Biodiversitatea ar trebui sa fie baza oricarei strategii de dezvoltare. La nivelul factorilor de decizie, mediul continua sa fie inteles ca apa, aer si sol. Sistemul in care traim, ecosfera, este de fapt o complexa ierarhie de sisteme dinamice, care formeaza capitalul natural, la care se adauga capitalul social, cultural si fizic construit de om.

Nu numai omul creaza produse si servicii, ci si natura. Masa vegetala, biomasa animala, echilibrarea sistemului climatic si multe altele sunt exemple de astfel de produse si servicii. In acest context, biodiversitatea devine o problema fundamentala a oricarei strategii de dezvoltare socio-economica, fiindca fara a fi cunoscute resursele, nu se poate dimensiona durabil dezvoltarea.

Acest lucru lipseste insa chiar din Strategia nationala de conservare a biodiversitatii, elaborata in 1996 cu ajutorul Bancii Mondiale. In loc sa arate daca Romania are sau nu un bun capital natural, daca acesta este sau nu vulnerabil, si in ce masura el poate sprijini economia nationala, asa-zisa strategie se refera doar la protectia unor specii vulnerabile. Aceasta strategie reflecta nivelul de intelegere de acum douazeci de ani, sporind astfel handicapul Romaniei fata de statele avansate.

Situatia poluarii

In prezent sunt inventariate peste 50 de localitati, in care prezenta unor depozite de deseuri industriale sau toxice constituie o sursa potentiala, permanenta, de poluare. Peste 18.000 ha teren agricol sunt acoperite cu deseuri si reziduuri solide.  Cca 900.000 ha terenuri agricole sunt poluate chimic, din care 200.000 ha prezinta o "poluare excesiva". 6,3% din padurile Romaniei sunt afectate de poluare.

La nivelul anului 1994, existau in Romania aprox. 300.000 tone deseuri, din care 260.000 tone deseuri industriale. Productia de deseuri potential toxice si periculoase se cifra in acelasi an la 20 milioane tone, din care 90%, namoluri provenite din epurarea apelor industriale uzate !

In ultimii 10 ani nu s-a reusit emiterea actelor normative pe baza carora sa poata fi gestionate deseurile de toate tipurile, sa poata fi gospodarite apele, sa poata sa functioneze ariile protejate, sa fie protejata atmosfera, sa poata fi constituit Fondul de mediu etc.

CAZUL AURUL S.A. - ESMERALDA EXPLORATION LTD.

Aurul S.A. este o societate mixta romano-australiana, unicul joint - venture din domeniul mineritului, aprobat prin Hotararea Guvernului Romaniei, nr. 879 din 1996, pentru a construi o uzina de retratare a sterilului aurifer. La vremea respectiva, "oficialii de la Bucuresti afirmau ca ar fi vorba despre un program de purificare a mediului, sprijinit si de Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare". 

Partea romana, insemnand 50% din afacere este constituita din Compania Remon (fosta Regie autonoma a plumbului si zincului Baia Mare, inainte de 1998), care participa cu 44,8%, Geomin Bucuresti (5%), Institutul de Cercetari si Proiectari Miniere si Uzina de Utilaj Minier si Reparatii Baia Mare (cu cate 0,1%). Partea australiana (care detine restul de 50% din actiuni) este reprezentata de Esmeralda Exploration Limited, "o companie cu foarte mari relatii", cu sediul central in Perth, Australia de Vest. Ambele parti participa cu cate 5,6 milioane dolari SUA si nu 30 milioane, cum eronat a declarat societatea australiana, in presa locala; Esmeralda are, de altfel, scrisori de garantie in valoare de 8,5 milioane dolari SUA, de la bancile Rothschild si fiii si Dresdner. Prin manevre abile, firma australiana a ajuns sa "detina toate terenurile miniere cu rezerve cunoscute din zona, pana la granita cu Ucraina" ("la cativa km de Baia Mare se gaseste un filon substantial de uraniu, Ceausescu voia sa deschida acolo o mina de uraniu"). "Australienii preconizeaza, insa, un castig de 148 milioane dolari SUA. Mai mult decat atat, beneficiarul tehnologiei este, pana la urma, Banca Nationala a Romaniei, potrivit unui contract semnat in aprilie 1997. Annual, de la Aurul S.A. pot veni in rezervele statului 1,6 tone de aur si 9 tone de argint"!

"Scandalul ecologic" a izbucnit dupa ce, in noaptea de 30 spre 31 ianuarie 2000, "un accident" la iazul de decantare din satul Sasar, aflat la cateva zeci de metri de Baia Mare, a provocat scurgerea a 100.000 metri cubi de apa reziduala cu cianura, provenita din procedeul tehnologic folosit la separarea aurului si argintului (procedeul CIP-CIL de cianurare, catalogat drept foarte periculos); apa s-a scurs in Somes si apoi in Tisa, ajungand pe teritoriul Ungariei, si apoi, dupa varsarea Tisei in Dunare si pe teritoriul Iugoslaviei.

"Ungurii, speriati de cianura, au aruncat suplimentar cantitati nejustificat de mari de hipoclorit de sodiu in apele crescatoriilor de peste legate de Tisa, dorind sa atenueze efectele cianurii. Astfel au otravit pestii, pe care ulterior i-au aratat lumii intregi ca victime ale poluarii cu cianura din Romania". Oficiali maghiari au afirmat ca au fost arse sute de tone de peste contaminat. Din motive lesne de inteles Ungaria a triplat parametrii poluarii, ajutata si de presa din intreaga lume, amatoare de senzational, iar incidentul a fost mediatizat drept cea mai mare catastrofa ecologica de dupa Cernobil.

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

Protectia mediului, amenajarea teritoriului si dezvoltarea regionala

Protectia mediului.

Programul National de Actiune pentru Protectia Mediului este conceput ca o componenta a programului de restructurare si dezvoltare. Potrivit evaluarilor Comisiei Europene, Romaniei i-ar fi necesare cheltuieli anuale pentru protectia mediului de circa 60-70 dolari SUA pe locuitor.

1. Strategia pe termen mediu confera o importanta majora Planului de Amenajare a Teritoriului National adoptat de Parlamentul Romaniei, in respectul valorilor dezvoltarii durabile si standardelor Uniunii Europene. Acest plan va fi promovat prin programe guvernamentale, inclusiv credite externe, in vederea dezvoltarii echilibrate a retelei de localitati, a infrastructurii, sistemelor de locuire in cadrul urban si rural, gestionarii responsabile a terenurilor si a patrimoniului national si construit.

2. Obiectivele politicii de dezvoltare regionala sunt: diminuarea dezechilibrelor regionale existente, stimularea dezvoltarii echilibrate, revitalizarea zonelor defavorizate; preintampinarea producerii de noi dezechilibre; corelarea politicilor regionale cu cele sectoriale; stimularea cooperarii interregionale interne si internationale care contribuie la progresul economic si social; dezvoltarea in continuare a relatiilor speciale, privilegiate ale Romaniei cu Republica Moldova, consolidarea spatiului cultural si spiritual comun in concordanta cu normele si valorile integrarii intr-o Europa unita.

3. Principiile strategice ale dezvoltarii regionale vizeaza:

3.1. La nivel national

a.      Promovarea mecanismelor economiei de piata in toate regiunile tarii in vederea imbunatatirii competitivitatii si realizarii unei cresteri economice permanente;

b.      Promovarea unei dezvoltari armonioase spatiale si a retelei de localitati;

c.       Cresterea capacitatii regiunilor(din punct de vedere institutional, financiar, decizional) la sustinerea propriului proces de dezvoltare;

d.      Promovarea principiilor dezvoltarii durabile;

e.      Crearea sanselor egale in ce priveste accesul la informare, cercetare-dezvoltare tehnologica, educatie si formare continua.

3.2. La nivel regional:

a.      Reducerea disparitatilor dintre regiuni, judete, mediu urban - mediu rural, zone centrale, zone periferice etc;

b.      Preintampinarea aparitiei unor zone-problema;

c.       Coordonarea initiativelor de dezvoltare regionala cu prioritatile nationale si orientarile Uniunii Europene;

d.      Promovarea unor politici diferentiate conform unor particularitati zonale (zone monofunctionale-predominant agricole, miniere-aglomerari urbane, zone naturale si construite protejate, zone de granita, zone cu probleme de mediu ).