Stiinta sociala ca "teorie economica pura" sau "economie pura" se multumeste sa arate cum un mecanism de piata bazat pe principiul liberului schimb produce exact bunurile pe care cetatenii le doresc mai mult (suveranitatea consumatorului). Aceasta "alocare de resurse" specifica economiei de piata corespunde in forma dubla "legilor legitimitatii" : mecanismul de piata face partasi toti cetatenii, conform realizarilor individuale, la bunastarea materiala, prin venituri in functie de productia realizata, stabilite tot dupa criteriile economiei de piata (legitimitatea productiei realizate). Cererea de bunuri economice este satisfacuta de piata corespunzator intensitatii necesitatilor exprimata in puterea de cumparare (legitimitatea necesitatii). Mana nevazuta a competitiei - ca instinct - are grija ca fiecare sa produca cum poate mai bine si sa fie remunerat corespunzator realizarii sale. Se considera chiar printre teoreticienii economici ca un avantaj special faptul ca mecanismul de piata este "imoral", ca nu decide decat dupa principiul economic.

E cu atat mai problematic ca un astfel de mecanism de coordonare a sistemului economic partial sa fie decuplat de sistemul politic si social. Ordinea sa de valori si normele sale trec atunci in planul doi exact intr-o faza de dezvoltare economica rapida, respectiv dinamica economica impune intregii societati un sistem economic de valori. Economia politica devine "politica economica" . nu se poate trece cu vederea ca astfel de schimbari ale ordinii de valori a societatii au dus exact la acel progres social si politic care se numeste astazi ordinea liber-democratica. "Valorile sociale de baza" legate de ea si la care nu se poate renunta se compun in nucleul lor, invariabil in decursul anilor, in mare parte din reguli de armonizare a comportamentului individual ca si a deciziilor economice, sociale si politice.

Economia de piata si democratia repreznta notiuni colective pentru astfel de reguli. Stat nu mai inseamna un stapan autoritar ce sta langa cetateni sau deasupra lor, ci el inseamna intr-o ordine liber-democratica efectivul ei fix de reguli de decizie si corelare, declarate legitime in mod democratic, ca si institutiile corespunzatoare. Liberalismul economic aparut in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea risca insa sa conserve constiinta statala a acestor secole. In caracterizarile - tocmai din perspectiva economica (a economiei de piata) - cu notiuni ca statul bunastarii, mai vibreaza inca vechi amintiri legate de statul autoritar. Tot asa se pastreaza atunci fixarea istorica a rolului libertatii economice ca contragreutate la un stat (autoritar) ce pune cetateanul sub tutela. Aceasta cerinta isi gaseste foarte clar expresie in formularea "economie libera de piata". Economia de piata se considera deja drept o organizare pe principiul libertatii economice individuale, asa ca n-ar mai avea nevoie de nici un adaos. Este o reactie la incercarile de a intelege economia de piata din nou ca economie politica, deci ca pe o problema de organizare a economiei nationale, sociala si politica, in loc ca pe un mecanism ce se autoregleaza pe baza instinctelor naturale.

La aceasta schimbare a modului de a gandi au constrans contradictiile dintre sperantele de bunastare materiala pentru toti trezite de liberalismul economic si mai ales de "teoria economica pura" derivata din el si adevarata "fericire a majoritatii". Ce-i drept, industrializarea a dus la o sporire furtunoasa a bunastarii materiale in societate. De ea a avut parte doar o minoritate. Masa populatiei muncitoare a fost rupta de catre noua organizare a procesului de productie din legaturile traditionale din cadrul regulamentului agrar ca si al celui de breasla din orase. O data cu faza celei mai mari cresteri a capacitatii de productie de bunuri a survenit o pauperizare a paturilor largi ale populatiei. Procesele pietei au marit intai inegalitatile in impartirea bunurilor si nu le-au nivelat. "Problema sociala" ameninta in secolul al XIX-lea pacea sociala si stabilitatea politica, dar inainte de toate si credibilitatea ordinii economiei de piata - cel putin in ochii populatiei ce lucra in procesul de productie. Din aceasta situatie si-a dedus Karl Marx prognozele radicale in legatura cu pieirea sistemului capitalist. De aici a tras concluzia asupra incapacitatii unei ordini a economiei de piata de a face pe toti cetatenii societatii partasi la bunastarea realizata, in conditiile de productie create de industrializare. Ca motivare a folosit ideea fiziocratica a circuitului economiei nationale, ce-i drept numai cu doua clase, muncitorii si capitalistii, si cu doua sectoare ale productiei de bunuri, care produceau fie bunuri de consum fie bunuri de investitie. O permanenta "lupta de clasa" intre salariati si capitalisti a urmat de aici din perspectiva istorica (materialism dialectic). Capitalul si venitul economiei nationale - asa a generalizat Marx impresiile din experientele timpului sau - s-ar concentra asupra a tot mai putini "capitalisti". Protectie contra exploatarii majoritatii populatiei de catre o minoritate avuta ar oferi numai socializarea mijloacelor de productie si conducerea procesului economic dupa obiectivele social-politice.

Aceasta forma extremista a unei "economii politice" (numita in literatura marxista "politökonomie") serveste teoriei economiei nationale traditionale a economiei de piata pentru formarea tipurilor diferite de sisteme economice, si anume "economia de libera circulatie" (economia de piata) si "economia centralizata"(economia planificata). Cu aceasta, termenul de economie politica a disparut definitiv din stiintele economice. Folosirea sa semnaliza un punct de plecare in sistemul doctrinei lui Karl Marx si cu aceasta pentru stiinta economica traditionala, o depasire a sistemului. Marxismul a reprezentat fata de "problema sociala" ce nu putea fi trecuta cu vederea o provocare a liberalismului economic si a stiintelor economice clasice. De aici a izvorat ideea completarii economiei de piata, ale carei merite in cresterea rapida a capacitatii de productie nu erau negate nici macar de Karl Marx cu o "politica sociala". Ea trebuia sa aiba grija ca societatea sa garanteze tuturor cetatenilor un minimum de siguranta sociala, in primul rand in caz de boala sau de batranete, ca si respectarea normelor valorice traditionale ale demnitatii umane in procesul de productie (munca copiilor, munca femeilor, timpul de lucru). Distributia bunastarii nu trebuia deci sa rezulte numai pe baza proceselor de piata ca "venit al realizarilor".

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

Protectia mediului, amenajarea teritoriului si dezvoltarea regionala

Protectia mediului.

Programul National de Actiune pentru Protectia Mediului este conceput ca o componenta a programului de restructurare si dezvoltare. Potrivit evaluarilor Comisiei Europene, Romaniei i-ar fi necesare cheltuieli anuale pentru protectia mediului de circa 60-70 dolari SUA pe locuitor.

1. Strategia pe termen mediu confera o importanta majora Planului de Amenajare a Teritoriului National adoptat de Parlamentul Romaniei, in respectul valorilor dezvoltarii durabile si standardelor Uniunii Europene. Acest plan va fi promovat prin programe guvernamentale, inclusiv credite externe, in vederea dezvoltarii echilibrate a retelei de localitati, a infrastructurii, sistemelor de locuire in cadrul urban si rural, gestionarii responsabile a terenurilor si a patrimoniului national si construit.

2. Obiectivele politicii de dezvoltare regionala sunt: diminuarea dezechilibrelor regionale existente, stimularea dezvoltarii echilibrate, revitalizarea zonelor defavorizate; preintampinarea producerii de noi dezechilibre; corelarea politicilor regionale cu cele sectoriale; stimularea cooperarii interregionale interne si internationale care contribuie la progresul economic si social; dezvoltarea in continuare a relatiilor speciale, privilegiate ale Romaniei cu Republica Moldova, consolidarea spatiului cultural si spiritual comun in concordanta cu normele si valorile integrarii intr-o Europa unita.

3. Principiile strategice ale dezvoltarii regionale vizeaza:

3.1. La nivel national

Actiunea economica apare astfel ca o mecanica economica, o "astronomie a miscarilor de marfuri".

Elev: Constantin Adrian

Clasa a XI-a B,

Colegiul Vasile Alecsandri