Sistemul Monetar International - scopul crearii Sistemului Monetar International, rolul Fondului Monetar International in economia mondiala

Sistemul Monetar International

1. Scopul crearii Sistemului Monetar International

Pana la al doilea razboi mondial regulile de comportament in relatiile valutar - financiare interstatale, de regula bilaterale, erau spontan impuse fara sa existe reglementari sistematice .In perioada 1-22 iulie 1944 a avut loc la Bretton Woods, conferinta Natiunilor Unite in cadrul careia s- a pus problema constituirii unui Sistem Monetar International. La conferinta Monetara au participat 45 de puteri dintre care Uniunea Sovietica in calitate de observator. Delegatia engleza a fost condusa de celebrul economist J.M. Keynes, cea a SUA de catre un inalt functionar al Trezoreriei, Harry White, iar cea a Frantei de catre Pierre Mendes-France. Delegatiile participante au pus bazele acordului,in scopul evitarii conflictelor monetare si a relansarii comertului international. Era necesara suprimarea controlului asupra schimburilor si mentinerea unor paritati fixe, precum si gasirea unui etalon al valorii. Asupra acestor subiecte s-au formulat doua opinii cunoscute in plan international sub denumirile de Planul Keynes si Planul White.

Planul Keynes se axa pe urmatoarele:[1]

preocuparea de revigorarea economiilor;

promovarea cresterii economice;

promovarea ocuparii depline a fortei de munca.

Planul White se axa pe urmatoarele: [2]

liberalizarea comertului international                                

circulatia libera a capitalurilor in scopul fluidizarii platilor, stingerea datoriilor facandu-se cu moneda nationala. Se eliminau astfel discriminarile dintre tari, si se urmarea evidentierea dezavantajelor generate de instabilitatea cursurilor valutare.

Moneda etalon ce statea la baza Sistemului Monetar International, in viziunea americana, era echivalenta cu cantitatea de aur aferenta unei sume de 10 USD. Dupa 1971 convertibilitatea in aur a dolarului a fost suprimata, iar valutele occidentale au trecut in majoritate la flotare, astfel incat convertibilitatea in intelesul ,,clasic" al termenului nu se mai practica. In contextul sistemelor monetare actuale, convertibilitatea nu mai este legata de aur.

In paralel cu decizia crearii unui Sistem Monetar International, in cadrul conferintei de la Bretton Woods, s-au pus bazele unor institutii cu atributii financiare si monetare pe plan international si anume: Fondul Monetar International si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare.

Rolul Fondului Monetar International in economia mondiala

Fondul Monetar International cunoscut si sub numele de ,,FMI" si-a inceput activitatea in anul 1945, avand initial 45 de membri, si cu principalul scop: promovarea unei bune functionari a economiei mondiale.

Pe parcursul anilor, imprumuturile acordate de FMI au cunoscut o crestere spectaculoasa, ca imagine a rolului fundamental pe care il joaca aceasta institutie in reglarea nenumaratelor crize economice si financiare din diferite tari cu piete emergente din America Latina, Asia si Europa. Pe de alta parte, pentru tarile slab dezvoltate, FMI le acorda finantare suplimentara cu scopul de a-si stabiliza economia si pentru a inapoia in conditii bune datoria externa. In activitatea pe care o desfasoara conform Statutului, FMI se sprijina pe diferite functii de serviciu si informare cum ar fi:

1.     Functii de natura reglementara, prin care are in mod oficial dreptul sa ceara tarilor membre informatii si date statistice pe care le considera necesare pentru a duce la bun sfarsit misiunea sa. Aceste date sunt inscrise in art. VIII al Statutului si enumar cateva dintre ele:

averile oficiale, interioare si exterioare in aur si devize;

productia in aur;

exporturile si importurile in aur pe tari de destinatie si de origine;

situatia investitiilor internationale;

indicele preturilor;

cursul de schimb al monedelor;

balanta internationala de plati;

venitul national etc.

2.     Functiile consultative, care reies din responsabilitatea de a supraveghea sistemul monetar international.

3.     Functiile financiare. Ele vin sa obtina o sustinere temporara a balantei de plati si a administrarii sistemului DST prin obtinerea de imprumuturi pe termen lung si de a usura datoria tarilor membre sarace.

4.     Functiile de serviciu si informare suplimentara.

Toate operatiunile Fondului Monetar International sunt realizate in cadrul unei structuri de decizie care corespunde unui compromis intre reprezentanta tuturor statelor membre si nevoile operationale si de gestiune a unei institutii financiare eficace.

3. Rolul Fondului Monetar International in procesul globalizarii

Inca din momentul inceperii activitatii  Fondului Monetar International profitul real mondial a inregistrat o crestere fara precedent aspect ce poate fi explicat printr-o mai buna conducere a politicilor macroeconomice, si prin politicile care au incurajat cresterea comertului international si au diminuat fluctuatiile ciclului economic.

Tinand cont ca aceasta lume este din ce in ce mai integrata si mai independenta putem spune ca prosperitatea unei tari se datoreaza performantelor economice care influienteaza functionarea sistemului mondial de schimburi si de plati. De aceea mondializarea presupune o mare colaborare internationala. Pentru a-si putea continua misiunea FMI a trebuit sa se adapteze la schimbarile ce au avut si au loc in economie ca urmare a cresterii numarului de state membre.

Globalizarea pietelor financiare

Incasarile efectuate in cadrul sectorului privat au avut un rol important atunci cand FMI a fost infiintat. Incasarile din operatiunile comerciale sunt finantate foaret mult din credite comerciale, iar unii economisti considera aceste incasari un pericol de destabilizare si mai putin o sursa de capital. Importanta incasarilor de capital a crescut in perioada anilor 1950 in tarile din Europa care si-au stabilizar gradual, convertibilitatea. Cea mai mare crestere s-a inregistrat prin anii 70 odata cu aparitia Eurodolarului si a altor piete financiare. Unul dintre efectele globalizarii financiare a fost acela ca finantarea FMI a fost marginalizat din punct de vedere cantitativ de cea mai mare parte a celor care urmau sa se imprumute, insa incepand cu anul 1980, obiectivul tarilor era acela de a atrage influxuri de capital prin imprumuturi mici din punct de vedere cantitativ, sperand astfel ca vor atrage si convinge si alti creditori ca tara are perspective foarte bune. Globalizarea nu a distrus in mod fundamenral relatiile FMI si membrii debitori, sau intre FMI si alti oficiali sau creditori privati. Un alt efect al globalizarii a fost acela ca multe economii dezvoltate au fost in stare sa-si finanteze platile externe pe baza cash-flow-urilor realizate si nu au mai avut nevoie de imprumuturi de la FMI. Membrii FMI au reusit sa se divida astfel in grupuri persistente de creditori si debitori.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

4. Obiectivele si principiile Fondului Monetar International

Principalele obiective ale Fondului Monetar International sunt: [3]

sa promoveze cooperarea monetara internationala prin intermediul unei institutii permanente, care sa constituie un mecanism de consultare si colaborare cu tarile membre, in probleme monetare internationale;

sa faciliteze expansiunea si cresterea echilibrata a comertului international, aducindu-si astfel contributia la promovarea si mentinerea unui ninel ridicat de folosire a capacitatilor de productie in toate tarile membre, la sporirea resurselor lor productive si la cresterea venitului lor national;

sa promoveze stabilitatea cursurilor valutare si sa evite devalorizarea monetara, ca mijloc de concurenta internationala;

sa contribuie la stabilirea unui sistem multilateral de plati, in ceea ce priveste tranzactiile curente dintre tarile membre si la eliminarea restrictiilor valutare, care stanjenesc dezvoltarea comertului international;

sa puna la dispozitia tarilor membre fonduri valutare sub forma de credite pe termen scurt si mijlociu, in vederea reducerii dezechilibrelor temporare din balantele de plati externe provocate de cauze imprevizibile, fara ca aceste tari sa recurga la masuri care ar putea afecta prosperitatea nationala si internationala;

sa scurteze durata si sa micsoreze dezechilibrul balantelor de plati externe ale tarilor membre.

Principile care au stat la baza crearii Fondului Monetar International au fost:

cooperarea monetra internationala;

cresterea achilibrata a comertului international;

dezvoltarea economica a tuturo membrilor;

stabilitatea cursului de schimb;

multilateralizarea platilor internationale;

convertibilitatea monetara;

lichiditatea;

echilibrarea balantei de plati,

Fondul Monetar International are sediul la Washington, este guvernat de 184 de state membre, reprezentand cvasitotalitatea statelor lumii, in fata carora el este responsabil. Fondul dispune de deplina personalitate juridica, el fiind un sistem de organe de conducere cu un buget propriu si cu un mecanism procedural de decizie si de interpretare a propriului statut.

Organele de conducere ale Fondului Monetar International sunt: in fruntea acestuia se afla Consiliul Guvernatorilor, care reprezinta organul de decizie al institutiei si aste alcatuit dintr-un guvernator si un guvrnator supleant, numiti de fiecare tara membra, apoi Consiliul de Administratie,alcatuit din 24 de administratori si un Director general, ales de Consiliul de Administratie, care nu poate fi guvernator sau administrator fiind presedintele acestuia. Cele 22 de departamente si birouri ale FMI sunt conduse de directori subordonati Directorului general. Doua treimi din functionarii FMI sunt economisti.

Deoarece odata cu Fondul Monetar International a luat fiinta si Banca Mondiala trebuie sa facem unele precizari in legatura cu acestea:

in timp ce Fondul Monetar International se orienteaza in principal catre performante si politici economice si financiare la nivel macroeconomic, Banca Mondiala urmareste aspectele pe termen lung ale dezvoltarii economice si inlaturarea saraciei;

in timp ce Fondul Monetar International ofera fonduri pentru echilibrarea balantei de plati si pentru mentinerea rezervei internationale, iar alte tari adopta politici proprii de administratie a fondurilor obtinute, Banca Mondiala ofera imprumuturi tarilor in curs de dezvoltare si celor in tranzitie la economia de piata, in vederea finantarii proiectelor de infrastructura si realizarea de reforme economice.

5. Bilantul functionarii Sistemului Monetar International si reforma acestuia

Sistemul Monetar International creat in 1944 a functionat relativ normal (si-a atins scopul) o perioada relativ scurta de timp, respectiv pana in anii '60. Concret s-a asigurat o buna cooperare pe plan monetar international, o intreprindere a comertului international, monedele vest europene au trecut la convertibilitate, iar FMI a furnizat credite pentru nevoile temporale de balanta de plati externa. Aceste rezultate au fost partiale, de scurta durata, dupa anii '60 SMI intra in criza, principiile sale de functionare fiind abandonate rand pe rand si anume:

etalonul aur-devize va fi inlocuit cu etalonul putere de cumparare (odata cu suspendarea convertibilitatii in aur a dolarului in 1971);

renuntarea la cursurile paritare fixe si trecerea la cursurile flotante, acestea generalizandu-se in practica internationala dupa anii '73-'74;

nici principiul convertibilitatii nu a functionat normal convertibilitatea dolarului va fi suspendata, se va trece la convertibilitatea de piata;

majoritatea tarilor nu au reusit sa-si creeze un nivel corespunzator al rezervelor monetare oficiale, dimpotriva ele s-au confruntat si se confrunta si astazi cu o acuta lipsa de lichiditati internationale;

tarile membre nu au reusit sa-si echilibreze balantele de plati.

Deficitele cronice ale unora dintre tari si excedentele de balanta ale altor tari au amplificat si mai mult conflictele in domeniul relatiilor financiar monetare si de credit internationale.

In acest context s-a pus problema reformarii SMI creat in 1944.

Sintetizand cele mai importante directii de reforma au fost:

extinderea supravegherii si gestionarii internationale a FMI;

elaborarea unor proceduri mai eficiente de ajustare a balantelor de plati cu posibilitatea ca fiecare tara sa-si stabileasca mix-ul de politici economice;

sprijinirea dezvoltarii economice a tarilor membre si promovarea unui flux net sporit de resurse reale catre tarile in curs de dezvoltare;

impunerea unei discipline mai severe in politica economica si financiar-monetara dusa de tarile membre la FMI;

mai mare stabilitate a cursurilor de schimb ale monedelor nationale;

asigurarea unei lichiditati corespunzatoare (cantitativ si calitativ) pentru redresarea economica care se confrunta cu mari dificultati;

cresterea rolului DST ca principal activ de rezerva paralel cu reducerea rolului cursului si a devizelor (valutelor).

Sistemul Monetar International de la Bretton Woods a fost aplicat pana in anul 1971 ca urmare a crizei monetare internationale, dupa o functionare care nu a dat satisfactie, in primul rand, principaleleo state capitaliste si in mod deosebit SUA. Din anul 1973 s-a trecut la flotare libera a monedelor nationale cel putin teoretic, pentru ca majoritatea statelor au creat mecanisme prin care sa controleze instrumentele monetare si financiare nationale in relatia cu monedele straine.

6. Resursele Fondului Monetar International

Resursele Fondului Monetar International sunt constituite, in special, din contributiile pe care trebuie sa le verse statele, pentru a deveni membre ale organizatiei. Aceste contributii se numesc ,,cote-parti". Acestea au fost exprimate initial in dolari SUA, iar in prezent, in DST. Marimea lor este stabilita in functie de valoarea comertului international si de volumul productiei nationale a statelor membre.[4]Aceste cote au fost in mai multe randuri revizuite. Conform statutului FMI din anul 1944, cotele-parti trebuiau varsate in proportie de 25% in aur si 75% in moneda nationala. Din ianuarie 1975, obligatiile tarilor membre de a varsa in aur un sfert din contributiile lor este abolita, ca urmare cotele-parti fiind in prezent varsate astfel: 25% in DST sauin valute convertibile, iar 75% in monede nationale. In acest din urma caz, tarile membre remit FMI bonuri de tezaur nenegociabile, iar daca dintr-un motiv oarecare FMI are nevoie de moneda respectiva, el procedeaza la incasarea bonurilor. In anii 1945 cotele-parti ale statelor membre cresc la 7 miliarde de dolari. In anii 1990 ele ating 175 de miliarde din DST, poate ceva mai mult de 2% din rezervele totale in mijloace internationale de plata, insa nestabile.

Drepturile Speciale de Tragere ,,DST"( Special Drawing Right) au fost create in 1968-1969 la hotararea Consiliului Guvernatorilor din cadrul Fondului Monetar International ca moneda de cont si de rezerva a sistemului valutar, in scopul asigurarii nevoilor globale de lichiditate internationala, apreciindu-se ca ele reprezinta un instrument monetar mai stabil decat monedele nationale respectiv dolarul american. Drepturile Speciale de Tragere au fost create pentru a contribui la extindereacomertului international si activitatii economice, la promovarea unui sistem multilateral de plata, la sustinerea stabilitatii cursurilor valutare si corectarea dezechilibrelor din balantele de plati.

Initial DST erau definite printr-un continut in aur echivalent cu cel al dolarului american (0,688671g.). Deci practic 1DST=1$.Odata cu renuntarea la etalonul aur devize si trecerea la etalonul putere de cumparare s-a renuntat si la definirea in aur a DST, practic s-a trecut incepand cu 1974 la definirea lor cu ajutorul unui cos de monede nationale. La data respectiva cosul DST era format din monedele nationale a 16 tari care detineau in comertul international o pondere mai mare de 1%. Incepand cu 1978 numarul monedelor din cos se restrange la 5 respectiv la cele 5 monede liber convertibile (dolarul american, marca germana, francul francez, lira sterlina, yenul japonez). Aceasta definire pe baza cosului de 5 monede este valabila si astazi.

Ca moneda de cont emisa de FMI, DST indeplineste urmatoarele functii:

etalon monetar international;

instrument de rezerva;

instrument de plata (dar numai in relatiile dintre bancile centrale ale tarilor membre si FMI).

Indeplinirea acestor functii este conditionata de volumul alocarilor de DST, decizia de emisiune bazandu-se pe nevoia de crestere a lichiditatii internationale pe termen mediu si lung.

O tara membra la FMI care primeste DST (proportional cu cota de participare) le utilizeaza pentru:

marirea (corespunzator cotei alocate) a rezervelor ei monetare oficiale;

procurarea directa sau indirecta a unei monede convertibile emisa de o alta tara membra la FMI;

pentru plata de dobanzi si comisioane catre FMI;

emiterea de titluri financiare (in deosebi obligatiuni) exprimate in DST;

pentru garantarea unor obligatii financiare internationale.

Avantaje

DST au un grad de stabilitate mai mare in raport cu monedele nationale convertibile, aceasta stabilitate mai mare decurge din definirea lor pe baza unui cos de monede. Practic deprecierea unei monede (de ex. dolarul) fata de una sau mai multe monede din cos este compensata de aprecierea acesteia (acestora) din urma in raport cu prima;

emisiunea DST fiind realizata de FMI nu duce la aparitia de deficite de balanta de plati externe (ca in cazul monedelor nationale) si nici la propagarea fenomenelor financiar-monetare negative de pe pietele nationale pe plan international (ca in cazul monedelor nationale).

Limite

DST nu indeplinesc insa toate functiile monedei pe plan international. Ele nu se utilizeaza ca mijloc de plata international si nu are nici o existenta fizica;

poate fi supus unor presiuni inflationiste sau deflationiste daca decizia FMI de alocare a DST este eronata.

Participanti la Departamentul DST

Fiecare membru care incheie cu FMI un contract prin care isi asuma obligatiile fata de Departamentul DST adopta masurile necesare devine participant la Departamentul DST. FMI poate desemna si alti detinatori dintre cei care nu sunt membri, dintre membrii care nu sunt participanti sau din randul altor institutii oficiale.Termenii si conditiile in care detinatorii desemnati pot detine, accepta si utiliza DST in operatiile si tranzactiile cu participantii sau cu alti detinatori desemnati se aproba de catre Consiliul Guvernatorilor cu majoritate de 85% din puterea totala de vot.

Detinatori de DST

Prin decizia Consiliul Guvernatorilor in cadrul detinatorilor DST printre membri se inscriu: Banca Africana de Dezvoltare, Fondul African de Dezvoltare, Banca Centrala a Statelor Americane, Banca Reglementarilor Internationale, Banca Internationala de Reconstructie si Dezvoltare, Fondul International de Dezvoltare Agricola, Banca Asiatica de Dezvoltare, Banca de Dezvoltare Islamica, Banca de Investitii Nordica.

Drepturile Speciale de Tragere in calitate de moneda de cont si de rezerva prezinta mai multa stabilitate si completeaza rezervele valutare internationale.

7. Colaborarea Fondului Monetar International cu alte institutii

Fondul Monetar International colaboreaza cu Banca Mondiala, bancile regionale de dezvoltare, Organizatia mondiala a comertului, agentiile Natiunilor Unite si alte organisme internationale.Fiecare dintre aceste institutii este specializata intr-un anumit domeniu si aduce o contributie particulara economiei mondiale.

Colaborarea FMI cu Banca Mondiala in lupta contra saraciei este directa, deoarece aceasta din urma dispune de competentele necesare pentru a ajuta tarile sa-si amelioreze pozitia sociala. FMI si  Banca Mondiala colaboreazasi in alte domenii cum ar fi evaluarea sectoarelor financiare ale statelor membre, punerea la punct a normelor si codurilor sau ameliorarea calitatii, difuzarea datelor despre datoria externa. FMI participa si la Forumul stabilitatii financiare care reuneste autoritatile de tutela a marilor piete financiare internationale, ca si reprezentanti ai organelor de reglementare si control international. FMI si Banca Mondiala evalueaza impreuna sectoarele financiare ale statelor membre.

Banca Mondiala este o banca sustinuta cu finantari internationale care ofera asistenta financiara si tehnica tarilor sarace. Organizatia este alcatuita din doua organisme: Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD) si Asociatia Internationala de Dezvoltare (IDA).

Statele Unite sunt principalul actionar si finantator al Bancii Mondiale.

Concluzii

Procesul de globalizare a avut si are drept consecinta transformarea radicala a vietii economice. Acest proces este fara precedent: generalizarea economiei de piata, cresterea productiei, si a nevoilor, circulatia informatiilor, a produselor, a oamenilor si a capitalurilor, implementarea de sisteme tehnice din ce in ce mai performante, cresterea cantitatii de deseuri etc. Inegalitatile in societate se adancesc. Echilibrul planetei este amenintat.

Atat de mare este puterea globalizarii incat, in cursul vietii noastre este probabil sa asistam la integrarea, chiar daca inegala, a tuturor economiilor nationale din lume intr-un singur sistem global de piata libera spunea intr-un articol Jim Garrison

Globalizarea creaza oportunitati extraordinare si aduce progres intens in anumite domenii; se creaza totodata asteptari si evolutii foarte mari in cele mai diverse zone ale lumii. Dar acest progres este departe de a fi uniform. In plus, globalizarea poate tensiona la extrem structuri sociale si economice ce nu se pot adapta usor.

La inceput de mileniu trei, lumea contemporana prezinta schimbari esentiale si contraste care prevestesc ridicarea economiei umane pe noi trepte ale evolutiei sale.