Rentabilitatea structurii financiare

Rentabilitatea structurii financiare

Echilibrul financiar trebuie inteles ca un ansamblu de corelatii care se formeaza in procesul de rotatie a capitalului. In starea generala de echilibru financiar se circumscriu atat egalitati cat si inegalitati, cu semnificatiile lor economice.

Ratele de finantare pun in evidenta modalitatile de finantare a investitiilor intreprinderii, investitii care pot fi: strategice, de exploatare si de echilibru.

Principalele rate folosite sunt:

1. rata autonomiei financiare - reflecta ponderea capitalului propriu in cadrul surselor ce sunt la dispozitia intreprinderii pentru o perioada mai mare de 1 an:

Exprima in ce proportie capitalul permanent se regaseste in capitalul propriu.

Cu cat valoarea ratei este mai mare si tinde spre 1, cu atat situatia financiara a intreprinderii, din punct de vedere al autonomiei financiare, este mai buna.

2. rata de finantare a stocurilor pe seama fondului de rulment:

Rata evidentiaza proportia corespunzatoare din fondul de rulment functional care finanteaza partea cea mai stabila a nevoilor de fond de rulment legate de exploatare, respectiv stocurile.

Raportul poate fi considerat satisfacator daca fondul de rulment reprezinta aproximativ 2/3 din stocuri.

3. rata de finantare a activelor circulante pe seama fondului de rulment

Rata de finantare a activelor circulante pe seama fondului de rulment semnifica faptul ca ansamblul activelor circulante este finantat din fondul de rulment.

Cresterea valorii raportului corespunde unei atenuari a structurii de finantare, iar diminuarea lui exprima deteriorarea situatiei.

4. rata de finantare a necesarului de fond de rulment

Rata mentionata poate fi mai mare, egala sau mai mica decat 100, dupa cum trezoreria neta este pozitiva, egala cu zero sau negativa.

5. rata de autofinantare a activelor

Daca valoarea raportului este mai mare decat unu, inseamna ca intreprinderea dispune de capacitate de autofinantare suficienta pentru a finanta investitiile, respectiv a creste nevoia de fond de rulment pentru exploatare, generata de acestea.

6. rata datoriilor

Aceasta rata este complementara cu rata de autofinantare a activelor. Cu cat valoarea ei este mai scazuta cu atat gradul de indatorare este mai mic.

7. rata de finantare a imobilizarilor pe seama capitalului propriu:

Daca rata este mai mare decat 100, atunci intreprinderea inregistreaza un fond de rulment propriu pozitiv, iar o parte a activelor circulante este finantata pe seama acestuia.

8. rata de finantare a activelor imobilizate pe seama capitalului permanent, arata in

ce proportie investitiile intreprinderii sunt finantate pe seama capitalului permanent:

Daca rata este mai mare decat 100 se inregistreaza un fond de rulment pozitiv.

Aprecierea situatiei financiare a intreprinderii pe baza acestor rate se realizeaza tinandu-se cont de dinamica lor la nivelul intreprinderii, precum si prin compararea cu ratele medii ale ramurii de activitate a intreprinderii.

Ratele de lichiditate caracterizeaza situatia financiara a intreprinderii pornind de la partea de jos a bilantului financiar. Aceste rate masoara capacitatea de plata a intreprinderii, respectiv solvabilitatea pe termen scurt.

Lichiditatea este proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma in bani.

Solvabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a-si onora obligatiile de plata la scadenta.

Capacitatea de plata este reprezentata de solvabilitatea imediata si exprima capacitatea mijloacelor banesti disponibile la un moment dat sau pentru o perioada scurta de timp (de obicei pana la 30 de zile) de a acoperi obligatiile scadente pentru acelasi interval de timp. Pentru analiza lichiditatii si solvabilitatii unei firme se recomanda folosirea metodei ratelor. Pentru caracterizarea lichiditatii unei firme se impune compararea pasivelor pe termen scurt cu resursele disponibile pentru aceeasi perioada.

In literatura de specialitate ratele de lichiditate sunt cunoscute si sub denumirea de rate de trezorerie si au rolul de a masura capacitatea de plata a intreprinderii, respectiv solvabilitatea pe termen scurt.

Analiza ratelor rezultate prin compararea ansamblului lichiditatilor potentiale (active transformabile in moneda pe termen scurt) cu exigibilitatile potentiale (datorii rambursabile pe termen scurt), constituie o metoda rapida si usor de utilizat pentru aprecierea gradului in care firma face fata obligatiilor pe termen scurt. Cele mai utilizate rate de lichiditate sunt:

1. Rata lichiditatii generale (R_LG), se determina prin raportarea valorii activelor curente la valoarea pasivelor curente.

Activele curente includ disponibilitatile, valorile mobiliare foarte lichide, efectele

comerciale de primit si stocurile, iar pasivele curente sunt formate din efecte comerciale de platit, credite bancare pe termen scurt, partea din imprumuturile pe termen mediu si lung a caror scadenta este in cadrul exercitiului financiar curent impozite de platit si alte obligatii (in principal cele salariale).

Daca o intreprindere trece prin dificultati financiare aceasta incepe sa-si onoreze platile mai tarziu, sa acumuleze credite bancare etc. Daca pasivele curente cresc mai rapid decat activele curente rata curenta scade , ceea ce constituie semnalul aparitiei unor probleme de natura economico-financiara.

Valoarea supraunitara a acestei rate este expresia existentei unui fond de rulment care ii permite intreprinderii sa faca fata incidentelor care apar in miscarea activelor circulante sau unor deteriorari ale valorii acestora. Cu cat aceasta rata este mai mare decat 1 cu atat intreprinderea este pusa la adapost de o insuficienta a trezoreriei care ar putea fi determinata de rambursarea datoriilor la cererea creantierilor.

Cand valoarea acestei rate este subunitara, inseamna ca lichiditatile sunt mai mici

decat exigibilitatile potentiale. Aceasta se datoreaza faptului ca datoriile exigibile pe termen scurt nu sunt acoperite, in principiu, de activele circulante, iar fondul de rulment are o valoare negativa. Totusi, valoarea subunitara a ratei nu constituie un pericol atunci cand stocurile se reduc treptat in scopul achitarii datoriilor exigibile pe termen scurt, dar fara a stanjeni continuitatea productiei. Trebuie evitata o evolutie descendenta a lichiditatii, deoarece aceasta evidentiaza o activitate in declin, fapt ce determina creditorii sa devina circumspecti in ceea ce priveste acordarea de noi imprumuturi.

Rata lichiditatii generale este cel mai utilizat mod de apreciere a solvabilitatii pe termen scurt, pentru ca indica masura in care drepturile creditorilor pe termen scurt sunt perfect acoperite de valoarea activelor, care pot fi transformate in lichiditati in decursul unei perioade, care corespunde perioadei de maturitate a datoriilor. Desi media acestei rate in ramura industrie este de 1,8 ori, ea nu poate fi considerata ca reprezentand un numar magic pe care toate firmele din sector trebuie sa incerce sa-l atinga. Aceasta deoarece, unele firme foarte bine conduse se pot plasa deasupra valorii respective, iar alte firme tot asa de bune, se pot plasa sub valoarea medie a ratei. In situatia in care ratele financiare pentru o anumita firma sunt departe de valoarea medie pe ramura, analistul trebuie sa cerceteze cauzele acestei variatii. In cadrul industriei, exista variatii mari intre valorile acestei rate de la o intreprindere alta.

2. Rata lichiditatii restranse (R_LR), este cunoscuta si sub denumirea de "rata rapida" sau "testul acid (quick ratio)", potrivit teoriei economice nord-americane. Ea exprima capacitatea intreprinderii de a-si onora datoriile pe termen scurt din creante si disponibilitati.

Ca modalitati de calcul, rata se poate determina, astfel:

prin scaderea valorii stocurilor din valoarea activelor curente si impartirea

diferentei astfel obtinute la valoarea pasivelor curente:

Stocurile sunt, de obicei, cel mai putin lichide dintre toate componentele activelor curente ale unei intreprinderi (pot apare pierderi in momentul in care se pune problema lichidarii acestor stocuri). De aceea, aceasta rata poate fi considerata ca fiind un "test acid" pentru masurarea capacitatii firmei de a-si onora obligatiile pe termen scurt.

prin raportarea sumei creantelor si disponibilitatilor la datoriile exigibile pe termen scurt (pasivele curente), si anume:

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Aceasta rata este de regula subunitara. Ea trebuie insa analizata si interpretata cu prudenta prin luarea in calcul a unor aspecte de detaliu privind structura creantelor (numar de clienti, ponderea lor in totalul creantelor etc.). In teoria economica exista opinii potrivit carora o rata cuprinsa intre 0,8 si 1 ar reprezenta o situatie optima in ceea ce priveste solvabilitatea partiala.

3. Rata lichiditatii imediate (R_LI), realizeaza corespondenta dintre elementele cele mai lichide ale activului cu obligatiile imediat exigibile ale pasivului. Aceasta rata, cunoscuta si sub denumirea de rata capacitatii de plata imediate, masoara capacitatea intreprinderii de rambursare a datoriilor, utilizand disponibilitatile existente, astfel:

In teoria economica, aceasta rata mai este cunoscuta sub denumirea de trezoreria la vedere sau rata solvabilitatii imediate. Pentru interpretarea acestei rate trebuie luate in considerare o serie de informatii privind conditiile de desfasurare a activitatii.

Un nivel ridicat al ratei indica o lichiditate, respectiv o solvabilitate ridicata, dar care poate fi consecinta unei utilizari mai putin performante a resurselor disponibile. Valoarea ridicata a acestei rate nu constituie in acelasi timp o garantie a solvabilitatii, daca restul activelor circulante au un grad redus de lichiditate.

O valoare redusa a ratei lichiditatii imediate poate fi compatibila cu mentinerea echilibrului financiar, daca intreprinderea minimizeaza valoarea disponibilitatilor sale, detinand in schimb valori de plasament, creante, stocuri usor mobilizabile in concordanta

cu exigibilitatea datoriilor imediate.

Mentinerea capacitatii de plata este rezultatul unei activitati complexe desfasurata de intreprindere si care reclama o corelare judicioasa a termenilor de plata a obligatiilor cu cele de incasare a creantelor. Eficacitatea analizei sporeste, in situatia in care este luata

in calcul si viteza de rotatie a capitalurilor intreprinderii.

Rata lichiditatii imediate, este totusi un indicator putin relevant datorita instabilitatii incasarilor.

Pentru a masura gradul in care intreprinderea face fata datoriilor sale se utilizeaza

rata solvabilitatii globale (R_SG). Aceasta rata indica in ce masura datoriile totale sunt acoperite de catre activele totale ale intreprinderii (active imobilizate si active cirulante) si se determina, astfel:

Solvabilitatea este rezultatul unei activitati eficiente, iar lipsa capacitatii de plata si a lichiditatii pot avea caracter temporar, daca intreprinderea se bazeaza pe o solvabilitate globala.

Rata solvabilitatii globale, exprima securitatea de care se bucura creditorii pe termen lung si scurt, precum si marja de creditare a intreprinderii. O valoare mai mare decat 1,5 a acestei rate semnifica faptul ca intreprinderea are capacitatea de a-si achita obligatiile banesti, imediate si indepartate, fata de terti. Tot asa, o valoare situata sub acest nivel evidentiaza riscul de insolvabilitate pe care si l-au asumat furnizorii de fonduri puse la dispozitia intreprinderii.

Bancile, in studiile de bonitate efectuate in cazul solicitarii de credite, determina si rata solvabilitatii patrimoniale (R_SP), astfel:

In cazul in care aceasta rata inregistreaza valori mai mari de 0,5, situatia este considerata ca normala, iar valoarea minima se apreciaza a fi 0,3.

Ratele de indatorare evidentiaza importanta indatorarii asupra gestiunii financiare a intreprinderii. Comparand finantarea externa prin datorii cu fondurile proprii, ratele pun in evidenta componenta datoriilor din pasiv, dar si repartitia capitalurilor permanente intre fondurile proprii si cele imprumutate pe termen mediu si lung.

Pot fi calculate urmatoarele rate de indatorare:

1.Rata levierului sau coeficientul total de indatorare reflecta gradul in care capitalurile proprii asigura finantarea activitatii intreprinderii. Acest indicator poate fi interpretat si ca o rata a autonomiei a intreprinderii in declin, gradul in care angajamentele sale, pe termen scurt sau lung, sunt garantate de capitalurile proprii ale intreprinderii.

Relatia de calcul este:

Cu cat rata levierului este mai mare decat unu, cu atat intreprinderea va depinde mai mult de creantierii sai. Daca levierul este subunitar, banca va acorda in continuare imprumuturi in conditii de garantie sigura.

2. Rata datoriilor financiare exprima gradul de indatorare pe termen lung. Pentru o buna functionare a intreprinderii se impune ca aceasta rata sa nu depaseasca valoarea de 0,5.

Relatia de calcul:

3. Rata independentei financiare, care este recomandat sa fie mai mare sau egala cu 0,5, masoara ponderea capitalurilor proprii in ansamblul resurselor permanente.

4. Rata capacitatii de imprumut pune in balanta resursele proprii cu imprumuturile contractate pe termen lung.

Pentru valori ale lui R_CI subunitare, capacitatea de imprumut a intreprinderii este saturata.

5. Rata capacitatii de rambursare exprima capacitatea intreprinderii de a rambursa in totalitate imprumuturile contractate pe terme lung.

Cu cat valoarea raportului este mai mica, cu atat este mai mare capacitatea de rambursare.

6. Rata de prelevare a cheltuielilor financiare evidentiaza capacitatea de plata a serviciului datoriei contractate. Daca valoarea raportului depaseste pragul de 0,6, intreprinderea in cauza risca sa intre in stare de faliment.

7. Costul indatorarii se calculeaza potrivit relatiei:

Daca rata medie a dobanzii este mai mica decat rata de rentabilitate economica a intreprinderii analizate, atunci indatorarea favorizeaza finantarea prin imprumuturi, caz in care efectul de levier are o influenta benefica asupra rentabilitatii capitalurilor proprii.

8. Ponderea creditelor curente in indatorarea globala

Proportia mare a creditelor bancare curente in indatorarea intreprinderii denota o stare de vulnerabilitate care depinde de tipul acestor resurse si de costul lor ridicat.

Indicatorii de rentabilitate a structurii financiare la S.C.C.A. Tricotextil se prezinta dupa cum urmeaza:

RATELE ECHILIBRULUI FINANCIAR

Tabelul 3.2.

Figura 3.4. Ratele de finantare

Figura 3.5. Rata lichiditatii generale

Figura 3.6. Rata lichiditatii relative

Figura 3.7. Rata lichiditatii imediate

Figura 3.8. Rata solvabilitatii generale

Figura 3.8. Efectul de levier

Potrivit valorilor calculate, corespunzatoare fiecarei rate, pot fi facute urmatoarele aprecieri:

rata autonomiei financiare releva faptul ca intreprinderea nu este indatorata si deci nu depinde de creantierii sai;

proportia corespunzatoare din fondul de rulment functional care finanteaza partea cea mai stabila a nevoilor de fond de rulment legate de exploatare, respectiv stocurile depaseste in anul 2003 procentul de 50%, dupa ce in anul 2002 a fost de aproximativ 9%. Raportul nu poate fi considerat satisfacator deoarece fondul de rulment reprezinta mai putin de 2/3 din stocuri.

ansamblul activelor circulante este finantat din fondul de rulment. Cresterea valorii raportului de la 5% in 2002 la 28% in 2003 corespunde unei atenuari a structurii de finantare.

rata de finantare a necesarului de fond de rulment este unitara, corespunzatoare trezoreriei nete, nule;

valoarea raportului rata de autofinantare este mai mare de 75% in toti cei trei anii analizati, ceea ce inseamna ca intreprinderea dispune de capacitate de autofinantare suficienta pentru a finanta investitiile, respectiv a creste nevoia de fond de rulment pentru exploatare, generata de acestea;

rata datoriilor este complementara cu rata de autofinantare a activelor. Valoarea ei este relativ scazuta, ceea ce inseamna ca gradul de indatorare este mai mic, intreprinderea avand obligatii pe termen scurt;

rata de finantare a imobilizarilor pe seama capitalului propriu depaseste procentul de 100% in ultimii doi ani. Aceasta inseamna ca intreprinderea inregistreaza un fond de rulment propriu pozitiv, iar o parte a activelor circulante este finantata pe seama acestuia;

rata de finantare a activelor imobilizate pe seama capitalului permanent este supraunitara in 2002 si 2003, ceea ce denota faptul ca intreprinderea inregistreaza un fond de rulment pozitiv.

In toti cei trei anii analizati rata lichiditatii generale are valoare subunitara, ceea ce inseamna ca lichiditatile sunt mai mici decat exigibilitatile potentiale. Aceasta se datoreaza faptului ca datoriile exigibile pe termen scurt nu sunt acoperite, in principiu, de activele circulante.

Rata lichiditatii reduse este subunitara, insa nu are valori cuprinse intre 0,8 si , ci mai mici, ceea ce ar reprezenta o situatie nesatisfacatoare in ceea ce priveste solvabilitatea partiala.

Valoarea redusa a ratei lichiditatii imediate este compatibila cu mentinerea echilibrului financiar, deoarece intreprinderea minimizeaza valoarea disponibilitatilor sale (se observa din bilant reducerea de la un an la altul a disponibilitatilor), detinand in schimb valori de plasament, creante, stocuri usor mobilizabile in concordanta cu exigibilitatea datoriilor imediate.

Valorile mult mai mari decat 1,5 ale ratei de solvabilitate globala semnifica faptul ca intreprinderea are capacitatea de a-si achita obligatiile banesti, imediate si indepartate, fata de terti.

Deoarece rata levierului a inregistrat valori subunitare , intreprinderea nu va depinde mult de creantierii sai in cei trei ani de functionare analizati, inregistrand chiar o reducere substantiala a valorii in anul 2003. Valorile pozitive inregistrate denota o rentabilitate economica buna, dar se impune in continuare monitorizarea cu maximum de seriozitate a activitatii, afluentei de comenzi, a timpilor de executie, a nivelului tarifelor practicate, astfel incat acestea sa fie suficient de acoperitoare pentru bunul mers al firmei si respectiv sa genereze profit.

In ceea ce priveste celelalte rate de indatorare, se observa clar ca intreprinderea nu este indatorata. Neavand contractate imprumuturi pe termen mediu si lung, si nici datorii financiare, cea mai mare parte a indicatorilor calculati au valoarea 0. Ca atare, in asemenea conditii si rata capacitatii de rambursare este maxima . Intreprinderea este independenta din punct de vedere financiar .

Ratele de structura patrimoniala stabilesc ponderea fiecarui post de activ sau de pasiv in totalul bilantului, oferind posibilitatea exprimarii bilantului in procente.

Analiza se realizeaza pe baza datelor din activul bilantului patrimonial.

Valorile ratelor de structura a activului sunt influentate de caracteristicile tehnice, economice si juridice ale activitatii intreprinderii.

Principalele rate de caracterizare a structurii activului sunt:

Rata activelor imobilizate

Aceasta rata masoara ponderea activelor imobilizate in patrimoniul total al intreprinderii.

Continutul diferit al componentelor activelor imobilizate justifica utilizarea si a unor rate complementare:

a    Rata imobilizarilor necorporale

Marimea acestui indicator reflecta ponderea activelor intangibile (brevete, licente, marci, fond comercial etc.) in cadrul patrimoniului firmei. In intreprinderile romanesti imobilizarile necorporale detin o pondere foarte redusa. In alte tari, ponderea activelor necorporale este importanta, de exemplu in S.U.A. unde ponderea valorii activelor necorporale este cuprinsa intre 40% si 80% din valoarea de inlocuire a firmelor. Ponderea activelor necorporale in valoarea de piata a unor firme foarte cunoscute este foarte mare, de exemplu: 94% la Microsoft, 96% la Coca-Cola, 84% la Intel si 82% la General Eleectric.

a    Rata imobilizarilor corporale

Aceasta rata reflecta ponderea capitalurilor fixe in cadrul patrimoniului intreprinderii. Ea inregistreaza valori foarte mari in cazul firmelor care folosesc o infrastructura importanta sau echipamente costisitoare (producerea si distributia de energie, transporturi etc.). De asemenea, ia valori ridicate in industria grea, in activitatile ce presupun importante investitii imobiliare (industria hoteliera) sau funciare (exploatatiile agricole). Marimea acestei rate este influentata si de politica de amortizare practicata de intreprindere.

a    Rata imobilizarilor financiare

Aceasta rata reflecta intensitatea legaturilor si relatiilor financiare pe care firma analizata le-a stabilit cu alte firme cu ocazia operatiilor de crestere externa (participatii, investitii de portofoliu, credite acordate etc.). Rata ia valori foarte ridicate in cazul holdingurilor al caror obiect de activitate il constituie gestionarea unui portofoliu de participatii. Rata ia valori foarte scazute la firmele mici si la cele putin axate pe o politica de investitii financiare.

Rata activelor circulante

Reflecta ponderea activelor circulante in totalul mijloacelor economice ale intreprinderii.

Ca rate complementare se recomanda a fi stabilite:

a    rata stocurilor

Aceasta rata ia valori ridicate in cazul firmelor cu activitate de productie, cu ciclu lung de fabricatie, precum si in cazul firmelor cu specific de distributie de bunuri materiale. Rata ia valori foarte reduse la firmele cu specific de prestare de servicii.

a    rata creantelor comerciale

Rata reflecta importanta portofoliului de creante comerciale in cadrul patrimoniului. Ea este influentata de durata in care se fac platile de catre clienti si de specificul activitatii desfasurate. Aceasta rata ia valori ridicate in cazul intreprinderilor industriale si inregistreaza valori scazute la firmele care vin in contact direct cu o clientela ce plateste in numerar.

a    rata disponibilitatilor

Marimea acestei rate trebuie analizata cu circumspectie datorita faptului ca disponibilitatile sufera modificari de mare amplitudine pe perioade scurte. Rata are o valoare informationala scazuta deoarece nu totdeauna o pondere ridicata a disponibilitatilor in totalul activului semnifica o activitate buna a firmei.

Analiza structurii  pasivului intreprinderii

Obiectivul analizei il constituie stabilirea ponderii si evolutiei principalelor categorii de surse ce participa la acoperirea mijloacelor economice ale intreprinderii. Analiza se efectueaza pe baza urmatoarelor rate de structura ale pasivului bilantului

patrimonial:

rata stabilitatii finantarii

Capitalul permanent este format din capitalurile proprii si datoriile pe termen mediu si lung. Aceasta rata reflecta ponderea surselor ce raman la dispozitia intreprinderii pentru o perioada mai mare de un an in totalul surselor de acoperire a mijloacelor economice.

rata autonomiei globale

Aceasta rata reflecta ponderea surselor proprii folosite in finantarea mijloacelor economice ale intreprinderii. Ea difera in functie de politica financiara a intreprinderii si rentabilitatea ei. Aceasta rata se recomanda a fi ≥1/3.

rata datoriilor pe termen scurt

Rata semnifica ponderea datoriilor cu termen de exigibilitate mai mic de un an in totalul surselor intreprinderii.

rata datoriilor totale

Valoarea acestei rate reflecta in ce proportie activele firmei sunt finantate pe seama datoriilor pe termen scurt, mediu si lung.