Ce este economia? Ce este microeconomia, macroeconomia?

Ce este economia? Ce este microeconomia, macroeconomia?

Subsectiunea 1. Sistemul stiintelor economice

Subsectiunea 2. Metode, tehnici si instrumente de cercetare si analiza economica. Economia pozitiva si economia normativa

Economia este o stiinta socioumana care studiaza modalitatile in care societatea decide asupra alocarii resurselor limitate intre utilizarile alternative ale acestora in vederea satisfacerii nevoilor nelimitate ale membrilor socie

In consecinta economia a facut dintotdeauna obiectul preocuparilor omenesti, pentru ca

oamenii se confrunta, la fel ca si celelalte vietuitoare, cu problema supravietuirii. Omul a fos insa mai norocos, pentru ca a fost inzestrat cu aptitudini in primul rand intelectuale, nu numai fizice, caracteristice altor vietuitoare. Tocmai pentru ca are capacitatea de a gandi, omul are

nenumarate dorinte, pentru indeplinirea carora resursele pe care i le ofera natura si societatea vor fi intotdeauna insuficiente. Economia studiaza tocmai comportamentul oamenilor in activitatea de productie.   distributie si consum a bunurilor si serviciilor intr-o lume a resurselor rare.

La ce ii foloseste cuiva sa stie economie? Cum a aparut aceasta stiinta? Cu ce se ocupa ea? Ce metode de investigare utilizeaza? Ia Iata cateva intrebari la care economia poate sa

raspunda.

Cele doua responsabilitati ale stiintei economice sunt:

a) sa explice fenomene reale

b) sa realizeze predictii privind evolutia acestora

Gandirea economica are o istorie relativ indelungata. Idei, si chiar teorii economice, au aparut inca din antichitate. Acestea erau formulate si integrate in alte sisteme de gandire (de pilda, in cel filozofic). Termenul de economie politica a fost consacrat de francezul Antoine de Montchrestien, prin Tratatul sau de Economie Politica (1615). Acest termen provine din trei cuvinte de origine greaca:

oikos (gospodarie, gospodarire),

nomos (lege) si

polis (oras, cetate).

In traducere libera, termenul semnifica initial legea (regulile) de gospodarire a cetatii.

Paradoxal, denumirea de economie politica a aparut cu mult timp inainte ca stiinta economica sa fi aparut. Sintagma respectiva a fost utilizata de cei mai multi din marii economisti ai secolului al XIX-lea (D. Ricardo, K. Marx, J. B. Say, A. Marshall, C. Menger, S. Jevons, L. Walras) ca titlu pentru operele lor fundamentale. Delimitarea economiei politice fata de celelalte stiinte se facea prin domeniul ei particular de studiu: producerea, repartitia, schimbul si  consumul avutiilor, indeosebi al bunurilor materiale. Prin rolul bunurilor materiale in societate, sustineau clasicii acestei stiinte, domeniul economiei politice era un aspect particular al tuturor activitatilor umane.

Mai tarziu, economistii de orientare liberala au receptionat sintagma economie politica ca o legatura stransa intre stiinta economica, pe de o parte si optiunile si deciziile politice, pe de alta. Majoritatea acestor economisti considerau ca economicul este subordonat politicului, in sensul ca politica avea functia de a alege si stabili obiectivele dezvoltarii economice, in timp ce economia studia, gestiona si oferea mijloacele de atingere a acestor obiective.

In a doua jumatate a secolului al XX-lea, se manifesta o tendinta de reconstructie a economiei ca stiinta teoretica fundamentala. Despovarata de aspectele ideologice, economia contemporana se constituie, lent dar ferm, intr-o tehnica sociala. Aceasta ar putea fi noua paradigma, pe baza careia se poate astepta o noua stare a economiei la inceput de nou mileniu.

Prima etapa in evolutia gandirii economice isi are inceputurile in gandirea antica greco-romana si asiatica si se incheie spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, prin contributia epocala a lui Adam Smith. In lucrarea sa "Avutia natiunilor" (1776), Smith a reusit sa dea expresie primei situatii clasice. De aceea, el este considerat parintele stiintei economice, stiinta care initial era cunoscuta sub denumirea de Economie politica. De o deosebita importanta au fost in aceasta perioada dezvoltarile si contributiile acelor economisti care au efectuat primele analize economice ale proceselor economice de ansamblu, cum sunt: W. Petty cu a sa "Aritmetica Politica" si F. Quesnay, cu faimosul sau "Tablou Economic".

A doua perioada in evolutia gandirii si stiintei economice se incadreaza intr-un orizont de timp cuprins intre sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul ultimei treimi a secolului al XIX-lea. Aceasta perioada este dominanta si ilustrata de David Ricardo, Thomas Malthus, John S. Mill. De asemenea, in aceasta etapa, a trait si a creat K. Marx, care este considerat un fondator de noua scoala economica, inscriindu-se pe o anumita filiatie de idei. Unii specialisti acorda francezului J.B. Say un loc important in gandirea economica universala, pe care-l incadreaza in linia de gandire din aceasta perioada.

A treia perioada este cuprinsa intre anii '70 ai secolului XIX si primul razboi mondial, respectiv marea recesiune mondiala din anii '30 ai secolului al XX-lea. In acest interval de timp, s-au impus contributiile stralucite ale scolii istorice germane (W.Roscher, G. Schmoller si indeosebi F. List), ale marginalistilor vienezi specialisti in teoria valorii si a distributiei (C. Menger, E. Böhm-Bawerk, F. von Wieser), ale lui L.Walras, V.Pareto, A. Marshall.

A patra perioada in evolutia stiintei economice se incadreaza intre anii '20 si anii '70 ai secolului al XX-lea. Perioada respectiva este marcata pregnant de J.M. Keynes si de opera sa fundamentala "Teoria generala a ocuparii, a dobanzii si a banilor". Opera economica a lui Keynes a dat un puternic impuls stiintei economice in general. Ca replica la curentul dirijist keynesist, s-a constituit liberalismul clasic al secolului al XX-lea, ai carui corifei - L. Mises, F. Hayek, M. Friedman - formeaza nucleul cel mai activ al gandirii economice din ultimele decenii.

A cincea perioada a inceput in deceniul al 8-lea al secolului XX. Pe terenul realitatilor economice contemporane si beneficiind de cuceririle anterioare ale stiintei economice, de tehnicile de analiza existente, stiinta economica se afla in fata unei noi situatii clasice. Deocamdata, toate teoriile elaborate in trecut au fost si sunt dezvoltate si actualizate. In acelasi timp, in procesul firesc de raportare la nevoile realitatii, unele dintre ideile, teoriile si doctrinele vechi au fost abandonate sau marginalizate.

Economia ca unitate complexa dar indestructibila, este structurata in:

. Microeconomia - consta in procesele, faptele, actele si comportamentele participantilor individuali la activitatea economica (firme, gospodarii familiale, administratii, banci etc).

. Mezoeconomia -  reprezinta procesele, faptele, actele si comportamentele care se refera la sectoarele de activitate economica (primar, secundar, tertiar, cuaternar), la ramurile activitatii economice (siderurgie, chimie, transport, educatie, sanatate etc) la o regiune teritorial-administrativa.

. Macroeconomia - reprezinta procesele, faptele, actele si comportamentele economice referitoare la grupuri de subiecti economici reuniti in categorii omogene si degajate de comportamentele lor individuale, precum si la intreaga economie privita ca agregat .

4 Economia pozitiva si economia normativa

Economia pozitiva evidentiaza ceea ce este in economie si ceea ce se poate intampla daca va avea loc un anume eveniment (endogen sau exogen), daca se vor produce anumite acte si fapte economice, naturale, tehnico-stiintifice, politice etc. Atunci cand economistii incearca sa explice procesele si fenomenele petrecute in economie ei se situeaza pe pozitia omului de stiinta, imprimand obiectivitate analizei intreprinse.

Economia normativa arata cum ar fi bine sa se desfasoare activitatile economice si ce ar trebui facut pentru ca procesele economico-sociale sa se incadreze in normalitate. Concluziile sale, masurile de politica economica in speta, sunt subiective si depind de interpretarea consecintelor politicilor respective. Ele indeplinesc rolul de ghid de actiune. Afirmatiile normative contin judecati de valoare si predictii, stabilind un standard prin care realitatea poate fi judecata. Afirmatiile normative sunt prescriptive.

Stiinta economica normativa se sprijina pe cea pozitiva. Cunostintele furnizate de economia pozitiva fac posibile recomandari normative realiste.

Ce stim despre: Metode, tehnici si instrumente de analiza economica

Inductia este modul de a rationa trecand de la particular la general, de la fapte la generalizari teoretice. Este operatiunea intelectuala de cunoastere a esentei sau a principiilor plecand de la observarea atenta a fenomenelor, faptelor si actelor economice. Un exemplu in acest sens este oferit de legea lui Engel conform careia, pornind de la fapte, pe masura ce venitul creste ponderea cheltuielilor pentru alimente se reduce.

Deductia realizeaza operatiunea intelectuala de intelegere a unor manifestari sau fenomene, plecand de la principiul (legea) sau esenta acestora. Este modul de a cerceta economia trecand de la general la particular.

Principiul "ceteris paribus" pleaca de la premisa ca unele elemente ale analizei economice sunt stabile, in timp ce altele sunt variabile. Acesta este o aplicare a principiului logicii, conform caruia "interpretarea evolutiei fenomenului se face prin recunoasterea unui punct stabil de referinta". De regula, sunt considerate stabile acele elemente care pot fi cuantificate matematic. Cererea de piata pentru paltoane presupune un element stabil (numarul consumatorilor) si unul variabil (moda).

Abstractia stiintifica este o alta componenta a metodologiei economiei si vizeaza cercetarea unei laturi a fenomenului economic, determinarea esentialului acestuia.

Analiza inseamna descompunerea, dezmembrarea fenomenului, procesului de cercetat in elementele sale componente si cercetarea fiecareia dintre acestea, ca parti necesare ale intregului.

Sinteza presupune unirea elementelor analizate separat in cadrul intregului unitar, legat prin resorturi interne, cauzale sau functionale.

Metoda istorica inseamna reflectarea, descrierea si fixarea faptelor si evenimentelor, asa cum s-au petrecut ele in timp.

Cercetarea logica este aceea care presupune trecerea de la abstract la concret, preluand din procesul istoric real numai ceea ce este esential si constituie verigi necesare. Cercetarea logica este istoria degajata de elementele intamplatoare, fara a fi rupta de realul economiei.

Unitatea analizei cantitative si calitative. Pornindu-se de la premisa ca realitatea insasi se caracterizeaza printr-o asemenea unitate, cercetarea trebuie sa tina seama de conexiunile dintre actele si faptele economice, de aspectul calitativ al lor, dar si de masura si intensitatea acestora, de aspectul lor cantitativ.

Modelarea matematica, reproducerea schematica a unui proces economic sub forma unui sistem linear sau analog, in scopul studierii modului de desfasurare a procesului si fenomenului real, constituie o treapta importanta in ridicarea de la abstract la concret, in realizarea efectiva a unitatii analizei calitative si cantitative.

Orice teorie economica se formeaza, se dezvolta si poate sa dispara intr-un proces complex in cadrul caruia se opereaza cu variabilele economice,  ipoteze, predictii si teste.

Referat: SATISFACTIA MUNCII - modalitati de crestere a satisfactiei muncii Lucrare: Ce este proiectul?

TEST DE AUTOEVALUARE

UNITATEA I

1. Care dintre urmatorii indicatori exprima rationalitatea activitatii economice:

a) consumul specific;

b) costul total;

c) valoarea productiei;

d) puterea de cumparare a banilor;

e) viteza de rotatie a banilor.

Raspuns corect a. Rationalitatea exprima eficienta cu care sunt utilizate resursele si se determina ca un raport intre cheltuieli si rezultate sau intre rezultate si cheltuieli. Consumul specific se calculeaza ca un raport intre consumul de capital circulant (cheltuiala) si productia obtinuta (rezultat), deci este un indicator al eficientei economice. Costul total reflecta doar cheltuielile, iar incasarile doar rezultatele, deci sunt insuficiente in mod independent pentru a aprecia rationalitatea. Puterea de cumparare si viteza de rotatie nu sunt legate in mod direct de rationalitatea economica.

2. Are caracter functional si de finalitate:

a) activitatea umana in general;

b) doar activitatea economica;

c) activitatea de productie in general;

d) numai activitatea din care rezulta profit;

e) orice activitate din care rezulta bunuri materiale.

Raspuns corect a. Caracter functional si de finalitate al unei activitati, inseamna ca prin acea activitate se urmareste un anumit scop, iar actiunile se desfasoara in functie de scopul respectiv. In orice facem urmarim un scop, scop in functie de care actionam. De exemplu, cand ne pregatim pentru examenul de admitere, scopul imediat este sa fim admisi, iar scopul mai indepartat este realizarea profesionala. Dar activitatea de invatare nu este una in principal economica, ci este o  activitate umana pur si simplu. Evident, celelalte raspunsuri sunt incorecte.

35. In economia de piata, raporturile dintre oameni in activitatea economica sunt raporturi:

a) impuse de guvern;

b) de subordonare administrativa;

c) determinate de volumul resurselor utilizate;

d) ce genereaza egalitatea veniturilor;

e) de interese.

Raspuns corect e. In activitatea economica oamenii urmaresc realizarea cat mai buna a propriilor interese, care pentru producatori inseamna maximizarea profitului, iar pentru consumatori maximizarea satisfactiei, a utilitatii totale rezultate din consumul de bunuri economice. Pentru realizarea intereselor sale (interese care nu sunt altceva decat nevoi constientizate si transformate in scopuri ale actiunii fiecaruia), indivizii sunt liberi sa actioneze asa cum cred de cuviinta, conform pricipiului liberei initiative. Prin urmare, relatiile dintre oameni nu sunt impuse de puterea publica, fie ca guvern sau administratii locale, ceea ce inseamna ca variantele a si b sunt incorecte. Nu trebuie sa intelegeti din asta ca oamenii pot incalca legile tarii pentru realizarea intereselor lor. Legile reprezinta limite stabilite democratic, de catre Parlament, ale liberei initiative, astfel incat, in urmarirea intereselor lor, indivizii sa nu lezeze libera initiativa a celorlalti. Manifestarea liberei initiative conduce la o distribuire inegala a veniturilor in societate, in functie de eficienta fiecaruia, deci varianta d este incorecta. Varianta c este evident incorecta, deoarece raporturile intre oameni depind de scopul urmarit (de interese) si nu de cate resurse au acestia la dispozitie.

8. Preponderenta proprietatii private intr-o economie nu determina:    

a) Libertatea de actiune a agentului economic;

b) egalizarea veniturilor in societate;

c) concurenta intre diferiti agenti economici

d) motivatie pentru mai buna gospodarire a resurselor proprii;

e) grija pentru calitatea bunurilor si serviciilor produse.

Raspuns corect 'b' - pentru o economie bazata preponderent pe proprietatea privata veniturile vor fi inegal distribuite pe criteriul eficientei activitatii economice a fiecaruia. Eficienta este modul in care sunt puse in valoare trasaturile de personalitate ale agentilor economici care difera intre ei sub aspectul calitatilor manageriale, al abilitatii dar si sub aspectul tenacitatii, disciplinei, capacitatii de risc, preocuparii, vointei, spiritului de economie etc. Este normal ca venitul sa fie inegal repartizat in functie de aportul fiecaruia la activitatea depusa.

Raspunsul 'a' incorect - dimpotriva, tocmai proprietatea particulara determina libertatea de actiune a agentilor economici, fiecare luand decizii privind propria activitate. Daca societatea nu le-ar apartine nu ar putea sa ia decizii.

Raspunsul 'c' incorect - fiind mai multi agenti economici proprietari si fiecare dorind sa-si atinga propriul interes economic se stimuleaza concurenta si nu se estompeaza.

Raspunsurile 'd', 'e' incorecte - agentul economic va fi mai interesat in activitatea care-i apartine, va fi mai atent cu gospodarirea resurselor proprii si cu calitatea bunurilor produse deoarece prin vanzarea lor obtine profitul care reprezinta scopul propriei activitati.

15. Nu caracterizeaza economia de piata:

a) preponderenta proprietatii private si libertatea de actiune a agentilor economici;

b) eficienta de ansamblu ridicata;

c) promovarea larga a progresului tehnic;

d) fluxurile economice;

e) decizia obligatorie, a organelor puterii administrative pentru orice firma.

15. Raspuns corect 'e' - aceasta este o trasatura a economiei comandate, socialiste, care nu evolua pe baza mecanismului pietei dat de relatia cerere-oferta si pretul de echilibru ci printr-o legislatie hotarata de stat si a carei respectare era obligatorie.

Raspunsurile 'a', 'b', 'c' incorecte - sunt trasaturi ce caracterizeaza economia de piata raspunsurile 'b' si 'c' fiind consecinte ale lui 'a'.

Raspunsul 'd' incorect - nu este o trasatura specifica economiei de piata ci comuna tuturor formelor imbracate de economia de schimb. Ea cuprinde miscari de resurse economice, disponibilitati banesti etc., intre agentii economici in calitate departicipanti la tranzactiile economice.

Fluxurile economice reale cuprind intrari de resurse economice (factori de productie) si iesiri de produse (bunuri materiale si servicii). Fluxurile monetare sunt alcatuite din venituri si cheltuieli banesti si sunt complementare fluxurilor economice fara de care acestea din urma n-ar putea exista.

Unitatea II. Economia -forma a actiunii umane.

Secțiunea 1. Tensiunea dintre nevoi-resuse

Subsectiunea 1. Raritate si alegere

Subsectiunea 2. Eficienta si rationalitate

Subsectiunea 3 Curba posibilitatilor de productie

Subsectiunea 4. Costul alegerii

Ce stim despre: Tensiunea dintre nevoi-resurse

1. Ca fiinta bio-psiho-socio-culturala, omul isi construieste propria viata si isi faureste personalitatea in cadrul activitatii umane. Aceasta cuprinde mai multe forme: politica, economica, artistica, morala, sportiva etc. Cea mai importanta este activitatea economica. Ea determina existenta dar si dezvoltarea societatii. Prin activitatea economica omul transforma natura, intervine activ in mediul natural dar, totodata, creeaza un mediu nou, socio-uman, in afara caruia el nu mai poate exista. Deci, omul are atat o deterrminare biologico-naturala (ca specie) dar si una socio-umana, ca membru al societatii. Transformand natura prin acest gen de activitate el actioneaza de fapt asupra resurselor din care obtine bunurile necesare existentei lui. Totodata el creeaza mijloacele necesare realizarii acestui scop, adica uneltele. Cu ajutorul masini1or si uneltelor din ce in ce mai sofisticate omul a reusit sa transfere asupra masinii mai intai efortul fizic, prin mecanizare, apoi prin automatizare si mai tarziu, efortul intelectual prin cibernetizare si informatizare.

Dar acest lucru nu inseamna ca omul cu nevoile lui de consum, reprezinta o existenta derivata si ca productia este prioritara, ca ea exista in sine. Productia este subordonata consumului; omul a inceput sa produca din nevoia de a-si acoperi nevoile, deci de a consuma. El a fost mai intai consumator si apoi producator. Fara productie, acoperirea nevoilor de consum ale omului ar fi astazi de neinteles, pus in fata cerintei de a-si procura singur cele necesare traiului, si asta cu un efort cat mai mic, omul a trebuit sa aleaga, sa opteze pentru o folosire a resurselor care sa-i dea un grad tot mai mare de satisfactie si in acelasi timp sa foloseasca aceeasi resursa pentru satisfacerea unor nevoi diverse. Asta inseamna folosirea alternativa a resurselor. Exemplu: omul foloseste aceeasi resursa, petrolul, si pentru iluminat (acolo unde oamenii nu au curent electric), dar si ca materie prima, in industria chimica moderna pentru fire si fibre sintetice, mase plastice, ori drept combustibil pentru masini folosit sub forma de benzina. Alegerea si folosirea alternativa a resurselor rare se face prin activitatea economica.

Activitatea economica reflecta comportamentele si deciziilor oamenilor cu privire la atragerea si utilizarea resurselor economice rare in vederea satisfacerii nevoilor. Cu alte cuvinte activitatea economica reprezinta ceea ce fac unitatile economice pentru a sustine oferta de bunuri si utilitati economice in vederea satisfacerii nevoilor.

2. Nevoile reprezinta ansamblul preferintelor, asteptarilor, dorintelor oamenilor fara satisfacerea carora acestia nu ar putea exista ca oameni. Ele sunt resimtite ca lipsuri si se satisfac prin consumul de bunuri si servicii.

Omul are o multitudine de nevoi, care se constituie intr-un sistem dinamic si nelimitat. Astfel, el are: nevoi individuale - biologico - materiale, dar si nevoi sociale, are nevoi elementare dar si nevoi superioare, elevate. Nevoile sunt conditionate obiectiv (de gradul de dezvoltare a societatii; de ceea ce aceasta ii pune la dispozitie individului). Caracterul obiectiv al nevoilor rezida din faptul ca ele sunt resimtite de oameni ca venind din afara lor, din circumstante exterioare lor, din conditiile de existenta. Exemplu: nevoile englezului sunt mai mari decat ale somalezului deoarece Anglia este mai dezvoltata decat Somalia. Nevoile au si o determinare subiectiva deoarece ele decurg din dorintele, aspiratiile fiecarui individ. Desi traim toti in epoca tranzistoarelor, a televiziunii, a calculatoarelor etc, nu toti resimtim acut nevoia de a le poseda sau folosi. Pe masura ce societatea evolueaza sistemul nevoilor devine mai complex.

Costul de oportunitate

COSTUL DE OPORTUNITATE (al sansei sacrificate, de optiune, al alegerii) consta in pretuirea, aprecierea (in expresie fizica si/sau monetara) acordata celei mai bune dintre sansele sacrificate atunci cand se face o alegere, cand se adopta o decizie de a produce, a cumpara, a intreprinde o anumita actiune dintr-o plaja posibila. El masoara "castigul obtinut" prin "pierderea" celei mai bune dintre variantele sacrificate.

Ex: Un agent economic consumator are un venit disponibil de 2000 u.m. si doreste sa achizitioneze doua bunur, X si Y. Preturile celor bunuri,Px si Py, sunt 1000 u.m. si, respectiv, 2000 u.m. Sa se calculeze Copx.

In termeni generali, costul de oprtunitate (Cop) reprezinta cantitatea maxima dintr-un bun la care se renunta (Qy) pentru obtinerea cantitatii maxime din celalalt bun (Qx).

Cop= Qy/Qx sau Cop= Px/Py

In termeni marginali, costul de oportunitate reprezinta cantitatea suplimentara din bunul y la care se renunta pentru a obtine o unitate in plus din bunul x.

Cop= Dy/Dx

Analiza in termenii costului de oportunitate se realizeaza atat de catre consumator cat si de catre producator si este determinata de raritatea bunurilor economice si a factorilor de productie.

Preocuparea dintotdeauna a oamenilor de a alege resursele pentru satisfacerea cat mai buna a nevoilor constituie problema generala a economiei. Aceasta poate fi conturata si evidentiata prin raspunsurile oferite intrebarilor vitale cu care se confrunta orice agent economic:

ce sa produca? cat sa produca? cum sa produca? pentru cine sa produca?

Frontiera (curba) posibilitatilor de productie

FRONTIERA POSIBILITATILOR DE PRODUCTIE (FPP) pune in evidenta, diferitele alternative posibile de productie a doua bunuri economice care pot fi obtinute prin utilizarea deplina si eficienta a resurselor economice disponibile.

Construirea frrontierei posibilitatilor de productie se bazeaza pe urmatoarele ipoteze:

1. economia functioneaza in conditii de eficienta (full employment si full production)

2. resursele sunt fixate atat cantitativ cat si calitativ

3. tehnologiile sunt fixe

4. se produc doar doua categorii de bunuri, x si y

5. unele resurse sunt mai eficiente in productia anumitor bunuri si mai putin eficiente in productia altora.

Ipotezele demonstreaza ca input-urile limitate conduc la obtinerea unor output-uri limitate, astfel incat trebuie ales intre mai multe alternative posibile.

Etape:

1. construirea unui tabel al posibilitatilor de productie in conditiile utilizarii eficiente a resurselor disponibile

2. construirea FPP pe baza tuturor posibilitatilor de productie (figura 1.2)

Figura 1.2 Frontiera (curba) posibilitatilor de productie

Y

X

A si B (negru) reprezinta variante de productie ce arata folosirea integrala a resurselor disponibile pentru producerea doar a bunului X sau doar a bunului Y.

C si D (verde) corespund unor variante de productie ce arata folosirea integrala a resurselor disponibile pentru producerea maximului dintr-un bun, data fiind cantitatea celuilalt bun, cu maxim de eficienta. In aceste conditii cresterea cantitatii produsa dintr-un bun implica reducerea cantitatii produsa din celalalt bun.

E (galben) constituie o varianta de productie posbila si ineficienta, deoarece resursele disponibile nu sunt utilizate integral

F (rosu) reprezinta o varianta de productie imposibila, deoarece excede resursele disponibile.

Obs:

T Raritatea este indicata de combinatiile intangibile, din afara FPP

T Alegerea este indicata de nevoia de a opta pentru o combinatie intre multiplele alternative posibile amplasate de-a lungul FPP

T Costul de oportunitate al producerii unui bun este dat de valoarea pierduta ca urmare a renuntarii la producerea unei parti din celalalt bun

FPP este descrisa de functia Y=f(x), iar panta acesteia este data de costul de oportunitate. FPP arata care este numarul maxim de bunuri X care poate fi produs corespunzator fiecarei unitati de bun Y la care se renunta. FPP este o curba concava, datorita specializarii resurselor ce nu pot fi complet adaptate pentru utilizari alternative. Unele resurse sunt mai adaptate unei destinatii decat altele.

Panta FPP este negativa, deoarece a produce mai mult dintr-un bun este posibil doar daca se produce mai putin din celelalt. In acelasi timp, panta FPP este crescatoare deoarece pentru a creste productia dintr-un bun trebuie sa renuntam din ce in ce mai mult din celalalt bun.

Pe termen lung, ipotezele abordarii statice sunt modificate astfel ca vor avea loc deplasari ale FPP spre dreapta sau stanga. Deplasarea FPP spre dreapta permite producerea unor cantitati mai mari de bunuri x si y, inclusiv a acelor combinatii imposibile, ca urmare a unor factori precum:

- cresterea ofertei de resurse

- folosirea mai eficienta a resurselor existente

- progresul tehnologic

Deplasarea spre dreapta a curbei posibilitatilor de productie conduce la crestere economica (figura 1.3).

Figura 1.3 Deplasarea curbei posibilitatilor de productie

Y

X

Este posibil productia maxima dintr-un bun sa nu sufere modificari daca se produce o schimbare de genul imbunatatirii tehnologiei de productie care priveste celalalt bun (figura 1.4 si 1.5)

Figura 1.4 Posibilitati de crestere a productiei bunului y  Figura 1.3 Posibilitati de crestere a productiei bunului y

Y                                                                                             Y

X         X

Deplasarea FPP spre stanga este generata de diminuarea posibilitatilor de productie (ex: dezastre naturale care distrug o parte din resursele existente).

NU CONFUNDA!

Nevoile (trebuinte sau cerinte) cu Cererea. Aceasta din urma reprezinta exprimarea pe piata a trebuintelor. O multitudine de trebuinte se satisfac in afara pietei prin producerea bunurilor si serviciilor de catre consumatorul insusi (autoconsum) deci nu prin cerere.

3. In activitatea economica un rol esential il au resursele economice. Resursele reprezinta ansamblul elementelor folosite la producerea bunurilor economice in vederea satisfacerii nevoilor.

NU CONFUNDA!

Bunurile cu Resursele. Un bun economic reprezinta un produs al unei activitati economice, un rezultat, in vreme ce resursele reprezinta suportul acelei activitati. Ele reprezinta "intrari" in procesul de productie.

Resursele pot fi clasificate astfel:

I. resurse primare care cuprind:

a)         resursele umane ( limitate la populatia activa a societatii);

b)         resursele naturale ( care cuprind: aerul, pamantul cu reteaua hidrografica, bogatiile solului si subsolului ca zacaminte de minereuri, carbuni, titei, gaz metan precum si terenuri cultivate, paduri, etc)

II. resurse derivate - reprezinta resursele produse si acumulate in timp si folosite ulterior in activitatea economica. Ele se formeaza pe baza resurselor primare si constituie acea parte a capitalului in sens larg incluzand: masini, unelte dar si resurse informationale, baze de date, banci de date gestionate cu calculatorul, brevete, colectii documentare etc. precum si informatiile detinute de subiectii umani.

Acoperirea nevoilor nelimitate cu resurse limitate pune acut problema rationalitatii in gestionarea acestora. Asta inseamna ca societatea trebuie sa optimizeze raportul eforturi (cheltuieli) -  efecte (rezultate) ceea ce inseamna eficienta. Eficienta reprezinta obiectivul activitatii economice.

NU CONFUNDA!

Obiectul activitatii economice (care este raportul resurse - nevoi) cu Obiectivul activitatii economice (care reprezinta maximizarea efectelor utile prin minimizarea consumului de resurse - adica eficienta). Experienta transformarii naturii in procesul activitatii economice a pus in fata omului nevoia unor evaluari corecte, a stabilirii unor interdependente intre fenomenele economice, precum si nevoia previzionarii evolutiei lor in timp sub incidenta unor factori sau a altora. Omul a simtit, deci, nevoia cuantificarii eforturilor lui, a raportarii cheltuielilor la rezultate, a avut nevoie sa hotarasca, 'cat', 'cum' si 'ce' sa faca adica, sa ia decizii. De aceea el a avut nevoie de idei, teorii corecte, veridice asupra vietii economice. Asa a aparut stiinta economica.

4. Stiinta economica reprezinta ansamblul notiunilor si ideilor, teoriilor si doctrinelor care studiaza comportamentul uman in activitatea de alocare a resurselor limitate in scopul satisfacerii nevoilor nelimitate.

NU CONFUNDA!

Stiinta economica definita mai sus cu Economia care reprezinta ansamblul activitatilor economice private in interdependenta lor si care se desfasoara intr-un cadru national statal.

Intrebari frecvente pe aceasta tema

1. Activitatile: politica, culturala, sportive etc, sunt activitati economice?

Activitatile enuntate se deosebesc de activitatea economica. Ele au un specific al lor, altul decat cel economic, dar orice activitate neeconomica are un aspect economic atunci cand realizarea acelei activitati antreneaza direct sau indirect mijloace materiale. Exemplu: pregatirea sportivilor, care face obiectul activitatii sportive, implica costuri cu echipamentul, cu salile si terenurile de antrenamente etc.

2. Putem considera ca politica economica este acelasi lucru cu economia politica ?

Nu, deoarece economia politica este stiinta. Termenul a fost introdus de Antoine de Monchrestien, in 1615, in lucrarea 'Tratat de economie politica dedicat regelui si reginei'. Economia politica este o stiinta, deci, un ansamblu de idei, teorii, doctrine privind activitatea economica. Politica economica este o actiune constienta a puterii publice prin care se stabilesc obiectivele economice si sociale ale statului pe o anumita perioada de timp.

3. Mai este valabila sintagma 'resursele sunt limitate'?

Da. Este adevarat ca societatea a creat resurse noi. Cu ajutorul stiintei si tehnicii s-au realizat: mase plastice, fire si fibre sintetice, ingrasaminte chimice, masini sofisticate, linii automatizate de productie, dar acestea sunt insuficiente in raport cu nevoile care cresc si se diversifica in continuu o data cu dezvoltarea societatii.

4. Este corecta asertiunea 'animalele muncesc'?

Nu, deoarece munca este o activitate constienta, specific umana, prin care societatea transforma natura, creandu-si mijloacele necesare pentru aceasta si anticipand rezultatele. Animalele preiau efortul fizic al omului, dar sub indrumarea acestuia.