Politica distribuirii de dividende

POLITICA DISTRIBUIRII DE DIVIDENDE

Politica de dividend defineste optiunea conducerii intreprinderii intre reinvestirea partiala sau totala a profitului net si distribuirea acestuia sub forma de dividende.

Obiectivul avut in vedere atunci cand se alege una dintre cele doua variante este maximizarea valorii intreprinderii.

Exista trei curente teoretice privind politica de dividend si efectele ei asupra valorii intreprinderii:

a) neutralitatea politicii de dividend;

b) favorizarea politicii de dividend;

c) descurajarea politicii de dividend.

a) Cercetatorii americani Miller si Modigliani au demonstrat ca, in ipoteza unei piete perfecte (absenta fiscalitatii si a costurilor de tranzactie, simetria informatiei, etc), valoarea intreprinderii este independenta de politica de dividend. Ei au aratat ca actionarii sunt indiferenti intre remunerarea prin dividende si remunerarea prin cresterea valorii de piata a actiunilor lor, datorata reinvestirii profitului net.

b) O alta teorie privind politica de dividend apartine cercetatorilor Gordon si Shapiro, care propun distribuirea de dividende crescatoare de la an la an, intr-o rata constanta (g). Argumentul lor este urmatorul: cu cat dividendele si rata anuala de crestere a acestora sunt mai mari, cu atat valoarea de piata a actiunilor va fi mai mare.

c) Teoria reziduala a dividendului apartine lui J. Walter. El considera primordiale pentru intreprindere decizia de investitii si decizia de finantare. Astfel, daca criteriile valorii nete actualizate totale - VNAT si costului mediu ponderat al capitalului - CMP determina alegerea unor proiecte de investitii si a surselor de finantare a acestora, atunci dividendele vor fi egale cu profitul ramas neinvestit, in urma adoptarii celor doua decizii de mai sus. Politica distribuirii de dividende se numeste in acest caz politica oportunista, deoarece valoarea dividendelor variaza de la an la an, in functie de oportunitatile de investitii aparute. Intreprinderea are interesul sa reinvesteasca profitul net in finantarea proiectelor de investitii, daca rentabilitatea scontata a acestora este mai mare decat costul mediu ponderat al capitalului. In caz contrar, intreprinderea va trebui sa distribuie profitul sub forma de dividende.

Marimea dividendelor se stabileste de catre Adunarea Generala a Actionarilor. Ele urmeaza sa fie distribuite in primele noua luni ale exercitiului financiar urmator. In Romania, se practica distribuirea anticipata a dividendelor, urmand ca, dupa incheierea exercitiului, sa se faca regularizarea dividendelor distribuite si a impozitului pe dividend de platit.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

In practica se disting mai multe tipuri ale politicii de dividend:

- politica de participare directa la profit;

- politica de stabilitate sau de prudenta;

- politica dividendului regulat plus surplusuri;

- politica reziduala (oportunista).

Politica de participare directa presupune o rata constanta a dividendelor raportat la profitul net.

, r =constant

Politica de stabilitate urmareste asigurarea unei cresteri anuale constante a dividendului (g), indiferent de variatiile profitului net.