Cauzele inflatiei si principalele efecte ale acesteia pe plan economic si social

Cauzele interne si externe ale inflatiei

Inflatia este provocata de numeroase cauze interne si externe, care determina fie cresterea cererii solvabile, fie diminuarea ofertei de bunuri si servicii disponibile, fie ambele categorii de efecte in mod concomitent.

Dintre acestea, cu o actiune directa asupra cresterii excesive a masei monetare in circulatie, pot fi mentionate:

Aparitia si perpetuarea deficitului bugetar

Apare in situatia cand statul inregistreaza cheltuieli mai mari decat veniturile curente, cel mai usor mijloc de a finanta diferenta este imprumutul la banca de emisiune. Drept urmare, masa monetara in circulatie creste, fara ca volumul de marfuri in circulatie sa fi crescut si el, deoarece statul nu se imprumuta pentru a produce si pune pe piata marfuri sau pentru a oferii servicii suplimentare, ci pentru a consuma, reducand astfel consumul marfurilor si serviciilor disponibile. Dezechilibrul monetar astfel creat este, de regula, specific situatiilor exceptionale. In zilele noastre este insa, frecvent intalnit si in conditii de pace, ca urmare a incercarilor de a stimula pe aceasta cale economia.

Expansiunea creditului bancar

In cazul in care bancile acorda credite fara sa efectueze o analiza riguroasa a scopurilor urmarite de debitori, sau cu intentia expresa de a sprijini expansiunea viitoare a unor mari intreprinderi sau a economiei in ansamblul lor, se produce o crestere exagerata a masei monetare de cont, ale carei efecte inflationiste sunt similare cu cresterea cantitatii de numerar in circulatie.

Aparitia si perpetuarea excedentului sau deficitului balantei de plati externe

Atunci cand intr-o tara intra o cantitate mare de valuta straina, fie ca urmare a unui excedent masiv al exportului fata de import, fie ca urmare a unei invazii de capitaluri speculative, rezervele valutare ale acestei tari cresc. In conditiile in care aceste rezerve in valuta straina formeaza acoperirea unor noi emisiuni in moneda nationala, aceasta din urma nu mai gaseste un corespondent echivalent de marfuri si servicii pe piata interna. Acelasi dezechilibru se aduce si atunci cand valuta straina, convertita in moneda nationala, este introdusa in rezervele de mijloace straine ale statului in cauza,deoarece masa monetara interna creste fara echivalent in marfuri si servicii pe piata.

La fel de nociv este deficitul balantei de plati, adica situatia in care incasarile externe sunt inferioare platilor externe intr-o anumita perioada data. In astfel de cazuri, cursul monedei nationale fata de valutele straine scade, deci este necesar sa se cheltuiasca o suma mai mare in moneda nationala pentru a obtine o suma data in valuta straina sau o cantitate data de marfuri a carui pret este exprimat in valuta. Cresterea preturilor produselor importate este transmisa apoi asupra structurii preturilor interne, majorand nivelul general al acestora, fie prin cresterea costurilor produselor interne pentru fabricarea carora au fost folosite marfuri importate, fie prin cresterea directa a preturilor bunurilor de consum importate asupra si destinate pietei interne. Efectele preturilor ridicate ale bunurilor importate asupra preturilor bunurilor indigene si asupra costului vietii, determina adeseori revendicarile salariale si pun sub semnul intrebarii eficacitatea programelor bugetare elaborate de guvernele nationale.

Activarea unor sume banesti tinute in rezerva

O asemenea cauza actioneaza atunci cand deprecierea inflationista a monedei inregistreaza deja un ritm ridicat, iar posesorii de bani devin constienti de pierderea pe care le-o provoaca reducerea puterii de cumparare a sumelor detinute. Cresterea pe aceasta cale a masei monetare accentueaza, la randul lor, ritmul procesual inflationist.

Principalele efecte ale inflatiei

Efectele inflatiei sunt foarte numeroase si vizeaza nu numai economia bancara(monetara), ci si pe cea reala in cele mai profunde si semnificative aspecte si interdependente ale componentelor acesteia. In acest sens, se poate remarca interdependenta inflatie-somaj care, daca in anumite limite ale ratei inflatiei se caracterizeaza prin substituibilitatea adoptiva, coabiteaza de aceste limite, cele doua fenomene negative ale economiei, coabiteaza si chiar se potenteaza reciproc.

Referat: Metoda abc (activity based costs) - fundament economic al sistemelor de management bazate pe costuri Proiect: MANAGEMENTUL RELATIEI CU CLIENTUL (Consumer Relationship Management -CRM) o strategie performanta in optimizarea raportului cerere-oferta

Problema determinarii efectelor inflatiei este cu mult mai dificila decat cea a costurilor economico-sociale ale somajului. Aceasta pentru ca efectele inflatiei nu au aceeasi transparenta si capacitatea de a fi percepute si receptate. Dimpotriva, ele sunt ascunse, subtile, greu sesizabile si predictibile.

Declarata inamicul numarul unu al oricarei economii, inflatia are costuri a caror dimensiune si varietate este destul de greu de identificat si masurat. In ciuda numeroaselor incercari, rezultatele vizeaza mai degraba aprecieri calitative si mai putin evaluari riguros cantitative in plan economic si social.

Efectele inflatiei difera de la o perioada la alta, in functie de forma si intensitatea acesteia, de politica economica promovata ca si de capacitatea guvernelor de a cunoaste si controla procesul. Pornindu-se de la principiul conform caruia procesele economice se definesc prin functiile lor, se poate spune ca orice forma de inflatie are o serie de efecte generale, menite sa asigure mersul normal al economiei de piata. Este vorba, in primul rand, de efectele inflatiei moderate si controlate care sunt, in general, pozitive.

"In functie de intensitatea inflatiei se disting, cu deosebiri foarte mari, doua consecinte majore ale acesteia:

• Redistribuirea veniturilor si a avutiei intre diferitele clase si grupari economico-sociale;
• Distorsiuni in preturile relative si productia diferitelor bunuri, intre productie si ocuparea fortei de munca la nivel macroeconomic."

Un prim efect al inflatiei consta in diminuarea puterii de cumparare a monedei, proces ce afecteaza diferit si inegal agentii economici. Prin deprecierea banilor se elimina o parte a resurselor materiale acumulate si, in acest fel, se asigura folosirea la o rata normala de rentabilitate - pentru etapa si conditiile date - a capitalului ramas in circuitul activ.

In general, cresterea economica inflationista genereaza transferuri de venit in detrimentul comparatorilor/creditorilor si in favoarea vanzatorilor/debitorilor.

Daca s-ar accepta ipoteza ca cea mai mare parte a membrilor societarii sunt concomitent comparatori si vanzatori de bunuri si servicii, efectele adverse ale inflatiei tind in buna masura sa se compenseze. Dar oi asemenea ipoteza este nerealista pentru ca exista categorii intregi de persoane care nu sunt vanzatori de bunuri si servicii, ci doar comparatori si ale caror venituri nu se adapteaza decat lent si partial la cresterea preturilor. Inflatia antreneaza un transfer al puterii de cumparare a creditelor catre debitori numai in masura in care datoriile banesti sunt fixate la o marire nominala determinata, iar rata inflatiei nu este luata in considerare cu exactitate la calculul venitului nominal, al dobanzii si al ratelor de rambursare a creditelor precum si la treptele de impozitare. Practic, acest transfer al puterii de cumparare este imposibil de calculat deoarece este greu de determinat o rata anticipata a dobanzii care sa cuprinda integral o rata a inflatiei.

Existenta unei datorii importante determina aparitia unor transferuri de venituri intre creditori si debitori, care pot sa atinga proportii considerabile in perioada de intensificare a inflatiei. Aceasta poate duce la diminuarea costului real al datoriei in functie de diferenta dintre cresterea nivelului mediu al preturilor si rata dobanzii platita de debitori (in general nerevizuita), in plus inflatia reduce si povara reala a sumelor imprumutate.

La nivelul gospodariilor si familiilor populatiei , inflatia erodeaza o parte din patrimoniul si agoniseala lor, alcatuita din creante lichide sau semilichide si din economii care sunt putin sau deloc renumerate. Pe de alta parte intreprinderile si gospodariile care au contactat datorii pot beneficia de o rata reala a dobanzii foarte scazuta, chiar negativa(rata nominala a dobanzii este inferioara ratei inflatiei). Cat priveste sistemul bancar, acesta isi mentine sau isi imbunatateste situatia financiara, in detrimentul gospodariilor depunatoare, atunci cand inflatia se accentueaza(chiar daca rentabilitatea plasamentelor sale este mai mica), si in defavoarea debitorilor sai, atunci cand rata dobanzii sfarseste prin a ajunge din urma rata inflatiei si o depaseste.

Aproape toti autorii din domeniu sunt de acord ca agentii economici detinatori ai unor active fizice imobiliare sunt deosebit de bine protejati impotriva inflatiei, aceasta pentru ca ele isi pastreaza valoarea reala indiferent de rata inflatiei.

Inflatia indeparteaza din circuitul activ o parte a banilor, concomitent cu scaderea puterii de cumparare. Acest efect se manifesta doar in termeni reali, deoarece nominal are loc o crestere a cantitatii de bani aflata la populatie.

Procesul inflationist deblocheaza (sau poate debloca) mecanismul economic eliminand unitatile parazite sau capacitatile uzate moral. El favorizeaza adaptarea unitatilor ramase la exigentele impuse de progresul tehnic si de mecanismul pietei spre consum si pe debitori si restrictioneaza inclinatia  spre economii si pe creditori. In acest mod inflatia antreneaza "fuga" de lichiditati si preferinta exagerata pentru plasamentele in bunurile durabile neproductive.

La nivelul intreprinderii este greu sa se aprecieze efectul inflatiei asupra capacitatii acesteia de a face profit si asupra ratei rentabilitatii (profitul raportat la capitalul investit). Acest efect este insa de o importanta considerabila, caci el determina, in mare parte, volumul investitiilor si in consecinta nivelul activitatii.

Pe o perioada indelungata , in general cresterea preturilor este asociata cu fazele de expansiune economica, caci ea ingaduie, o anumita stabilitate, chiar o marire a rentabilitatii investitiilor, satisfacatoare pentru destinatorii de capital. Rentabilitatea capitalului este cu atat mai mare cu cat productivitatea capitalului se amelioreaza, iar pretul sau relativ se diminueaza.

Implicatiile inflatiei asupra rentabilitatii financiare mai sunt numite si efect de parghie: intrucat inflatia reduce povara datoriei, intreprinderile sunt cu mult mai tentante sa recurga la credite, cu cat rata dobanzii capitalurilor imprumutate este mai redusa, caci o asemenea situatie sporeste rentabilitatea fondurilor(sau capitalurilor) proprii.

Ca si recesiunea economica, inflatia pune de acord capacitatile de productie existente cu nevoile reale de consum. Ea face aceasta prin presiunea permanenta pe care o executa in avans, asupra resurselor productive. Un astfel de efect nu trebuie permanentizat deoarece ar insemna incurajarea unei periculoase spirale inflationiste.

Toate efectele mentionate mai sus sunt evidente in cazul inflatiei moderate, controlate de autoritati si, intr-un fel, anticipata.

Specialistii sustin si argumenteaza ca inflatia galopanta(hiperinflatia) cu trend crescator si insuficient controlata reprezinta un factor de dezorganizare al oricarei economii. Hiperinflatia viciaza corelatia dintre preturile diferitelor marfuri, inregistrand sau anuland posibilitatea efectuarii calculelor de eficienta si de rentabilitate, ca si posibilitatea compararii acestora in timp si spatiu. Referindu-se la o asemenea forma de inflatie, unii analisti ai fenomenului au aratat ca este "dezordinea dezordinilor oricarei economii".

Inflatia galopanta cu trend crescator descurajeaza investitiile productive si orienteaza resursele banesti spre actiuni speculative curente. Efectul general negativ al unei asemenea orientari a economiei este evident. Avand ritmuri inegale pe tari si timpi diferiti de declansare, procesele inflationiste accentueaza oscilatiile cursurilor valutare, cu efecte negative pentru economia nationala, mai ales in aceste tari cu moneda neconventionala, generand dezechilibrele in plan zonal si mondial.

Inflatia excesiva duce la scaderea societatii civile in general.

Dupa cum se stie o societate decade atunci cand clasele de mijloc isi pierd locul si rolul de factor echilibru. Antrenand saracirea clasei de mijloc, hiperinflatia submineaza sistemul de impunere fiscala, genereaza coruptie si degradare in cadrul institutiilor societatii. Efectele negative ale inflatiei - suportate de anumiti agenti economici, de anumite clase si grupuri sociale, ca si de societate in ansamblul ei - sunt denumite costuri ale inflatiei.