Riscuri externe - analiza riscurilor bancare externe

Analiza riscurilor externe:

Analiza riscurilor bancare interne este completata de evaluarea ricurilor externe, cum ar fi cele asociate procesului de livrare a produselor si serviciilor (risc tehnologic, risc de produs) sau mediului de afaceri (risc economic, legislativ, de reglementare, de concurenta), asupra carora bancile au, in cel mai bun caz, un control limitat.

Unul dintre cele mai importante riscuri externe, cu consecinte serioase asupra societatilor bancare care efectueaza tranzactii internationale, este riscul de tara. Acesta capata semnificatii deosebite in contextul actual de accentuare a fenomenului de globalizare.

Analiza riscului de tara. Pornind de la faptul ca toate tranzactiile economice externe sunt expuse riscului de tara, este necesara definirea acestui tip de risc, evidentierea aspectelor sale fundamentale, cu accent deosebit pe analiza. Specificul acesteia consta in faptul ca reflecta intotdeauna pozitia creditorului.

Riscul de tara reprezinta expunerea la pierderea unei sume de bani intr-o tranzactie economica externa, cauzata de evenimente specifice care sunt, cel putin partial, sub controlul tarilor partenere. Din punct de vedere bancar, identificarea corecta  a riscului de tara ralativ la o anumita tranzactie este o conditie esentiala pentru stabilirea nivelului optim necesar de protectie a tranzactiei respective.

Referitor la un credit, probabilitatea de aparitie a risclui de tara depinde de o serie de factori, cum ar fi: perioada pentru care se acorda creditul, scopul acestuia, tipul debitorului si situatia tarii in care este localizata protectia principala in raport cu rambursarea creditului.

Sunt supuse riscului de tara toate imprumuturile externe catre guverne, banci, intreprinderi private sau persoane fizice. Riscul de tara este  un concept mai larg decat riscul suveran, care semnifica, de fapt riscul legat de imprumuturile acordate guvernelor unor natiuni suverane.

Materializarea riscului de tara este determinata de evenimente care se afla, chiar partial, sub influenta guvernului. De exemplu:

falimentul unei banci poate fi risc de tara, daca este cauzat de conducerea gresita a economiei de catre guvern, dar poate fi considerat un risc comercial, daca este rezultatul managementului defectuos al bancii respective;

catastrofele naturale nu pot fi considerate drept risc de tara daca sunt imprevizibile; daca se manifesta cu anumita periodicitate, atunci pot fi tratate drept risc de tara, chiar daca guvenul respectiv ia masuri pentru limitarea daunelor.

Cele mai frecvente evenimente care pot duce la materializarea riscului de tara sunt de natura:

• politica: razboi, ocupatie militara straina, revolte cu substrat ideologic, dezordini cauzate de revendicari teritoriale, conflicte de interese economice, polarizarea politica regionala;
• sociala: razboi civil, revolte si dezordini provocate de diferente etnice, repartitie inechitabila a venitului national, sindicalism militant, divizari religioase, antagonisme manifestate intre anumite clase sociale;
• economica: diminuarea cresterii  PIB intr-o perioada indelungata, cresterea mult prea rapida a costurilor de productie, scaderea accentuata a incasarilor din export, cresteri bruste ale importurilor de produse alimentare si petrol, recesiunea economica.

In practica, riscul de tara poate fi abordat din perspectiva a cel putin 7 considerente:

1. natura riscului, respectiv ce anume este supus ricului (imprumut sau investitie directa);
2. perioada cat dureaza expunerea la risc (termen scurt, mediu, lung);
3. tipul debitorului (institutie cu capital majoritar de stat sau privat);
4. evenimente care pot duce la materializarea riscului (politice, sociale, economice);
5. probabilitatea evenimentelor mentionate anterior;
6. cuantificarea riscului;
7. cai de evitare sau de minimizare a riscului.

Pentru o intelegere corecta a naturii riscului de tara s-au incercat diferite tipuri de clasificari.

Analiza: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Proiect: Procesul politico-juridic in Uniunea Europeana

Referitor la localizarea riscului de tara, se urmareste sa se identifice carei tari apartine riscul. In general, riscul de tara se refera la situatia tarii in care este acordata protectia principala pentru rambursarea imprumutului.

Analiza riscului de tara este necesara daca banca doreste sa aiba o eficienta buna. Cu cat evaluarea riscului de tara este mai precisa, cu atat performantele bancii si nivelul veniturilor din operatiuni internationale vor fi mai mari, iar pierderile vor fi mai mici.

Calitatea evaluarii riscului de tara depinde de cea a informatiilor de care dispune banca, de capacitatea de analiza si nivelul de dezvoltare atehnicilor utilizare.

In operatiunile de evaluarea a riscului de tara se utilizeaza o serie de indicatori cantitativi si calitativi, selectionarea acestora depinzand de: marimea economiei tarii analizate si nivelul sau de dezvoltare, ca si de structura economica a tarii.

Scopul final al analizei riscului de tara il constituie fundamentarea deciziilor operative ale bancii, pentru care este necesar sa se realizeze urmatoarele:

rapoarte periodice asupra evolutiei si perspectivelor de evolutie a riscului intr-o anumita tara sau zona;

avize conforme asupra operatiunilor bancare care necesita avizare din punct de vedere al riscului de tara, fundamentate pe prognozele privind materializarea riscurilor potentiale;

clasamente de risc de tara, care ierarhizeaza tarile supravegheate in functie de nivelul previzionat al potentialului de risc;

materiale informative relevante asupra riscului de tara.

Metodologia de analiza a riscului de tara este flexibila, adaptandu-se caracteristicilor fiecarei tari analizate. Aceasta metodologie combina utilizarea unei parti standard de analiza cu una flexibila, in asa fel incat riscul de tara sa fie cat mai corect evaluat.

II. Concluzii. Propuneri.

Problemele de risc si incertitudine au existat intotdeauna pentru societatile comerciale, banci, institutii financiare, pentru persoane fizice sau alte persoane juridice. Astfel, din cele mai vechi timpuri, problema riscurilor, a incertitudinii si asigurarii in fata riscului a preocupat lumea specialistilor din diverse domenii de activitate. Notiunea de risc poate fi definita ca un angajament care poarta o incertitudine, datorita probabilitatii de castig sau pierdere.

In cadrul unei societati bancare, obiectivul esential il constituie obtinerea profitului si determinarea cailor care conduc la cresterea performantelor bancare. Una dintre caile care pot conduce la indeplinirea obiectivului stabilit vizeaza cunoasterea, gestionarea, controlul si asigurarea riscurilor financiar-bancare, riscuri care sunt multiple si multidimensionale. Desfasurarea relatiilor dintre banci si clienti, persoane fizice si/sau juridice, in toate operatiunile pe care bancile le efectueaza si in serviciile pe care le presteaza sunt supuse unor reguli de comportament care releva obligatii de ambele parti. Factorul esential in luarea deciziilor privind efectuarea de operatiuni bancare este reprezentat de riscul bancar. Perioada actuala este denumita 'era managementului de risc' in domeniul bancar, iar managementul riscului constituie o sarcina extrem de complexa si importanta a managementului bancar.

Pornind de la realitatea ca ricurile pot fi cunoscute, pot fi comensurate, pot fi diminuate, dar niciodata nu pot fi  eliminate in totalitate, de altfel cel mai mare risc este acela de a ignora riscul, bancile au posibilitatea de se proteja impotriva acestora atat preventiv, cat si ulterior, cand riscurile s-au produs deja.

In general, se recomanda bancilor ca in situatia in care nu se poate concepe si aplica un control eficient, cand nu se pot identifica riscurile aferente, sa nu se incheie tranzactii sau sa nu se deruleze acel tip de afacere. Datorita complexitatii si diversitatii riscurilor se impune implementarea unui sistem de control intern, centralizat, capabil sa realizeze gestiunea acestora la nivel global, urmatoarele elemente avand o importanta deosebita:

identificarea si evaluarea riscurilor bancare - presupune stabilirea factorilor care ar putea avea efect advers asupra bancii;

evaluarea si cuantificarea riscului - analiza informatiilor relevante;

evaluarea controlului - evaluarea metodelor de control si eficienta controlului;

eliminarea/evitarea riscurilor - indepartarea cauzelor;

finantarea riscurilor - presupune atat acoperirea riscurilor, prin rezerve generale sau specifice, cat si transferul riscurilor, prin asigurare sau operatii cu instrumente derivate.

Bancile comerciale sunt concepute functional pentru gestionarea riscurilor. Acest adevar, care a capatat valente profunde in experienta economiilor de piata din ultimii ani, pe masura ce fenomenul globalizarii redimensioneaza mediul de afaceri si relatiile internationale, impune bancilor romanesti adaptari comportamentale in consecinta.

Managementul riscurilor bancare devine astfel un test de competenta si competitivitate pentru integrarea in sistemul financiar mondial.