Dezvoltare Durabila - conceptul de Dezvoltare Durabila, directii de cercetare a dezvoltarii durabile, dezvoltarea durabila prin reciclarea materialelor

1. Conceptul de Dezvoltare Durabila
   
   

a.     Definire si continut

Acest nou concept 'Dezvoltare Durabila' are mai multe definitii, dintre care cea mai uzuala este: "acea dezvoltare care asigura necesitatile prezentului fara a compromite sansele generatiilor viitoare de asi satisface propriile nevoi'.

La nivelul unei tari conceptul "Dezvoltare Durabila' este definit ca fiind capacitatea tarii respective de a realiza la nivel national un echilibru intre dezvoltarea economico - sociala si mediu, tinand seama de resursele naturale, conditiile sociale in perspectiva asigurarii conditiilor de prosperitate economica si sociala a generatiilor viitoare.

Sub aspectul activitatilor industriale conceptul sugereaza optimizarea profiturilor economice si sociale pentru generatia actuala, dar fara a pune in pericol sub acest aspect dezvoltarea generatiilor viitoare.

Acest concept a aparut ca urmare a faptului ca in prezent lumea se confrunta cu mari probleme generate de insuficienta resurselor, de modul de repartitia acestor resurse pe continente, de faptul ca o mare parte a populatie este dezavantajata si sufera de saracie.

Conceptul de dezvoltare durabila poate fi definit in mod concret cel putin prin patru obiective majore ale conceptului:

Realizarea de programe de stimulare a dezvoltarii personalitatii populatiei prin educatie, prin etica sociala, prin dezvoltarea capacitatii de creatie practica, prin stimularea creativitatii intelectuale etc.;

Formarea unei constiinte universale - ecologice si sociale bazate pe respectul fata de natura, pe prevenirea poluarii mediului, pe cresterea calitatii vietii tuturora;

Implementarea si respectarea unor norme legislative universale privind dreptul mediului;

Prezervarea capitalului natural prin reducerea consumurilor materiale si de energie, prin reciclarea materialelor si utilizarea unor resurse regenerabile de energie.

2. Directii de cercetare a dezvoltarii durabile

3.1.    Directii de cercetare a dezvoltarii durabile

Dupa aparitia cestui concept s-a depus o munca intensa pentru ca acest concept sa devina operational. De fapt acest lucru a constituit principala tema a raportului Dezvoltarii Mondiale prezentat in anul 1992 de catre Banca Mondiala. In cadrul, acestui raport s-au deprins trei punte de vedere a unor grupuri profesionale si anume:

Grupul economistilor, ale caror tendinta este de a maximiza bunastarea in conditiile constrangerilor impuse de stocul de capital existent si de tehnologiile disponibile;

Grupul ecologistilor, care pun accentul pe pastrarea integritatii sub-sistemelor ecologice considerate vitale pentru supravietuirea ecosistemului global. Un grup mai moderat considera ca exista posibilitatea adaptabilitatii dinamice a unor ecosisteme naturale, care constituie suportul vietii, in anumite conditii de protectie;

Grupul sociologilor, care piui accentul pe fiintele umane ale caror modele de organizare sociale sunt cele mai importante pentru gasirea solutiilor viabile pentru atingerea unei dezvoltari durabile. Ei atrag atentia asupra faptului ca factorul social este vital pentru implementarea unor programe si proiecte de dezvoltare.

Aceste intrebari legitime si normale pot sugera directiile de cercetare pentru a putea pune pe baze stiintifice conceptul de dezvoltare durabila si de a putea reduce gradul de incertitudine in ceea ce priveste viitorul. Aceste directii de cercetare pot fi urmatoarele:

Stabilirea nivelului resurselor naturale globale

Stabilirea eficientei utilizarii resurselor

Stabilirea nevoilor sau trebuintelor umane

Stabilirea gradului de degradare al mediului

Stabilirea nivelului de educatie a populatiei in raport cu problemele majore privind mediul si problemele impuse de conceptul de dezvoltare durabila.

3. Abordari in dezvoltarea durabila

Politice pentru dezvoltarea durabila a mediului se pot inscrie pe doua directii de actiune si anume:

Promovarea cresterii economice si gestiunea ecologica a mediului, actiuni ce includ eliminarea subventiilor la utilizarea resurselor, clarificarea dreptului de proprietate, accelerarea procesului de instruire si educatie a populatiei;

Stoparea procesului de alterare a mediului inconjurator prin legi, sanctiuni si stimulente.

Studiile intreprinse in domeniul stimularii respectarii acestui concept, au relevat faptul ca instrumentele administrative bazate pe criterii de piata, precum si cele care genereaza obligatii financiare pentru cei ce polueaza sunt mult mai eficiente, decat a stabilii restrictii cantitative sau contingentari de materiale sau de produse fabricate.

Ceea ce nu se stie sau nu se vrea sa se stie este faptul ca in toate tarile lumii, componenta sociala este la fel de importanta, daca nu mai importanta decat componenta sociala sau economica.

Abordarea ecologica a conceptului de Dezvoltare Durabila sau asa numita eco-dezvoltarea, trebuie ca in mod direct sa asigure protectia biosferei, respectiv a bio-diversitatii si a desfasurarii normale a fenomenelor si ciclurilor bio-geo-chimice.

Astazi insa, cand se cunosc in mare parte volumul resurselor si a implicatiilor activitatilor economice asupra mediului se poate discuta de patru probleme fundamentale ale protectiei mediului si anume:

Activitatea economica umana este un subsistem care opereaza intr-un mediu considerat finit si pe care il influenteaza si cu care se interfereaza permanent;

Pe masura ce activitatea umana se extinde iar populatia creste neincetat, mai ales in tarile sarace, se utilizeaza din ce in ce mai multe resurse naturale, fapt ce genereaza mai multe emisii in atmosfera, apa si sol si se produc cantitati tot mai mari de deseuri care incep sa se apropie de limitele de suportabilitate ale ecosistemului;

Sunt dese cazurile in care activitatile economice au facut schimbari majore in mediu, schimbari cu efecte pe termen lung, ca de exemplu defrisarea padurilor, desecarea unor lacuri, captari de rauri si care au ca efect desertificarea unor zone intinse, erodarea solului, inundatii etc.;

Producerea de cantitati masive de dioxid de carbon, gaz cu un puternic potential de efect de sera si care a    avut ca rezultat o incalzire globala a pamantului si de aici toate efectele ce decurg, seceta, topirea calotelor glaciare, desertificarea pamantului, tornade, inundatii etc.

Abordarea economica a conceptului de Dezvoltare Durabila poate sa ajute la apropierea conceptului de viata economico-sociala in luarea unor decizii importante.

Dezvoltarea economica durabila (sustenabila) este interpretata astazi ca fiind un proces de mentinere a bunastarii proiectate pe un termen nedefinit in viitor.

Bunastarea economica deriva din venituri si din mediu, care indeplineste mai multe functii, contribuind si la productie si deci si la obtinerea de venituri, deci in mod concret la asigurarea bunastarii. Venitul este asigurat de catre stocul de capital, ce cuprinde capitalul produs, capitalul uman, capitalul natural si capitalul social.

Abordarea sociologica a Conceptului de Dezvoltare Durabila este de data mai recenta. Dezvoltarea sociala durabila inseamna evitarea unor probleme majore, cum ar fi:

>      tensiuni generale de discrepantele majore intre bogati si saraci;

>      divizarea societatii pe criterii de cultura;

>      divizarea societatii pe criterii etnice;

nererspectarea sistematica a drepturilor omului

4. Concepte de dezvoltare durabila si exploatarea resurselor naturale

A doua conferinta 'Mineritul si Mediul' sau cum a fost denumita Berlin II s-a organizat intre 22-26 noiembrie 1999. in cadrul conferintei s-a evaluat evolutia mineritului din prisma dezvoltarii durabile de la Conferinta Berlin I. Au fost dezbatute cinci subiecte dificil de rezolvat:

managementul apei si energiei la mine (incluzand emisiile);

managementul haldelor;

suturi miniere abandonate;

reabilitare si monitorizare;

problemele mineritului la scara redusa.

Radacinile conceptului de dezvoltare durabila isi au originea in promovarea utilizarii durabile a resurselor naturale. Regimurile juridice care vizeaza conservarea resurselor marine, viata salbatica, protejarea habitatelor, protejarea mostenirii culturale si naturale, protectia zonei antarctice etc. Au ca obiectiv protejarea resurselor mediului global si indica o acceptare larga la nivel international a utilizarii durabile a resurselor naturale.

Dezvoltarea durabila pune probleme comune tuturor tarilor, dar, datorita cailor de dezvoltare diferite ale statelor lumii, tarilor industrializate li se solicita sa suporte o parte mai mare a greutatilor imediate.

In concluzie pentru a da speranta in viitor planetei noastre va trebui ca protectia si conservarea mediului sa fie o politica prioritara pentru toate domeniile de activitate umana, chiar inaintea ridicarii nivelului de trai, transformand-o, pentru fiecare individ (printr-o educatie continua) intr-o adevarata religie.

4.1.          Influenta exploatarilor din minerit asupra mediului

Utilizarea resurselor scoartei terestre a inceput cu mii de ani in urma, odata cu aparitia primelor semne de inteligenta ale primatelor.

Mineritul, insasi prin natura lui, poate cauza un impact considerabil asupra mediului, ca distrugerea peisajului natural, poluarea apelor de suprafata si subterane, afecteaza calitatea aerului si conduce la contaminarea solului, eroziune si deranjarea florei si faunei locale.

doar tehnologiile moderne eficiente si curate - pot oferi mineritului o cale spre supravietuire si chiar spre dezvoltare. Trebuie adoptate in practica cele mai bune tehnologii si cel mai evoluat arsenal de solutii tehnice pentru lupta impotriva problemelor stringente de mediu.

Manipularea si depozitarea acestei imense cantitati de material 'rezidual'* este una din cele mai mari provocari cu care se confrunta industria miniera din intreaga lume.

trebuie sa acordam prioritate cautarii de tehnologii noi si eficiente pentru refacerea mediului in zonele care au nevoie de solutii imediate si introducerea in paralel in minerit a celor mai avansate tehnologii de lucru.

Industria miniera exercita asupra mediului inconjurator influente deosebite care se manifesta in toate fazele proceselor tehnologice de exploatare si preparare. Indiferent de metoda aplicata, pentru valorificarea unui zacamant sunt necesare numeroase si diferite operatii fizice si chimice in urma carora rezulta, pe de o parte, substanta minerala utila, iar pe de alta parte, materia sterila extrasa din zacamant odata cu utilul.

. Extragerea in prezent si viitor a unor zacaminte din ce in ce mai sarace va reduce si mai mult procentul de util din minereul brut. Asadar, odata cu cresterea cantitatii de minerale utile extrase si prelucrate, cresc si cantitatile de reziduuri rezultate in urma prelucrarii la care se adauga si cantitatile de roci sterile rezultate din lucrarile miniere subterane, de deschidere si pregatire, dar in special din de-copertarea zacamintelor exploatate la zi, in cariere.

Solurile din apropierea haldelor de zgura si cenusa sunt supuse inmlastinirii si saraturarii datorita apelor ce au servit la transport. Este afectata, de asemenea si calitatea apelor subterane, datorita infiltratiilor din halda.

Pe langa reziduurile solide, industria miniera genereaza si deseuri lichide si gazoase in cantitati impresionante. Cantitativ, acestea le depasesc de mai multe ori pe cele solide. Asa de exemplu apele reziduale sunt de 3-20 de ori mai mari decat minereurile prelucrate. Reziduurile gazoase sub forma de pulberi, gaze si vapori provin din toate sectoarele industriei miniere. Mai frecvent intalnite sunt mono-oxidui si dioxidul de carbon, dioxidul de sulf, hidrogenul sulfurat, oxizi de azot etc. Acesti poluanti pot persista in atmosfera zile si chiar ani, pana cand sub influenta radiatiilor solare ultraviolete, reactioneaza cu oxigenul din aer sau intre ei si ajung, in final, la structuri mai putin stabile si reactive.

Sub actiunea curentilor de aer, poluantii gazosi sunt transportati pe distante mari de sute sau chiar mii de kilometrii si pot depasi astfel granitele tarii care ii produce.

Impactul negativ al activitatilor miniere asupra mediului inconjurator este unul direct, care tine strict de activitatea de extragere propriu-zisa a zacamintelor de substante minerale utile si altul indirect, legat de activitatea de prelucrare a produselor miniere.

Exploatarile miniere in general si exploatarile miniere la zi in special au un impact vizual puternic si de multe ori defavorabil asupra zonei unde isi desfasoara activitatea unitatea de exploatare, prin distrugerile fizice ale terenului si prin aparitia haldelor de steril si iazurilor de decantare.

Zgomotul, vibratiile si radiatiile constituie o categorie aparte care influenteaza in mod nefavorabil mediul inconjurator.

Radiatiile produse de minereurile radioactive in timpul exploatarii, stocarii si prelucrarii lor, au o puternica actiune nociva asupra tuturor vietuitoarelor. De asemenea, deseurile solide, lichide si gazoase rezultate din prelucrarea acestei categorii de minereuri emit timp indelungat radiatii cu efecte dezastruoase asupra factorilor de mediu.

Conceptul de dezvoltare durabila obliga agentii economici de a gasii noi zacaminte, de a gestiona zacaminte locale spre dezvoltarea economica a zonei respective si a sigura bunastarea populatiei din zona.

5. Dezvoltarea durabila prin reciclarea materialelor

Inca din timpurile trecute omenirea a fost preocupata de problema deseurilor casnice. S-a apreciat inca din antichitate ca este o stransa legatura intre gunoaiele casnice si raspandirea unor boli si chiar a unor epidemii.

6.1.          Efectul deseurilor asupra mediului

Deseurile pot fi vectori importanti in raspandirea infectiilor. Deseurile, mai ales cele rezultate de la spitale, contin foarte des o gama variata de microorganisme, printre care si agenti patogeni raspanditori de boli infectioase (virusi, bacterii, oua a diversilor helminti etc.). in conditii prielnice agentii patogeni pot trai in deseuri timp indelungat (zile sau luni), de unde pot patrunde in sol , in panzele freatice, in rauri, putand provoca infectii si chiar epidemii si in general degradeaza calitatea mediului.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

. De asemenea deseurile ofera conditii favorabile pentru inmultirea insectelor si a rozatoarelor.

Un efect de amploare al faptului ca nu s-au asigurat conditii ecologice de depozitare a gunoaielor este gradul ridicat de poluare al solului, apelor de suprafata si a apelor freatice din zonele de depozitare, care afecteaza zone intinse. De aceea in prezent se fac demersuri pentru inchiderea gropilor de gunoi si asigurarea unui sistem de protejare a zonei de efectele negative al acestor depozite ne-ecologice.

Nu numai solul si apele sunt poluate de deseurile depozitate necorespunzator, dar si atmosfera este contaminata de produsele gazoase rezultate in urma descompunerii substantelor organice. Astfel se degaja gaze rau mirositoare: amoniac, hidrogen sulfurat, dar si gaz metan, care se poate aprinde foarte usor si produce aprinderea si a altor substante combustibile aflate in deseuri, cum ar fi mase plastice, cauciuc, hartie, tesaturi etc., poluand si mai mult atmosfera cu un fura inecacios.

Vantul si curentii ascendenti de aer ridica tumul, gazele, precum si praful la inaltimi, de unde acestea sunt purtate pe distante mari si astfel se extinde zona de poluare.

In fata acestei situatii, oamenii de stiinta, tehnicienii si cercetatorii au determinat caile de solutionare ca fiind:

recuperarea, prelucrarea si recircularea deseurilor materiilor prime consumate;

inlocuirea materiilor prime deficitare prin materii si materiale mai abundente, mai putin cunoscute, sau prin inlocuitori mai usor de gasit si de preparat.

Ca urmare a marii importante ce trebuie acordate deseurilor, Parlamentul Romaniei a elaborat si a aprobat Legea pentru Ordonanta de Urgenta nr. 78/2000 privind regimul deseurilor. Conform acestei legi deseurile se clasifica astfel:

>      deseuri menajere;

>      deseuri de productie;

>      deseuri de constructie si demolari;

>      deseuri periculoase.

Legea prevede modul de administrare a deseurilor, autorizarea activitatilor legate de deseuri, modul de gestionare a deseurilor, inclusiv tratarea si eliminarea deseurilor.

6.2.          Strategii privind reciclarea deseurilor

Pe baza unor criterii de ordin tehnic si economic, se pot formula urmatoarele conceptii cu privire la evitarea si valorificarea deseurilor:

>      utilizarea unor procedee pe baza carora nu se mai produc deseuri;

>      valorificarea deseurilor in interiorul unitatilor;

>      valorificarea deseurilor in exteriorul unitatilor.

in cazul aplicarii unor procedee pe baza carora nu se mai produc deseuri, reducerea cantitativa a deseurilor depinde de felul instalatiei industriale, adica aceasta reducere este strans legata de instalatia industriala propriu-zisa de productie.

In cazul aplicarii acestor procedee, foarte putinele deseuri care totusi nu pot fi evitate sunt legate de insemnate economii rezultate din micsorarea consumurilor de materie prima.

Rapida inlocuire a procedeelor existente prin procedee care exclud formarea deseurilor mai ales pe considerentul protectiei. Mediului ambiant, a fost totusi in mare masura ca procedeele existente sunt in majoritate normate si totodata comporta niste costuri de capital mici, in timp ce, la noile instalatii, care ar comporta reducerea deseurilor, costurile investitiilor sunt remarcabil mai mari, dar in schimb, de obicei, sunt mai mici costurile de exploatare si manopera datorita unei mai bune utilizari a materiei prime.

o      Valorificarea deseurilor in interiorul unitatilor

In opozitie cu procedeele care conduc la diminuarea deseuri-lor si la care posibilitatile de diminuare fac parte integranta din procesul tehnologic, valorificarea reziduurilor in interiorul unitatii se face prin intermediul unei instalatii separate. Caracteristic pentru valorificarea interna a deseurilor este faptul ca instalatia de valorificare a acestor deseuri este incorporata in intregul proces de productie al unei unitati, ceea ce constituie o deosebire esentiala fata de valorificarea deseurilor in exteriorul unitatii.

Totodata, in instalatiile de valorificare a deseurilor, proprii unitatii respective, se mai pot primi si deseuri de la alte unitati, pentru a fi, de asemenea, valorificate si in scopul unei mai bune incarcari a instalatiilor de prelucrare a deseurilor.

Valorificarea interna a deseurilor presupune faptul ca cantitatea de deseuri provenite din unitate este mare.

Din consideratiile de mai sus rezulta ca pentru unitatile mici si mijlocii, calea de urmat pentru valorificarea interna a deseurilor este adeseori nerealizabila. in acest caz se ofera spre aplicare valorificarea externa centralizata.

o      Valorificarea deseurilor in exteriorul unitatii

Pentru unitatile producatoare de deseuri, prelucrarea in exterior a acestora este recomandata atunci cand datorita scaderii randamentului, sau datorita marimi sau structurii acestei unitati, nu se poate aplica valorificarea interna.

Valorificarea centralizata necesita un sistem de colectare si transport care trebuie sa satisfaca necesitatile impuse da marea varietate a reziduurilor.

Atunci cand deseurile sunt produse in diverse ramuri industriale, este necesara o colectare centrala a deseurilor in functie de ramurile industriale si de clasele materialelor. Prelucrarea centrala trebuie sa se refere si la deseurile speciale periculose care se produc in cantitati mici.

Valorificarea externa se recomanda atunci cand deseurile se produc in cantitati mici in cadrai unei singure unitati dar se colecteaza cantitati mari de la mai multe surse.

Recuperarea materialelor refolosibile cuprinde urmatoarele activitati: identificarea resurselor materiale refolosibile; colectarea, strangerea; sortarea; depozitarea si gospodarirea; predarea in consum sau prelucrare.

6.3.          Tehnologii de reciclare

Clasificarea tehnologiilor de reciclare a deseurilor se poate face in functie de categoria din care fac parte aceste deseuri dupa cum urmeaza:

>      tehnologii de reciclare a deseurilor destinate valorificarii energetice;

>      tehnologii de reciclare a deseurilor destinate valorificarii materiale;

>      tehnologii de neutralizare si distingere a deseurilor restante; Tehnologii de reciclare a deseurilor destinate valorificarii energetice.

Arderea deseurilor in vederea recuperarii energiei termice. La arderea deseurilor trebuie dezbatute doua aspecte:

> calitatea deseurilor;

>         tehnologia de ardere.

Pentru definirea calitatii deseurilor menajere si a celor din industria alimentara sunt de stabilit urmatoarele caracteristici de ardere:

> umiditatea totala;

>      puterea calorifica inferioara;

>      continutul de cenusa.

Aceste instalatii de ardere a deseurilor elibereaza in timpul combustiei caldura preluata de catre recuperatoare sau generatoare (cazane recuperatoare sau cazane de abur in functie de cantitatea de caldura si temperatura dezvoltata). Gazele reziduale care ies din. recuperatoare sau generatoarele de abur sunt trecute prin instalatii de epurare pentru a nu polua mediul inconjurator.

Piroliza deseurilor urmata de prelucrarea gazelor obtinute. Piroliza sau semi-carburarea este un procedeu foarte cunoscut si consta din descompunerea termica a deseurilor cu continut de car-bon, in absenta oxigenului atmosferic, pentru a se obtine un gaz combustibil. Transformarea are loc cu incalzire din exterior, intr-o atmosfera unde arderea nu este posibila.

Se cunosc in prezent doua procedee de piroliza a deseurilor cu continut de carbon care poarta denumirea de Kiener si respectiv Purox.

Tratarea biologica a deseurilor in vederea obtinerii bio-energiei. Cea mai eficienta metoda de tratare biologica a deseuri-lor este in prezent cea bio-termica, prin care se valorifica deseurile menajere, cele din agricultura (vegetale sau animale) si cele industriale organice.

Aceasta metoda foloseste camerele biotermice de tip Beccari, de forma unei lazi obisnuite de gunoi, in care incarcarea deseuri-lor se face treptat, pe sectiuni, astfel ca sa existe o repartitie uniforma a temperaturii de 60°C in toate punctele ei.

Un alt procedeu de tratare biologica a deseurilor este fermentarea anaeroba a deseurilor cu continut de elemente organice. Acesta este procedeul de obtinere a bio-gazului recunoscut mult timp sub denumirea de 'gaz de balta' deoarece el se produce in na-tura pe fundul baltilor si poate fi recunoscut sub forma bulelor de gaz care ies la suprafata baltilor. Se mai produce in natura prin fermentarea gunoaielor, cand poarta denumirea de 'gaz de gunoi'.

Instalatiile de biogaz contin pe langa camerele biotermice de tip Beccari, captatoare de gaz care au rolul de a capta si depozita in rezervoare gazul produs prin fermentatia anaeroba a substantelor organice continute de deseuri.

o      Tehnologii de reciclare a deseurilor destinate valorificarii materiale

Reconditionarea pieselor sau produselor uzate. Cea mai usoara si economica cale de reintrare in consumul individual, sau productiv a uzate recuperate este reconditionarea.

Pentru realizarea reconditionarii sunt necesare urmatoarele elemente:

>      cunoasterea tipului de produse, respectiv piese, ce urmeaza a fi supuse reconditionarii;

>      cunoasterea conditiilor specifice de utilizare a produselor sau pieselor inainte de a fi reconditionate;

>      cunoasterea cantitatilor de produse si materiale ce vor fi supuse reconditionarii;

>      determinarea principalelor parti ale produselor care sunt supuse revizuirii;

>      sortarea pieselor in functie de gradul de uzura;

>      elaborarea unor tehnologii adecvate de reconditionare;

>      controlul respectarii tehnologiei de reconditionare;

>      controlul produselor sau pieselor dupa ce au fost supuse reconditionarii.

In functie de caracteristicile lor si de gradul de uzura inregistrat, prin reconditionare se urmareste: redarea caracteristicilor initiale; modificarea caracteristicilor pastrandu-se destinatia de consum initial; asigurarea unor caracteristici conform unor noi destinatii de consum.

Operatiunile de reconditionare pot consta in: refacerea cote-lor, tolerantelor; corectarea unghiurilor; rectificarea suprafetelor; asigurarea etanseitatii; refacerea acoperirilor; refacerea finisajelor; asigurarea designului; refacerea unor caracteristici chimice (concentratii, viteze de reactie) prin reactivari si alte operatiuni menite a reda produselor si pieselor caracteristicile initiale conform destinatiilor de consum.

Cheltuielile necesare reconditionarii sunt relativ mici comparativ cu cele pentru obtinerea unor piese noi, similare, ceea ce face ca reconditionarea sa prezinte multiple avantaje atat pentru unitatile specializate in reconditionari cat si pentru consumator.

Regenerarea materialelor uzate. Este o tehnologie de reintroducere in consum, similara cu reconditionarea (care se aplica la piese si produse), a materialelor uzate.

Pentru realizarea regenerarii sunt necesare urmatoarele elemente:

>      cunoasterea tipului de materiale ce urmeaza a fi supuse regenerarii;

>      cunoasterea conditiilor specifice de utilizare a materialelor inainte de a fi regenerate;

>      cunoasterea cantitatilor de materiale ce vor fi supuse regenerarii;

>      sortarea materialelor in functie de gradul de uzura;

>      elaborarea unor tehnologii adecvate de regenerare;

>      controlul respectarii tehnologiei de regenerare;

>      controlul materialelor dupa ce au fost supuse regenerarii.

Recircularea materialelor. Este cea mai intalnita metoda de reciclare si consta in reintroducerea in procesul de productie a materialelor pierdute in acel proces (de exemplu: rebuturi de piese turnate care se retopesc; retele de turnare, stropi, maselote, rasuflatori care intra din nou la topire; diverse materiale pierdute la transportul (de obicei pe benzi transportoare) care sunt recuperate si reintroduse in procesul tehnologic etc.).

Tratarea chimica a deseurilor in vederea obtinerii unor produse secundare. Consta in tratarea pe cale chimica a unor deseuri in vederea redarii caracteristicilor unor materiale continute de aceste deseuri sau obtinerii unor materiale sau produse secundare.

Cea mai intalnita metoda este cea de tratare chimica a apelor uzate, metoda prin care, in primul rand se epureaza apa (deci se readuce la caracteristicile initiale), si in al doilea rand se pot obtine ca produse secundare substante chimice pe care apa uzata le contine.

Una dintre cele mai utilizate tehnologii care are acest scop este compostarea deseurilor si utilizarea compostului ca ingrasamant agricol. Totodata este considerata si cea mai veche tehnologie de tratare biologica deoarece taranii taceau aceasta operatie, la scara redusa si intr-o faza mai putin dezvoltata, ducand la camp intr-o stare bruta deseuri le provenite de Ia animale.

Metodele modeme prevad compostarea industrializata si scurtarea timpului de preparare a compostului.

Compactarea deseurilor si utilizarea acestora constructii. Aceasta tehnologie este utilizata cu precadere la deseurile nisipoase care au proprietati de autodrenare si se pot folosi la: ramblee, baraje, diguri, drumuri, aeroporturi si la amenajarea teritoriilor agricole si din orase, dar cel mai des se folosesc la umpluturi in lucrarile de constructii.

in constructii se mai pot folosi si alte deseuri cum ar fi:

>      ca inlocuitor al cimentului Portland in betoane (cimentul poate fi

>      inlocuit in anumita proportie cu cenusa industriala);

>      ca agregate in betoane;

>      constituent principal in prefabricate din beton armat;

>      ca aditivi in betoane si mortare;

>      ca adaos in compozitii asfaltice si gudronice folosite la etansari;

>      ca materiale filtrante in umpluturi.

6. Concepte privind amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geografic

Spatiul din punct de vedere filozofic , reprezinta forma obiectiva si universala a existentei materiei. Dimensiunea spatiala a existentei umane este vitala intrucat spatiul ne ofera in aparenta posibilitatea mobilitatii si a experientei.

Spatiul poate fi analizat din mai multe puncte de vedere, cum ar fi: . > spatiul economic, care analizeaza fluxurile vizibile si invizibile de materiale, produse, preturi, costuri, profituri si pierderi;

>      spatiul abstract-matematic, supus unor legi universale;

>      spatiul mistic-religios;

>      spatiul arhitectural etc.

Spatiul geografic poate fi analizat ca un spatiu particular, de mare complexitate si dinamism, in care se realizeaza functia cea mai semnificativa si originala a Terei, respectiv functia biotica.

Spatiile specializate sunt:

>      spatii naturale: muntii, dealuri, campii;

>      spatii sub aspect vegetal: paduri, stepe, desert;

>      spatii sub aspect economic: spatii de munca, de comert etc.;

>      spatii sociale: locuinte, spitale, unitati de cultura etc.

Amenajarea teritoriului in forma ei cea mai simpla reprezinta ansamblul actiunilor de pregatire a unui teritoriu prin executarea unor lucrari de echipare, asanare, nivelare, plantare, defrisare, desalinizare, terasare a unor zone, cu scopul de a se utiliza eficient resursele din zona corespunzator unor functii si destinatii precis stabilite pe baza unor studii stiintifice.

7.1.          Planul de amenajare teritoriala

Planurile si programele de amenajare regionala trebuie sa tina seama de limitele frontierelor statale, de relatiile interstatale, de limitele frontierelor administrative.

Planul de amenajare al teritoriului se elaboreaza in conformitate cu legislatia Romaniei si trebuie sa tina seama de urmatoarele aspecte: > cadrul natural - principalele forme e relief;

>      reteaua hidrografica;

>      resursele solului si a subsolului;

>      potentialul agricol al zonei;

>      potentialul economic al zonei;

>      populatia, media de varsta, gradul de pregatire;

>      resursele de forta de munca si calificarea ei;

>      structura populatiei;

>      infrastructura zonei; > protectia mediului.

7.2.          Dezvoltarea durabila si amenajarea teritoriului

Dezvoltarea durabila aduce nu atat o schimbare a patrimoniului teoretic si a metodologiei de abordare a problemelor dezvoltarii unor teritorii, cat o restructurare a ierarhiei valorice si a parametrilor functionali, o reevaluare a prioritatilor si a ponderii unor procese si fenomene.

Abordarea problemelor la etapa actuala se pune dupa urmatoarea ordine:

>      Estetica;

>      Ecologica;

>      Economica.

7. Conceptul dezvoltarii regionale echilibrate, abordarea regionala a conceptului de dezvoltare durabila la nivel european

Premisa ca orice activitate fie economica fie sociala are un suport intr-un teritoriu bine precizat in care se dezvolta si un anume spatiu cu care se interfereaza si se influenteaza reciproc permite ca teritoriu sa fie conceput ca un agent al dezvoltarii durabile.

Dezvoltarea teritoriala poate fi definita ca un proces de crestere interna si de schimbari structurale care sa duca la cresterea standardului de viata in interiorul comunitatii respective.

In prezent obiectivul principal al politicii de dezvoltare socio-economica trebuie sa fie reducerea decalajelor, a diferentierilor teritoriale, realizarea unui relativ echilibru intre nivelurile de dezvoltare economica si sociala a diferitelor zone dintr-un teritoriu national. In cazul in care nu se respecta acest principiu se poate ajunge la mari dezechilibre, migrari de populatie sau actiuni separatiste.

8.1.          Abordarea regionala a conceptului de dezvoltare durabila la nivel european

Amenajarea teritoriala pe baza conceptului de dezvoltare durabila isi poate afirma rezultatele pozitive la nivel european, precum si la gasirea unor solitii globale ce depasesc de multe ori cadrul national.

In conformitate cu documentele Raportului Brundtdland al Natiunilor Unite conceptul de Dezvoltare Durabila cuprinde nu numai o dezvoltare economica care sa respecte mediul si sa protejeze resursele actuale pentru generatiile viitoare, ci si o dezvoltare spatiala echilibrata.

Atentia sporita acordata de catre conducerea Uniunii Europene a problemelor politicii regionale porneste de la aprecierea ca amenajarea teritoriului constituie un instrument important in cristalizarea identitatii europene.

Realizarea in Europa a unei uniuni economice si monetare de succes impune cu precadere dezvoltarea fiecarui stat membra, altfel poate aparea riscul sa fie favorizate economiile statelor puternice si ca urmare ar creste si mai mult decalajele intre statele europene.

Pentru a stimula statele membre in acest demers al regionalizarii, Comunitatea Europeana sprijina cu fonduri structurale "Euroregiunile' avand ca obiectiv primordial realizarea coeziunii economic-sociale.

Ideea de baza a acestui concept de regionalizare este crearea regiunilor ca spatiu sau nivel teritorial de punere in practica a politicii regionale si a programelor corespunzatoare acestora si deci ca o conditie a accesului la resurse.

8. Dezvoltarea regionala in Romania
   
   

Romania se situeaza in zona centrala Europeana Danubiana si Adriatica. Pozitia geografica a Romaniei, precum si caracteristicile fizico-geografice au facut ca Romania sa fie in permanenta la interferenta unor influente sociale si culturale importante.

impartirea teritoriala a Romaniei in regiuni se bazeaza pe documentele prevazute in 'Cartea verde a Dezvoltarii Regionale' publicata in anul 1997 sub egida Guvernului Romaniei si a Comisiei Europene, fiind finantat printr-un program PHARE. in aceasta carte se precizeaza clar ca impartirea teritoriala a Romaniei in judete nu reprezinta un cadru adecvat pentru implementarea unei politici regionale performante. In aceasta carte se propunea impartirea teritoriala a Romaniei in 8 Regiuni.

Aceste Regiuni sunt urmatoarele:

Regiunea Nord-Est, cuprinde vechea regiune istorica a Moldovei

Regiunea Sud-Est, se remarca prin prezenta unor repere unice in Romania, cum ar fi Delta Dunarii.

Regiunea Sud Muntenia

Regiunea Sud-Vest Oltenia, se remarca prin resursele de carbune, constructii de masini si industria chimica.

Regiunea Vest, se remarca prin multi-culturalitate, este pluri-etnic si multi-confesional

Regiune Nord-Vest, se remarca prin discrepantele majore in dezvoltarea lor economica intre cele din vest

Regiunea Centru, Zona se remarca prin faptul ca este plasata la intersectia principalelor rate de transport si ca detine o mare varietate peisagistica

Regiunea Bucuresti - Ilfov, are ca specific cea mai mare densitate a populatiei, in acelasi timp neomogena.

Avandu-se in vedere cele prezentate mai sus obiectivele principale ale implementarii conceptului de Dezvoltare Durabila in Romania sunt:

>      Diminuarea dezechilibrelor regionale existente prin stimularea dezvoltarii echilibrate a tuturor regiunilor, pentru reducerea decalajului existent;

>      Corelarea politicii sectoriale guvernamentale la nivelul tuturor regiunilor prin valorificare a resurselor locale si regionale si a potentialului uman;

>      Stimularea cooperarii inter-regionale, interne si internationale in scopul realizarii de proiecte comune.

9. Dezvoltarea Durabila prin productie mai curata Aplicarea Conceptului de Dezvoltare Durabila in Managementul Activitatilor pentru Protectia Mediului

9.1.          Definirea conceptului de productie mai curata

Notiunea de 'Productie Mai Curata' reprezinta aplicarea continua a unei strategii de mediu integrate, preventive, pentru procese, produse si servicii, astfel incat sa duca la cresterea eficientei si sa se reduca riscurile pentru oameni si mediul inconjurator. Pentru procesele de productie, PMC include utilizarea eficienta a materiilor prime si energiei, eliminarea materialelor toxice si periculoase si reducerea emisiilor si a deseurilor inca de la sursa de producere.

Implementarea PMC nu este o inovatie singulara, ci un proces care trebuie sa realizeze imbunatatirea continua a parametrilor de mediu ai unei intreprinderi:

>      PMC considera tehnologia de productie ca pe o entitate si nu se concentreaza asupra unor anumite componente ale mediului, deoarece cauzele poluarii vin clin fluxul de materiale procesul tehnologic de fabricatie si consumul de energie;

>      PMC se realizeaza prin intermediul masurilor preventive care se integreaza in tehnologiile de productie;

>      PMC reprezinta o abordare care verifica in mod repetat toate posibilitatile avantajoase de prevenire a poluarii si aplica tehnologiile la iesire numai pentru deseurilor ramase (pentru care nu sunt aplicabile alte solutii in acest moment.)

>      Pentru procesele industriale exista o metodologie de evaluare a P.M.C.;

>      Pentru produse sau servicii P.M.C. este evaluata prin folosirea metodologiei de evaluare a ciclului de viata a produselor sau a procedurilor de eco-design.

9.2.          Definirea notiunii depoluare in conceptul Productie Mai Curata

Deseurile dupa unii specialisti, sunt considerate un rau necesar, ca o taxa pentru productie. Managementul, conventional al deseurilor unei intreprinderi nu isi pune problema daca deseurile si poluarea trebuie intr-adevar sa se produca, ci se concentreaza asupra captarii si depozitarii acestora astfel incat reglementarile legale, privind tratarea deseurilor sa fie respectate cu cele mai mici costuri.

Deseurile si emisiile poluante sunt pierderi de materii si materiale, deseori achizitionate la preturi mari, care nu se transforma in produse vandabile in cursul procesului de productie. Din acest motiv, deseurile de orice fel reprezinta o pierdere de productie.

. Principalele beneficii care rezulta din implementarea productiei mai curate sunt urmatoarele:

>      Reducerea poluarii (incadrarea in reglementarile legale de protectie a mediului);

>      Reducerea riscurilor de mediu prin eliminarea sau reducerea utilizarii materialelor periculoase si/sau prin reducerea continutului lor in deseuri;

> Posibilitatea de a imbunatati mediu! de lucru;

>      Reducerea cererii privind managementul deseurilor prin reducerea cererii de locuri de pastrare a deseurilor, de transport al acestora si de capacitati de depozitare;

>      Economii de costuri de tratare a deseurilor (investitii si costuri de functionare pentru tehnologii la iesire, operatii, taxe ere);

>      Economii de costuri pentru achizitionarea de materii prime care ar putea sa dispara in deseuri (ca si energie si munca depuse in materialul pierdut). Aceste economii sunt in medie de 10 ori mai mari decat economiile din tratarea deseurilor;

>      Posibila imbunatatire a calitatii mediului;

>      Mai buna pozitionare a intreprinderii in negocierile cu autoritatile locale si de mediu;

>      imbunatatirea imaginii firmei;

>      Simplificarea implementarii unui SMM.

9.3.          Prevenirea poluarii

Pe Prevenirea Poluarii sau pe scurt PP este actiunea de eliminare sau minimizare a generarii poluarii la sursa de producere. Practicile PP isi propun deci sa stopeze/minimizeze poluarea generata de procesul de fabricatie utilizat.

Deoarece activitatea de productie costa bani, in mod logic actiunea de prevenire a poluarii trebuie sa aduca si beneficii economice. Aceasta nu inseamna in mod obligatoriu ca orice activitate de PP in domeniul schimbarii de tehnologie aduce cu ea banii necesari retehnologizarii. O veche zicala spune ca daca vezi o bancnota de un dolar pe jos, probabil te vei apleca s-o culegi, nu insa si daca trebuie sa-ti 'rupi' spatele pentru aceasta.

De altfel spus Prevenirea Poluarii este orice activitate (prin) care:

>      Este redusa cantitatea de substante periculoase, poluanti, contaminanti, care sunt generate ca deseuri sau sunt evacuate in mediu inainte de a fi reciclate tratate si depozitate final;

>      Reduce riscurile pentru sanatatea publica sau a mediului, asociate unor eliminari de astfel de substante, poluanti sau contaminanti;

>      Reduce sau elimina producerea poluantilor printr-o eficienta crescuta in utilizarea materiilor prime sau prin protectia resurselor naturale prin conservarea lor.

10. Comunicarea manageriala in implementarea conceptul de dezvoltare durabila.

Organizatiile economice trebuie sa fie mai preocupate pentru atingerea unor obiective privind dezvoltarea durabila si protectia a mediului si pentru tinerea sub control a impactului activitatilor economice si a produselor asupra mediului.

Standardul general privind managementul de mediu ISO 14000 are menirea de a pune la dispozitia organizatiilor economice elementele unui sistem eficient de management de mediu care poate fi integrat cu celelalte cerinte ale managementului general, in scopul sprijinirii organizatiilor economice pentru realizarea obiectivelor economice si de protectie a mediului.

9.4.          Notiuni de baza ale Standardului de Mediu ISO 14.000

Cele mai utilizate notiuni sunt urmatoarele:

imbunatatire continua

Mediu

Aspect de mediu

impact asupra mediului

Sistem de management de mediu

Audit al sistemului de management de mediu

Obiectiv de mediu

Performanta de mediu

Politica de mediu

Sarcina de mediu

Parte interesata

Prevenirea poluarii.

O organizatie pentru a implementa standardul de mediu ISO 14000, trebuie sa infiinteze si sa intretina un sistem de mangement de mediu respectand urmatoarele cerinte:

>          Definirea politicii de mediu.

O organizatie pentru a implementa standardul de mediu ISO 14000, trebuie sa infiinteze si sa intretina un sistem de mangement de mediu respectand urmatoarele cerinte:

>          Definirea politicii de mediu.

> Planificare activitatilor privind protectia mediului

>      Implementarea si functionarea managementului de mediu.

Instruirea si constientizarea personalului.

>     Comunicare.

>     Verificare si actiuni corective.

>      Auditul sistemului de management de mediu.

>      Analiza managementului de mediu.

9.5.          Comunicarea manageriala in implementarea conceptul de dezvoltare durabila.

'Comunicarea de mediu' este aceea partea a comunicarii organizationale care isi concentreaza domeniul de activitate spre:

> Sprijinirea implementarii politicii in domeniul dezvoltarii durabile si realizarea performantelor privind protectia mediului prin: constientizarea personalului privind importanta problemelor de mediu, instruirea personalului privind problematica protectiei mediului - corespunzator nivelului de pregatire si a functiei, instituirea unor sisteme de comunicare interna si externa, care sa permita intelegerea problemelor si siguranta realizarii sarcinilor in domeniul protectiei mediului;

>      Motivarea personalului pentru adoptarea unei anumite atitudini fata de aspectele de mediu si fata de realizarea obiectivelor planificate in domeniul protectiei mediului;

>      Proiectarea in interiorul si exteriorul organizatiei, a unei imagini de organizatie cu preocupari serioase in domeniul protectiei mediului, a unei organizatii ce este responsabila fata de resursele naturale, fata de mediu inconjurator, fata de resursele energetice conventionale si neconventionale;

>      Instituirea de sisteme de comunicare care sa fie apte sa faca fata unor situatii de criza sau de accidente de mediu grave.

in standardul ISO 14001 se stipuleaza in mod concret ca: organizatiile trebuie sa stabileasca si sa intretina proceduri referitoare la aspectele de mediu si la managementul de mediu pentru:

>        Realizarea unei comunicari interne intre diferitele niveluri si functii ale organizatiei:

>        intocmirea unor documentare referitoare la aspectele de mediu si la transmiterea unor raspunsuri corespunzatoare la solicitarile si reclamatiile persoanelor interesate din exteriorul organizatiei;

>        Realizarea unui sistem de comunicare cu exteriorul organizatiei privind aspectele si realizarile semnificative in domeniul protectiei mediului.

Comunicarea externa a unei organizatii se refera la comunicarea prin care se realizeaza informarea publica si relatiile publice vizand auditoriul extern, implicit comunitatea locala. Prin intermediul comunicarii externe are loc diseminarea de informatii despre organizatie in scopul castigarii bunavointei publicului, a imbunatatirii imaginii firmei si a cresterii credibilitatii sale in general si a organizatiei, ca membru al comunitatii, cu preocupari intense in domeniul protectiei mediului. Un rezultat al analizei este Auditul de Mediu.

11. Monitoringul Mediului

Monitoringul mediului reprezinta un ansamblu de operatiuni privind supravegherea, evaluarea, prognozarea si avertizarea in legatura eu evolutia calitatii mediului in scopul de a intervenii in timp util daca se constata o degradare sau daca este pus in pericol echilibrul ecosistemul natural. Monitoringul mediului trebuie sa asigure informatia - suport al actului decizional si. care trebuie sa reflecte evolutia calitatii mediului, dar si a diferitelor forme de poluare.

Monitoringul mediului ca instrument al activitatii de management industrial presupune respectarea urmatoarelor cerinte :

>      Asigurarea unui flux informational operativ si corect;

>      Garantarea caracterului integrat al informatiilor asupra calitatii mediului;

> Compatibilitatea bazei de date create cu legislatia in vigoare;

>   Procesarea simultana a datelor privind emisiile poluante din diferite sectoare de activitate ale agentului economic, fapt ce ar asigura o evaluare corecta a nivelului total al emisiilor poluante in aria geografica respectiva;

> Accesul neingradit la baza de date al celor indreptatiti conform legii.

Aceasta actiune implica urmatoarele activitati:

Prelevarea probelor

Analiza probelor

Crearea bazei de date

Analiza datelor

intocmirea rapoartelor

Distribuirea rapoartelor.

Monitoringul integrat al mediului este un monitoring cu caracter activ in sensul ca nu se opreste doar la efectuarea de masuratori si crearea unei baze de date. El trebuie sa faca cunoscuta si sa prognozeze evolutia in timp si spatii a calitatii mediului functie de nivelul si gravitatea emisiilor poluante.

Integrat al Mediului este o necesitate fireasca ce rezida din urmatoarele considerente :

>      Se realizeaza o evaluare cantitativa si calitativa a mediului in contextul socio-economic;

>      Asigura baza de date privind actiunile preventive in managementul de mediu;

>      Face legatura intre sistemul informational al monitoringului de mediu si sistemul informational general al agentului economic;

>      Asigura posibilitatea de comparare a datelor obtinute privind mediul cu datele obtinute la nivel global, regional sau local, in concordanta cu legislatia si acordurile interne si internationale;

>      Scurtarea duratei luarii unei decizii majore de catre factorii decizionali in ceea ce priveste protectia mediului;

> Cresterea eficientei utilizarii resurselor pentru realizarea unor proiecte in domeniul protectiei mediului, intrucat pot fi corelate cu celelalte proiecte de dezvoltare ale agentului economic.