Balanta de plati externe - instrument de reflectare a echilibrului valutar

3. Utilizarea rezervei oficiale internationale

O tara isi constituie rezerve valutare in principal cu scopul de a dispune, la un moment dat, de capacitate rapida de stingere a unor obligatii valutare in context international. Insa, trebuie remarcat faptul ca rezerva oficiala intra in operatiunile de plata internationale dupa ce sunt utilizate celelalte modalitati de plata reprezentate de incasarea contravalorii exporturilor, angajarea de credite comerciale si bancare, primirea de fonduri financiare, mobilizarea de fonduri pe piata internationala de capital etc.

Destinatiile rezervei oficiale vizeaza:

acoperirea deficitului balantei de plati, prin balansarea acesteia cu ajutorul operatiunilor de tip monetar (incasari din rezerva valutara pentru plati in afara tarii);

interventii pe piata valutara pentru a sprijini cursul monedei nationale in raport cu celelalte monede (se influenteaza raportul cerere/oferta de valuta);

garantarea solvabilitatii economiei nationale pe piata financiar-monetara internationala (se influenteaza pozitia tarii pe scara bonitatii intocmita de organisme financiare internationale specializate).

4. Gestionarea rezervei oficiale internationale

Are in vedere doua obiective:

lichiditatea

rentabilitatea

Lichiditatea se refera la posibilitatea transformarii rapide si fara pierderi a rezervei oficiale in mijloace de plata necesare onorarii unor obligatii la un moment dat.

De aceea, rezerva oficiala se structureaza:

intr-o parte lichida pastrata in conturi la vedere;

intr-o parte stabila (permanenta) pastrata in depozite la termen sau plasata in titluri de valoare care sa permita o fructificare cat mai importanta.

Lichiditatea rezervei trebuie sa ia in considerare si structura sa pe valute deoarece bancile centrale urmaresc detinerea in rezerva a valutelor cel mai intens solicitate ca mijloc de plata.

Lichiditatea rezervei oficiale este influentata si de ponderea pe care o detin elementele sale componente. Astfel, daca rezerva include in proportii insemnate aur si DST, gradul de lichiditate al rezervei va fi mai scazut deoarece folosirea acestor elemente ale rezervei presupune transformarea lor prealabila in valute convertibile, ele neputand fi utilizate ca mijloace de plata in mod direct. Pe de alta parte, o pondere ridicata a valutelor in cadrul rezervei, are ca efect si o lichiditate ridicata a acesteia.

Rentabilitatea reprezinta posibilitatea fructificarii sumelor pastrate in rezerva prin plasamente efectuate in strainatate, pe piata monetara si de capital.

Fructificarea rezervei vizeaza:

incasarea unor dobanzi prin pastrarea rezervei in depozite la termen la banci din strainatate;

incasarea de dobanzi prin plasamente in obligatiuni emise de alte state (plasamente garantate cu grad ridicat de siguranta);

incasari de dividende prin plasarea rezervei pe piata actiunilor straine.

5. Interventia statului in sustinerea lichiditatii internationale

In anumite situatii, este necesara interventia statului pentru sustinerea lichiditatii internationale. Statul poate lua o serie de masuri ce vor avea ca efect imbunatatirea lichiditatii internationale prin sporirea incasarilor valutare si diminuarea platilor valutare. De remarcat insa ca, desi lichiditatea internationala a tarii respective poate creste ca urmare a actiunii statului, in acelasi timp aceste masuri genereaza si o serie de efecte negative ce pot influenta economia respectiva pe termen scurt sau lung.

Interventia statului in sustinerea lichiditatii internationale se poate realiza pe urmatoarele cai:

restrictionarea schimbului valutar: o asemenea politica este practicata de catre un stat in situatiile in care el are o balanta de plati incordata. O balanta de plati deficitara in mod cronic determina slabirea puterii de cumparare a monedei nationale. Statul va urmari echilibrarea balantei de plati prin impulsionarea si sprijinirea activitatii de export si a oricaror activitati ce determina cresterea incasarilor valutare.

Restrictiile valutare impuse de stat se refera la instituirea obligatiei de cedare catre stat a valutei incasate si distribuirea acesteia de catre stat in functie de prioritati. Aceasta politica determina monopolul valutar al statului, cu consecinte negative asupra initiativei si interesului privat, situatie care va duce la o incetinire a dezvoltarii economiei respective. Se poate adauga ca restrictie blocarea disponibilitatilor valutare ale nerezidentilor, in special atunci cand acestea provin din participari straine la investitii de interes national sau din imprumuturi in valuta.

promovarea unei politici a cotelor de schimb: statul actioneaza prin aplicarea de cote procentuale diferentiate peste cursul de schimb normal in functie de natura operatiunii (vanzari si cumparari de valuta), astfel:

la import se aplica diferite cote pe grupe de marfuri in functie de importanta lor economica (cote scazute pentru materii prime sau bunuri de larg consum, cote crescute pentru articole de lux etc.);

la export se aplica procente sporite, progresive pentru incurajarea exportului de produse prelucrate (in raport cu gradul de prelucrare) si neacordarea nici unei compensatii pentru exportul de materii prime (pentru descurajare);

cote de penalizare calculate pentru evitarea castigurilor foarte mari din schimburile valutare, in perioade de inflatie crescuta sau pentru procurarea de resurse financiare de la societatile straine care isi desfasoara activitatea productiva pe teritoriul tarii respective;

cote diverse determinate si aplicate in functie de interesul statului in operatiuni de import/export de capital, prestari de servicii etc.

6. Rolul actual al aurului

Rolul aurului in cadrul lichiditatii internationale a unui stat se caracterizeaza in prezent printr-un aspect contradictoriu:

pe de o parte, aurul este un activ de rezerva cert;

pe de alta parte, rezerva de aur este putin lichida deoarece in prezent nu se mai efectueaza plati in aur, deci folosirea rezervei de aur presupune transformarea lui prealabila in mijloc de plata lichid exprimat in valute efective prin operatiuni pe piata aurului.

Eseu: Academia de studii economice - caiet de practica Eseu: Corelatii intre dezvoltarea serviciilor si dezvoltarea economico-sociala

Rolul monetar al aurului s-a redus o data cu decizia Fondului Monetar International de scoatere a sa de la baza monedei (1976). In prezent, aurul asigura o parte din rezervele sistemului bancar si ale institutiilor financiar - monetare internationale.

Faptul ca aurul nu mai este folosit ca mijloc de plata face ca detinerea sa in rezerva sa fie neproductiva, rezervele respective neputand fi plasate pentru a aduce dobanda de depozit sau de creditare. Fructificarea depozitelor in aur are loc prin operatiuni de vanzare a aurului pe piata internationala contra unor sume in monede convertibile. Bancile centrale continua sa isi formeze rezerve in datorita faptului ca acest tip de activ reprezinta o creanta asupra strainatatii, el putand fi usor plasat pe piata internationala a aurului. Aceasta piata, reprezentata de centre importante in Europa (Londra, Zurich, Paris), SUA (New-York, Chicago), Asia (Tokyo, Hong-Kong, Singapore), practica operatiuni la vedere si la termen, in scop economic, de tezaurizare si speculativ.

Pretul aurului rezulta in urma licitatiilor zilnice, raportul cerere/oferta si evolutia cursului dolarului avand un rol deosebit in definitivarea pretului respectiv, alaturi de costurile de productie si de transport/depozitare pe pietele internationale.

Trebuie remarcat faptul ca in ciuda lichiditații scazute de care este caracterizat, aurul a ramas o modalitate atractiva de investire, oferind o alternativa sigura in perioade de criza și devenind o posibilitate de protejare a averilor. In cazul in care aurul este introdus in structura unui portofoliu ce urmarește acoperirea la risc, se observa ca acest activ specific prezinta un coeficient de corelație scazut cu celelalte active din portofoliu.

Elementele de analiza ce caracterizeaza activul de rezerva - aur ar fi:

- aurul poate fi considerat o moneda cu recunoaștere internaționala

Aurul și-a pastrat pana in prezent puterea de cumparare. Valoarea sa, in termeni de bunuri și servicii pe care le poate cumpara, a ramas stabila, in timp ce puterea de cumparare a multor monede a scazut ca urmare a creșterii prețurilor bunurilor și serviciilor. Aurul este achiziționat de cele mai multe ori de investitori pentru a se proteja impotriva fluctuațiilor piețelor valutare și impotriva inflației.

In anul 1900, prețul aurului era de 20,67 USD/uncia, ceea ce echivaleaza in prezent cu aproximativ 530 USD/uncia, prețul unei uncii de aur la sfarșitul anului 2010 fiind peste 1.300 USD. Astfel, se observa ca in timp, expunerea pe aur a adus randamente real pozitive.

- comparativ cu alte valute, aurul nu prezinta risc de credit și nu poate deveni niciodata lipsit de valoare așa cum se poate intampla cu o valuta.

- valoarea aurului nu depinde de intervențiile autoritaților monetare de genul celor care ar afecta celelalte valute, prețul sau putand sa urmeze un trend pozitiv in cea mai mare parte a unui ciclu economic.

- se constata o corelație negativa intre evoluția USD și evoluția prețului aurului.

Aceasta poate fi observata in graficul urmator printr-o comparație intre evoluția prețului aurului și evoluția USD prin raportare la principalele valute ale țarilor aflate in comerț direct cu SUA, ponderat cu importanța acestora in comerțul exterior al acestei țari.

- chiar daca aurul nu constituie o modalitate de investire la fel de atractiva precum depozitele bancare, investirea in obligațiuni sau fonduri de investiții, aceste dezavantaje sunt depașite cu mult de aprecierea valorii sale.

Avand in vedere fluctuațiile ratelor de dobanda și chiar tendința de scadere a acestora, o investiție in aur poate aduce randamente mai bune comparativ cu acestea, aurul fiind un activ ce se apreciaza. In același timp, evoluția prețului aurului depașește cu mult evoluția altor acțiuni in perioade in care estimarile pentru inflație sunt mari, de incertitudine și instabilitate economica.

Astfel, se recomanda o expunere pe aur de 15-20% in contextul deținerii unui portofoliu diversificat, avand in vedere stabilitatea evoluției aurului comparativ cu  evoluția mai instabila a piețelor de acțiuni care se raporteaza la situația economica de la un moment dat.

Se pot intalni urmatoarele situații:

* in contextul unei evoluții negative a portofoliului de acțiuni, investiția in aur poate echilibra situația portofoliului total și poate diminua pierderile inregistrate pe ansamblul portofoliului de acțiuni.

* in contextul unei evoluții stabile pe piața de acțiuni, aurul poate inregistra evoluții comparative portofoliului de acțiuni.

* in contextul in care piața de acțiuni prezinta o evoluție puternic pozitiva, aurul poate inregistra evoluții mai slabe in comparație cu portofoliul de acțiuni, insa evoluția globala a portofoliului urmeaza un trend pozitiv.

In ultimii ani, fondurile de aur au crescut in valoare, in timp ce alte fonduri cu expunere pe acțiuni au ramas constante sau au scazut. Aurul cumparat in prezent poate fi vandut la valori mai mari peste ani, in timp ce investiția in acțiuni nu prezinta aceeași certitudine, acest lucru depinzand de evoluția economiilor și, implicit, a piețelor de acțiuni.

- aurul este o resursa limitata

In timp ce celelalte monede pot fi (și sunt) tiparite la discreție și predispuse la depreciere/devalorizare, cantitatea de aur ce poate fi exploatata este limitata. Avand in vedere ca cererea pentru aur este in prezent mai mare decat aurul extras periodic, prețul aurului are toate motivele sa creasca in continuare.

De-a lungul timpului au fost extrase doar 162.900 tone de aur (suficiente cel mult pentru a umple doua bazine olimpice de inot). Mai mult de jumatate a fost extras in ultimii 50 de ani, in special ca urmare a modernizarii procesului de extracție. Acum cele mai bogate zacaminte ale lumii sunt golite cu repeziciune, iar noile descoperiri sunt rare.

Producția miniera a fost, in medie, in ultimii cinci ani de 2.485 tone/ an și acopera in jur de 60%-75% din cererea totala de aur. Noile zacaminte ce sunt descoperite acopera tot mai puțin din producția aurifera actuala, durata de exploatare a unei mine de aur fiind una limitata.

Scaderea zacamintelor noi descoperite și creșterea acoperirii cererii prin aur extras in perioade anterioare, pot afecta oferta și implicit pot determina in continuare aprecierea prețului aurului.

- cotațiile valutelor sunt din ce in ce mai instabile și impredictibile, acest lucru datorandu-se mai ales faptului ca guvernele lumii tiparesc bani fara a se limita la niște reguli clare și uniforme la nivel global. Ultima criza economica a dus la intervenții masive ale statelor lumii pentru a ajuta economiile sa iși revina din recesiune, acest lucru ducand și la creșterea datoriilor acestora și la creșterea impredictibilitații vis-a-vis de evoluția valutelor.

Daca in anul 2009 deprecierea dolarului a determinat o creștere a prețului aurului, in 2010 riscurile deprecierii monedei unice europene ca urmare a problemelor datoriilor anumitor state și incapacitații statelor din UE pentru o revenire economica in forța au impins investitorii din nou catre aur, plusand in continuare evoluția acestui metal.

Banca centrala a Indiei a fost prima care și-a exprimat aceasta ingrijorare cumparand 200 de tone de aur de la FMI ca parte din rezerve. Riscul valutar s-a dovedit in timp cel mai important determinant al prețului aurului.

Un al motiv pentru o dezbatere privind aurul versus valuta este masa monetara ce a crescut exponențial in ultima vreme, in timp ce cantitatea de aur extrasa la suprafața a ramas relativ constanta, iar aurul din rezervele instituțiilor și sub forma investițiilor private a crescut marginal.

De asemenea, rezervele valutare ale țarilor au cunoscut o creștere importanta, numai in ultimii cinci ani acestea crescand de circa 5 ori, țarile emergente fiind in top din acest punct de vedere. Pe masura ce evoluția principalelor valute va fi una instabila, țarile emergente precum China, Rusia sau India vor trebui sa iși creasca expunerile rezervelor pe aur.

America prezinta in acest moment (sfarșitul anului 2010) un deficit comercial in creștere și cheltuieli federale masive pentru incurajarea economiei, aceste aspecte punand presiune pe valoarea dolarului care ar trebui sa se devalorizeze.

- țari cum ar fi India au o tradiție puternica in randul populației pentru a deține aur, creșterea nivelului de trai putand duce la creșterea achizițiilor de aur sub forma de bijuterii. Acest lucru poate susține in continuare creșterea prețului aurului. Obsesia Indiei pentru aur este adanc inradacinata in cultura acestei țari. La un PIB pe cap de locuitor in aceasta țara de 3.200 USD, aceasta conduce detașat in clasamentul cererii de aur de cateva decenii.

India consuma peste 20% din piața mondiala a aurului ți nu produce decat foarte puțin.

China este a doua țara dupa consumul anual de aur, acesta aproape dublandu-se in ultimii șase ani conform graficului de mai jos.

Aurul a cunoscut o evoluție puternic pozitiva in ultimii ani, aceasta fiind datorata unei combinații de motive așa cum au fost ele prezentate pana acum. Evoluția prețului aurului este astfel generata de o complexitate de factori, potențialul sau de creștere fiind dat de cerere și oferta.

Daca pe termen lung putem fi siguri de cerere datorita calitaților esențiale ale aurului (mijloc de pastrare a valorii, moneda și marfa), nu același lucru il putem spune despre oferta, aurul fiind o resursa limitata și insuficienta daca avem in vedere cat % din cerere acopera aurul extras periodic.

Astfel, chiar daca pe termen scurt pot exista fluctuații minore ale prețului, pe termen mediu și lung evoluția acestuia pare destul de sigura. Declarații cum ca aurul a crescut prea mult au mai fost auzite de multe ori de-a lungul timpului, insa in continuare raman motive solide pentru o apreciere pe termen lung a prețului acestui metal.

1. Fundamentarea echilibrului valutar cu ajutorul Balantei de plati externe

Activitatea financiar-valutara a unei tari determina numeroase operatiuni care influenteaza marimea venitului national (in sens de crestere sau de scadere). Orice tara este interesata in mentinerea unui echilibru economic general prin urmarirea celor trei laturi componente ale sale si anume:

echilibrul financiar

echilibrul monetar

echilibrul valutar

Echilibrul financiar reflecta egalitatea existenta intre resursele financiare necesare pentru realizarea unor obiective stabilite si posibilitatile efective de procurare a acestor resurse;

Echilibrul monetar se realizeaza prin existenta unui raport optim intre masa monetara in circulatie si nevoile banesti ale circulatiei pentru efectuarea normala a tuturor operatiunilor in cadrul echilibrului economic general;

Echilibrul valutar consta in egalitatea dintre incasarile si platile in valuta ale unei tari, pe o anumita perioada. Acest echilibru rezulta din echilibrul economic intern fiind influentat de calitatea si volumul productiei, de evolutia preturilor interne si externe, de fluctuatiile valutelor implicate, de volumul creditelor primite si al celor acordate.

Echilibrul valutar poate fi:

- partial - pentru o anumita categorie de operatiuni sau raportat numai la doua sau un grup de tari;

- total - ca egalitate generala a incasarilor si platilor in valuta.

Calitatea echilibrului valutar consta in realizarea lui prin cat mai putine credite primite. Trebuie realizat astfel incat sa permita importul de materii prime, servicii etc. fara un consum prea mare de valuta sau produs social.

La nivelul economiei nationale, decizia financiar-monetara se realizeaza sub forma balantei de plati externe. Aceasta reprezinta (potrivit definitiei Fondului Monetar International) un tablou statistic sub forma contabila care inregistreaza sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare si monetare intervenite intre rezidentii unei economii si restul lumii, in cursul unei perioade de timp, de regula un an.

Balanta de plati externe lucreaza cu fluxuri si stocuri, urmarind evenimentele economice pe parcursul unei perioade de referinta si nu cu solduri economice existente la un moment dat.

In relatiile economice internationale, situatia Balantei de plati externe este factorul de orientare a politicii externe a statului respectiv, precum si a politicilor celorlalte state fata de acest stat. Balanta de plati oglindeste forta economica a tarii respective, starea si amploarea tranzactiilor sale economice cu celelalte tari, sanatatea economiei nationale, credibilitatea acelei tari fata de alte tari.

2. Clasificarea balantelor de plati

Printre cele mai utilizate tipuri de balante de plati sunt de mentionat:

- balanta de plati globala a unei tari cu restul lumii;

- balanta de plati regionala a unei tari cu un grup de tari sau o zona valutara;

- balanta de plati bilaterala a unei tari cu o alta tara;

- balanta de plati program, ca balanta de tip previzional in care se inregistreaza anual sursele si necesitatile de valuta pe care se pot baza autoritatile valutare in politica lor comerciala curenta si de perspectiva anuala.

In cadrul balantei de plati program se calculeaza necesitatile anuale previzionate pentru investitii si pentru consum, precum si disponibilitatile prevazute a se realiza din surse cu caracter regulat (export, investitii straine).  Diferenta dintre disponibilitati si necesitati urmeaza a se acoperi din credite externe.

- balanta de piata cuprinde numai tranzactiile in legatura cu piata valutara pe perioade mai scurte, de regula, pe trimestre.

In activul sau se inscriu ofertele de mijloace de plata straine corespunzatoare cererilor de marfuri si servicii la export, precum si previziunile de incasari din donatii straine, actiuni etc. (tranzactii autonome care vor genera incasari efective in valuta in perioada respectiva).

In pasiv se inscriu cererile de valuta prezentate de importatori, cererile de valuta ale investitorilor, donatorilor etc. (tranzactii autonome ce vor necesita plati efective in valuta).

- balanta de conturi cuprinde totalitatea operatiunilor de decontari internationale ale unei tari efectuate sau de efectuat intr-o anumita perioada. Ea poate fi:

balanta de conturi dinamica: se intocmeste pe perioade de pana la un an si cuprinde totalitatea creantelor si obligatiilor de plata rezultate din schimbul comercial, din prestatii de servicii si din alte relatii economice cu strainatatea, nascute in perioada respectiva, inclusiv cele restante din perioade anterioare exigibile in perioada curenta, platite pana la data intocmirii balantei;

balanta de conturi statica: cuprinde toate creantele si obligatiile internationale de plata determinate la un moment dat, indiferent de data exigibilitatii lor.

In timp ce balanta de conturi dinamica se suprapune cu balanta de plati externe dintr-o perioada expirata, balanta de conturi statica ilustreaza toate creantele si obligatiile de plata in relatiile cu strainatatea, nestinse, constatate la un moment dat, indiferent de termenul la care urmeaza a fi platite.

3. Structura Balantei de plati externe

Balanta de plati opereaza cu o serie de notiuni specifice:

Tranzactiile evidentiate in balanta de plati externe sunt:

schimburi: presupun furnizarea de catre un partener a unei valori economice contra unei valori echivalente (operatiuni cu marfuri, servicii, venituri, profituri, dobanzi etc.);

transferuri: presupun furnizarea de catre un partener a unei valori economice fara a primi o valoare echivalenta (ajutoare, mosteniri, donatii etc.);

migrari: mutari de persoane dintr-o economie in alta impreuna cu tot activul si pasivul de care dispun;

tranzactii estimate: nu au la baza fluxuri reale.

Teritoriul economic al unei tari in care au loc tranzactiile nu corespunde exact cu teritoriul din interiorul granitelor statului. Pot exista portiuni de teritoriu economic in afara granitelor statului, dar si zone economice straine in interiorul lor (exemplu: zonele libere - zonele in care institutii, companii din alte tari primesc autorizatia de a functiona cu anumite facilitati vamale si fiscale).

Conceptul de rezident face distinctia, din punct de vedere valutar, intre diferitele persoane fizice si juridice. Acest concept include persoanele fizice cetateni ai tarii respective, precum si persoanele juridice inregistrate sau autorizate sa functioneze in tara respectiva.

Acest concept este necesar deoarece operatiunile valutare permise de bancile centrale ale fiecarei tari si luate in considerare la intocmirea balantei de plati externe sunt numai acelea care au loc intre un rezident si un nerezident.

Conceptul evaluarii si al momentului de inregistrare

evaluarea fluxurilor inregistrate in balanta de plati externe se face la pretul pietei, respectiv sub forma unei sume de bani pe care un potential cumparator ar fi dispus sa o plateasca pentru a achizitiona ceva de la un eventual vanzator, cand ambele parti sunt independente si nu exista alte consideratii decat cele comerciale;

momentul inregistrarii tranzactiilor este cel al schimbului de proprietate si nu cel al platii.

Sistemul dublei inregistrari: la intocmirea balantei de plati externe fiecare tranzactie este evidentiata prin doua fluxuri de sens contrar ce au aceeasi valoare. Astfel, suma intrarilor pozitive este identica cu suma intrarilor negative (iesiri), soldul net al balantei de plati externe fiind intotdeauna zero.

Prin posturile inscrise in balanta de plati se evidentiaza nivelul valoric al urmatoarelor tipuri de activitati financiar-valutare pe plan international:

- activitatea economica (import/export de bunuri si servicii);

- activitatea financiara (miscari de capitaluri pe termen lung sau definitive);

- activitatea de creditare (miscari de capitaluri pe termen scurt sau restituibile);

- activitatea monetara (miscari de sume in devize sau valute).

Balanta de plati externe este intotdeauna echilibrata prin participarea celor patru tipuri de activitati. Starea de balanta activa sau pasiva rezulta din modul in care se face echilibrarea.

Balanta este activa atunci cand veniturile (incasarile) depasesc cheltuielile si pasiva cand veniturile sunt mai mici decat cheltuielile. In primul caz, balanta se incheie cu un surplus, iar in al doilea caz cu un deficit. Dezechilibrul cel mai mare al unei balante de plati provine din dezechilibrul schimburilor comerciale.