Mecanismul de formare a preturilor pe diferite piete

Mecanismul de formare a preturilor pe diferite piete

In subcapitolele anterioare am analizat succint cele doua forme principale de piata: piata cu concurenta pefecta si piata cu concurenta imperfecta cu formele descrise anterior.

In continuare vom analiza mecanismul de formare a preturilor pe aceste piete in stransa corelatie cu dinamica cererii si ofertei existente pe acestea.

Formarea preturilor este un proces complex determinat de factori specifici:

natura produsului si gradul sau de omogenitate;

numarul producatorilor si consumatorilor si forta lor economica,

interesele urmarite de participantii la tranzactii: cumparatorii si vanzatorii;

strategia folosita de acestia;

obiectivele si informatiile de care dispun subiectii cererii si ofertei.

Obiectivul urmarit de intreprinzatori este maximizarea profitului.

Indiferent de forma ei, regula de formare pe piata a pretului maximizator de profit, este egalitatea dintre venitul marginal[1] (V_mg) si costul marginal (C_mg )[2].

Determinarea profitului maxim poate fi redata prin urmatorul exemplu:

Sa analizam modul de formare al preturilor pe diferite piete:

A.     In conditiile pietei perfecte:

Cererea este considerata perfect elastica: deci Ec/p

Explicatie:

- exista o variatie a cantitatii cerute chiar daca pretul nu se modifica;

- elasticitatea cererii rezulta din caracteristicile pietei mai ales din atomicitatea cererii si ofertei, deoarece producatorii nu pot influenta pretul

Deci

B.     In conditiile pietei imperfecte:

Trebuie insa aratat ca economia de piata este purtatoare nu numai de efecte pozitive dar si de o serie de disfunctionalitati care trebuie luate in atentie de catre autoritati; printre acestea se numara:

- existenta in cadrul acestei economii nu numai a bogatiei dar si a saraciei in procente care variaza de la tara la tara ;

- legile economiei de piata (concurentei, cererii si ofertei profitului maxim, concentrarii si centralizarii capitalului) favorizeaza pe cei puternici si ii lichideaza pe cei slabi; se ajunge astfel la falimente fenomene curente in cadrul acestui tip de economie ;

- reglarea spontana a economiilor de piata este greu de realizat in lumea contemporana in care functionarea normala a economiei este in mod periodic intrerupta de diferite crize economice ; acest aspect conduce la cresterea costurilor sociale (inflatiei, somajului etc.) ;

- tezele "consumatorul suveran", "clientul stapan" sunt iluzorii; in realitate consumatorul este dominat de anumiti producatori (vanzatori).

Toate acestea demonstreaza in mod indubitabil necesitatea interventiei statului in reglarea acestor disfunctionalitati fara insa a altera mecanismul cererii si ofertei.

Doua sunt modalitatile prin care guvernele intervin reglarea acestui mecanism:

- indirecta: prin influentarea cererii si ofertei;

- directa: prin stabilirea unor niveluri ale preturilor

Prezentam in continuare cateva politici de stabilire a preturilor:

1) Controlul preturilor prin sistemul cotelor

Daca se doreste de catre autoritatile publice influentarea ofertei unor produse (sa presupunem agricole) si implicit a pretului de vanzare al acestora se pot introduce restrictii privind nivelul ofertei acestora prin stabilirea unor cote in doua variante:

a) prin restrictionarea productiei ce poate fi vanduta;

b) prin limitarea suprafetei de teren agricol respectiv.

Le vom analiza pe rand:

a) Prin restrictionarea productiei ce poate fi vanduta;

Pentru a scoate in evidenta modul de aplicare al acestei politici presupunem ca pentru un produs agricol curba cererii si ofertei este urmatoarea:

Pret

unitar O₁ O

P₁

C

P_e

Q₁ Q_e cantitati

Comentarii

- Daca reglarea s-ar face prin mecanismul pietei cererea si oferta din produsul respectiv s-ar egaliza pentru cantitatea Q_e corespunzatoare pretului de echilibru P_e; in cazul nostru pentru a obtine cantitatea de echilibru Q_e ar trebui ca o anumita suprafata de teren sa fie cultivata cu produsul agricol respectiv.

- Daca se doreste reducerea productiei pentru produsul respectiv in vederea sporirii altor culturi agricole atunci se vor stabili cote pentru fiecare producator.

- Prin reducerea cantitatii de la Q_e la Q₁ pretul creste de la P_e la P₁ .

a)     Prin limitarea suprafetei de teren agricol ce poate fi cultivata cu produsul agricol respectiv.

Facem urmatoarele observatii la acest tip de politica:

Acest sistem este mai agreat de producatorii agricoli deoarece acestia folosind tehnici agricole intensive isi pot spori productia; aceasta le asigura productii mai mari si implicit castiguri mai substantiale.

Prin sistemul cotelor se reduce oferta dintr-un produs dar creste pretul; autoritatile guvernamentale stabilesc un pret limita dupa care acesta se formeaza pe baza raportului cerere-oferta.

Sistemul cotelor influenteaza nu numai piata produselor la care se refera ci si alte piete cum ar fi:

- piata loturilor agricole : de exemplu fermele care au obtinut dreptul sa vanda o anumita cota dintr-un produs au preturi de vanzare mai ridicate si deci venituri mai mari comparativ cu altele.

- piata produselor prelucrate care foloseste ca materie prima produsul agricol prelucrat; de exemplu limitarea ofertei la tutun duce la cresterea pretului tutunului ceea ce poate influenta piata tigarilor.

Sistemul cotelor practicat de autoritati va afecta distributia veniturilor intre fermieri si diversi consumatori din economie. Deci fermierii care beneficiaza de dreptul de a vinde anumite produse cu oferta limitata prin prevederi guvernamentale au o pozitie privilegiata fata de alti fermieri; acesti fermieri vor obtine venituri mai mari pe seama cumparatorilor, ceea ce reprezinta o forma de redistribuire a veniturilor.

Adoptarea unor masuri in cazul sistemului cotelor trebuie privita intr-o viziune sistematica, sesizand influenta directa a masurii asupra unui anumit domeniu precum si

impactul acesteia asupra unor domenii.