Analize calitative cu privire la eficienta implementarii legislatiei concurentei

Analize calitative cu privire la eficienta implementarii legislatiei concurentei

Revizuirea recenta a regimurilor concurentiale a condus la concluzii eterogene si in ceea ce priveste calitatea implementarii lor efective. Tari precum India, Kenya, Pakistan, Africa de Sud, Sri Lanka, Tanzania sau Zambia sunt "ineficiente" in controlul practicilor anticoncurentiale (CUTS, 2003). Analizele detaliate ale lui Dutz si Vagliasindi (2000), orientate spre 18 tari in tranzitie, ajung la concluzia ca cele mai eficiente politici concurentiale se regasesc in Polonia, Ungaria, Lituania, Romania si Estonia. Revizuirea lor de catre Hölscher and Stephan (2004) conduce la sugestia ca in Cehia, Ungaria, Slovenia, Polonia si Romania, politica concurentiala este pe un curs favorabil de implementare, dar cu deficiente institutionale inca marcante in cazul ultimelor doua tari.

1.Indicatori agregati de analiza a eficientei implementarii legislatiei concurentiale

Studiile de caz sunt cele care furnizeaza cu cea mai mare acuratete eficienta implementarii legislatiei concurentiale. Insa diversitatea lor face imposibila, pana in momentul actual, o apreciere exhaustiva si plauzibila a normalitatii mediului concurential. Institutiile internationale creeaza in schimb un sistem de indicatori agregati, de perceptie a eficientei implementarii legislatiei concurentiale, pornind de la chestionare adresate mediului de afaceri sau specialistilor si ponderarea lor cu nivele de incredere specifice, ceea ce permite in final o comparatie pe un grup vast de tari. Informatiile furnizate sunt astfel mult simplificate.

a.     Forumul Economic Mondial (WEF - World Economic Forum)  - estimeaza anual, incepand din 1995, indicatorul "eficienta politicii antimonopol" (engl. effectiveness of antitrust policy), pe baza perceptiei mediului de afaceri. Ceea ce trebuie remarcat de la bun inceput este ca aceasta variabila este analizata si pe tarile care nu au implementat o legislatie concurentiala ca principal instrument al politicii concurentiale. Numarul tarilor din esantion a crescut de la 48 in anul 1995, la 59 in anul 2000, respectiv la 125 in anul 2007. Scara indicatorului este de la 1 (politica concurentiala este laxa si ineficienta in promovarea concurentei), la 7 (politica concurentiala promoveaza eficient concurenta).

Alaturi de eficienta politicii anitrust, in analiza rolului concurentei in evaluarea eficientei pietei (al saselea pilon in evaluarea gradului de competitivitate a unei natiuni), WEF  ia in calcul si alti indicatori de perceptie, precum: intensitatea concurentei interne, distorsiuni concurentiale induse de taxe si subventii, prevalenta barierelor tarifare, restrictiile in calea investitiilor straine, prezenta reglementarilor cu privire la standarde (cu excptia celor de mediu sau gradul de dominare a pietelor.

Grafic 2.1 Eficienta politicii concurentiale conform estimarilor World Economic Forum, 1995 - 2006

Sursa: Calcule efectuate pe baza raportarilor World Economic Forum, 1995 - 2007, pornind de la recalibrarea scalelor originale de la 1 la 10 in anul 1995, respectiv de la 1 la 6 in anul 1996, la standardul ulterior de la 1 la 7.

b.     Un alt indicator subiectiv, similar celui de mai sus, este propus de catre Institutul International de Management al Dezvoltarii (IMD - International Institute for Management Development), in raportul sau anual asupra competitivitatii (World Competitiveness Yearbook), dar unde reprezentantii mediului de afaceri sunt rugati sa raspunda la intrebarea: "legislatia concurentiala previne concurenta neloiala in tara dumneavoastra?".

c.      Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare estimeaza "indicele politicii concurentiale" (engl. EBRD competition policy indicator) pe esantionul tarilor in tranzitie, relativ la standardul economiilor dezvoltate, ca masura de reformare structurala. Scalarea se face intre 1 (nu exista nici legislatie concurentiala si nici institutie regulatoare) si 4+ (standardele sunt similare cu cele ale economiilor dezvoltate, intrarea pe majoritatea pietelor este nerestrictionata) de catre specialistii in economie din fiecare oficiu national de reprezentre a BERD.

d.     Rapoartelor precedente le sunt asociate altele, precum analizele anuale ale Bancii Mondiale cu privire la usurinta de a derula afaceri sau cele ale Fundatiei Heritage cu privire la libertatea economica. Acestea surprind, mai degraba, efectele directe si indirecte ale eficientei implementarii politicilor concurentiale, care alaturi de un set mult mai vast de indicatori cantitativi, calitativi sau de perceptie conduc la medii de afaceri performante:

d.1. Banca Mondiala - evalueaza usurinta de a derula afaceri (engl. ease of doing business), pe un esantion de 178 de tari, in termeni de viteza si calitate a reformelor mediului de afaceri, clasificand tarile lumii in functie de reglementarile care impieteaza deschiderea, operarea sau inchiderea unei afaceri (ca timp, cost si numar de operatiuni necesare). Reglementarea stricta a barierelor la intrarea pe o piata se justifica daca serveste un interes public si este asociat cu bunuri de calitate superioara, mai putine externalitati negative si concurenta mai puternica. Teoria alegerilor publice (engl. public choice theory) asociaza insa strictetea reglementarilor cu o concurenta mai slaba, cu prezenta economiei subterane si a coruptiei. Analizele empirice au dovedit insa ca distribuirea productiva a rentelor este favorizata de teoria alegerilor publice, si nu de teoria interesului public (Djankov et al, 2002). Barierele comerciale, reglementarea contractelor, inregistrarea proprietatii, protectia investitorilor si usurinta de a iesi de pe piata produc acelasi efect de obstacol in calea dezvoltarii economice si sunt luate in calculul usurintei de a derula o afacere (Banca Mondiala, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007).

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

d.2. Fundatia Heritage estimeaza "indicele libertatii economice" (engl. index of economic freedom) pe un esantion extins in anul 2007 la 161 de tari, care nu face referire expresa la politicile concurentiale sau eficienta implementarii lor, ci la efectul agregat al interventiilor publice si private asupra libertatii economice. Autorii definesc libertatea economica ca "acea componenta a libertatii care vizeaza autonomia materiala a individului in relatia sa cu statul si alte grupuri organizate" (Beach si Kane, 2007). Un individ este, asadar, liber economic daca dispune liber de controlul asupra muncii si proprietatii sale. Metodologia aplicata in ultimul raport (2007), renunta la scalarea pe o banda de grade de libertate economica de la 1 la 5, introducand estimari procentuale de la 1 la 100. Acest scor final procentual este obtinut prin ponderarea egala a valorilor a zece libertati individuale: libertatea derularii afacerilor, comerciala, monetara, financiara, fata de govern, fiscala, drepturile de proprietate, investitionala (in special straina), libertatea raportata la coruptie si libertatea muncii.

Metodologiile aplicate nu sunt lipsite de puncte slabe, insa monitorizarea rapoartelor si a clasamentelor internationale are menirea de a contura o imagine mai clara asupra pozitiei unei economii in sistemul economic global in functie de eficienta implementarii politicii concurentiale si a efectelor generate, direct si indirect, asupra performantelor mediului de afaceri, respectiv asupra gradului de libertate economica, de transparenta si a gradului transformarilor economice in procesul tranzitiei.

Circumspectia in interpretarea acestor indicatori subiectivi este alimentata totusi de cateva inconsistente greu cuantificabile. Astfel, respondentii la chestionare risca sa perceapa eficienta implementarii politicilor concurentiale in jonctiune cu celelalte politici (comerciale, bariere administrative, privatizare etc, deci un mix de politici cu implicatii asupra intensitatii concurentei); scorurile atribuite tarilor sunt mai degraba asociate asteptarilor respondentilor, decat realitatii economice; oamenii de afaceri pot, de asemenea, sa nu fie familiarizati cu politicile concurentiale ale celorlalte tari, ceea ce face comparatia intre tari irelevanta.

Aceste discrepante, respectiv concordante metodologice si a rezultatelor aferente, sunt evidentiate in tabelul 1.1, unde sunt estimati coeficientii de corelatie intre indicatorii mentionati mai sus. Corelatiile obtinute pe esantionul tarilor cu legislatii concurentiale in vigoare, nu sunt suficiente insa pentru a determina relatia de cauzalitate intre ele. Astfel, in ciuda corelatiilor pozitive sau negative (numita si corelatie inversa: cand o crestere a unei variabile duce la o descrestere a celeilalte) puternice (intre -1,00 si -0,50, respectiv 0,50 si 1,00), medii (intre -0.49 si -0.30, respectiv 0,30 si 0,49) sau mici (-0,29 si -0,10, respectiv 0,10 si 0,29) din matricea coeficientilor de corelatie alaturata, ele nu sunt suficiente pentru a contura structura de dependenta a variabilelor.

Tabel 1.1. Matricea coeficientilor de corelatie

Grafic 1.2

Grafic 1.3

Grafic 1.4

De pilda, apare evidenta, corelatia semnificativa intre vechimea legislatii antimonopol in vigoare si eficienta implementarii sale intre aceasta din urma si gradul de dezvoltare economica dar mai greu interpretabil se vadeste a fi argumentul dimensiunii economice, pe esantionul celor 103 tari analizate aici, la nivelul ultimelor date statistice, disponibile in anul 2007 .

Asadar, implicatiile principale asupra cercetarilor empirice constau in insuficienta analizei factorilor generali explicativi. Analiza mult mai atenta ai factorilor specifici se impune in egala masura, precum scopurile, instrumentele si mecanismele de implementare a politicilor concurentiale, gradul de independenta a autoritatilor de concurenta sau intensitatea efectiva a concurentei, care sa conduca la concluzii mai obiective.

2.Indicatori obiectivi pentru evaluarea politicilor concurentiale si a efectelor sale economice

Opinia larg impartasita este ca politica concurentiala are un rol important in garantarea functionarii normale a economiilor de piata. Surprinzator ramane totusi cat de putin ne spune teoria economica si empirica despre mecanismele sale de transmisie asupra cresterii economice (Dutz si Hayri, 1999; Dutz si Vagliasindi, 2000, 2002), despre rolul intensitatii concurentei in promovarea inovatiei (Schumpeter, 1942; Aghion si Howitt 1992; Cohen si Levin, 1989; Rey 1997; Aghion et al., 2005), despre posibilitatea de a privi politica concurentiala ca o variabila proxy pentru politicile guvernamentale pro-concurentiale in sens extins, despre implicatiile economice ale absentei unei reglementari concurentiale (Konings et al., 2001) sau despre implicatiile continutului si a modului de implementare a unei legislatii concurentiale asupra factorului productivitatii totale (Voigt, 2005). O astfel de intreprindere trebuie sa depaseasca evaluarile subiective - prezentate mai sus - spre cele obiective, care sa permita comparabilitatea politicilor concurentiale pe un esantion relevant de tari.

Mai intai, evaluarea eficientei implementarii politicii concurentiale ca factor explicativ al cresterii economice porneste in studiul lui Dutz si Vagliasindi (2000, 2002) de la trei categorii de indicatori obiectivi, pe un esantion de 18 tari in tranzitie: a) aplicarea legislatiei concurentiale (engl. enforcement), b) capacitatea de aparare a concurentei (engl. competition advocacy), si c) eficienta finalitatii institutionale (engl. institutional effectiveness). Autorii gasesc existenta unei corelatii pozitive si semnificative intre implementarea politicii concurentiale si expansiunea firmelor private eficiente, dar esantionul de tari este relativ mic.

Apoi, Voigt (2005) introduce patru variabile explicative obiective: a) continutul legislatiei concurentiale (obiectivele si instrumentele de implementare prevazute in mod expres); b) gradul in care elaborarea legislatiei concurentiale are la baza o abordare economica sau juridica; c) gradul de independenta formala a autoritatilor de concurenta, ca prime organisme responsabile cu implementarea legii; d) gradul de independenta reala sau factuala a acestor autoritati. Apeland la un model econometric bazat pe regresie OSL pe esantionul celor 57 de tari analizate, in care controleaza celelalte variabile standard pe care le considera relevante pentru explicarea efectelor economice, autorul gaseste ca cei patru factori explica diferentele internationale in dinamica factorului total de productivitate. Totodata, Voigt subliniaza ca acesti indicatori nu sunt robusti ca variabile proxy pentru evaluarea calitatii institutiilor in sens larg - ca factor explicativ al cresterii economice.