Somajul

Somajul

Inainte de a face o sinteza a definitiilor date somajului in literatura de specialitate, trebuie precizat ca, la origine, notiunea de somaj era sinonima cu aceea de "inactivitate". Cuvantul "somaj" din limba romana provine din cuvantul francez "chomage". La randul sau, acesta deriva din latinescul "caumare", fiind provenit de la cuvantul grec "cauma", care inseamna "caldura mare", din cauza careia inceta orice activitate.

K-T1 Definirea indicatorilor statistici ai somajului

Din punct de vedere statistic, indicatorii prin care se apreciaza somajul sunt de doua

feluri:

indicatori absoluti;

indicatori relativi.

Indicatorii absoluti sau indicatorii de nivel se refera la numarul efectiv de someri. Ei se exprima in "persoane" ("mii persoane") si se determina pentru anumite perioade de referinta: lunar, trimestrial sau anual. Numarul somerilor se calculeaza si in corelatie cu anumite variabile demografice, ca: varsta, sex, stare civila, dar si tinand cont de pregatirea profesionala, de nivelul studiilor sau de repartitia teritoriala.

O caracteristica aparte urmarita in ceea ce priveste analiza somajului este durata acestuia. Din acest punct de vedere, se identifica un somaj de scurta durata (sub un an) si un somaj de lunga durata (pe o perioada mai mare de un an).

Somerii, a doua componenta a populatiei active, reprezinta o categorie economica a carei definire a suscitat numeroase abordari.

In statistica romaneasca, efectivul somerilor se determina in doua variante:

Somerii inregistrati sunt persoanele care au declarat ca in perioada de referinta erau inscrise la Oficiile fortei de munca si somaj, indiferent daca primeau sau nu alocatie de sprijin, ajutor de somaj, sau alte forme de protectie sociala.

Somerii in sens B.I.M. sunt persoanele de 15 ani si peste care in decursul perioadei de referinta indeplinesc simultan urmatoarele conditii:

nu au un loc de munca si nu desfasoara o activitate in scopul obtinerii unor venituri;

sunt in cautarea unui loc de munca, utilizand in ultimele 4 saptamani diferite metode pentru a-l gasi: inscrierea la Oficiul de forta de munca si somaj sau la agentii particulare de plasare, demersuri pentru a incepe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunturi sau raspunsuri la anunturi, apel la rude, prieteni, sindicate etc;

sunt disponibile sa inceapa lucrul in urmatoarele 15 zile, daca s-ar gasi imediat un loc de munca;

Sunt incluse, de asemenea:

- persoanele fara loc de munca, disponibile sa lucreze, care asteapta sa fie rechemate la lucru sau care au gasit un loc de munca si urmeaza sa inceapa lucrul la o data ulterioara perioadei de referinta;

- persoanele care in mod obisnuit fac parte din populatia inactiva (elevi, studenti, pensionari), dar care au declarat ca sunt in cautarea unui loc de munca si sunt disponibile sa inceapa lucrul.

Indicatorul relativ prin care se apreciaza intensitatea somajului este unul din cei mai importanti indicatori macroeconomici: rata somajului. Aceasta se determina prin raportarea numarului total de someri la populatia activa si se exprima in procente. Nivelul ratei somajului si evolutia acesteia reprezinta unul din barometrii in functie de care se iau anumite masuri de protectie sociala sau decizii de politica economica.

Ca relatie generala de calcul, rata somajului se determina prin raportarea unui indicator care exprima somajul (numarul de someri-S) si un alt indicator care masoara populatia de referinta, cel mai adesea populatia activa (Pa):

R_s=*100

Concret, acest indicator se poate determina in modalitati variate. Relatiile de calcul pot sa difere in practica, in functie de legislatia nationala sau de informatiile disponibile. Diferentele care apar sunt determinate de elemente cum sunt:

Termenii de raportare si se refera la numitorul raportului care poate fi populatia activa sau, de exemplu, populatia in limitele varstei de munca.

Continutul indicatorilor primari luati in calcul;

Sursele de colectare a informatiilor;

Metodologia de calcul.

Informatiile cele mai precise privind rata somajului sunt obtinute cu prilejul recensamintelor. Recensamintele si anchetele prin sondaj sunt surse de date foarte costisitoare, care, la nivelul tarii noastre nu pot fi realizate cu o periodicitate corespunzatoare (lunara) pentru asigurarea cu informatii necesare. Se recurge, prin urmare la surse de date administrative, afectate insa de legislatia in vigoare.

In statistica internationala se utilizeaza urmatoarele rate de somaj:

Rata globala standardizata BIM, care se calculeaza ca raport intre numarul somerilor in sens BIM si populatia activa totala; are cea mai mare sfera de cuprindere, fiind cea mai utilizata in comparatiile internationale;

Rata globala standardizata CEE care este raportul dintre numarul de someri si populatia activa civila;

Rata globala standardizata OECD care se determina ca raport intre numarul de someri si populatia activa totala.

Rata partiala de somaj se refera la o anumita categorie de forta de munca sau la o anumita regiune geografica sau administrativa, se determina ca raport intre numarul de someri proveniti din categoria respectiva si populatia activa din categoria respectiva.

Rata integrala (compusa) de somaj si subocupare vizibila se calculeaza ca raport intre timpul de munca disponibil neutilizat corespunzator al persoanelor in somaj si a celor aflate in stare de subocupare vizibila (persoane care au un loc de munca dar care lucreaza involuntar in timp partial) si timpul de munca total disponibil sau timpul de munca utilizat. Aceasta masoara de fapt somajul potential, calculul acesteia impunandu-se in special in cazul tarilor in care subocuparea vizibila are dimensiuni apreciabile. Romania face parte din categoria acestor tari.

In contextul implicatiilor economice majore pe care le are somajul, a legaturilor acestuia cu inflatia, se vorbeste despre o rata naturala a somajului.

K-T2 Modalitati de calcul a indicatorilor somajului

Indicatorii statistici prin care se apreciaza somajul se determina in practica prin anumuite metode statistice, folosind surse de date specifice.

In general, in statistica Natiunilor Unite, se identifica patru surse mari de informatii, care au la baza metode si procedee particulare, cum ar fi sondajele statistice sau culegerea datelor de la diverse institutii pubice. Aceste surse de date au anumite coduri, specificate pentru fiecare tara¹.

Prima sursa (ce are codul BA) o constituie anchetele prin sondarea fortei de munca. A doua sursa (E) o constituie estimarile oficiale. Aceste date statistice sunt estimari oficiale oferite de diverse institutii nationale si, de regula, se bazeaza pe informatii combinate, rezultate din una sau mai multe surse. A treia sursa (FA) este reprezentata de statisticile asigurarilor sociale. Aceste statistici sunt derivate din inregistrarile, acolo unde exista, a celor inscrisi in sistemul asigurarilor sociale. A patra sursa (NA) o reprezinta statisticile oficiilor fortei de munca. Acestea se refera in general, la numarul persoanelor care cauta de lucru, inregistrate la oficiile fortei de munca. Persoanelor fara loc de munca se pot adauga cele aflate in greva, temporar bolnave sau incapabile de munca. Unii din cei inregistrati sunt deja angajati si cauta un loc de munca suplimentar sau schimbarea locului de munca.

In tarile dezvoltate, ca Japonia, Suedia, Franta sau Statele Unite, procedeul principal de obtinere a datelor statistice privind somajul il constituie anchetele prin sondaj.

In S.U.A., de exemplu, in fiecare luna, Biroul de Statistica a Muncii din cadrul Departamentului de Munca al Statelor Unite calculeaza si publica numarul somerilor, al populatiei ocupate si al celor din afara fortei de munca. Pentru aceasta se realizeaza un sondaj avand ca perioada de referinta saptamana care contine ziua a douasprezecea din fiecare luna. Se alege aleator un esantion reprezentativ de 59.500 gospodarii, din 729 localitati diferite, astfel in cat sa se asigure reprezentativitate din punct de vedere al repartitiei geografice si demografice a populatiei. Intervievatori special pregatiti adreseaza aceleasi intrebari fiecarei persoane din esantion, in urma carora se identifica statutul acesteia: angajat, somer sau in afara fortei de munca. Criteriile in functie de care se incadreaza persoanele in aceste categorii respecta cu strictete recomandarile Biroului International al Muncii.

In Romania, numarul de someri se determina prin mai multe metode: recensamant, ancheta prin sondaj, prelucrarea datelor oferite de institutii guvernamentale, ca Ministerul Muncii si Protectiei Sociale. In afara recensamintelor, efectivul somerilor si rata somajului se determina si prin alte metode statistice aplicate de catre Institutul National de Statistica (I.N.S.) si Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale (M.M.S.S.).

Rata somajului se determina prin raportarea numarului total de someri inregistrati la populatia activa civila.

Pentru calculul acestor indicatori, a caror publicare se face in mass-media, in buletinele statistice lunare sau in anuare, se agrega datele culese la nivelul Oficiilor judetene ale fortei de munca si somajului.

K-T3 Tipologia somajului

O prima delimitare a somajului este aceea in somaj voluntar si somaj involuntar. Somajul voluntar exista atunci cand muncitorii refuza oportunitatile de a se angaja in anumite slujbe, la salariile existente pe piata. Somajul involuntar exista atunci cand in economie sunt insuficiente locuri de munca, la salariile existente. Procentul somerilor care sunt neangajati voluntar este cunoscut, potrivit unor definitii, ca fiind rata naturala a somajului.

Separarea somajului in voluntar si involuntar este una din controversele majore din teoria economica. Economistii keynesieni au afirmat ca cea mai mare parte a somajului din timpul crizelor economice din anii '30 si '80 s-au datorat deficitului cererii, fiind deci, de natura involuntara. Pe de alta parte, economistii clasici ai teoriei asteptarilor rationale pleaca de la premisa ca piata muncii ajusteaza imediat cresterile somajului, prin scaderea salariilor. Din punctul lor de vedere, in anii '30 erau locuri de munca suficiente, dar muncitorii au refuzat sa le ia. Tot somajul din timpul crizelor economice era voluntar, mentinandu-se la rata sa naturala.

Cel mai frecvent sistem de clasificare are la baza impartirea somajului pe cauze in urmatoarele mari tipuri: somaj frictional, structural, in timp ce dupa raportul cerere-oferta, se identifica somajul sezonier si ciclic. S-a incercat si o grupare a acestor tipuri de somaj in functie de caracterul lor voluntar sau involuntar: somajul ciclic este considerat involuntar, in timp ce toate celelate tipuri sunt considerate somaj voluntar.

In cele ce urmeaza, se va face o abordare a acestor tipuri de somaj din punct de vedere al functionarii si locului lor pe piata muncii.

In functie de natura si cauzele somajului:

1. Somaj conjunctural, generat de reducerea volumului activitatii economice a intreprinderilor ca urmare a deteriorarii conjuncturii economice interne si/sau internationale, a variatiilor conjuncturale ale cererii si ofertei de bunuri si servicii, care provoaca o reducere a necesarului de forta de munca.

2. Somajul frictional se circumscrie perioadei necesare in mod normal pentru a gasi un alt loc de munca. Este probabil cea mai raspandita forma de somaj care poate apare chiar si in conditia ocuparii depline a fortei de munca.

Somajul frictional apare deoarece piata muncii este inerent dinamica, datorita imperfectiunii fluxului de informatii si deoarece trebuie sa treaca un timp pana cand somerii si firmele ce ofera slujbe vacante sa se gaseasca unii pe altii.

Chiar daca dimensiunea fortei de munca ar fi constanta, in fiecare perioada sunt noi intrari pe piata muncii, in timp ce alti angajati sau someri parasesc forta de munca. Unii oameni isi vor parasi locul de munca in cautarea altuia, mai bun. Mai mult decat atat, fluctuatiile aleatoare ale cererii de bunuri si servicii la nivelul firmelor determina unele firme sa faca concedieri de personal, in timp ce altele fac noi angajari. Deoarece informatiile despre caracteristicile celor care cauta de lucru si natura locurilor de munca vacante nu pot fi cunoscute instantaneu, este necesar sa treaca un timp pana la satisfacerea cererilor potentialilor patroni si ale muncitorilor care cauta de lucru. Prin urmare, chiar daca la nivel agregat cererea si oferta de forta de munca sunt egale, somajul frictional exista.

Presupunem ca o piata a muncii este in echilibru in sensul ca, la un salariu mediu, cantitatea de munca oferita egaleaza cantitatea de munca ceruta. Se vor nota cu D₀ cererea de munca, S₀ oferta de munca, w₀ salariul mediu pe piata si E₀ numarul de angajati.

Chiar si pe o piata in echilibru, sau in situatia de ocupare totala a fortei de munca, va

exista intotdeauna un numar de someri care se afla intre doua locuri de munca, si care alcatuiesc somajul frictional.

Grafic, existenta unei mase a somerilor care apare chiar si atunci cand, la nivel agregat

_{piata muncii este in echilibru este argumentata prin figura 1.4}

W

S

W

W

D

D

E1 E E

Figura 1.4

Nivelul somajului frictional intr-o economie este determinat de fluxurile existente la nivelul fortei de munca si de viteza cu care somerii isi gasesc de lucru. Aceasta viteza depinde de institutiile economice existente si de modul in care aceste institutii actioneaza pe piata muncii. De exemplu, o crestere a alocatiilor de somaj va determina cresterea timpului necesar pentru ca somerii sa-si gaseasca de lucru.

Somajul structural (somaj de neadaptare) este consecinta unui dezechilibru intre structurile ocuptional-profesionale, teritoriale, demografice ale ofertei fortei de munca si ale cererii. Aceste neconcordante pot apare datorita: structurii sectoriale si teritoriale a economiei, progresului tehnologic, structurii sistemului educational etc.

Eseu: Subsistemul metodologic managerial Lucrare: Oboseala in munca - cauzele oboselii

In perioadele de restructurari esentiale ale unei economii, cum sunt cele ale tranzitiei de la economia centralizata la economia de piata, somajul structural reprezinta principala forma de somaj.

Somajul structural apare atunci cand schimbari importante in cererea de munca

_{determina o nepotrivire intre calitatile si competentele profesionale ale muncitorilor, cerute si}

oferite pe piata muncii. Daca salariile ar fi complet flexibile si costurile mobilitatii geografice si ocupationale ar fi reduse, atunci acest tip de somaj ar fi rapid eliminat de ajustarile pietei. In practica, aceste conditii nu sunt intotdeauna indeplinite, iar somajul structural poate apare ca o problema foarte serioasa.

Intr un mod asemanator se pot analiza si dezechilibrele geografice in cautarea fortei de munca. In aceste situatii se identifica un somaj regional.

Somajul structural apare datorita schimbarilor esentiale ale cererii de munca, vis-a vis de salariile rigide si costurile ridicate ale mobilitatii ocupationale si geografice. Somerii inclusi in somajul structural au o mai mica probabilitate de a trece de la statutul de somer la cel de angajat. Orice masuri de politica sociala indreptate spre cresterea acestei probabilitati, au drept scop diminuarea somajului structural. Exemple de asemenea politici sunt cele de subventionare a instruirii somerilor, de imbunatatire a informatiilor despre conditiile locurilor de munca si de reducere a costurilor migrarii interne.

Somajul structural a fost atribuit, dupa cum s-a putut constata, diferentelor dintre cererea si oferta de forta de munca in conditiile costurilor ridicate de ajustare a ofertei la necesitatile pietei. Teorii economice dintre cele mai recente afirma ca cel putin un segment al somajului poate fi atribuit comportamentului producatorilor de maximizare a profitului. Concret, s-a demonstrat ca somajul structural poate apare si daca anumiti producatori platesc salarii mai mari decat salariul considerat eficient pentru a creste productivitatea si/sau reduce deplasarile de personal. Decizia voluntara a acestor producatori este cea care mentine salariul la un nivel ridicat, si acesta nu va fi coborat nici daca alti muncitori de pe piata muncii (someri) isi ofera serviciile la un salariu mai mic.

Angajatii cu salarii mici isi vor dori sa lucreze in firmele cu salarii mari si, atata timp cat exista posibilitatea unor slujbe vacante pe viitor, ei se vor "atasa" sectorului cu salarii mari, preferand sa astepte aparitia unui loc liber. Prin urmare, datorita acestui comportament, apare un somaj de asteptare.

In functie de raportul cerere-oferta pe diverse piete si de impactul acestora asupra piatei muncii, teoria economica a pus in evidenta doua forme de somaj:

1. Somajul clasic, ca urmare a retinerii intreprinzatorilor de a produce o cantitate mai mare de bunuri si servicii. Chiar daca exista cerere efectiva, intreprinzatorii nu sunt interesati in largirea capacitatilor de productie si in angajarea de forta suplimentara de productie deoarece firmele fie sunt in pierdere de competitivitate - ca urmare a costurilor de productie mai mari -, fie ca nu-si asuma noi riscuri; acest tip este numit si somaj prin eficienta a

productiei ³

2. Somajul ciclic sau somaj prin insuficienta cererii, care apare atunci cand cererea de bunuri si servicii din toate sectoarele economiei (economia reala, sectorul menaje sau restul lumii) este mai mica decat oferta. Consecinta este o oferta de forta de munca mai mare decat cererea .

Somajul frictional sau cel structural pot apare chiar daca, la nivel agregat, cererea totala de munca egaleaza oferta. Somajul ciclic este asociat cu fluctuatiile in ciclul afacerilor si apare atunci cand o scadere a cererii agregate pe piata bunurilor si serviciilor determina o scadere a cererii agregate de forta de munca, simultan cu inflexibilitatea salariilor reale. Acest tip de somaj este cunoscut in literatura economica si sub numele de "somaj keynesian", dupa numele celui care l-a identificat si analizat.

O reactie adecvata a guvernului la somajul ciclic este sa impuna politici economice de crestere a cererii agregate, crescand cheltuielile guvernamentale, reducand taxele si impozitele si crescand rata de crestere a ofertei de bani. Alte masuri de politica economica se refera la elaborarea unor programe concrete concentrate asupra somajului, incluzand credite temporare pentru dezvoltarea unor programe antisomaj de catre firme private sau sectorul public.

Somajul sezonier este similar celui ciclic, in sensul ca este determinat de fluctuatiile cererii de forta de munca. In acest caz, fluctuatiile cererii de munca pot fi anticipate si urmeaza un model sistematic de-a lungul anului. De exemplu, cererea de munca in agricultura sau constructii scade in lunile de iarna.

Intrebarea care se pune si in acest caz este de ce firmele reactioneaza la variatiile sezoniere ale cererii de munca prin disponibilizarea personalului si nu prin reducerea salariului sau timpului de lucru. De asemenea, se poate pune intrebarea de ce muncitorii accepta locuri de munca in sectoare cu caracter sezonier. Raspunsul ar fi ca pentru unii muncitori, existenta ajutorului de somaj pe perioada cat nu lucreaza si posibilitatea de a fi reangajati ulterior echivaleaza cu un concediu platit. Pentru a atrage muncitorii in asemenea sectoare, firmele vor trebui sa plateasca muncitorilor salarii mai mari, care sa compenseze faptul ca nu vor lucra o perioada de timp.

In economiile contemporane nu exista forme pure de somaj. Diferitele forme de somaj coexista, se intrepatrund si se sustin reciproc.

Rata naturala a somajului

Rata naturala a somajului corespunde functionarii normale a pietei muncii si este asociata cu ocuparea totala a fortei de munca. Somajul poate fi considerat excesiv, in orice tara, daca depaseste nivelul sau natural.

Definirea ratei naturale a somajului este destul de dificila, dar exista cateva abordari in acest sens. In continuare vom face o succinta sinteza a definitiilor date in teoria economica ratei naturale a somajului.

Unii economisti definesc rata naturala a somajului ca fiind rata la care atat salariile cat si inflatia sunt fie stabile, fie la nivele acceptabile. Dupa alti autori rata naturala a somajului este rata somajului pentru care locurile vacante de munca sunt egale cu numarul de someri. O alta definitie afirma ca rata naturala a somajului este nivelul somajului la care orice crestere in cererea agregata nu determina reducerea somajului. Potrivit unei variante a acestei ultime definitii rata naturala a somajului este rata la care toti somerii sunt voluntari, adica exista doar somaj ciclic si, eventual, sezonier. In cele din urma, o recenta definitie data de James Tobin afirma ca rata naturala este rata somajului la care nivelul acestuia este neschimbat si atat _{fluctuatiile existente la nivelul masei de someri cat si durata somajului sunt normale.}

Toate aceste definitii incearca sa sintetizeze intr-un mod specific conceptul mai general al "ocuparii totale" a fortei de munca.

Daca presupunem ca somajul frictional si sezonier exista chiar si atunci cand piata fortei de munca este in echilibru este evident ca rata naturala a somajului este afectata de factori ca: miscarea voluntara a angajatilor, miscarile in si in afara fortei de munca, durata de timp in care somerii isi gasesc slujbe acceptabile. Acesti ultimi factori variaza mult in cadrul grupurilor demografice, astfel incat rata naturala a somajului este puternic afectata de compozitia demografica a fortei de munca.

Atunci cand o economie este in echilibru pe termen lung, somajul va fi la rata sa naturala. Din moment ce rata naturala a somajului este un concept teoretic, ea nu poate fi direct observata, si, prin urmare, trebuie estimata.

Economistii au doua modalitati diferite pentru a estima rata naturala a somajului. In primul rand ei determina o ecuatie prin care coreleaza somajul agregat de rata inflatiei. Conceptual, rata naturala a somajului este prezenta atunci cand rata somajului nu creste si nici nu scade. Astfel, atunci cand inflatia este constanta, ecuatia ce stabileste legatura intre rata inflatiei si somaj furnizeaza un estimator pentru rata naturala a somajului.

A doua metoda de estimare a ratei naturale a somajului se bazeaza pe datele istorice legate de rata somajului de-a lungul unor perioade mari de timp. Aceste date sunt diferite in functie de grupurile demografice. Se estimeaza ratele somajului pentru aceste grupuri demografice si apoi se agrega aceste estimari.

Cativa economisti au folosit una sau mai multe metode pentru a estima rata naturala a somajului la diverse momente de timp. Una dintre cele mai cunoscute si citate estimari este cea a lui Robert Gordon de la Northwestern University . Estimarile sale se incadreaza intre limitele minime si maxime ale altor estimari efectuate de alti economisti. Pentru economia S U A., rata naturala a somajului estimata de Gordon a fost de 5,1 % in anul 195 . In perioada

970, toti cercetatorii sunt de acord ca rata naturala a somajului a crescut, ca urmare a marelui influx de tineri in randul fortei de munca. Pana in anii 80' estimarile ratei naturale au ajuns de la 5% la 7%. Pe masura ce generatia "baby-boom" s-a maturizat si cresterea fortei de munca a incetinit, in anii '80 rata naturala a somajului si-a diminuat ritmul de crestere.

Cercetatorii Douglas Staiger, J. Stork si Mark Watson, care au facut si ei estimari ale ratei naturale, afirma ca aceasta variaza in anii 90 in economia S.U.A. intre 5,1% si ,7% cu un interval de incredere de 95%. R. Gordon a demonstrat insa ca rata naturala a somajului variaza in limite mai reduse.

Rata naturala a somajului este analizata si din perspectiva legaturii somajului cu inflatia: atunci cand rata inflatiei este stabila, constanta, se vorbeste de rata naturala a somajului, numita si NAIRU, ( " Non Accelerating Inflation Rate of Unemployment" ).

Robert Eisner⁵ a analizat seriile inflatiei si somajului de dupa 1960 si a descoperit ca

legatura intre somaj si inflatie este asimetrica in urmatorul sens: ratele somajului mai mici decat rata naturala a somajului (NAIRU) nu erau asociate cu inflatia accelerata, in timp ce ratele somajului mai mari decat rata naturala a somajului erau asociate cu inflatia descrescatoare.

Aceste rezultate implica urmatoarea concluzie, aparent paradoxala: rata naturala a somajului poate fi si un rezultat al masurilor de politica economica si nu numai o cauza a acestora.

Economistul american N. Gregory Mankiw, profesor la Harvard University, defineste rata naturala a somajului ca fiind rata medie a somajului in jurul careia se manifesta fluctuatiile economice . El calculeaza acest indicator ca o medie a ratelor anuale ale somajului pe o perioada de 10 ani anteriori si 10 ani ulteriori momentului anului) pentru care se face analiza. Utilizand acest mod de calcul, el a determinat o rata naturala a somajului pentru

economia americana cu valori intre 4% si 7%, pe o perioada de 45 de ani intre 194 1990.