ECONOMIE

Pe masura dezvoltarii stiintei si tehnicii este ameliorat caracterul limitat al resurselor, dar nu e posibila eliminarea lui.

Stiinta economica are ca obiect : fundamenteaza administrarea resurselor limitate in vederea realizari unui scop prevazut .

Trasaturile proprii nevoilor : cresterea nevoilor , diversificarea , regenerarea .

Raportul dintre oamenii care participa la activitatea economica au anumite motivatii : interesele sau  acoperirea ( satisfacerea) nevoiilor .

Elementul care are cea mai mare importanta pentru relatiile dintre om si mediul natural : obtinerea mijloacelor pentru acoperirea in conditii mai bune a nevoilor omului si societatii .

Resursele : sunt elemente sau combinatii de elemente naturale sau create de oameni , care pot fi folosite in activitatea economica .

Existenta omului ca fiinta valorizatoare are ca motivatie majora : consumul continu de produse , de la alimente sau imbracaminte pina la servicii : transport ,invatamant , educatie .

Relatia dintre scopul si mijloacele unei activitati economice bazata pe ratiunea :

a)      scopul determina mijloacele .

b)      mijloacele sunt subordonate scopului .

Ce inseamna ca resursele sunt limitate :

a)      sunt insuficiente in raport cu nevoile .

b)      cresc mai incet decat nevoile .

Obiectivul stiintei economice : studiaza comportarea oamenilor in legatura cu alocarea si utilizarea resurselor limitate . Studiaza caile de optimizare a raportului dintre nevoi si resurse in viitor .

Resursa primara : minereu de fier .

Atentie la intrebarile de tip : care din urmatoarele resurse au caracter nelimitat ?

( nu exista asa ceva )

Atentie la intrebarea : care dintre activitatile umane mentionate au caracter de finalitate : toate activitatile umane au caracter de finalitate deoarece oamenii atunci cand le executa urmaresc in mod constient realizarea unui scop .

Activitatea economica este cea care faureste : unelte de productie , bunuri de consum , structura sociala in care traieste omul .

In timp vor fi favorizate acele popoare care reusesc sa satisfaca nevoile suplimentare : utilizand mai bine resursele atrase in circuitul economic ; prin reducerea consumului de resurse limitate pentru obtinerea efectelor economice sociale utile societatii.

Orice alegere presupune atat un castig cat si un sacrificiu .

Rationalitatea activitatii economice : satisfacerea trebuintelor care cresc si se diversifica cu resurse limitate .

Pentru a-si satisface nevoile omul se manifesta ca consumator .

Ce defineste analiza nevoilor in cazul consumat rational ?

raspuns : preferintele de consum .

Ce presupune analiza resurselor in cazul consumat rational ?

raspuns : identificarea restrictilor .

Dati exemplu de resurse restrictive pentru un consumator : Venitul disponibil al consumatorului , restrictie bugetara , timpul , etc.

Ce presupune procesul decizional in cazul consumatorului rational ? presupune alegerea combinatiei optime de consum care sa satisfaca simultan preferintele si constringerile acestuia .

Sistemul nevoilor este : dinamic nelimitat , format din nevoi cvasisaturabile in anumite conditii spatio-temporare .

Bancile acorda credite din resurse proprii ; de la banci si deponenti

Pentru ca resursele sunt limitate o nevoie suplimentara se realizeaza prin utilizarea mai buna si rationala a resurselor .

Rationalitatea activitatii economice priveste folosirea cat mai adecvata a resurselor rare cu intrebuintari alternative .

Caracterul recuperabil al unor resurse se bazeaza pe faptul ca :substanta utila care formeaza astfel de resurse incorporate in diferite bunuri nu se distruge prin folosire si deci exista posibilitatea refolosirii .

Resursele trebuie considerate limitate in comparatie cu nevoile si potentialul planetei .

Existenta si dezvoltarea stiintei ec . are ca rezultat : administrarea mai eficienta a resurselor limitate .

Stiinta econommiei reprezinta o suma de idei care : se perfectioneaza si se dezvolta in timp ; Omul depaseste natura prin creativitate

Activitatea economica este modul fundamental prin care societatea se manifesta deoarece ea faureste conditiile materiale si structura societatii in care traieste omul .

Pe masura dezvoltarii societatii omul se elibereaza treptat de grija exclusiva a satisfacerii nevoilor primare .

J . Galbraith : stiinta econmica studiaza comportamentul uman ca o relatie intre teluri si resurse rare cu intrebuintari alternative .

Ca fiinta valorizatoare omul realizeaza activitati creatoare si transforma natura .

Urmatoarele definitii date economii :"Stiinta care studiaza comportamenstul uman ca o realizare intre teluri si resurse rare cu intrebuintari alternative "si "modul in care ne decidem sa folosim resursele productive rare cu intrebuintari alternative " se deosebesc intre ele prin : Prima se refera la toate resursele cu intrebuintari alternative . A doua numai la resurse productive .

Mminimizarea consumului de resurse determina : reducerea ch. cu f .p . ; maximizarea efctelor utile .

Folosirea optima a resurselor constituie un imperativ determinat in primul rand de necesitatea maximizarii ef. utile .

Comportamentul omului in societate e determinat de tendintea permanenta si normala de a-si acoperi cat mai bine nevoile .

Rolul stiintei ec. de a explica modul in care este servit omul ca fiinta individuala si rationala exista doar acolo unde sistemul ec. functioneaza in ultima instanta in interesul individului .

Cunostiintele oferite de stiinta ec. reprezinta res. derivate.

Resursele folosite in activitati ec . sunt intr-o continua crestere .

Sunt considerate res . primare - pop. apta intr-o continua crestere .

Resursele rare cu intrebuintari alternative sunt considerate a fi toate res . ec .

Omul ca fiinta complexa este produsul naturii si soc. (nu structurii genetice .)

Omul e mai intai consumator ( nu fiinta rationala care actioneaza pe principiul eficientei .)

La baza calitatilor omului de creatoreator stau : nevoile pe care le are ca individ si ca membru al societatii .

Activitatea umana are caracter functional pt . ca e indreptata spre realizarea anumitor nevoi si interese .

Activitatea umana e in raport cu cea ec . : in relatia ca de la intreg la parte .

Finalitatea activitatii ec . o reprezinta trebuintele populatiei .

Resursele derivate : cunostintele acumulate . Sfera resurselor subsimeaza sfera f .p .

Ob. act. ec .il constituie relatia nevoi resurse . Subiectul act . ec . : ag . ec . , privit individual si colectiv

Bunurile ec . se deosebesc de cele libere prin : bun ec . sunt rare adica insuficiente in conditii date de loc si timp . Bun ec . sunt rare pt . ca : nu exista de-a gata in natura ; ci in masura in care sunt produse ; sunt produse in cantitati limitate ; sunt obtinute in contraprestatie .

Diviziunea muncii e un proces complex care se realizeaza pe trei planuri :

1) pe procese de fabr. adica pe genuri de activitate .

2) pe ocup. sau meserii fiecare executand un anumit grup de operatii de acelasi fel . 3) pe plan teritorial .

Actele sau faptele rep . toate relatiile care apar in cadrul activ . ec . intre ag . sau unitati si bun . ec .

Op .ec . = ceea ce fac unitatile ec in ce consta rolul lor in activ . pe care o exercita

Op . de schimb = vanzarea-cumpararea de bunuri si schimbul direct de produse pe baza evaluariilor in expresie monetara .

Bunuri intermediare = mai trec stadii de prelucrare .

In cadrul ec. pot circula sub forma de bunuri marfare orice bun .

Formele de existenta a ec . nat . : nu sunt incmpatibile cu nici una din ec .de schimb de comanda , de piata , de tranzactie .

Delimitarea bunurilor in " satisfactori " si " prodfactori " are la baza criteriul: destinatia bunurilor .

Interventia statului in ec . moderne reprezinta o necesitate pentru aceste ec.

Ec. de schimb reprezinta o ec. marfara .

In conditiile actuale ec. naturala se mentine in proportii diferite de la tara la tara

Intre circuitul ec. si fluxul ec. e o relatie ca de la intreg la parte .

Intre relatiile dintre menaje si firme rep. fluxuri de iesire de la menaje : sumele platite pt. bunurile achizitionate .

Diviziunea muncii este un factor de progres pt. ca mareste productivitatea muncii.

Sunt fluxuri de intrare pt. menaje in relatiile dintre acestea si firme : bunurile achitionate + impozite si taxe platite .

Instrainarea oamenilor de procesul ec. si de rez.- acestuia are loc prin aparitia monopolurilor si instaurarea unor regimuri dictatoriale .

Ec.moderne = functioneaza ca ec. de piata in care se manifesta si elemente izolate de ec. naturala .

Unitatile ec. se caracterizeaza prin : autonomie , dreptul de a decide independet si specializare .

Op. de consum = stisfac trebuinte personale de grup si generale cu caracter final

Dupa natura operatiile ec. sunt : de productie , schimb , consum .

Sectoarele ec institutionale reprezinta : un grup de unitati autonome care realizeaza acelasi gen de activitati ec.

In ec. libera initiativa se caracterizeaza prin dreptul de a ne manifesta ca intrepr.

Pt. trecerea de la ec. naturala la schimb div. muncii e o conditie necesara dar nu suficienta .

Importanta ec. de schimb intemeiate pe alte tipuri de proprietati decat propr. privata este in scadere .

Printre avantajele pe care le confera diviziunea muncii : folosirea masinilor pentru executarea diferitelor operatii .

Delimitarea bunurilor libere de cele ec. este in functie de spatiu si timp .

Orice ec. de schimb e o ec. de comanda , concurentiala , de tranzactie .

Gruparea bunurilor ec. marfare si nonmarfare are drept criteriu - modul in care ele circula in ec.

Bun nonmarfare = au o sfera de cuprindere mai mica decat a celor libere .

ECONOMIA DE PIATA

Nu sunt procese specifice ec. : utilizarea banilor (?) ; asigurarea unui buget echilibrat ; activitatea ag. ec. este orientata de guvern ; preturile sunt administrate de guvern .

Viabilitatea formelor de proprietate se verifica prin : eficienta si rentabilitate .

Conditia fundamentala a existentei libertatii economice o constituie garantarea exercitatii atributelor proprietatii .

Pt. a defini corect si complet continutul proprietatii trebuie sa analizam: subiectul si obiectul proprietatii + atributele proprietatii .

Instrainaea totalitatii atributelor propr. poate avea loc prin donatie , vinzare - cumparare , mostenire .

Preponderenta unor forme de propr. ( particulara , publica , mixta ) in cadrul unei ec. constituie elementul determinant pt. a aprecia daca acea ec. are sau nu caracter planificat - centralizat ; a aprecia daca acea ec. este de piata sau nu .

" Ec. asigura maximum din ceea ce au nevoie oamenii " inseamna :

- problema rationalitatii pt.ca numai pe baza acesteia se pot satisface mai bine trebuintele ; - raspunsul viabil , adecvat situatiilor existente in fiecare moment la intrebarile : ce , cum , cat , pt. cine sa produca ?

Dintre toate tipurile de ec. , ec. de piata s-a dovedit cea mai eficienta .

Pluralismul formelor de proprietate inseamna :

Document online: Comunicarea interna: componenta "managementul calitatii" Document online: Etapele implementarii sistemului de management al calitatii intr-o societate

a)      consecinta diferitelor forme de proprietate .

b)      interdependenta formelor de proprietate

c)      faptul ca diferitele forme de propr. se afla intr-o continua transformare

d)      competitia dintre formele de proprietate

e)      viabilitatea formelor de propr.(exprimata prin eficienta si rentabilitatea in folosirea obiectului propr.

Economiile tarilor lumii constituie in prezent : un mozaic de realitati diferite .

Competitia dintre formele de propr. e generata de afirmarea si promovarea prog. tehnic :

In tarile cu ec. de piata dezv. este preponderenta piata cu concurenta de oligopol

Pt. ec. de piata pluralismul formelor de propr. constituie atat o necesitate cat si o posibilitate .

Nu intanlim in ec. de piata propr.publica apartinand persoanelor fizice ;

Pluralismul formelor de propr.il intanlim atat in ec. naturala si in cea de schimb

Ec.de piata moderne se deosebesc de cele subdezv. prin gradul de satisfacere a trebuintelor ;

Libera initiativa se concretizeaza in dreptul de a ne manifesta ca inteprinzatori .

Sunt specifice ec. de piata : reglarea prin piata a activ. ec. In ec. de piata rationalitatea activ. ec. este relativa de profit.

In conditii normale competitia dintre diferitele forme de propr. se realizeaza prin resorturile eficientei .

Locul si rolul formelor de propr. depinde de viabilitatea lor .

In ec. de piata , optiunile economice ale agentilor ec. sunt directionate de mecanismul preturilor si al concurentei .

Propr. exercita toate atributele proprietatii in proprietate particulara mica

Instrainarea bunurilor economice = fiecare urmareste atent ce da si ce primeste in cadrul schimbului din perspectiva interesului propriu .

Dintre modalitatile pincipale prin care pluralismul formelor de proprietate genereaza competitia dintre ele se inscriu :reducerea costurilor medii si marirea volumului de productie si diversificarea ei .

Motivatia majora a dinamicii ec. moderne o constituie : progresul tehnic ,propr. privata , libertatea de actiune .

In ec. de piata cel mai important instrument de reglare a accesului la bunurile ec. il constituie : -pretul.

Temelia ec. de piata o constituie proprietatea privata .

BANII

In ec. de piata predomina banii scripturali .In ec. de piata este dorita ca valoarea banilor sa creasca .

Raportul de schimb intre doua monede e determinat de raportul dintre cerere si oferta celor doua monede si PCB

Valoarea banilor se exprima prin catitatea de marfuri care se obtine cu o UM.

Marimea masei monetare aflata in circulatie depinde de deciziile bancii de emisiune si ale oricarei institutii bancare .

Avem curs favorabil de vanzare a unei monede convertibile nationale cand :

-scade cantitatea de moneda nationala ce revine la o unitate de moneda straina ;

-cand creste cantitatea de moneda straina ce revine la o unitate de moneda nationala ;

Emisiunea de bani pt. acoperirea nevoilor suplimentare se justifica cand sporeste volumul de bunuri ec.

Convertibilitatea favorizeaza : comertul , turismul , investitiile straine competitivitatea si concurenta .

Paul Samuelson : " sangele care iriga sistemul economic sunt banii "

Masa Monetara se determina tinand cont de V R B. si volumul ofertei de bunuri

Curs de schimb al unei monede e favorabil cand : creste cererea pt. moneda respectiva ca urmare a sporirii si diversivicarii ofertei nationale de bunuri ec.

Emisiunile bancii centrale se fac pt. acoperirea deficitului bugetar .

Masa monetara scriptuala e modificata de orice banca .

Convertibilitatea leului este interna ;

Convertibilitatea in aur a monedelor a fost eliminata in 1971 ;

Convertibilitatea monedei nu influenteaza costul marginal ;

Pt. diminuarea M.M. scriptuale : creste rata dobanzii la creditele acordate de banci .

Banii se afla in posesia ag. ec. sub forma de : bancnote , moneda metalica , divizionara ,scripturala si alte instrumente recunoscute ca moneda ;

Cantitatea de moneda este in functie de oferta de bunuri de pe piata .

Cand evaluezi un automobil strain ca valoreaza 20.mil. , banii indeplinesc functia de masurare a activ. ec.

Dupa Herodot ,baterea primelor monede a avut loc in sec. VII-VI i.e.n.

Trecerea la convertibilitatea monedei nat. presupune : o serie de conditii economice dintre care eficienta ec. ridicata si formarea libera a preturilor ;

Unitatea baneasca pt. a comesura si compara bunuri sn. Etalon general .

MM este influentata de nivelul preturilor si rata dobanzii .

Pana la primul razb. biletele de banca circulau impreuna cu piesele de Au si Ag.

Banii folositi pt. a achita ratele la casa indeplinesc functia de mijloc de plata .

Reglarea MM o realizeaza bancile .

Sintagama " fiecare popor are moneda pe care o merita " inseamna : calitatea si eficienta activ. ec. dintr-o tara , calitatea puterii politice si increderea populatiei in autoritati sunt imprejurari care influenteaza PCB si stabilitatea monedei .

In perioada 16 feb. 1991 - 7 feb. 1996 , cursul leului fata de dolar s-a depreciat de 77,6 ori .

Etalonul general pt. a comesura si compara bunuri este : unitatea monetara proprie fiecarei tari .

Cursul de schimb al leului fata de dolar se inrautateste cand : cresc importurile si se reduc exporturile , balanta com. si de palti fiind deficitara .

Primele bilete de banca au fost emise in Olanda . Moneda fiduciara este reprezentata de : biletele de banca .

Relatia dintre bani si aur a disparut in 1971 .

FACTORII DE PRODUCTIE

Componentelor capitalului fix le este caracteristica rigiditatea . Ea consta in aceea ca ag. ec. le pot folosi in activ. diferite doar in anumite limite .

In capitalul circulant nu se includ : licentele de fabricatie , mijloacele de transp.

In conditiile unei dezv. de tip intensiv elementele extensive legate de cresterea productiei au o pondere mai redusa .

Reducerea duratei muncii este un factor de progres si bunastare cand :

au la baza cresterea productivitatii muncii

cand genereaza o crestre a timpului liber

Raportul dintre factorii de productie si resurse este : subunitar .

Progresul f.p. rep. un sir impresionant de schimbari care au in comun : efecte pozitive asupra activ. ec. si eficientei sale .

Progresul f.p. sub aspect cantitativ surprinde acele schimbari care survin in legatura cu cantitatea folosita din fiecare f.p. , schimbari care au ca rezultat cresterea cantitatii unor factori si diminuarea cantitatii altora a.i. cantitatea totala de fp. sa sporeasca .

Diversificarea f.p. inseamna : cresterea nr. de fp. utilizati , indiferent daca creste sau nu cantitatea lor totala , cu conditita cresterii eficientei factorilor.

Diversificare fp. privita sub aspect cantitativ rep. : modificarea cantitatii unuia , catorva , sau tuturor fp. determinata de cresterea nr. lor

Diversificare fp. privita sub aspect calitativ : ameliorarea eficientei fp ca urmare a cresteriinr. lor .

Factorul determinant al productiei : omul cu calitatile si defectele sale .

Investitiile brute : au al baza amortizarea si venitul . Consumul de factori in expresie monetara determina formarea costului de productie .

Eficienta agregata a fp. in obtinerea unui rezultat este exprimata prin : productivitatea globala .

Informatia face parte din neofactorii de productie . Fp. sunt legati organic de resurse , sunt supusi principiului rationalitatii .

Continutul muncii s-a imbogatit ca urmare a asimiliarii informatiei .

Falimentul apare atunci cand ag. ec. nu mai au nici o posibilitate certa , reala de continuarea a activ. , si nu-si pot acoperi CV .

Avantajul dezv. intensive este este concretizat in economisirea resurselor .

Cresterea nr. fp. si diversificare lor este un progres cntitativ si calitativ .

Uzura morala implica pt. proprietar pierderi , pt. ca impune fie inlocuirea utilajelor , fie costuri mai mari .

Licentele sunt : bunuri economic si bunri de cap. fix

Cap. circulant : animale la ingrasat

Cap. fix : sisteme de irigatii .

Partea din Venit folosita pt. consum serveste pt. a achizitiona satisfactori .

Spre deosebire de dezv intensiva , dezv. extensiva poate genera o crestere mai rapida a consumului intermediar in raport cu PCB .

Consumul factorului munca se regaseste in : costuri salariale fixe si variabile .

Cand cap. fix se uzeaza mai repede decat cel prevazut , amortizarea care s-a constituit dezavantajeaza firma .

PIATA             

Piata reprezinta rezultatul interactiunii si actiunii comune a celor 4 factori: cererea, oferta, pretul si concurenta.

Piata este conceptul care indica un sistem de relatii intre participantii ei, care nu sunt altii decat purtatorii cererii si ofertei, respectiv vanzatorul si cumparatorul.

Piata a aparut cu multe secole in urma, ca relatie intre productie si consum, atunci cand functiile acestor parti ale economiei s-au separat in timp si spatiu. De-a lungul timpului, relatia dintre producatori si consumatori s-a extins si s-a perfectionat.

Piata este locul unde sunt efectuate tranzactiile dintre cumparator si vanzator. Asemenea tranzactii au loc la bursa, licitatii, chiar si la targ sau iarmaroc.

Ca si concept economic, piata are urmatoarele functii:

- intretine relatia permanenta dintre creatorii de produse si consumatorii acestora,

- asigura alocarea si utilizarea eficienta a resurselor materiale si umane determinand deciziile producatorilor cu privire la productie, reparatie, schimb si consum.

- economia oricarei natiuni se autoregleaza prin piata si stabileste echilibrul necesar propriei productii.

- asigura echilibrul dintre cerere si oferta.

Daca obiectul tranzactiei de vanzare-cumparare este prezent, atunci piata este numita reala; daca insa acesta lipseste, atunci ea este considerata fictiva.

Piata reala exprima cererea si oferta de bunuri si servicii care pot satisface imediat o anumita necesitate sociala.

Piata fictiva (bursa) presupune o confruntare dintre cererea si oferta titlurilor de proprietate asupra unora dintre aceste bunuri, fara ca acestea sa fie efectiv prezente in momentul tranzactiei de vanzare-cumparare.

Piata este singura care valideaza un produs, care exprima necesitatea lui la pretul recunoscut.

Una dintre cele mai importante componente ale pietei libere este concurenta. Prin concurenta se intelege complexul relational dintre participantii la aceeasi piata, astfel incat fiecare sa isi poata manifesta liber intentiile si/sau deciziile.

Modalitatile prin care se duce lupta de concurenta sunt extrem de diverse. Alaturi de mijloace economice (reducerea cheltuielilor de productie, lansarea de noi produse, imbunatatirea calitatii, reclama si publicitatea, etc), se folosesc si mijloace extraeconomice (spionajul industrial, sabotajul, privarea concurentilor de resurse materiale sau de munca etc).

Trebuie subliniat un fapt important, si anume acela ca obiectul concurentei nu il constituie doar pretul, asa cum ar putea aparea la prima vedere, ci si produsul, distributia si promovarea acestuia, care constituie elementele de baza ale marketing-ului.

In fiecare tara concurenta se desfasoara prin respectarea unor reguli scrise si nescrise, in cadrul legal, admis si chiar stimulat pentru efectele sale benefice asupra evolutiei societatii in ansamblu. Aceasta este denumita concurenta loiala, dar in practica unii agenti economici uzeaza de mijloace nepermise, necinstite prin care aduc prejudicii premeditate concurentilor, sanctionate in mai toate tarile prin legi juridice (in Romania, exista Legea nr.11/1990 privind combaterea concurentei neloiale). Ea poarta denumirea de concurenta neloiala sau incorecta.

Modalitatile cele mai utilizate in concurenta incorecta sunt:

- denigrarea prin vehicularea unor informatii nereale cu privire la concurenti;

- concurenta parazitara, prin crearea confuziilor referitoare la concurenti;

- dumping-ul, prin practicarea unor preturi de vanzare mai reduse, in general cu mult mai mici decat costurile de productie;

- concurenta ilicita sau frauda fiscala, prin care, eludand impozitarea, isi pot permite sa practice preturi mai reduse decat concurentii, in conditiile obtinerii de profit.

Fata de agentii economici care practica concurenta neloiala, trebuie adoptata intotdeauna o atitudine ferma, intransigenta, intrucat ei dezechilibreaza mecanismul de functionare a economiei libere.

Aspectul cel mai frecvent al relatiilor de concurenta este cel ce se desfasoara intre intreprinderile care realizeaza acelasi produs si deci satisfac aceeasi necesitate, determinand astfel concurenta directa, ele disputandu-si aceeasi clientela. In aceasta situatie, delimitarea se realizeaza prin nivelul calitativ al produsului, originalitatea, nivelul de servire, garantiile post - vanzare etc, reprezentand concurenta orizontala. Relatiile de concurenta apar si intre intreprinderile care realizeaza produse "inlocuitor", produse substituibile, cum sunt cele fabricate din materii prime naturale si sintetice, in care un rol esential revine calitatii produselor, dar si preturilor acestora, politica de promovare a produselor constituind un mijloc eficace de a invinge in competitie. Acest gen de concurenta se desfasoara pe verticala si are ca efect extinderea pietii unui producator pe seama concurentilor.

Tipul de concurenta indirecta apare intre intreprinderile ce ofera produse total diferite, dar care se adreseaza aceleiasi categorii de cumparatori si sunt destinate acelorasi utilizatori. De exemplu, pentru furnizorul de cafea, alti furnizori de cafea sunt concurenti directi, dar furnizorii de ceai sunt concurenti indirecti. In aceasi categorie intra si intreprinderile care in cadrul pietei, isi disputa aceleasi venituri ale cumparatorilor. Vor castiga cei care vor reusi sa ii convinga pe consumatori ca alegand produsul sau serviciul lor isi satisfac cel mai bine una din numeroasele lor necesitati.

Prin urmare, concurenta reprezinta un puternic factor de stimulare pentru agentii economici, ea conducand la eliminarea acelora care nu desfasoara o activitate eficienta.

Concurenta este o necesitate obiectiva, care actioneaza complex si contradictoriu, desemnand anumite structuri de piata, in functie de:

●        numarul si puterea agentilor economici participanti;

●        gradul de diferentiere a produselor;

●        fluiditatea pietei (posibilitatea intrarii pe piata);

●        transparenta pietei (gradul de cunoastere a elementelor ei);

●        mobilitatea factorilor de productie.

O piata caracterizata prin fluiditate, transparenta, atomicitate, mobilitate si omogenitate ar impune o concurenta perfecta, dar aceasta nu exista in realitate, intrucat nu se pot intruni simultan toate cele cinci conditii. De fapt, in viata de toate zilele, nu exista decat piata cu concurenta imperfecta, care cunoaste mai multe tipuri, in functie de numarul de vanzatori si cumparatori prezenti la un moment dat pe piata. Schematizat, ea poate fi prezentata astfel:

Tipurile de concurenta cel mai frecvent intalnite in viata economica reala actuala sunt oligopolul si oligopsonul. In domeniul bunurilor de larg consum curent piata monopolistica este cea care domina, ceea ce da posibilitatea tuturor cumparatorilor, indiferent de venituri, sa-si satisfaca necesitatile de subzistenta, deoarece pe aceasta piata bunurile se vand la un pret ce oscileaza in jurul pretului de echilibru, pret ce il avantajeaza si pe consumator (fiind cel mai mic pret la care si-ar putea cumpara bunul respectiv), cat si pe producator (pentru ca ii asigura un profit relativ sigur si stabil pe o perioada indelungata). Din acest motiv in tarile dezvoltate se pune atat de mare accent pe stimularea si sustinerea intreprinderilor mici si mijlocii, pentru ca astfel se asigura existenta unui numar mare de vanzatori si cumparatori.

COSTURILE

Costul reprezinta factorul fundamental al succesului firmei. El reflecta, in expresie baneasca, consumul de factori de productie in cadrul firmei, in vederea obtinerii unei anumite cantitati de bunuri si servicii.

Sistemul factorilor de productie, respectiv productia, reprezinta activitatea depusa cu scopul de a transforma resursele disponibile din societate, urmarind crearea de bunuri si servicii menite a intra in consum. Factorii de productie reprezinta totalitatea elementelor care participa, intr-un fel sau altul, la producerea de bunurii si servicii.

Cei trei factori de productie traditionali sunt : capitalul, munca si natura. In afara de acestia insa, au aparut o serie de neofactori, provenind din dezvoltarea tehnicii, tehnologiei si a comunicatiilor.

1. CAPITALUL, ca factor de productie, este definit prin totalitatea bunurilor economice, produse eterogene si reproductibile utilizate in productie si /sau distributia si comercializarea de bunuri si servicii. Cu alte cuvinte, capitalul este constituit din stocul de active fizice.

Bunurile capital sunt considerate ca fiind acele bunuri care nu sunt produse pentru a satisface nevoile directe de consum ale oamenilor, ci pentru a fi folosite in productie ; din acest motiv, elementele care formeaza capitalul sunt denumite capital tehnic.

Capitalul fix este acea parte a capitalului real, tehnic format din bunuri de lunga durata (cladiri, masini) care participa la mai multe cicluri de productie consumandu-se treptat si inlocuindu-se dupa mai multi ani de utilizare. Capitalul fix se regaseste in cost prin intermediul amortizarii, care poate fi fizica sau morala.

Uzura fizica consta in pierderea treptata a capacitatii de functionare a capitalului fix datorita folosirii lui in procesul de productie sau datorita actiunii distructive a agentilor naturali.

Uzura morala reprezinta deprecierea capitalului fix inainte de a ajunge la limita maxima a utilizarii capacitatii productive datorita efectului introducerii continue a progresului tehnic.

Capitalul circulant este reprezentat de stocurile de materii prime, materiale, combustibili, semifabricante etc, de care dispun agentii economici.

Procesul de formare a capitalului se realizeaza avand ca sursa investitiile. Acestea reprezinta cheltuielile pe care le fac agentii economici pentru dezvoltarea capacitatiilor de productie, pentru refacerea si ameliorarea acestora, precum si pentru cresterea stocului de capital.

Intreprinzatorul dispune de abilitati care ii permit organizarea si desfasurarea unor activitati economice profitabile.

2. MUNCA, privita ca factor de productie, este reprezentata de totalitatea resurselor umane (fizice si intelectuale) care sunt efectiv antrenate in activitatea economica.

Latura calitativa a muncii este pusa in valoare de nivelul de pregatire profesionala si de volumul cunostintelor generale, tehnico-stiintifice.

Durata muncii exprimata prin numarul saptamanal de ore de munca, iar calitatea muncii este conditia fundamentala a ridicarii eficientei muncii (direct sau indirect). Din acest motiv trebuie urmarite urmatoarele aspecte :

cresterea nivelului general de educatie si de pregatire profesionala a resurselor de munca ;

promovarea unui sistem eficient de motivare a oamenilor ;

asigurarea unui nivel ridicat de sanatate a salariatilor ;

asigurarea unei calitati ridicate pentru ceilalti factori de productie.

Munca se regaseste in costuri sub forma salariului, respectiv prin suma de bani platita salariatului care utilizeaza capitalul fix, si care actioneaza asupra capitalului circulant, mai exact asupra materiilor prime, in vederea transformarii lor in produse.

3. NATURA - Factorul natura (pamant) reprezinta totalitatea resurselor naturale (suprafetele agricole, padurile, apele,aerul, resursele productive) pe care oamenii le pot utiliza, adopta si transforma conform intereselor lor de consum.

Factorul pamant se reflecta in pret prin sumele de bani platite de intreprindere pentru procurarea sau folosirea lui, la care se adauga noile cheltuieli efectuate in vederea protejarii lui.

Cele 2 categorii de costuri care influenteaza pretul final al bunurilor si/sau serviciilor, sunt :

I.            Costul de productie

II.          Costul de oportunitate.

COSTUL DE PRODUCTIE

Costul de productie exprima totalitatea cheltuielilor efectuate de un agent economic pentru realizarea unui bun sau serviciu. El se caracterizeaza prin faptul ca include toate cheltuielile necesare pentru sustinerea ofertei si ca se regaseste in pretul de vanzare al produsului. Costul de productie este cea mai importanta componenta a pretului, deci il influenteaza in mod direct. De aceea este absolut necesar ca intreprinderea sa urmareasca permanent evolutia costurilor si nivelul lor

Scopul oricarui intreprinzator este de a obtine profit, iar acest profit este exprimat in mod cert prin diferenta dintre pretul de vanzare si costurile de productie. In vederea indeplinirii scopului propus, unitatea economica va elabora strategia costurilor, intrucat asupra preturilor nu poate interveni, intrucat pretul este stabilit de piata, el ramane acelasi, indiferent de costurile firmei.

Trebuie definit aici costul mediu sau unitar, care are urmatoarele componente:

Costul total mediu (CTM) rezultat prin impartirea costului mediu la cantitatea produsa

CTM = CT / Q

Costul fix mediu (CFM) rezultat prin impartirea costului fix la cantitatea produsa

CFM = CF / Q

Costul variabil mediu (CVM) rezultat prin impartirea costului variabil la cantitatea produsa

CVM = CV / Q

Costul marginal (CM) care reprezinta cresterea de cost fata de costul total in cazul producerii unei unitati aditionale de produs.

In primul rand, intreprinderea trebuie sa isi extinda activitatea pana cand va obtine un volum de productie in care costul marginal (CM) este egal cu venitul marginal (VM).

CM = VM

Venitul marginal reprezinta cresterea inregistrata in totalul venitului prin vanzarea unei unitati suplimentare de produs.

Aceasta inseamna ca pentru concurenta perfecta,

VM = P,

deci firma devine maxim profitabila atunci cand:

CM = VM = P

Productia de maxima eficienta se va obtine atunci cand costul total mediu (CTM) va avea aceeasi valoare cu costul marginal (CM), insa relatia dintre cele doua costuri nu este directa, ci indirecta. Astfel, cand CM este in perioada de descrestere, CTM este in crestere, si invers. Firma va trebui sa gaseasca relatia optima intre CTM si CM, respectiv sa determine care este limita maxima a productiei la care CTM este minim.

Costurile fixe reprezinta acele cheltuieli care sunt independente de volumul productiei, care raman neschimbate. Din aceasta categorie fac parte: amortizarea capitalului fix, asigurarile, cheltuielile cu chiriile, s.a..m.d.

Costurile variabile sunt acele costuri care depind de volumul productiei, deci se modifica in acelasi sens cu aceasta. Aici putem enumera cheltuielile cu salariile, cu consumul de energie electrica si apa, cu materiile prime, s.a.m.d. Trebuie mentionat aici ca o parte din aceste costuri variaza strict proportional cu productia (de exemplu costurile cu materiile prime), dar unele nu (de exemplu plata orelor suplimentare).

COSTUL DE OPORTUNITATE

Costul de oportunitate sau costul alternativ exprima evaluarea cantitatilor de bunuri care nu vor putea fi produse din cauza producerii unui alt bun determinat. Costul de oportunitate este sinonim cu costul de productie atata timp cat nu exista control de monopol asupra resurselor. Cu alte cuvinte, este vorba de productia pe care o putem prevedea, a altor bunuri sau servicii.

Costul de oportunitate are doua componente:

Costul explicit sau costul de buzunar reprezinta platile efectuate de catre unitatea economica in vederea obtinerii de materii prime, materiale, energie, forta de munca, etc, adica costurile cu procurarea si aducerea de factori din afara firmei, necesare firmei.

Costul implicit reprezinta platile efectuate de firma din resursele proprietarilor ei, adica acele plati care presupun un consum din capitalul existent al firmei, cu ar fi: amortizarea activelor, consumul de munca al proprietarilor firmei care indeplinesc anumite activitati, etc.

Costul de oportunitate reprezinta suma costurilor implicite si explicite. Aceasta este reprezentarea teoretica a conceptului de cost de oportunitate, din punct de vedere contabil, insa, se considera cost de productie costul explicit si doar partial din costul implicit. Elementele de genul cheltuielilor de munca al proprietarilor ce efectueaza servicii pentru firma, nu sunt luate in considerare de catre economistii contabili, si aceasta datorita faptului ca aceste cheltuieli implicite sunt mai greu de determinat.

PRODUCTIVITATEA

Productivitatea oglindeste eficienta cu care sunt folosite resursele umane, naturale si financiare de care dispune firma.

Unitatea economica trebuie sa aiba in vedere ca resursele alocate sa fie de asa natura gestionate, incat maximizarea productiei sa aiba loc prin marirea randamentului, nu apelandu-se la suplimentarea consumului de factori. De asemenea, este vorba de optim sau gestiune optimala, atunci cand se urmareste ca un volum de productie dat sa se realizeze cu costuri minime.
Realizarea optimului producatorului presupune existenta unor alegeri posibile, intr-un anumit cadru de miscare. Optimul producatorului este considerat, totodata stare de echilibru, deoarece, in acest caz, producatorul nu mai este nevoit sa caute alta solutie.

Practic, productivitatea oglindeste un dublu proces:

- marirea cantitatii de produse si servicii ce se obtin la fiecare unitate de efort, si

- micsorarea cheltuielilor cerute de producerea fiecarei unitati de produs sau serviciu.   

Astfel, sporirea productivitatii muncii da expresia concentrata perfectionarilor ce au loc in conditiile de productie.

La sporirea productivitatii muncii concura un numar variat de factori.

Principalele categorii sunt:

Factorii tehnici care au in vedere nivelul atins de stiinta, tehnica, tehnologie la un moment dat

Factorii economici si sociali sunt cei legati de organizarea productiei si a muncii atat la nivel micro cat si la nivel macroeconomic, conditiile de munca si viata.

Factorii umani si psihologici, cei legati de pregatirea scolara, nivelul de cultura, adaptabilitate la conditiile de munca, satisfactia pe care le-o ofera aceasta, viata de familie, influenta religiei si a traditiei in alegerea meseriei.

Factori naturali referitori la conditiile de clima, fertilitatea solului, accesibilitatea resurselor naturale.

Factori de structura care influenteaza nivelul productivitatii muncii prin schimbarile survenite in structura pe ramuri si subramuri a economiei nationale.

Dintre caile de marire a productivitatii muncii, cele mai importante sunt: automatizarea, robotizarea, promovarea tehnicilor noi, innoirea productiei, perfectionarea organizarii productiei si a muncii, pregatirea si perfectionarea resurselor umane, cointeresarea materiala a muncii.

Automatizarea robotizarea, promovarea tehnicilor noi - coordonate esentiale ale progresului tehnic contemporan. Acestea atrag dupa sine sporirea productivitatii deoarce asigura obtinerea unei productivitati mai mari cu aceleasi cheltuieli de munca, favorizeaza diminuarea celorlate cheltuieli pe produs si in general, realizarea de economii.

Modernizarea capacitatilor de productie existente, consta in imbunatatirea parametrilor sai tehnico functionali, in vederea reducerii consumului de materii prime si energie electrica, ridicarea gradului de siguranta in exploatare, cresterea vitezei de lucru.

Innoirea productiei prin perfectionarea caracteristicilor constructive, functionale, estetice, ergonomice, in vederea satisfacerii la un nivel inalt calitativ are implicatii si asupra cresterii productivitatii muncii. Masinile si utilajele este recomandabil a se innoi la 5-6 ani in medie. Mentinerea in fabricatie a unor produse cu un nivel tehnic scazut, realizate cu tehnologii invechite conduce la scaderea gradului de competitivitate.

Perfectionarea organizarii productiei si a muncii reprezinta un proces complex, cu caracter dinamic si de continuitate, care presupune adaptarea de catre conducerile unitatilor economice a unui ansamblu de masuri si folosirea de metode si tehnici stabilite pe baze de studii. Presupune calcule tehnico-economice, care tin seama de noile descoperiri ale stiintei, pentru asigurarea unui cadru optim functional. Asigurarea unor fluxuri continue de fabricatie, sincronizarea efectuarii in timp a diferitelor activitati, incarcarea optima a utilajelor, folosirea rationala a timpului de lucru, buna organizare a activitatilor cu caracter auxiliar, imbunatatirea activitatii de reparatie si intretinere, perfectionarea activitatii de transport intern si depozitare, etc, sunt doar cateva aspecte care ar putea conduce la cresterea productivitatii.

Pregatirea si perfectionarea pregatirii resurselor umane. Formarea profesionala si perfectionarea continua, reprezinta principala cale de autovalorificare si dezvoltare a factorului uman, de valorificare superioara a potentialitatilor creative si anticipative ale omului. De aceasta depinde receptivitatea si viteza de adaptare la nou.

Cointeresarea materiala conditioneaza veniturile populatiei de rezultatele lor in munca. In aceasta directie, o importanta deosebita o are aplicarea unui sistem de repartitie care, pe de o aprte, sa determine cĆt mai corect marimea salariului fiecarui lucrator, adica ceea ce i se cuvine dupa munca depusa si, pe de alta aprte, sa asigure un sistem de norme de munca in pas cu progresul, prin care sa se stabileasca aportul fiecaruia la activitatea generala a firmei. Orice neglijare in acest domeniu se va reflecta intotdeauna nefavorabil mai devreme sau mai tarziu, in sensul unei insuficiente cointeresari.

PRETUL

O definitie a pretului, unanim acceptata, este cea formulata inca din antichitate de catre Aristotel si Xenofon care prezinta pretul ca o cantitate de moneda pe care cumparatorul este dispus si o poate oferi producatorului (vanzatorului) in schimbul produsului pe care acesta il prezinta pe piata. Acesta este pretul absolut. El exprima, in cea mai mare masura sub aspect calitativ si structural, un ansamblu de informatii furnizate reciproc de catre participantii la schimb, in functie de raportul dintre cerere si oferta, pe de o parte, si de cadrul legislativ pe de alta parte, avand caracter dinamic, divers si reglementat.

Pretul de piata este pretul posibil, care poate oscila intre limite de piata, aceasta acceptand intotdeauna un pret posibil minim si unul maxim. Acest pret, care este de fapt si pretul real al produsului, este pretul acceptat de comparator, a carui cerere exprima puterea sa de cumparare, cat si de vanzator, care reprezinta efortul depus pentru produsul scos pe piata. El nu este unic, iar limitele sale sunt impuse atat de vanzator, care urmareste un pret cat mai mare, cat si de comparator, ale carui interese sunt pentru un pret cat mai scazut.

Indiferent de piata, pretul indeplineste mai multe functii:

1. functia de evaluare a cheltuielilor si rezultatelor.
2. functia de corelare a cererii cu oferta - se refera la tendinta pretului de a se forma in jurul nivelului sau de echilibru, respectiv cea la care cererea corespunde cu oferta.
3. functia de informare a participantilor la viata economica - pretul este cel care reflecta situatia pietei, respectiv raportul dintre cerere si oferta.
4. functia de motivatie a producatorilor.

In prezent, pretul este influentat de o multitudine de factori, care determina tendinta de amplificare a functiilor sale. Acesti factori sunt:

cresterea cererii pentru servicii;

persistenta inflatiei;

aparitia unor noi tipuri de produse;

progresul tehnologic;

cresterea concurentei externe.

Piata economica cunoaste o mare varietate de preturi. Din punctul de vedere al puterii de influenta al agentilor economici, distingem:

v     preturi libere - care se formeaza in conditiile in care nici unul din agentii pietei nu influenteaza unilateral nivelul acestora.

v     preturi administrate (reglementate) - care se formeaza sub actiunea agentilor economici dominanti pe piata, sau a statului. Aceste preturi apar in conditii de concurenta imperfecta. Dintre acestea, se cuvin enumerate: preturile de monopot, de oligopol sau cele de monopson. Acest tip de preturi se nasc atunci cand statul impune o limita superioara sau inferioara pentru pretul unui produs (bun sau serviciu), in functie de balanta cerere-oferta.

Un alt criteriu de clasificare a preturilor este acela al sistemului de comercializare:

v     preturi fara TVA, reprezentand preturile care acopera costurile agentului economic, adica ale factorilor economici.

v     Preturi cu TVA, reprezentand de fapt pretul de cumparare.

Dupa nivelul si rolul pretului, intalnim:

v     Preturi inalt-active

v     Preturi inalt-pasive

v     Preturi joase-active

v     Preturi joase-pasive.