Tipuri de sisteme economice

Tipuri de sisteme economice

Economia de piata corespunde unei trepte superioare de dezvoltare a economiei de schimb, generalizarii acesteia. Intuind aceasta tendinta de generalizare a economiei de schimb ca forma universala de organizare si desfasurare a activitatii economice, teoria economica s-a preocupat inca din perioada economiei politice clasice, sa fundamenteze acele modele de organizare si functionare apte sa ofere rezolvari problemei economice generale determinate de legea raritatii resurselor, a bunurilor in general.

Pe aceasta baza au fost elaborate (conceptualizate) sistemele economice, ca tipuri de organizare si reglare a activitatii economice. In esenta, este vorba de modul in care mecanismele de fundamentare si adoptare a deciziilor asigura coerenta solutiilor cu privire la: ce sa se produca?; cat sa se produca?; cum sa se produca? (cu ce resurse si cu ce combinatii de factori de productie); pentru cine sa se produca? (cum sa se asigure accesul persoanelor la bunurile produse?).

Modalitatile concrete prin care se dau raspunsuri la aceste intrebari ce decurg din problema economica generala, sunt generalizate sub forma a doua modele teoretice de organizare si functionare a economiei de schimb:

- sistemul economiei de piata;

- sistemul economiei de comanda (economie centralizata sau planificata centralizat).

In literatura de specialitate, inclusiv in unele tratate si manuale de economie este caracterizat si asa-numitul sistem economic traditional, in care comportamentul economic este bazat in special pe traditie, cutume, obiceiuri si datini. Un astfel de sistem era cunoscut si a functionat pe vremurile economiei naturale sau ale economiei de schimb simple, deci intr-un mediu static, cu putine schimbari, altele decat cele impuse de capriciile vremii. Pe scurt, intr-un sistem care nu solicita permanent oamenilor sa faca alegeri intre alternative concurente si unde "raspunsurile la intrebarile economice despre ce sa produca, cum sa produca si cum sa se distribuie bunurile produse, sunt determinate de traditie. Astazi doar cateva comunitati mici, izolate, se descurca pe principiul sistemului traditional" .

Fundamentarea teoretica a sistemului economiei de piata isi are originea in filosofia liberalismului economic si a initiativei private, sintetizata in principiul "mainii invizibile", elaborat de A. Smith, respectiv principiul "laissez faire", potrivit caruia fortele naturale ale pietei sunt singurele care stabilesc prioritatile si modalitatile de actiune pentru a gasi solutii problemei generale a economiei, fara nici un fel de interventie din partea statului sau a altor factori exogeni pietei. Adam Smith a pus astfel bazele modelului teoretic al economiei de piata. De atunci el a fost dezvoltat si chiar corectat de marii economisti si scolile economice pe care le-au reprezentat.

Modelul teoretic al economiei de comanda a fost initial fundamentat ca o reactie la unele disfunctionalitati ivite in functionarea reala a economiei de piata si, deci, ca o alternativa a acesteia. In cadrul unui astfel de sistem, principalele decizii economice sunt concentrate intr-un centru unic de comanda, ca expresie a unei organizari economice si politice de tip centralizat. Deoarece sinteza deciziilor luate centralizat o reprezinta planul unic, centralizat, termenii economie de comanda si economie planificata central sunt, de obicei, utilizate ca sinonime.

Ca sistem real, economia de comanda a cunoscut o relativa extindere in secolul trecut, cand aproape o treime din populatia lumii traia in tari cu economie planificata centralizat. Astfel, tarile din fosta URSS, precum si cele din Europa de Est (aflate in prezent in tranzitie la economia de piata) au fost economii de comanda, o mare parte din secolul trecut. Esecul economiilor de comanda sugereaza ca, pe termen lung, mecanismele pietei concurentiale ofera, in mod cert, un sistem mai eficient si mai flexibil de coordonare a deciziilor fata de planificarea centralizata a statului.

Cele doua tipuri de sisteme economice trebuie interpretate in maniera generalizatoare, ca modele teoretice. In viata reala se constata ca niciunul nu functioneaza in forma pura. Realitatea economica este intotdeauna mai bogata si mai complexa decat generalizarea teoretica. In economia de schimb contemporana, se constata ca se intrepatrund, in diferite proportii, elemente si mecanisme specifice sistemului de piata libera cu cele de interventie a statului in economie. Din acest punct de vedere, unii analisti apreciaza ca economia de schimb contemporana, asa cum functioneaza in fiecare tara, se prezinta, cel mai adesea, ca un sistem de economie mixta, care imbina in proportii diferite trasaturile celor doua sisteme (Caseta 2.1).

In consecinta, trebuie adoptata o optica metodologica in baza careia realitatea economica dintr-o tara sau alta poate fi incadrata in sistemul economiei de piata sau in cel al economiei de comanda in raport de preponderenta pe care le au in functionarea acestora structurile si mecanismele definitorii dintr-un model teoretic sau altul.