Evaluarea obligatiunilor - dobanda neta sau acumulata

Curs

Instrument financiar care atesta creanta detinatorului asupra emitentului obligatiunea face de asemeni obiectul evaluarii specialistilor de pe pietele financiare fie raportat la o singura obligatiune fie ca parte componenta a unui portofoliu de valori mobiliare.

Obligatiunile ca valori mobiliare primare sunt caracterizate de urmatoarele elemente tehnice:

a)            valoarea nominala este raportul dintre suma reprezentand imprumutul lansat pe piata si numarul obligatiunilor emise:

I - valoarea imprumutului;

N- numarul obligatiunilor emise

b)            valoarea la subscriere sau pretul de emisiune - este determinat de emitent, uneori sub valoarea nominala, pentru ca investitia sa fie mai atractiva:

Pe= VN - pe

Pe - pretul de emisiune;

Pe - prima de emisiune ( reprezentand un cost pentru emitent).

c)            Termenul de rambursare sau durata de viata a obligatiunii - este intervalul cuprins intre momentul emisiunii si cel al rascumpararii obligatiunii. Pe durata de viata se identifica trei momente importante:

data emisiunii, adica data la care emitentul pune in vanzare obligatiunea;

data de plata, ce reprezinta data la care emitentul se obliga sa plateasca dobanzi;

data maturitatii, respectiv scadenta imprumutului, cand se stinge obligatia debitorului fata de creditorii sai prin restituirea sumei imprumutate.

d)            Rata nominala a dobanzii - este acea rata care, aplicata asupra valorii nominale a obligatiunii, permite calcularea cuponului de dobanda.

e)            Rata dobanzii la termen - este rata dobanzii fixate in momentul actual to pentru un contract de imprumut a carui executie va avea loc in viitor.

intre rata dobanzii si termenul care reflecta maturitatea fluxurilor de lichiditate exista o relatie pusa in evidenta de structura ratei dobanzii in functie de termen. Astfel se deosebesc:

structura plata, cand rata dobanzii nu depinde de termen;

structura ascendenta, cand rata dobanzii creste in timp;

structura descendenta, cand rata dobanzii descreste in timp;

structura complexa, cand rata dobanzii difera de la un moment la altul, sensul variatiei fiind ascendent sau descendent.

f)             Cuponul de dobanda - reprezinta fructificarea plasamentului in raport cu valoarea nominala a obligatiunii:

Rd- rata nominala a dobanzii.

Analiza: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Proiect: Procesul politico-juridic in Uniunea Europeana

Daca plata cuponului se face la intervale mai mici de un an, atunci cuponul de dobanda se determina dupa relatia:

n - numarul de zile aferent anului respectiv;

Z- numarul de zile afent anului respectiv.

g)            Dobanda neta - este dobanda ajustata cu coeficientul de impunere a venitului din dobanzi. Dobanda neta reprezinta pentru investitor suma efectiv ramasa dupa plata impozitului aferent veniturilor din dobanzi.

h)            Dobanda acumulata - reprezinta un element tehnic care intervine numai daca o tranzactie cu obligatiuni se deruleaza la o data diferita de data platii cuponului de dobanda. Vanzatorul este indreptatit la incasarea dobanzii aferente intervalului de timp cuprins intre ultima plata a cuponului si data decontarii tranzactiei. Conform reglemen­tarilor pietei de capital a Romaniei, finalizarea tranzactiilor cu obligatiuni are loc tot la trei zile lucratoare de la data derularii tranzactiei, ca si in cazul actiunilor. Cum la urmatoarea data a platii cuponul de dobanda va fi incasat de cumparator, in calitate de creditor inregistrat la acea data (sau detinator al obligatiunii), apare ca necesara cedarea unei parti din acest cupon catre vanzatorul indreptatit, prin includerea dobanzii acumulate in pretul tranzactiei. Calculul dobanzii acumulate se efectueaza pe baza relatiei :

da - dobanda acumulata;

md - masa dobanzii(cuponul de dobanda)

n - numarul de zile calculat la data ultimei plati a cuponului pana la data decontarii tranzactiei(T+3);

Daca se foloseste procedeul real, "n' se determina prin luarea in considerare a numarului de zile calendaristice incepand cu ziua imediat urmatoare zilei de plata a cuponului pana la data decontarii, in timp ce "N' reprezinta numarul efectiv de zile aferent anului calendaristic in curs (365 sau 366 de zile).

In cadrul procedeului conventional se considera toate lunile anului ca avand un numar conventional de 30 de zile, iar calculul se face incepand chiar cu ziua de plata a ultimei dobanzi. Anul conventional este de 360 de zile.

i)              Cursul obligatiunii - este pretul de piata al acesteia:

P - pretul obligatiunii( valoarea ei de tranzactionare)

Valoarea obtinuta este procentuala si poate fi mai mica, egala sau mai mare decat 100% ( cand este egala cu 100% inseamna ca respectiva obligatiunie se vinde la paritate adica la un pret egal cu valoarea ei nominala).

j)              Modalitatile de rambursare sunt:

dintr-o data la scadenta, cand intregul imprumut este rambursat in ultima zi a duratei de viata;

rambursarea prin anuitati constante, adica restituirea in fiecare an a unei sume constante, reprezentand rambursarea si dobanda aferenta.

restituirea in rate egale:

Ra - rata anuala de rambursat;

T - numarul de ani pe care este contractat imprumutul.

Cuponul de dobanda calculat in acest caz ia in considerare valoarea ramasa neachitata din imprumut in anul respectiv.

rambursarea sub forma cuponului unic, caz in care dobanzile nu se platesc anual, ci sunt capitalizate si acordate impreuna cu rambursarea sumei imprumutate la finele perioadei. Obligatiunile se vand cu discount, iar la maturitate se achita intreaga valoare nominala. Pretul platit la rambursare reprezinta astfel capitalizarea investitiei pe durata de viata a obligatiunii la o rata nominala "x' a dobanzii.

Modalitatea de rambursare influenteaza marimea pretului de emisiune. Deci fluxurile de emisiune intra in calculul valorii reale de plasament:

P_e - pretul de emisiune;

A_t - anuitatea in anul t (dobanda in anul t plus rata de rambursat in anul t);

i - rata dobanzii la termen;

n - durata de viata a imprumutului.

k)            Costul rambursarii - este influentat de nivelul primei de rambursare. Dreptul la rambursare este garantat cu patrimoniul emitentului. Rambursarea se face cel putin la valoarea nominala. Daca rambursarea se realizeaza la o suma mai mare decat valoarea nominala, emitentul suporta un cost sub forma primei de rambursare:

Pr= VRr-VN

Pr - prima de rambursare;

VRr - valoarea reala la rambursare determinata de conditiile pietei.

Cr - cursul la data rambursarii

Orice investitor isi va insoti decizia de investire in obligatiuni numai dupa calcule prealabile care sa evidentieze eficienta plasamentului prin analiza comparativa cu diferite alte oportunitati de investire. In acest caz el va analiza randamentul plasamentului.

Randamentul plasamentului in obligatiuni este apreciat sub diferite aspecte:

A. Din punct de vedere al investitorului, in functie de conditiile de imprumut se pot calcula urmatorii indicatori:

a) venitul nominal (randamentul cuponului) este determinat ca raport procentual intre venitul anual de dobanda (Cp) si valoarea nominala a imprumutului (VN).

b) venitul curent (Vc) este calculat ca raport procentual intre venitul anual de dobanda si pretul de emisiune al obligatiunii (Pe). Venitul curent se determina asadar tinand cont de pretul platit la achizitionarea obligatiunii.

RD - rata cuponului de dobanda;

Pc - pretul curat exprimat ca procent din valoarea nominala.

La calculul randametului curent nu se ia in considerare faptul ca obligatiunea ar fi putut fi cumparata cu prima sau cu discount. De aceea se impune calculul unui randament curent ajustat:

n - numarul de ani pana la scadenta obligatiunii

c) venitul efectiv (Ve)- reprezentat de valoarea actualizata a obligatiunii. Calculul indicatorului "venitul efectiv" trebuie sa tina cont de rata de rambursare stabilita de emitent. Astfel, in situatia rambursarii imprumutului la scadenta, venitul efectiv se calculeaza ca:

D1, D2,, Dn - dobanda anuala;

R-rambursarea imprumutului;

r - rata de actualizare care poate fi egala cu rata dobanzii la termen.

n - scadenta imprumutului.

Daca insa rambursarea se face prin anuitati constante, atunci:

A1, A2, An - reprezinta anuitati anuale

B. Din punct de vedere al investitorului care ia decizia vanzarii obligatiunii inainte de scadenta daca piata ofera un pret care sa il satisfaca.

In acest caz indicatorii de apreciere a randamentului sunt:

a)randamentul curent (Rc) exprimat procentual si calculat ca raport intre venitul anual din dobanda si pretul de revanzare al obligatiunii (PR)

b)randamentul de plasament (Rp) ia in calcul venitul obtinut de investitor prin revanzarea obligatiunii dar si pierderea pe care o inregistreaza acesta la data respectiva prin renuntarea la venitul din dobanda pe perioada dintre momentul vanzarii si maturitatea obligatiunii.

unde:

V - venitul anual din dobanda;

C- cursul din momentul vanzarii exprimat procentual

VN - valoarea nominala a obligatiunii;

d/n - agio/disagio;

n - perioada de timp ramasa pana la scadenta;

d = valoarea de achizitie a obligatiunii - valoarea nominala a obligatiunii

Exista si alti indicatori de apreciere a randamentului plasamentului in obligatiuni care tin cont de numarul de ani in care se recupereaza investitia prin fluxurile de rambursare sau raportul invers proportional dintre rata dobanzii pe piata monetara si cursul obligatiunii (sensibilitatea obligatiunii).

Evaluarea obligatiunilor, dincolo de calculul indicatorilor amintiti anterior se poate face cu ajutorul unor modele special create pentru aceste valori mobiliare sau cu ajutorul unor modele generale de evaluare a valorilor mobiliare. In oricare din situatii trebuie tinut insa cont de diversitatea tipologiei obligatiunilor asa cum a fost ea prezentata in capitolu1 1 si care influenteaza rezultatul final al evaluarii in functie de particularitatile prezentate de fiecare tip de obligatiune in parte.

Obligatiunile clasice sau cu dobanda fixa pot fi evaluate cu ajutorul a doua metode: metoda clasica sau actuariala si metoda stochastica. Evaluarea stochastica a obligatiunilor cu dobanda fixa se poate realiza cu ajutorul a doua categorii de modele: prima ia in considerare o singura variabila (ratele dobanzii instantanee sau pe termen scurt), iar cea de a doua ia in calcul doua variabile (rata dobanzii pe termen scurt si rata dobanzii pe termen lung). Fiecare din aceste modele sunt insa greu de utilizat deoarece pentru a avea utilitate si relevanta trebuie luate in considerare mai multi parametri ce pot fi dificil de estimat.

Modelele de evaluare utilizate in cazul obligatiunilor cu dobanda fixa trebuie adaptate in situatia in care sunt utilizate pentru obligatiuni care nu mai pastreaza conditia de constanta a ratei cuponului - obligatiuni cu dobanda variabila, obligatiuni indexate, sau pentru obligatiuni care apar ca titluri hibrid ingloband drepturi de conversie sau de subscriere a caror valoare influenteaza separat valoarea titlului initial (obligatiuni convertibile in actiuni sau obligatiuni cu bonuri de subscriere) si care presupun luarea in considerare si a altor parametrii.