Analiza indicatorilor de echilibru financiar

ANALIZA INDICATORILOR DE ECHILIBRU FINANCIAR

1.1. Analiza echilibrului financiar

Notiunea de echilibru financiar poate fi inteleasa in doua moduri diferite, dar nu opuse:

ea semnifica, mai intai, ca intreprinderea trebuie sa fie apta, gratie lichiditatilor sale, sa faca fata datoriilor, atunci cand acestea devin exigibile;

ea presupune, de asemenea, mentinerea unui echilibru functional intre nevoile si resursele intreprinderii, tinand cont de destinatiile nevoilor si de stabilitatea resurselor.

De aici, rezulta doua tipuri de analiza a echilibrului financiar al intreprinderii pe baza bilantului acesteia:

analiza patrimoniala (analiza lichiditate-exigibilitate);

analiza functionala.

1.1.1. Analiza patrimoniala

1.1.1.1. Notiunea de patrimoniu

Patrimoniul unei intreprinderi se compune din:

drepturi de proprietate si de creanta (activ bilantier);

obligatii (datorii).

Patrimoniul se calculeaza ca diferenta intre cele doua componente si se mai numeste situatie neta - SN.

SN = ACTIV BILANTIER -  DATORII TOTALE

Situatia neta este un indicator mai restrictiv decat capitalurile proprii, ea neincluzand subventiile pentru investitii si provizioanele reglementate.

De cele mai multe ori, situatia neta a unei intreprinderi este pozitiva si crescatoare, ca urmare a reinvestirii unei parti din profitul net sau a incorporarii altor elemente (subventii, reporturi din exercitiul precedent, etc). Aceasta crestere a situatiei nete reflecta atingerea obiectivului major al gestiunii financiare, si anume maximizarea valorii intreprinderii, adica a valorii capitalurilor proprii.

O situatie neta negativa semnifica o depasire a activului de catre datorii si anunta falimentul intreprinderii. Aceasta situatie se poate datora pierderilor din exercitiile anterioare, care au consumat integral capitalurile proprii. Partea neacoperita cade in sarcina creditorilor, care si-au asumat riscul de insolvabilitate al firmei.

Mentinerea echilibrului financiar al unei intreprinderi consta in corelarea lichiditatii activelor (nevoilor) cu exigibilitatea datoriilor (resurselor).

Un element de activ este cu atat mai lichid, cu cat el poate fi transformat mai rapid in moneda. Activele se clasifica dupa gradul de lichiditate astfel:

active pe termen lung (ATL) formate din imobilizari (necorporale, corporale, financiare), care au un grad redus de lichiditate;

active pe termen scurt (ATS) care cuprind stocuri, creante, investitii financiare pe termen scurt si disponibilitati, adica elemente cu grad ridicat de lichiditate.

In ceea ce priveste resursele, ele se clasifica dupa gradul de exigibilitate. Astfel, gruparea bilantiera este urmatoarea:

datorii care trebuie platite intr-o perioada de pana intr-un an (DTS), formate din datorii non-bancare pe termen scurt (care sunt in majoritate, datorii de exploatare - DEX, existand insa si unele in afara exploatarii, cum sunt creditorii diversi) si credite bancare curente sau pasive de trezorerie (PTZ);

datorii care trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an (datorii pe termen mediu si lung - DTML);

provizioane pentru riscuri si cheltuieli (PROV);

capitaluri proprii (CPR), care nu au practic o scadenta (cu exceptia situatiilor de faliment).

Pentru calculul indicatorilor de echilibru financiar este necesara o detaliere a acestor marimi. Astfel:

Activele pe termen lung - ATL sunt formate din:

imobilizari necorporale (cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare, concesiuni, brevete, licente, marci, etc);

imobilizari corporale (terenuri, cladiri, utilaje, etc);

imobilizari financiare (titluri financiare si creante pe termen lung).

Activele pe termen scurt - ATS cuprind:

activele circulante propriu-zise (ACR), formate din:

stocuri (materii prime, productie in curs, produse finite si marfuri);

creante (clienti si alte creante pe termen scurt de exploatare si in afara exploatarii);

activele de trezorerie (ATZ), formate din:

disponibilitati (in casa si in banca);

investitii financiare pe termen scurt.

Datoriile pe termen scurt - DTS sunt formate din:

datorii pe termen scurt non-bancare, care cuprind:

datorii fata de furnizori;

datorii fata de salariati;

datorii fata de stat;

alte datorii pe termen scurt non-bancare.

datorii sau pasive de trezorerie - PTZ, formate din creditele bancare curente, numite si credite de trezorerie.

Datoriile pe termen mediu si lung (DTML) sunt:

imprumuturi bancare;

imprumuturi din emisiunea de obligatiuni (obligatare).

Capitalul propriu (CPR) care cuprinde:

capital social;

prime de capital;

rezerve;

rezultat reportat;

rezultatul exercitiului.

Formatul actual al bilantului contabil folosit in Romania este unul tip lista, armonizat cu directivele europene, construit dupa ecuatia ACTIV - DATORII = CAPITALURI PROPRII.

A. Active imobilizate

I. Imobilizari necorporale Cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare, concesiuni, brevete, licente, marci,  fond comercial.

II. Imobilizari corporale - Terenuri si constructii, instalatii tehnice si masini.
III. Imobilizari financiare - Titluri de participare detinute la societatile din cadrul grupului, creante asupra societatilor din cadrul grupului, altele decat cele comerciale, titluri si creante sub forma de interese de participare la alte societati.

B. Active circulante

I. Stocuri - Materii prime si materiale consumabile, productie in curs de executie, produse finite si marfuri.

II. Creante - Creante comerciale, sume de incasat de la societatile din cadrul grupului, sume de incasat de la societatile la care se detin interese de participare, alte creante.

III. Investitii financiare pe termen scurt - Titluri de participare detinute la societatile din cadrul grupului, actiuni proprii.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

IV. Casa si conturi la banci.

C. Cheltuieli in avans

D. Datorii ce trebuie platite intr-o perioada de un an - Sume datorate institutiilor de credit, avansuri incasate in contul comenzilor, datorii comerciale, efecte de comert de platit, datorii fiscale si datorii pentru asigurarile sociale.

E. Active circulante nete, respectiv datorii curente nete (B+C-D-I)

F. Total active minus datorii curente (A+E)

G. Datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an - Imprumuturi din emisiuni de obligatiuni, sume datorate institutiilor de credit, datorii comerciale, sume datorate societatilor din cadrul grupului, sume datorate privind interesele de participare.

H. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

I. Venituri in avans

J. Capital si rezerve - Capital subscris, prime de capital, rezerve din reevaluare, rezerve, rezultatul reportat, rezultatul exercitiului financiar.         

Pentru determinarea indicatorilor de echilibru financiar este necesara prelucrarea prealabila a bilantului contabil si transformarea lui intr-un bilant financiar, in care activele sunt grupate dupa criteriul lichiditatii, iar pasivele dupa cel al exigibilitatii.

Pentru transformarea bilantului contabil in bilant financiar, cel mai adesea sunt necesare urmatoarele corectii:

- cheltuielile in avans cu lichiditate mai mare de un an se asimileaza imobilizarilor, iar cele cu lichiditate mai mica de un an se vor adauga la activele circulante;

- veniturile in avans cu exigibilitate mai mare de un an sunt asimilate datoriilor pe termen mediu sau lung si implicit intra in calculul capitalului permanent, iar  cele cu exigibilitate mai mica de un an sunt asimilate datoriilor pe termen scurt;

- provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt tratate in literatura de specialitate astfel:

daca au caracter de rezerve, sunt asimilate capitalurilor proprii (CPR);

daca riscul pentru care s-au constituit se poate materializa intr-o perioada mai mica de un an, ele sunt asimilate datoriilor pe termen scurt (DTS);

daca riscul pentru care s-au constituit se va produce intr-o perioada mai mare de 12 luni, aceste provizioane sunt tratate ca datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an (DTML).

In practica, tinand cont si de noul format al bilantului contabil, ele sunt de regula asimilate datoriilor care trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an, daca nu exista informatii care sa indice altceva. Vom adopta si noi aceasta optica, atat in tratarea teoretica, cat si in aplicatiile elaborate.

- activele imobilizate fictive, cum sunt cheltuielile de constituire sau cheltuielile de cercetare-dezvoltare, trebuie eliminate din cadrul imobilizarilor, corespunzator fiind scazute si din totalul capitalului permanent. 

1.1.1.2. Indicatorii de echilibru financiar-patrimonial

Pe baza bilantului financiar se pot calcula trei indicatori care exprima echilibrul dintre nevoi si resurse si ale caror valori trebuie interpretate corelat: fondul de rulment financiar, nevoia de fond de rulment si trezoreria neta.

a) FONDUL DE RULMENT FINANCIAR sau PATRIMONIAL

Fondul de rulment reprezinta un indicator care ofera informatii semnificative privind echilibrul financiar, nivelul riscurilor de exploatare  si lichiditatea intreprinderii. Pertinenta lui este data de legatura pe care o realizeaza pe verticala intre cele doua paliere ale bilantului financiar, respectiv intre finantarea pe termen lung si finantarea pe termen scurt (fig.1):

Fig. 1. Determinarea fondului de rulment financiar-patrimonial - FR

Fondul de rulment financiar se poate calcula in doua moduri:

1)  FR = CPERM - ATL

Daca bilantul este exprimat in valori brute, in capitalul permanent includem amortizarile si provizioanele, iar activele pe termen lung sunt considerate la valoarea lor bruta. Daca bilantul este exprimat in valori nete, in capitalul permanent nu includem amortizarile si provizioanele, iar imobilizarile luate in calcul vor fi cele nete.

Fondul de rulment astfel calculat exprima surplusul de resurse permanente rezultat din finantarea investitiilor, care poate fi "rulat" pentru finantarea activelor circulante. Altfel spus, fondul de rulment este expresia realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la realizarea echilibrului pe termen scurt.

2) FR = ATS - DTS

In aceasta varianta, fondul de rulment reprezinta partea din activele pe termen scurt care nu este finantata de datoriile pe termen scurt.

Este prudent ca fondul de rulment patrimonial al unei intreprinderi sa fie pozitiv, acest lucru constituind mult timp o norma importanta a oricarui diagnostic financiar, pe linia respectarii acelui principiu de finantare conform caruia nevoile permanente trebuie finantate din resurse permanente, iar nevoile pe termen scurt din resurse pe termen scurt. Dar cea mai mare parte a analistilor financiari considera azi ca nivelul fondului de rulment, pozitiv sau negativ, nu are nici o semnificatie intrinseca si trebuie interpretat in functie de numeroase variabile si mai ales in functie de natura activitatii intreprinderii.

De exemplu, un fond de rulment negativ, care reflecta folosirea unei parti din resursele temporare pentru finantarea unor nevoi permanente, este o situatie inacceptabila, periculoasa pentru o intreprindere industriala dar tolerabila pentru una comerciala, in cazul careia datoriile fata de furnizorii de marfuri pot fi asimilate resurselor permanente, datorita volumului mare si caracterului constant reinnoibil al acestora.

Fondul de rulment nul semnalizeaza un echilibru financiar fragil al intreprinderii, creditorii fiind de regula circumspecti asupra capacitatii acesteia de a-si onora obligatiile de plata pe termen scurt.

Fondul de rulment financiar (FR) se poate descompune intr-un fond de rulment propriu (FRP) si intr-un fond de rulment imprumutat (FRI):

Fondul de rulment propriu reprezinta excedentul capitalurilor proprii in raport cu imobilizarile si releva gradul de autonomie financiara al intreprinderii. Un fond de rulment propriu pozitiv asigura intreprinderii independenta financiara si libertate in luarea deciziilor de investitii.

Fondul de rulment imprumutat reflecta marimea indatorarii pe termen lung a intreprinderii.

b) NEVOIA DE FOND DE RULMENT (NFR)

Acest indicator exprima partea din activele circulante (stocuri si creante) care nu este finantata din datoriile pe termen scurt non-bancare (furnizori, datorii fiscale si salariale). Astfel, putem scrie urmatoarele relatii:

NFR = active circulante (ACR)

- datorii pe termen scurt non bancare

sau

NFR = (ATS -ATZ) - (DTS -PTZ)

Daca toate datoriile pe termen scurt non-bancare sunt datorii de exploatare - DEX, putem scrie:

NFR = ACR - DEX

O nevoie de fond de rulment pozitiva semnifica un surplus de nevoi de exploatare fata de resursele ciclice, de exploatare. Aceasta situatie poate fi normala, daca se datoreaza majorarii stocurilor si clientilor, ca rezultat al unei politici de dezvoltare, de extindere. Situatia este nefavorabila daca se datoreaza cresterii clientilor, din cauza incetinirii incasarilor si reducerii datoriilor de exploatare, ca urmare a urgentarii platilor.

O nevoie de fond de rulment negativa se numeste resursa in fond de rulment (RFR) si reflecta surplusul de resurse atrase din exploatare, in raport cu nevoile exploatarii. Situatia este considerata favorabila daca se datoreaza accelerarii incasarilor si contractarii de datorii de exploatare cu scadente mai indepartate. Ea se apreciaza negativ daca este consecinta unor rupturi de stoc in faza de aprovizionare sau de productie - imposibilitatea de a se mai aproviziona cu materii prime, materiale, etc.

c) TREZORERIA NETA (TN)

Trezoreria neta exprima rezultatul intregului echilibru financiar al intreprinderii (pe termen lung si pe termen scurt). Practic, echilibrul financiar al unei intreprinderi se caracterizeaza prin capacitatea sa de a-si mentine trezoreria aproape de zero, aspect insa rar intalnit in practica.

TN = FR - NFR

sau

TN =ATZ -PTZ

O trezorerie neta pozitiva reprezinta suma ramasa dupa ce fondul de rulment finanteaza in totalitate nevoia de fond de rulment. Trezoreria neta pozitiva reprezinta un excedent de finantare, concretizat in disponibilitati in casa si in conturile bancare. Acest surplus monetar trebuie fructificat pe piata monetara si/sau financiara in conditii de lichiditate, rentabilitate si securitate optime pentru intreprindere.

Trezoreria neta negativa evidentiaza existenta unui deficit monetar la incheierea exercitiului. In acest caz, o parte din nevoia de fond de rulment trebuie sa fie finantata din creditele de trezorerie, adica din resurse financiare externe, ducand la cresterea dependentei intreprinderii de creditorii sai si la limitarea autonomiei.

Un dezechilibru de trezorerie prelungit, releva in unele cazuri o ineficienta reala, iar in alte cazuri o deficienta de armonizare a ritmului intrarilor si iesirilor de numerar, caz in care trebuie regandite scadentele incasarilor si platilor.

Evolutia trezoreriei nete pe perioada exercitiului financiar reprezinta cash-flow-ul (CF) ce revine actionarilor sub forma de dividende de incasat sau de profit reinvestit.

unde:     TN₁ = trezoreria neta la sfarsitul exercitiului;

TN₀ = trezoreria neta la inceputul exercitiului.

Un cash-flow pozitiv reflecta o majorare a activului real, a averii proprietarilor. Cash-flow-ul negativ semnifica, din contra, o saracire a actionarilor (proprietarilor).

1.2.  Aplicatie rezolvata

Bilantul unei societati comerciale prezinta urmatoarele informatii in exercitiul N (u.m.): capital social 1.000; clienti 1.110; titluri de participare 200; creditori diversi 500; stocuri materii prime 930; imobilizari corporale 900; clienti creditori 370; datorii financiare 800; cheltuieli de constituire 720; furnizori 700; imprumuturi pe termen lung 420; rezerve 200; prime de capital 100; rezultatul reportat 340; creante 870; investitii financiare pe termen scurt 230; credite bancare curente 1.030; disponibilitati 500. Sa se determine indicatorii de echilibru financiar:

1)     Situatia neta (SN);

2)     Fondul de rulment (FR);

a)     Fondul de rulment propriu (FRP);

b)     Fondul de rulment imprumutat (FRI);

3)     Nevoia de fond de rulment (NFR);

4)     Trezoreria neta (TN);

Rezolvare

1)

2)

(1.000 + 200 + 100 + 340 + 800 + 420)

- (720 + 900 + 200) = 1.040

a)

(1.000 + 200 + 100 + 340)

- (200 + 900 + 720) = - 180

b)

1.040 - (- 180) = 1.220

3)

(930 + 1.110 + 870) - (500 + 370 +700) = 1.340

4)

1.040 - 1.340 = - 300

sau

730 - 1.030 = - 300

1.3. Aplicatii de rezolvat

Aplicatia 1 - Bilantul unei intreprinderi la sfarsitul exercitiului financiar prezinta urmatoarele informatii: activ imobilizat net 400, activ circulant 550, capitaluri proprii 350, datorii cu exigibilitate mai mare de un an 275, datorii cu exigibilitate sub un an 325. Sa se calculeze indicatorii: fond de rulment (FR), nevoia de fond de rulment (NFR), fondul de rulment propriu (FRP), fondul de rulment imprumutat (FRI), trezoreria neta (TN).

Aplicatia 2 - Se cunosc urmatoarele date din bilantul de deschidere al  exercitiului N al unei societati comerciale(u.m): imobilizari corporale 52.800, creante 19.600, titluri de participare 5.800, creditori diversi 1.500, clienti 14.100, capital 52.000, investitii financiare pe termen scurt 3.100, provizioane pentru riscuri si cheltuieli 5.700, datorii financiare 20.000, cheltuieli de constituire 6.000, credite bancare curente 8.900, datorii de exploatare 13.300.

Pe baza datelor prezentate sa se calculeze urmatorii indicatori: situatia neta (SN), fondul de rulment (FR), nevoia de fond de rulment (NFR), trezoreria neta (TN).

1.4. Teste de autoevaluare

1.     Ce se intelege prin echilibru financiar al intreprinderii?

2.     Ce semnifica fondul de rulment pozitiv?

3.     Ce semnifica nevoia de fond de rulment negativa?

1.5. Raspunsuri la testele de autoevaluate

Intrebarea 1

Notiunea de echilibru financiar poate fi inteleasa in doua moduri diferite, dar nu opuse:

ea semnifica, mai intai, ca intreprinderea trebuie sa fie apta, gratie lichiditatilor sale, sa faca fata datoriilor, atunci cand acestea devin exigibile;

ea presupune, de asemenea, mentinerea unui echilibru functional intre nevoile si resursele intreprinderii, tinand cont de destinatiile nevoilor si de stabilitatea resurselor.

Intrebarea 2

Este prudent ca fondul de rulment patrimonial al unei intreprinderi sa fie pozitiv, acest lucru constituind mult timp o norma importanta a oricarui diagnostic financiar, pe linia respectarii acelui principiu de finantare conform caruia nevoile permanente trebuie finantate din resurse permanente, iar nevoile pe termen scurt din resurse pe termen scurt. Dar cea mai mare parte a analistilor financiari considera azi ca nivelul fondului de rulment, pozitiv sau negativ, nu are nici o semnificatie intrinseca si trebuie interpretat in functie de numeroase variabile si mai ales in functie de natura activitatii intreprinderii.

Intrebarea 3

O nevoie de fond de rulment negativa se numeste resursa de fond de rulment (RFR) si reflecta surplusul de resurse atrase din exploatare, in raport cu nevoile exploatarii. Situatia este considerata favorabila daca se datoreaza accelerarii incasarilor si contractarii de datorii de exploatare cu scadente mai indepartate. Ea se apreciaza negativ daca este consecinta unor rupturi de stoc in faza de aprovizionare sau de productie - imposibilitatea de a se mai aproviziona cu materii prime, materiale, etc.

1.6. Teste de autoevaluare propuse

1.     Definiti notiunea de patrimoniu?

2.     Care sunt indicatorii de echilibru financiar si ce semnifica acestia?

3.     Ce semnifica nevoia de fond de rulment pozitiva?

1.7. Cuvinte si relatii cheie

Echilibru financiar

Situatie neta

Fond de rulment financiar

Fond de rulment propriu

Fond de rulment imprumutat

Nevoie de fond de rulment

Trezorerie neta

Rate de  lichiditate

Rata solvabilitatii

Rate de indatorare

1.8. Bibliografia unitatii de invatare 1

1.     Duca, I.,  Gherghina, R., Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura UTM, Bucuresti, 2005

2.     Gherghina, R., Gestiunea financiara a intreprinderii. Aplicatii practice, Editura Renaissance, Bucuresti, 2004

3.     Stancu, I., Finante, Editia a patra, Editura Economica, Bucuresti, 2007

4.     Stancu, I.(coord), Gestiunea financiara a intreprinderii, vol.III Editura Economica, Bucuresti, 2003

5.     Vintila, G., Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2010

6.     Vintila, G., Vuta, M., Gestiunea financiara a intreprinderii. Lucrari aplicative si studii de caz, Editura Rolcris, Bucuresti, 2000