Somajul - efectele (costurile) somajului

Somajul

1. Somajul - definire, cauze, tipologie

Somajul evidentiaza o stare de dezechilibru pe piata muncii caracterizata printr-un excedent al ofertei de munca in raport cu cererea de munca.

In ceea ce priveste definitia data somerilor, cea mai uzitata este cea data de Biroul International al Muncii (BIM) conform careia o persoana este considerata somera daca are peste 15 ani si indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

este apta de munca;

nu are un loc de munca;

este in cautarea unui loc de munca, utilizand in ultimele 4 saptamani diferite metode pentru a-l gasi: inscrierea la agentiile de plasare a fortei de munca, demersuri pentru a incepe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunturi si raspunsuri la anunturi, apel la prieteni, rude, colegi etc.;

sunt disponibile sa inceapa lucrul in urmatoarele 15 zile, daca si-ar gasi imediat un loc de munca.

Daca la inceput se recunostea doar existenta somajului voluntar, dat de refuzul de a se angaja al persoanelor care considera ca salariul si conditiile de munca nu recompenseaza in mod corespunzator eforturile ce trebuie depuse atunci cand se presteaza munca, in perioada anilor '30, J. M. Keynes a observat existenta unui alt gen de somaj, numit somaj involuntar, reprezentat de persoanele care, cu toate ca ar accepta conditiile existente pe piata muncii, nu reusesc sa se angajeze datorita imposibilitatii gasirii de locuri de munca vacante.

Daca avem in vedere cauzele care stau la baza generarii si amplificarii somajului, distingem doua mari procese:

A.     - pierderea locurilor de munca de catre o parte a populatiei ocupate. In functie de cauzele care au determinat pierderea locului de munca, intalnim urmatoarele forme ale somajului:

somaj ciclic, care la randul sau poate fi somaj conjunctural (dat de alternanta perioadelor de prosperitate cu cele de recesiune) si somaj sezonier;

somaj structural, datorat schimbarilor ce au loc in structura economica, teritoriala, sociala a economiei;

somaj tehnologic, generat de inlocuirea vechilor tehnologii cu altele noi, performante si prin restrangerea locurilor de munca prin reorganizarea intreprinderilor;

somaj tehnic, determinat de intreruperile ce apar in procesul de productie: greve, defectiuni ale unor masini si utilaje etc.;

somaj intermitent, rezultat al practicarii angajarilor pe perioade determinate de timp; este reprezentat de perioada de timp scursa intre expirarea contractului de angajare si momentul reinnoirii contractului sau angajarea la o alta unitate economica.

B. - cresterea ofertei de munca prin indeplinirea varstei legale de angajare de catre noile generatii, precum si exprimarea dorintei de a lucra de catre o parte a populatiei apte de munca, dar inactive

Indiferent de forma pe care o imbraca somajul, in analiza si caracterizarea acestuia se iau in considerare urmatorii indicatori:

nivelul somajului - poate fi exprimat in marime absoluta prin numarul somerilor, iar relativ prin rata somajului;

durata somajului - data de intervalul de timp scurs intre momentul pierderii locului de munca si reluarea activitatii;

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

structura somajului - evidentiata pe categorii de varsta, sex, profesii, nivel de calificare, ramura de activitate etc.;

intensitatea somajului - din acest punct de vedere distingem: somaj total (atunci cand are loc pierderea locului de munca), somaj partial (generat de diminuarea duratei de munca) si somaj deghizat (dat de angajarea in firme a unui numar de salariati superior celui necesar).

2. Efectele (costurile) somajului

Somajul are implicatii pozitive si negative economice, sociale si umane importante, care nu pot fi ignorate. Consecintele pozitive ale somajului au ca beneficiari diferiti actori economici, precum economia nationala, intreprinderile si intreprinzatorii, populatia ocupata, somerii etc. prin faptul ca stimuleaza populatia ocupata sa raspunda pozitiv dorintelor angajatorilor de perfectionare profesionala si, de asemenea, pregateste forta de munca pentru o mai mare mobilitate si adaptabilitate.

Puse in balanta insa, consecintele pozitive ale somajului sunt nesemnificative in raport cu costurile pe care le implica existenta si manifestarea acestui fenomen pe piata muncii. Costurile somajului se refera la consecintele nefaste ale somajului pe care le suporta indivizii, economia si societatea.

Pentru persoanele care devin someri, costul somajului are un aspect economic si unul moral. Economic, pentru ca intrarea in somaj inseamna o reducere a veniturilor, si deci, a posibilitatilor de consum pentru intreaga familie. Aspectul moral se refera la faptul ca statutul de somer atrage dupa sine stresul nervos, o stare depresiva care, spre deosebire de consecintele economice, nu se pot evalua.

La nivel de economie si societate, costurile somajului sunt reprezentate de :

subutilizarea factorului munca, ceea ce se repercuteaza negativ asupra volumului productiei, rezultand o scadere a veniturilor (salarii, profituri) si, pe cale de consecinta, o scadere a consumului si a investitiilor;

scaderea generala a veniturilor reduce incasarile la bugetul de stat (reducerea impozitelor pe venituri, a TVA-ului, accizelor etc) generand o diminuare a cheltuielilor publice;

cresterea cheltuielilor statului pentru functionarea oficiilor de plasare, plata indemnizatiilor de somaj, alte cheltuieli sociale legate de calificarea, reconversia profesionala a somerilor etc.;

presiunea exercitata asupra lucratorilor salariati care, tocmai in aceasta calitate, participa prin diminuarea veniturilor lor salariale, la constituirea si alimentarea fondurilor destinate acordarii ajutoarelor de somaj etc.

Politici de diminuare si combatere a somajului

In prezent, in literatura de specialitate, pentru a desemna politicile (masurile) aplicate de autoritati, ca si de organizatii private sau nonguvernamentale, pentru a creste gradul de ocupare si a reduce dimensiunile si efectele somajului se utilizeaza sintagmele de politici de ocupare sau politici de diminuare si combatere a somajului. Cele doua tipuri de politici pot fi considerate ca sinonime, pentru ca o politica de ocupare a fortei de munca inseamna implicit si o politica de combatere a somajului, si invers. De altfel, se vehiculeaza tot mai des o sintagma care unifica cele doua tipuri de politici, si anume "politica de ocupare si de combatere a somajului".

Politicile de ocupare reprezinta un ansamblu de masuri elaborate de stat pentru a interveni pe piata muncii in scopul stimularii crearii de noi locuri de munca, al ameliorarii adaptarii resurselor de munca la nevoile economiei, diminuandu-se astfel dezechilibrele, disfunctionalitatile de pe piata muncii.

Politicile de ocupare sunt:

politici pasive;

politici active.

Politicile pasive de ocupare tin seama de faptul ca nivelul ocuparii este determinat de conditiile generale din economie si pun accentul pe protectia somerilor, indeosebi prin indemnizatia de somaj si pe convingerea unor persoane active sa se retraga de pe piata muncii. Dintre masurile de politica pasiva de ocupare relevam pe cele mai semnificative:

reducerea duratei muncii;

diminuarea varstei de pensionare;

cresterea perioadei de scolarizare obligatorie;

sporirea numarului locurilor de munca cu program zilnic redus si atipic;

descurajarea activitatilor salariale feminine;

restrictionarea sau interzicerea imigrarilor etc.

Politicile active de ocupare sunt acelea ce presupun un ansamblu de masuri, metode, procedee si instrumente cu ajutorul carora se urmareste sporirea nivelului ocuparii.

Acest ansamblu cuprinde masuri menite sa favorizeze accentuarea mobilitatii populatiei active, precum si crearea de noi locuri de munca pe baza de investitii. Dintre masurile de politica activa de ocupare cele mai relevante sunt:

1. Masuri care se adreseaza cererii de forta de munca: instruire antreprenoriala, centre de consultanta in afaceri, incubatoare de afaceri etc.;
2. Masuri care se adreseaza ofertei de forta de munca: formare si pregatire profesionala in meserii cerute pe piata muncii, Job Club-uri etc.;
3. Masuri active de corelare a cererii cu oferta de forta de munca: centre de medierea muncii, burse de locuri de munca, servicii pentru comunitate, etc.;
4. Masuri active speciale prin care se urmareste reintegrarea diferitelor categorii sociale pe piata muncii: subventionarea locurilor de munca, servicii pentru comunitate, etc.

Pe langa masurile active si pasive de ocupare trebuie avute in vedere si reglementarile si conventiile prin care se regularizeaza, reglementeaza si structureaza piata muncii (de ex. salariul minim, legislatia privind locurile de munca pe perioade determinata, concedierile, orele suplimentare etc.). Chiar daca prin aceste masuri nu se influenteaza in mod direct nivelul ocuparii, efectele lor conditioneaza succesul unei politici in domeniu, motiv pentru care trebuie privite ca un acompaniament necesar al politicii ocuparii.

La nivelul tarii noastre, practica de combatere a somajului prin aplicarea de masuri active pe piata muncii a revenit, in special, in sarcina Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca prin Agentiile Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca, respectiv, Agentiile Locale pentru Ocuparea Fortei de Munca.

Utilitatea unor asemenea masuri, ca modalitati principale de combatere a somajului, nu trebuie ignorata si tratata cu usurinta daca avem in vedere faptul ca Romania se confrunta in prezent cu rate ridicate ale somajului si cu necesitatea continuarii proceselor de restructurare industriala