platilor din bugetul anual care nu poate depasi plafonul global exprimat ca procent din PNB-ul UE (care este de 1,27%) si plafonarea fiecarei cheltuieli la un nivel fixat pentru fiecare an.

Reforma sistemului financiar-bugetar al UE s-a concretizat in adoptarea a doua pachete de masuri:

. Pachetul Delors 1, adoptat de Consiliu in anul 1988, a limitat cheltuielile pentru agricultura, a caror crestere a fost plafonata la 74% din cresterea PIB-ului mediu pe UE; au fost dublate alocatiile consacrate fondurilor structurale; a fost constituita cea de a patra resursa pentru finantarea noilor cheltuieli, fondata pe PNB-ul fiecarei tari.

2. Pachetul Delors 2, adoptat in anul 1992, redistribuie resursele in favoarea programelor structurale si a creat Fondul de coeziune.

Pentru bugetul comunitar ramane si in prezent o mare provocare: constituirea resurselor necesare sustinerii financiare solicitate de procesul de largire a UE catre Est. La o marime data a bugetului alocarea unor resurse bugetare mereu mai mari pentru restructurarea economiilor din tarile din Centrul si Estul Europei care au aderat sau care vor adera la Uniunea Europeana afecteaza o serie de tari membre ale UE (Spania, Portugalia, Grecia, Irlanda) care nu au finalizat pana in prezent procesele de restructurare si modernizare a economiilor lor nationale. De aceea, finantistii europeni privesc cu putina ingaduinta extinderea Uniunii Europene catre Centrul si Estul Europei, fie si numai prin prisma necesarului suplimentar de fonduri structurale.

Documentul fundamental pentru gestiunea financiara si functionarea bugetara a institutiilor comunitare si a organismelor implicate in executia bugetului comunitar este Regulamentul Consiliului nr.1605/2002 din 25 iunie 2002 cu privire la Regulamentul Financiar aplicabil bugetului general al Comunitatilor Europene.

Uniunea Europeana finanteaza actiunile si interventiile comunitare prin elaborarea, aprobarea si executia unui buget al comunitatii europene. Prin acest buget sunt autorizate veniturile si cheltuielile Uniunii Europene in functie de prioritatile si orientarile politice adoptate de catre reprezentantii statelor membre in cadrul institutiilor comunitare cu atributii privind procesul bugetar.

Ansamblul veniturilor bugetului Uniunii Europene este stabilit printr-o Decizie a Consiliului de Ministri al Uniunii care apoi este ratificat de catre Parlamentele Nationale ale fiecaruia din statele membre.

La randul lor, cheltuielile bugetului Uniunii Europene se aproba de catre Parlament si Consiliu pe baza propunerilor facute de Comisie, dupa mai multe etape de examinare si de dezbatere a mai multor variante de proiecte de buget anual.

Veniturile si cheltuielile aprobate in conditiile mentionate mai sus, constituie indicatorii bugetului Uniunii aferent unui exercitiu bugetar corespunzator unui an calendaristic. Indicatorii bugetului Uniunii Europene se exprima in EURO, iar contributiile catre buget ale fiecarui stat membru sunt puse la dispozitia Uniunii in moneda lui nationala. Intre bugetul Uniunii Europene si bugetul statelor membre exista relatii de interdependenta si interconditionare in sensul ca veniturile pe care le primesc statele membre alimenteaza partea de venituri a bugetelor nationale, pe cand platile sub forma de contributii ale acestor state catre Uniune afecteaza partea de cheltuieli a bugetelor nationale.

TEST DE EVALUARE

1. Explicati conceptul de Uniune Europeana.

Raspuns:

Conceptul de Uniune Europeana include pe de o parte uniunea economica si monetara si pe de alta parte uniunea politica. Daca uniunea economica si monetara a fost desavarsita, nu acelasi lucru s-a intamplat din punct de vedere al uniunii politice reflectata prin Tratatul Constitutional, semnat la Roma la 23 octombrie 2004. Votul negativ dat in acest sens de francezi si olandezi in anul 2005 denota dificultatea integrarii politice si implicit construirea unui model federalist pentru Uniunea Europeana.

In aceasta ordine de idei, cele doua componente ale conceptului de Uniune Europeana au canalizat angajarea statelor membre in urmatoarele directii:

adoptarea monedei unice (EURO);

extinderea competentelor Uniunii Europene in noi domenii cum sunt protectia consumatorilor, sanatate publica, retele de transport, cooperare pentru dezvoltare, educatie, cultura, protectia mediului, cercetarea si dezvoltarea tehnologica, politica industriala si sociala.

adoptarea cetateniei europene;

largirea competentelor Parlamentului European;

amplificarea actiunilor de cooperare in domeniul justitiei si a afacerilor interne;

elaborarea si aplicarea unei politici comune in domeniul afacerilor externe si al securitatii statelor membre.

2. Amintiti organismele de decizie in Uniunea Europeana.

Raspuns: