Teoria economica a firmei

Teoria economica a firmei

Subsectiunea 1. Factorii de productie si combinarea lor

Subsectiunea 2. Functia de productie

Subsectiunea 3. Legea randamentelor neproportionale

Ce stim despre

1. Factorii de productie:

- reprezinta ansamblul elementelor care participa la producerea de bunuri si servicii;

- se afla in interdependenta cu resursele;

- in cadrul economiei se afla in proprietatea agentilor economici care ii utilizeaza;

- orice factor de productie are:

. determinari cantitative;

. determinari calitative;

2. Munca:

- reprezinta o activitate constienta, specific umana, indreptata spre un anumit scop prin care omul isi defineste interesul, isi construieste mijloace adecvate pentru atingerea scopului propus;

- este factor activ si determinant;

- presupune: efort fizic, intelectual si experienta;

3. Informatia:

- reprezinta suma cunostintelor veridice, insusite si folosite, este un element fundamental pentru:

- desfasurarea muncii;

- influentarea celorlalti factori de productie.

4. Natura:

- cadrul in care omul traieste, se transforma si exista.

5. Capitalul:

- ansamblul bunurilor produse prin munca si folosite pentru obtinerea altor bunuri si servicii destinate vanzarii;

a. Capitalul fix:

- este format din: cladiri, masini, utilaje, instalatii, tehnica electronica de calcul, licente dupa inventii;

- participa la mai multe cicluri de productie;

- este inlocuit dupa mai multi ani de folosire.

NU CONFUNDA!

Capitalul fix cu terenul; terenul face parte din factorul de productie natura (pamant).

- se consuma treptat, uzandu-se:

- uzura - expresia consumarii treptate a capitalului fix;

- uzura fizica - deprecierea treptata a caracteristicilor lui functionale datorata:

- folosirii:

- actiunii agentilor naturali;

- uzura morala- se datoreaza progresului tehnic si conditiilor pietei ce asigura masini, utilaje noi: mai ieftine si/sau cu performante tehnico economice superioare.

b. Capitalul circulant:

- este format din materii prime, materiale, seminte, combustibil, energie, apa;

- participa la un singur ciclu de productie;

- se consuma sau se transforma radical intr-un ciclu de productie fiind necesara inlocuirea lor intr-un nou ciclu de productie.

6. Progresul factorilor de productie:

- reprezinta un sir de realizari ce poate fi pus in evidenta prin surprinderea tendintelor fundamentale de schimbare manifestate pe termen lung; are doua forme majore:

. un aspect cantitativ;

. un aspect calitativ, impus de caracterul limitat al resurselor si, implicit, al factorilor de productie.

Intrebari frecvente pe aceasta tema

1. Ce sunt factorii de productie?

- precizati categoriile de factori de productie;

- definiti munca;

- explicati relatia dintre factorii de productie si resurse;

- argumentati sensul in care munca se constituie ca factor activ si determinant al activitatii economice;

- definiti natura;

- precizati continutul informatiei;

- clasificarea capitalului (vezi « Ce stim despre »).

2. De ce cresterea cantitatii consumate reprezinta un progres al factorilor de productie?

Pentru ca pe masura ce creste cantitatea consumata din factorii de productie sunt acoperite noi nevoi. De cele mai multe ori cresterea consumului de factori de productie este insotita de cresterea mai rapida a numarului nevoilor acoperite, ceea ce inseamna ca eficienta economica creste.

1. Productia de bunuri si servicii destinate pietei poate fi obtinuta prin combinari diverse ale factorilor de productie; de exemplu, putem sa producem o tona de grau utilizand un hectar de teren si sase muncitori, sau utilizand o jumatate de hectar de teren, sase muncitori si 10 kg de ingrasaminte. Alegerea unei combinatii date a factorilor din paleta existenta depinde de:

- natura activitatii; evident factorii de productie se combina altfel in agricultura, fata de constructii sau invatamant.

- nevoile de bunuri si servicii; daca nevoile sunt in crestere pe piata, producatorul va incerca sa obtina cat mai mult din resursele pe care le are, pe cand daca nevoile stagneaza sau scad, el va urmari sa consume cat mai putin pentru ceea ce piata ii permite sa vanda;

- conditiile tehnice de productie (nivelul tehnologiilor folosite);

- abilitatea intreprinzatorului, capacitatea sa de a se adapta la conditiile pietei.

2. Substituirea factorilor de productie exprima inlocuirea unei anumite cantitati dintr-un factor de productie cu o cantitate data din altul, astfel incat eficienta sa ramana aceeasi sau chiar sa creasca. Ea se studiaza cu ajutorul a doi indicatori: rata marginala de substitutie si productivitatea marginala.

Rata marginala de substitutie exprima cantitatea dintr-un factor de productie (ΔX) necesara pentru a substitui reducerea cu o unitate a altui factor (ΔY), astfel incat productia sa nu se modifice: RmS = ΔX/(-ΔY). De exemplu, daca produceam 100 de paini cu trei muncitori si doua masini, iar o masina nu mai functioneaza la un moment dat, RmS arata de cati muncitori avem nevoie pentru a o inlocui, astfel incat sa obtinem aceeasi productie. Daca vom angaja in plus doi muncitori, Rms va fi: RmS = +2muncitori/[-(-1)] masina = 2.

Productivitatea marginala exprima modificarea productiei (ΔQ) antrenata de modificarea cu o unitate a factorului de productie (ΔX) considerat a se afla la originea sa: WmgX= ΔQ/ΔX. Daca vom scrie si productivitatea marginala a factorului de productie Y ca fiind: WmgY = ΔQ/ ΔY, rezulta cu usurinta ca rata marginala de substitutie este:

RmS = ΔX/(-ΔY) = WmgY/WmgX, deci raportul dintre productivitatea marginala a factorului substituit si productivitatea marginala a factorului ce il substituie.

3. Costul productiei include toate cheltuielile cu factorii de productie realizate de firma pentru obtinerea unei anumite productii destinata pietei. Cum fiecare factor de productie se consuma diferit, consumul se va include diferit si in costuri. Astfel, consumul de capital fix se include in costuri sub forma amortizarii, care reprezinta partea din cheltuielile cu achizitionarea capitalului fix inclusa in costul productiei. Consumul de capital circulant se include integral in costuri; consumul de capital circulant pe unitate de produs se numeste consum specific sau tehnologic. Consumul factorului munca si consumul factorului natura se includ in costuri prin ceea ce plateste intreprinzatorul pentru a le utiliza. De obicei, cheltuielile cu munca apar sub forma salariilor, iar cele cu pamantul sub forma chiriei sau arendei. Singurele consumuri de factori de productie ce pot fi exprimate in unitati fizice sunt cele de capital circulant (bucati, kilograme s.a.) si de munca (ore-munca, zile-munca s.a.).

4. In functie de dependenta de productie, costurile de productie se impart, pe termen scurt, in: costuri fixe (CF), independente de productie, si costuri variabile (CV), dependente de productie. In functie de natura cheltuielilor, costurile se impart in costuri materiale (Cmat) si costuri salariale (Cs). Toate aceste categorii pot fi determinate si pe unitate de produs, sub forma costurilor medii: cost fix mediu (CFM = CF/Q), cost variabil mediu (CVM = CV/Q), cost salarial mediu (CsM = Cs/Q) si cost material mediu (CmatM = Cmat/Q). Putem scrie asadar:

CT=CF+CV;

CTM = CFM + CVM;

CT = Cmat + Cs;

CTM = CmatM + CsM.

Costurile materiale la randul lor includ cheltuielile cu capitalul circulant, amortizarea si, dupa caz, alte cheltuieli materiale (chirii, dobanzi s.a.)

Costul marginal (Cmg) exprima modificarea costurilor totale (ΔCT) antrenata de modificarea cu o unitate a productiei (ΔQ): Cmg= ΔCT/ ΔQ.

Profitul (Pr) este diferenta dintre veniturile (VT) si cheltuielile firmel: Pr = VT - CT, in care veniturile se pot calcula:

VT = PxQ, in care P este pretul. Rezulta ca profitul mediu va fi:

PrM = P - CTM. De aceea, limita maxima pana la care poate cobori pretul fara ca firma sa inregistreze pierderi este costul mediu.

Intrebari frecvente pe aceasta tema

1. Ce relatie exista intre costurile medii si costul marginal?

Relatia dintre aceste variabile este pusa in evidenta de urmatorul grafic:

Costuri

Cost total mediu  

Cost marginal

Cost variabil mediu

Q

Din grafic puteti observa ca:

- atunci cand Cmg<CTM, pentru orice crestere a productiei CTM scade;

- atunci cand Cmg>CTM, pentru orice crestere a productiei CTM creste;

- atunci cand Cmg=CTM, CTM este minim si constant;

- relatia dintre Cmg si CTM se poate aplica si relatiei costului marginal cu CVM.

Intuitiv, este normal ca atunci cand fiecare unitate vanduta ocazioneaza firmei cheltuieli din ce in ce mai mici, CTM sa scada, deoarece aduna sume din ce in ce mai mici, iar atunci cand fiecare unitate antreneaza cheltuieli din ce in ce mai mari, CTM sa creasca.

2. Este posibila reducerea costurilor variabile atunci cand productia creste?

In mod normal nu, deoarece costurile variabile depind de productie. Ele cresc cand productia creste si scad o data cu productia. Ceea ce difera este nu sensul modificarii, ci amploarea acesteia. Altfel spus, costurile variabile se pot modifica mai lent, mai repede sau in acelasi ritm cu productia. Drept consecinta, costurile variabile medii sunt cele care pot evolua in sens invers cu modificarea productiei.

3. Costul fix si capitalul fix reprezinta acelasi lucru?

NU. Atentie. Nu confundati costul cu capitalul. Costul exprima cheltuielile cu toti factorii de productie, iar capitalul este unul dintre factorii de productie utilizati. In costurile fixe includem si costurile salariale fixe, iar din capitalul fix includem doar partea consumata, sub forma amortizarii. In costul variabil includem tot capitalul circulant dar si costurile salariale variabile.

4. Ce diferenta este intre capitalul utilizat (folosit) si capitalul consumat?

O mare diferenta. Astfel, capitalul utilizat este format din partea neamortizata (Kfn) din capitalul fix plus capitalul circulant (Kc):

Ku =Kfn +Kc

Daca firma se afla in primul an de functionare, capitalul fix este nou si putem scrie: Ku = Kf + Kc, in care Kf este capitalul fix.

Capitalul consumat (Kcons) este format din amortizare (A) si capital circulant, adica: Kcons = A + Kc.

5. De ce cresterea mai rapida a productivitatii muncii fata de salarii determina reducerea costului total mediu?

Productivitatea muncii exprima veniturile medii pe care un salariat le aduce firmei. De exemplu, daca productivitatea muncii este de 100 000 de lei pe salariat si ora de munca, salariatul aduce firmei 100 000 la fiecare ora lucrata. Daca firma plateste acestui angajat 60 000 de lei/ora cheltuielile cu salariile vor fi de 60 000/100 000=0,6 lei la fiecare leu castigat din vanzarea productiei. Sa presupunem acum ca productivitatea muncii creste cu 20%, ceea ce inseamna ca salariatul produce acum 120 000de lei intr-o ora. Datorita acestei cresteri, firma ii mareste salariul la 69 000 de lei/ora, deci cu 15%. Costurile salariale ale firmei vor fi de 69 000/120 000=0,575 lei pentru fiecare leu castigat din vanzarea productiei, deci cu 0,025 lei mai mult pentru fiecare leu castigat. Iata cum cresterea mai rapida a productivitatii muncii fata de salarii (de 1,2 ori fata de 1,15 ori) a determinat reducerea costurilor medii.

6. Consumul specific este un indicator al eficientei economice?

Da, deoasece se exprima sub forma unui raport intre cheltuieli (capitalul circulant) si rezultate (productia obtinuta): c_sp = Kc/Q. Cu cat acest raport este mai mic, cu atat eficienta economica a unei firme este mai mare.

Ce stim despre: PRODUCTIVITATE

1. Scopul producatorului este obtinerea profitului. Nici o firma nu dispune de resurse nelimitate, fapt care il determina pe producator sa urmareasca atent consumul de factori de productie utilizati. El va mari volumul factorilor de productie numai daca va creste productia raportata la efort.

Productivitatea reprezinta expresia sintetica a eficientei utilizarii factorilor de productie, randamentul lor.

NU CONFUNDA!

Productia cu Productivitatea

Productia (Q) reprezinta ansamblul rezultatelor obtinute din activitatea economica desfasurata; bunuri economice apte sa satisfaca o nevoie.

Productivitatea exprima eficienta utilizarii factorilor de productie prin consumarea carora a fost obtinuta productia. Ea reprezinta un raport cantitativ intre volumul productiei si unul sau mai multi factori de productie folositi:

in care: W = productivitate; Q = productie; Fi = factorii de productie folositi.

2. Formele productivitatii:

a) productivitate partiala care se calculeaza pentru fiecare segment de factor: munca, natura si capital; exprima productivitatea unui factor aflat la originea productiei ceilalti ramanand neschimbati:

in care: W reprezinta productivitatea muncii si se obtine raportand productia (Q) la numarul de lucratori (L).

reprezinta productivitatea capitalului si se obtine raportand productia (Q) la capital (K).

reprezinta productivitatea pamantului si se obtine raportand productia la suprafata de pamant utilizata (m2, ha, ar).

b) productivitatea globala exprima eficienta agregata a factorilor de productie utilizati in obtinerea bunului sau serviciului respectiv. Se calculeaza:

si reprezinta productivitatea medie globala; se determina ca raport intre rezultatul total obtinut si factorii de productie utilizati.     

Dinamica productivitatii se exprima prin indicele productivitatii (Iw) calculat ca raport procentual dintre productivitatea din perioada curenta (W₁) si productivitatea din perioada de baza (Wo) respectiv:

Fiecare forma de productivitate, respectiv partiala sau globala, se determina ca productivitate medie si productivitate marginala. Productivitatea medie se calculeaza cu ajutorul formulelor enuntate mai sus.

Productivitatea marginala exprima eficienta obtinuta prin modificarea cu o unitate a unuia, mai multor sau a tuturor factorilor de productie utilizati. Asta inseamna ca modificarea cu o unitate a unui factor conduce la o modificare proportionala a efectelor.

3. Formule folosite pentru productivitatea marginala:

reprezinta productivitatea marginala a muncii si exprima eficienta ultimei unitati de munca implicata. Se determina ca raport intre variatia absoluta a rezultatelor obtinute (ΔQ) si variatia cantitatii de munca utilizata (ΔL).

reprezinta productivitatea marginala a capitalului, exprima eficienta ultimei unitati de capital tehnic si se determina ca raport intre variatia absoluta a rezultatelor (ΔQ) si variatia absoluta a capitalului folosit (ΔK).

In ceea ce priveste productivitatea capitalului trebuie spus ca acesta este un indicator al eficientei investitiilor si deci, a capacitatii acestora de a produce profit.    

reprezinta productivitatea ultimei unitati de teren atrase in activitatea economica si se determina ca raport intre variatia absoluta a productiei (ΔQ ) si variatia absoluta a suprafetei de teren (ΔP).

exprima eficienta ultimei unitati din toti factorii de productie utilizati si exprima variatia absoluta a rezultatelor (ΔQ ) raportata la variatia absoluta agregata a tuturor factorilor de productie (ΔL + ΔK + ΔP).

Productivitatea marginala are o importanta deosebita de care producatorul tine seama in calculele de eficienta pe care le face. Exemplu: el nu va angaja in plus un lucrator decat daca productia realizata de acesta acopera cheltuielile; costul marginal de factor (costul ultimului lucrator angajat, a ultimei masini atrase in activitate etc.) sa fie acoperit de venitul marginal al factorului.

Nivelul convenabil este, deci, atunci cand:

VMP=CMF

in care VMP = venit marginal al produsului, iar CMF = costul marginal al factorului utilizat.

4. Cresterea productivitatii muncii la nivelul firmei asigura:

* cresterea eficientei;

* reducerea costului total mediu (CTM);

* cresterea competitivitatii firmei;

* cresterea capacitatii de a face fata concurentei;

* creeaza posibilitatea ca posesorii factorilor de productie sa obtina venituri mai mari in conditiile in care bunurile produse sunt vandute la aceleasi preturi sau chiar mai mici decat ale concurentilor.

Cresterea productivitatii la nivelul economiei asigura urmatoarele:

Referat: SATISFACTIA MUNCII - modalitati de crestere a satisfactiei muncii Lucrare: Ce este proiectul?

* se produce mai multa bogatie cu acelasi consum de factori;

* se atenueaza tensiunea nevoi-resurse, nevoile fiind satisfacute printr-o productie mai mare;

* creste competitivitatea produselor nationale la export;

* creste bunastarea populatiei;

* se reduce timpul de munca, crescand timpul liber al populatiei, timp folosit pentru instruire, dezvoltare culturala, recalificare, implinirea personalitatii.

5. O importanta deosebita o are dinamica si nivelul productivitatii muncii. Mai intai trebuie stiut ca ea este influentata de urmatorii factori:

a. calitatea factorilor de productie utilizati;

b. calitatea organizarii si conducerii activitatii economice;

c. cointeresarea economica a posesorilor factorilor de productie;

d. conditiile naturale;

e. factori psihosociali.

Apoi, trebuie stiut ca atunci cand productivitatea muncii creste, acest lucru determina scaderea costurilor de productie pe de o parte, prin faptul ca o parte din che1tuieli nu cresc proportional cu productia sau raman fixe, iar pe de alta parte, pentru ca se reduc cheltuielile materiale pe unitate de produs (scade amortizarea etc.).

Dar, pentru ca productivitatea muncii sa fie insotita de reducerea costurilor este necesara respectarea urmatoarelor conditii: productivitatea muncii sa creasca mai repede decat creste salariul, altfel vor creste costurile si efectele de antrenare pe care le produce aceasta crestere: cresterea preturilor si alimentarea fenomenului inflationist.

Ce stim despre: Oferta reprezinta cantitatea dintr-un anumit bun economic pe care producatorii doresc si pot sa o vanda in functie de pret pe parcursul unei perioade de timp determinate.

NU CONFUNDA!

Oferta cu Cantitatea oferita; oferta este o relatie intre diferite cantitati corespunzatoare diferitelor niveluri ale pretului. Grafic, ea se reprezinta astfel:

P           

A

Q' Q

Cantitatea oferita care corespunde punctului A este Q'.

Legea ofertei sustine ca intre cantitatea oferita si pret exista o relatie pozitiva: cand pretul creste, creste si cantitatea oferita si invers.

Elasticitatea ofertei reprezinta modificarea marimii ofertei unui bun economic ca urmare a actiunii factorilor care o influenteaza.

Coeficientul de elasticitate al ofertei in functie de schimbarea pretului (Eo/p) se determina astfel:

Eo/p =(ΔQ/Q₀) / (ΔP/P₀)

In functie de valorile acestui coeficient vom avea:

- daca Eo/p > 1 oferta de bunuri este elastica;

- daca Eo/p = 1 oferta de bunuri este cu elasticitate unitara;

- daca Eo/p < 1 oferta de bunuri este inelastica;

- daca Eo/p = 0 oferta este perfect inelastica;

- daca Eo/p = + ∞ oferta este perfect elastica.

Intrebari frecvente pe aceasta tema

1. Coeficientul capitalului este acelasi lucru cu consumul?

Nu. Coeficientul de capital reprezinta un raport intre capitalul utilizat si rezultatele obtinute conform formulei:

El permite cunoasterea faptului ca pentru 1 Leu de marfuri a trebuit sa se foloseasca x Lei de capital (masini, cladiri, materii prime etc.). Consumul mai cuprinde pe langa consumul de capital si consumul altor factori: munca, pamant.

2. Ce ne arata coeficientul marginal al capitalului (K') ?

K' este raportul dintre cresterea stocului de capital intr-o anumita perioada de timp ( K) si cresterea rezultatelor productiei in acelasi interval de timp ( Q).

El ne arata necesarul de capital suplimentar pentru obtinerea unei unitati suplimentare de productie.

3. Ce relatie exista intre productivitate si coeficientul mediu al capitalului?

Dupa cum rezulta si din formule productivitatea este inversul coeficientului mediu al capitalului:

=

4. Exista vreo legatura intre productivitatea muncii si venitul national?

Da. La nivelul economiei nationale cel mai expresiv indicator, al productivitatii muncii se determina ca raport intre venitul national si numarul celor ocupati conform raportului:

in care: WN reprezinta productivitatea muncii la nivel national, VN reprezinta venitul national, iar L numarul de lucratori. Acest indicator exprima produsul national sau venitul national ce revine in medie pe un lucrator ocupat si se foloseste in statisticile internationale pentru caracterizarea nivelului de dezvoltare economico-sociala.

5. Exista vreo legatura intre productivitate si inflatie? Da. Daca evaluam productivitatea muncii in valoare atunci avem raportul:

Aceasta presupune ca preturile produselor sa reprezinte in mod real valoarea lor. Daca pretul marfurilor se dubleaza (datorita inflatiei) productivitatea in volum ramane constanta (Q = K), dar productivitatea in valoare se va multiplica cu 2 fara ca productia sa se fi schimbat in mod real.

Daca productivitatea scade din diferite motive ca: scumpirea factorilor, sporirea exigentei pentru calitatea bunurilor si serviciilor etc., la o masa monetara existenta pe piata scaderea productiei fata de masa monetara determina fenomenul inflationist intrucat pe unitate de productie revin mai multe unitati monetare, puterea de cumparare a monedei scazand.

AUTOEVALUARE

UNITATEA IV

I. TESTE GRILA

1.Care din urmatoarele exemple intra in categoria factorilor de productie (FP) ? :

a) elevii; b) apa de izvor; c) tractoarele, otelul si cheresteaua.

2. Este o trasatura a muncii ca factor de productie:

a) este un factor derivat din natura si capital; b) confera naturii calitatea de facor de productie; c) astazi, are un rol secundar fata de capital.

3. Nu este o pierdere pentru firma, uzura:

a) fizica, datorita folosirii efective a utilajelor; b) morala, cauzata de progresul tehnic; c) fizica, datoritra actinuii factorilor naturali.

II. PROBLEME:

K_F = 50 mil lei si se amortizeaza in 5 ani. R_A este de:

a) 10 % b) 20%; c) 50%.

2. K_F + K_Ci = 180 mil lei, iar K_F = 1,5 K_Ci. Valoarea K_F si K_Ci exprimata in lei este de :

a) 72 mil lei si 108 mil lei; b) 100 mil lei si 80 mile lei; c) 108 mil lei si 72 mil lei.

3. K_T = 200 mil lei, din care 25% reprezinta materii prime, materiale etc. Valoarea capitalului care se uzeaza treptat este de:

a) 175 mil lei; b) 150 mil lei' c) 50 mil.lei.

III. NOTATI CU A ENUNTURILE ADEVARATE SI CU F ENUNTURILE FALSE.

1. Animalele dintr-o gospodarie agricola muncesc.

2. Capitalul total consumat are o valoare mai mica decat K_T utilizat.

3. Materiile prime, materialile se consukma in mai multe cicluri de productie.

IV. COMPLETATI SPATIILE LIBERE ALE REBUSULUI PE BAZA URMATOARELOR AFIRMATII:

1. Cel mai important factor natural de productie; 2. Termen sinonim cu cel de depreciere a K_F ; 3. Grupa de FP din care fac parte munca si natura. 4. CompOnenta a K_T care se consuma intr-un ciclu de productie; 5. I se spune generic pamant.

Raspunsuri

I. 1c, 2b, 3a; II. 1b, 2c, 3b; III. 1F, 2A, 3F; IV 1 pamantul, 2.uzura, 3.originar, 4.circulant, 5. Natura

II. TESTE GRILA

1. Sunt costuri variabile, cheltuielile cu:

a) amortizarea capitalului fix; b) energia; c) salariile directe

2. Daca volumul  productiei creste, C_MF :

a)scade; b) ramane constant; c) creste

3. Nu este o cale de reducere a costurilor:
a) reducerea rebuturilor; b) sporirerea stocurilor materiale; c) economisirea cheltuielilor de dezvoltare.

II PROBLEME

1. Profitul este de 90.000 u.m. si reprezinta 20 % din pret. Costul si pretul sunt de:

a) 450.000 u.m. si 350.000 u.m; b) 360.000 u.m. si 460.000 u.m. c) 360.000 u.m. si 450.000 u.m.

2. Se cunosc indicatorii: C_T=500 u.m. ; C_V= 200 u.m si C_m =350 u.m. De cate ori sunt mai mari costurile fixe C_F decat cele salariale C_S ?

a) de 1.5 ori; b) de 2 ori; c) de 3 ori.

3. Q₁= 50 , iar C_MF1 =200. Stiind ca productia a crescut de doua ori fata de perioada anterioara sa se calculeze C_MF0:

a) 400; b) 40; c) 10.

III. NOTATI CU A ENUNTURILE ADEVARATE SI CU F ENUNTURILE FALSE:

1. Toate costurile materiale sunt cheltuieli fixe

2. Combinarea F.P. are doua laturi ( economica si tehnica )

3. O functie principala a intreprinzatorului este combinarea si subtituirea F.P.

IV. ASOCIATI CORECT TERMENII DIN COLOANA A CU INFORMATIILE DIN COLOANA B

V. COMPLETATI SPATIIE LIBERE ALE REBUSULUI PE BAZA URMARTOARELOR AFIRMATII:

1. Denumire a unei laturi a combinarii F.P. care reflecta sporirea eficientei economice

2. Diferenta dintre pret si cost.

3. Proces pe care se bazeaza combinarea F.P.

4. I se spune si cost mediu.

Raspunsuri: I. 1c, 2a, 3b, II 1c, 2b, 3a; III. 1F. 2A, 3A; IV. 1d, 2c, 3a, 4b, V. 1 economica, 2 profit, 3 substituire, 4.unitar

III. TESTE GRILA

1. Formele productivitatii partiale sunt :

a) productivitatea muncii; b) productivitatea pamantului; c) productivitatea capitalului; d) a, b, c.

2. Sporirea productivitatii muncii nu determina:

a) sporirea salariului; b) cresterea timpului de munca; c) sporirea profitului

3. Cresterea productivitatii muncii se realizeaza prin:

a) perfectionarea pregatirii profesionale; b) sporirea numarului de lucratori; c) cresterea numarului de utilaje

II. PROBLEME

1. W_M0 = 6 bucati/muncitor, productia sporeste de 2.5 ori, iar numarul de lucratori de 1.5 ori. W_mg(M) este de :

a)2, b) 16, c) 18

2. O productie de 1000 piese realizate de 10 muncitori se vand la un pret 5 u.m.

W_M in unitati valorice si fizice este de ?

a) 500 si 100, b) 100 si 500, c) 1000 si 5000

3. Daca Q a sporit cu 50%, iar L cu 20% care etse cresterea relativa a productivitatii muncii?

a) 125%; b) 25%; c) 2.5%

III NOTATI CU A ENUNTURILE ADEVARATE SI CU F ENUNTURILE FALSE

1. Productivitatea poate creste si cand productia nu este de calitate.

2. Intre productivitate si cost exista exista o relatie invers proportionala.

3. Calea principala de sporire a W_M este sporirea salariilior.

IV. COMPLETATI SPATIILE LIBERE CU TERMENII CORESPUNZATORI:

1. Sporirea productivitatii este o forma esentiala de exprimarea ..

2. ..este calea principala de sporire a W_M

3. La nivelul firmei,  cresterea W_M determina reducerea

Unitatea V. Mediul concurential.

Secțiunea Piata concurentiala si functiile ei

Secțiunea 2. Piata cu concurenta perfecta

Subsectiunea 1. Echilibrul pietei si al firmei( pe termen scurt si pe termen lung)

Secțiunea 3. Concurente imperfecta

Subsectiunea 1. Monopolul

Subsectiunea 2. Concurenta monopolistica

Subsectiunea 3. Oligopolul

Ce stim despre: PIATA-PRET-PRET DE ECHILIBRU

1. Piata: o suma de actiuni pe care cumparatorii si vanzatorii le realizeaza prin schimbul de bunuri si servicii, indiferent de locul unde se desfasoara acesta.

Formele pietei sunt: targuri, hale publice, retele de magazine si supermagazine, expozitii cu vanzare, case de comenzi.

2. Pretul si echilibrul pietei

Pretul reprezinta suma de bani pe care o primeste vanzatorul unui bun economic de la cumparatorul acestuia. Pretul de echilibru este acel pret la care cantitatea ce se poate vinde dintr-un bun economic este cea mai mare, cand cererea si oferta acestuia se egalizeaza la nivelul celui mai mare volum de vanzari si cumparari pe piata.

Pretul de echilibru:

- este determinat de piata;

- este o variabila independenta de deciziile unilaterale ale firmelor si consumatorilor, pe o piata perfect concurentiala;

- depinde de costurile de productie si de venitul consumatorilor astfel:

* cand costurile cresc, oferta scade si pretul creste;

* cand veniturile cresc, cererea creste si pretul creste;

- depinde de interventia statului care poate fi:

* directa, prin fixarea unui numar redus de preturi;

* indirecta, prin stimularea cererii si ofertei.

Modificarea cererii si ofertei in functie de pret se realizeaza pe aceeasi curba a cererii, respectiv ofertei. Modificarea cererii si ofertei in functie de a1ti factori decat pretul (cost, venit s.a.) conduce la deplasarea curbelor cererii, respectiv ofertei. Pentru simplificare, vom considera ca, atat cererea, cat si oferta se prezinta sub forma unor drepte. Cresterea, respectiv descresterea cererii si ofertei se prezinta astfel:

P                    O₁ O₀ O₂ P C₂

C₀

P'         C₁

Q₁ Q₀ Q₂ Q Q₁ Q₀ Q₂ Q

In graficul anterior, cresterile cererii, respectiv ofertei sunt reprezentate de dreptele C₂, respectiv O₂. Reducerile sunt reprezentate prin dreptele C₁, respectiv O_1. De exemplu, daca scad costurile de productie, la acelasi pret, producatorii vor oferi mai mult, astfel ca oferta creste la O₂, iar cantitatea ceruta creste de la Q₀ la Q₂. Alt exemplu: daca veniturile consumatorilor cresc, la acelasi pret ei vor dori sa consume mai mult, deci cererea creste la C₂, iar cantitatea ceruta creste de la Q₀ la Q₂.

Intrebari frecvente pe aceasta tema

1. Ce inseamna ca 'regulatorul pietei este concurenta'?

Prin aceasta sintagma intelegem ca functionarea pietei si alocarea de catre piata a resurselor au loc prin intermediul concurentei. Concurenta este cea care impune cresterea eficientei in alocarea resurselor si determina eliminarea firmelor nerentabile de pe piata. De altfel, regulile functionarii pietei sunt totodata regulile concurentei, iar tipurile si formele de piata sunt determinate, asa cum veti vedea in capitolul urmator, de formele concurentei.

2. De ce coeficientul de elasticitate al cererii la pret are semnul minus in fata ?

Pentru ca intre cantitatea ceruta si pret exista o relatie negativa, inversa. Cand pretul scade, cantitatea ceruta creste, deoarece creste puterea de cumparare a consumatorilor si, in plus, exista tendinta ca populatia sa inlocuiasca in consum bunurile mai scumpe cu cele mai ieftine.

Coeficientul de elasticitate se poate determina si fara acest semn (minus), dar atunci, pentru formele de elasticitate se va lua valoarea sa in modul.

3. Daca cererea creste si oferta scade, de ce pretul de echilibru creste ?

Cresterea pretului este fireasca, deoarece bunul este mai rar pe piata (oferta a scazut), dar in acelasi timp el este tot mai dorit de consumatori. Dar la aceasta intrebare putem raspunde si grafic. In urmatorul grafic am reprezentat cresterea cererii si reducerea ofertei:     

P

P₁ O₁

O₀

C₁

P₀ C₀

Q

Observati cum creste pretul de la P₀ la P₁