Teoria 'cresterii organice' si modelul structurat (cu mai multe niveluri)

Ca raspuns la primul raport catre Clubul de la Roma si la teoria 'cresterii zero', in anul 1974 apare lucrarea 'Omenirea la raspantie' care avanseaza conceptul de crestere organica[1]

Autorii Mihajlo Mesarovic si Eduard Pestel au studiat tarile lumii prin prisma urmatoarelor cinci grupe de criterii:

1. traditii ;
2. stil de viata ;
3. nivel de dezvoltare economica ;
4. structurile social-politice ;
5. similitudinea problemelor cu care sunt confruntate.

Pe baza criteriilor de mai sus, ei au constituit zece regiuni mai mult sau mai putin omogene:

1. America de Nord;

2. Europa Occidentala;

3. Japonia;

4. Australia, Africa de Sud si restul tarilor dezvoltate cu economie de piata;

5. Europa Rasariteana, Rusia si tarile foste U.R.S.S.;

6. America Latina;

7. Africa de Nord si Orientul Mijlociu;

8. Africa Tropicala;

9. Asia de Sud-est;

10. China.

Autorii promit ca diviziunea nu se va opri aici si ca modelul va functiona pentru fiecare iara in parte.

Cercetarile au fost si sunt, se vede usor, foarte anevoioase intrucat se incearca elaborarea unor modele de crestere economica in conditiile multicriteriale. In afara de influentele reciproce ale factorilor, legati de peste 100.000 ecuatii, fata de cele cateva sute din modelul Meadows, se ia in considerare si decizia umana, capabila sa aleaga una din mai multe variante posibile. Modelul nu stabileste preferintele intre alegeri, servind doar informatia asupra consecintelor pe care un asemenea curs de actiune le atrage.

Modelul sistemului mondial structurat este deschis, adica, se presupune ca exista o familie de parametri si variabile care nu sunt specificate si care reflecta optiunile grupurilor politice si sociale ce orienteaza evolutia sistemului. Acestea sunt variabile 'libere' fara precizarea carora nu se poate 'prevedea' nimic si orice astfel de precizare conduce la alternative diferite de evolutie a sistemului.

Rezulta ca demersul Mesarovic-Pestel este mai degraba un instrument de analiza de sistem a scenariilor viitoare decat de constructie predictiva. In felul acesta modelul marcheaza o indepartare de la intrebarea 'ce va fi in anul 2000?' spre alt mod de a pune problema: 'ce consecinte va avea in anul 2000 actiunea X sau actiunea Y?'.

Aceasta inseamna ca prin model se incearca stabilirea actiunilor sau tendintelor necesare pentru ca in perspectiva anumite obiective sa poata fi atinse.

Fata de cresterea nediferentiata (canceroasa) prezenta in teoria si practica primelor sapte decenii ale secolului, aici este vorba despre crestere organica, controlata.

Printr-o analogie cu natura (biologia), autorii fac distinctie intre cresterea economica nediferentiata (care ar avea loc prin inmultirea cantitativa, exponentiala a rezultatelor din fiecare domeniu) si cresterea diferentiata sau organica (controlata prin vointa si obiective) care presupune schimbari calitative, indeosebi structurale.

In felul acesta noua conceptie respinge strategia 'cresterii zero' si se pronunta pentru continuarea unei cresteri de tip organic, controlata de oameni si adaptabila la problemele complexe, prezente si de perspectiva.

Studiul confirma si ideea ca, data fiind interdependenta fenomenelor, problemele nu se pot rezolva 'pe bucati', ci in totalitatea lor, intr-o viziune globala (prin cooperare internationala). De asemenea se pledeaza cu tarie optiunea pentru criteriile pe termen lung.

Noutatea metodologica si calitatile dialectice ale cartii nu o absolva, totusi, de anumite minusuri:

• lume cu 10 regiuni marcheaza un progres fata de ipoteza globalitatii a lui Meadows, dar este, totusi, departe de lumea reala in care exista peste 180 state cu probleme mai mult sau mai putin specifice. Chiar fata de criteriile de clasificare propuse, situarea unor tari intr-o grupa sau alta prezinta elemente de arbitrar (cu exceptia grupelor 1, 3, 10).
• Autorii inteleg in mod specific relatia intre 'independenta' si 'interdependenta'. Dupa ei interdependenta dintre state este invers proportionala cu independenta, ceea ce nu corespunde intru-totul realitatii prezente si perspectivei previzibile.
• Un model matematic, oricat de perfect ar fi el, nu poate surprinde aspecte incomensurabile (traditii, relatii sociale) care influenteaza puternic procesele cresterii si dezvoltarii sociale.

In esenta, modelul Mesarovic-Pestel transmite un mesaj pozitiv si se poate constitui punct de plecare pentru cercetari viitoare mai profunde si diferentiate in problemele abordate.

BIBLIOGRAFIE

• Ionescu, T., "Istoria gandirii economice din Romania (1900 - 1944)", Editura Economica, Bucuresti, 1996;
• Popescu, Gh., "De la economia clasica spare economia sociala", Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 1998;
• Popescu, Gh., "Keynesism si neolibrralism in economia secolului al XX-lea", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1998;
• Popescu, Gh., "Evolutia gandirii economice", editia a II-a, Editura George Baritiu, Cluj-Napoca, 2002.