Inflatia in romania - eviolutia, cauze si forme de manifestare

INFLATIA IN ROMANIA

Inflatia , problematica de mare importanta a gandirii si practicii economice in perioada de tranzactie spre o economie de piata, este un proces deosebit de complex generat de cresterea generala a preturilor si tarifelor .

Inainte de a trece la o analiza detaliata in ce priveste manifestarea fenomenului inflationist in Romania , trebuie precizate cateva aspecte generale care tind de inflatie .

Conform dictionarului limbii romane , inflatia este un fenomen specific perioadelor de criza, constand intr-o emisiune de hartie moneda peste necesitatile reale ale circulatiei banesti .

Unii considera inflatia un cerc vicios in care o economie odata intrata , cu greu poate iesi : dezechilibrul masa monetara , productie de bunuri si servicii ce determina cresterea preturilor, de unde rezulta ca nevoile de mijloace monetar financiare ale statului nu poate fi acoperite din veniturile bugetului , ceea ce determina cresterea impozitelor .

1Evolutia Inflatiei

Impactul inflatiei asupra Romaniei Postdecembriste

Revenirea la economia de piata si democratie impunea la inceputul anilor '90 o serie de decizii majore cu privire la modul de organizare social , economic , institutional , care sa asigure restabilirea dupa cinci decenii de totalitarism , a normalitatii evolutiei tarii.

Dupa decembrie 1989 a existat o mare presiune pentru exporturi si extinderea importurilor, atat de bunuri pentru consum , cat si intermediare . Productia era in scadere ( s- a introdus saptamana lucratoare de 5 zile ) , cursul de schimb supraevaluat iar rezervele valutare erau deficient administrate . In aceste conditii s-a introdus un plan de stabilizare , sustinut de FMI , care nu a reusit insa sa opreasca inflatia .

In Romania inflatia are origine monetara , dar intervine si cauze structurale , ca actiunea expectatiilor inflationiste.

In legatura cu prima cauza trebuie remarcat ca inflatia s-a mentinut la cote ridicate indiferent de dinamica PIB- ului .

In tot acest interval emisiunea de baza monetara a BNR ( fie contrapartida la cresterea de active nete externe , fie credit net suplimentar acordat bancilor comerciale) a fost considerabil .

Alte cauze ale inflatiei : sindicatele care cer marirea salariilor in conditiile in care nivelul general al preturilor creste ( metoda grevelor e bine cunoscuta in Romania ) , cresterea costurilor bunurilor importate ( agentii economici nu vor sa-si diminueze profiturile si atunci preturile bunurilor cresc ) , scumpirea resurselor ( conditii in care autoritatile au tendinta de a bloca libera formare a preturilor ) .

Pentru masurarea dimensiunilor inflatiei se folosesc concomitent mai multi indicatori . In prezent este masurata prin urmatorii indici :

-indicele general al preturilor ;

-indicele costului pietii ce modifica puterea de cumparare a banilor pe piata interna si pe plan international ;

-evolutia masei monetare si a vitezei de rotatie a banilor;

-indicii macroeconomici : PIB ,PNB, VN.

Alaturi de cresterea reala a PIB , rata anuala a inflatiei constituie un indicator deosebit de important pentru masurarea performantelor economice ale unei tari .

Inflatia , ca semn al evolutiei negative a economiei , s-a manifestat asemanator in Romania ca si in celelalte tari din Europa Centrala si de Est dupa 1989 .Astfel , se poate vorbi de inflatie in 3 faze , sustinuta de cresterea exponentiala a masei monetare :

-in prima faza , dominata de liberalizarea preturilor are loc o explozie inflationista insotita de suprasaturatia canalelor de circulatie monetara . Acest fenomen se datoreaza in principal acumularii de disproportii intre cererea si oferta de produse ;

-in cea de-a doua faza , apar primele rezultate ale reducerii subventiilor bugetare insotite de scaderea presiunii inflationiste ;

-in cea de-a treia faza , aplicarea consecventa a mixului de politici fiscal- monetare antiinflationiste , sustinuta de reluarea inflatiei sub 40% anual .

Fara indoiala ca acest " model general " al inflatiei nu este identic pentru toate tarile , durata fiecarei faze fiind diferita de la o tara la alta in functie de modul de aplicare a reformelor economice de eficienta acestora .Cresterea inflatiei depinde de orientarea politicilor macroeconomice , de modul in care se utilizeaza deversele instrumente ale politicilor monetare si bugetare. In cazul economiei romanesti , prima faza de instabilitate se caracterizeaza prin durata prelungita a inflatiei galopante , exprimata prin 3 cifre . Procesul inflationist s-a manifestat inca de la sfarsitul anului 1990 cand , in noiembrie a avut loc prima actiune de liberalizare a preturilor , punctul de inflexiune fiind atins in 1993 (256,1 %) .

Ritmul accelerat al inflatiei a fost sustinut de incercarile de corectare a distorsiunilor legate de preturile administrate precum si de scaderea drastica a PIB , ca urmare a rezulattelor obtinute intr-o economie de trecere de la o structura hipercentralizata la una specifica celei de piata .

Evolutia ratelor anuale ale inflatiei masurate  prin preturile de consum si preturile de productie in perioada 1991 - 1997

Perioada analizata poate fi subdivizata in doua din punct de vedere al caracteristicilor inflatiei , prin intermediul celor doi indici . In perioada 1991 - 1993 tendintele de evolutie ale IPC si IPP sunt diferite , nu numai datorita sferei de cuprindere a fiecaruia , dar si ca urmare a aplicarii la momente diferite a masurilor de liberalizare a preturilor , nefunctionarii mecanismelor si parghilor din economie in mod corelat , modului diferit in care subiectii din economie au reactionat in procesul aplicarii reformei si adaptarii la principiul adevaratei economii de piata . Astfel , inflatia masurata prin IPC are valoare maxima in 1993 in timp ce nivelul masurat prin IPP este atins in anul 1991.

In cea de-a doua subperioada analizata 1994 - 1997 , se remarca similitudinea tendintelor inregistrate de inflatie ,masurate prin cei 2 indicatori , respective de scadere in anii 1994 si 1995 si de revigorare a acesteia incepand cu 1996 .

Evolutia ratelor anuale ale inflatiei masurate prin

IPC si IPP in perioada 1991 - 1997

Inflatia si deflatorul PIB in perioada 1990 - 1997

O alta masura a inflatiei luata in considerare in practica economica internationala , o constituie deflatorul PIB .

In teoria economica de specialitate se fac numeroase referiri la posibilitatea masurarii " in sens larg " a inflatiei cu ajutorul deflatorului PIB ; spre deosebire de rata inflatiei calculata pe baza IPC , care exprima miscarea preturilor si tarifelor bunurilor si serviciilor consumate de populatie , rata inflatiei determinata pe baza deflatorului PIB , are in vedere evolutia preturilor pentru o sfera mai larga de bunuri , inclusive a celor de capital . Daca se are in vedere faptul ca masurarea inflatiei tebuie sa porneasca de la preturile bunurilor si serviciilor ce constituie rezultatele integrarii activitatiieconomice intr-o tara , atunci se poate aprecia ca o masurare mai buna a inflatie ce poate fi data de deflatorul PIB .

Avand in vedere bazele lor diferite de calcul ,se poate aprecia ca atat deflatorul PIB cat si IPC evidentiaza aceleasi caracteristici specifice procesului inflationist din Romania : tendinte de crestere a inflatiei pana in 1993 cand atinge nivelul maxim , scaderea acestuia in anii 1994 si 1995 pentru ca apoi , in anul 1996 ,sa se constate o revigorare a fenomenului .

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Evolutia ratei anuale ale inflatie masurate prin IPC si deflatorul PIB in perioada 1990 -1997

Corelatia dintre ritmul de crestere a PIB

si rata inflatiei

Dupa cum PIB se calculeaza in preturi curente sau in preturi comparabile , se poate vorbi de evolutia nominala sau reala a acestui indicator .

Evolutia nominala este redata de relatiile :

crt

PIB 1

IPIBn = ________

crt

PIB0

RPIBn = IPIBn -1

Evolutia reala presupune recalcularea in preturi comparabile (ale perioadei de baza ) a PIB din perioada curenta , cu ajutorul deflatorului produsului intern brut ( D) :

crt

comp. PIB

PIB1       =_________

D

D = RI + 1

RI = rata inflatiei calculata pe baza deflatorului

Evolutia reala este redata de relatiile :

comp. comp

PIB1 PIB1

IPIBr = __________ = _____________

comp. crt

PIB0 PIB0

RPIBr = IPIBr -1

Relatia de legatura intre PIB nominal , PIB real si rata inflatiei este :

IPIBn = IPIBr x D

sau transferata in ritmuri :

RPIBn = RPIBr + RI + RPIBt x RI

Cum ultimul produs inregistreaza - in conditiile unei inflatii reduse - o valoare nesemnificativa , in multe cazuri se utilizeaza relatia :

RPIBn ≈ RPIBr + RI

In conditiile actuale ale economiei romanesti , in aceasta ultima relatie nu poate fi utilizata , produsul RPIBr x RI avand o valoare suficient de mare .

Programe antiinflationiste

Un program ce-si propune diminuarea inflatiei trebuie sa tina cont si de situatia concreta a economiei , si de modul ei de functionare. Prima conditie este in stransa legatura cu cresterea economica . Astfel fortarea cresterii economice conduce la agravarea inflatiei si deteriorarea unor echilibre fragile .

In lupta impotriva inflatiei trebuie antrenate mai multe componente de baza ale politicii economice . Programul antiinflatie nu se poate rezuma pur si simplu la reducerea emisiunii de bani , ci trebuie sa existe un pachet de masuri in domeniile : monetar - valutar , finante publice , impunerea disciplinei financiare , politica veniturilor , supravegherea sistemului financiar bancar , legislatia antimonopol si politica concurentei .

Se desprind urmatoarele conditii :

1.Autoritatii monetare sa i se respecte independenta ;

2.Stabilirea de prioritati pentru banca centrala;

Acordul cu organismele internationale care sa suplimenteze finantarea externa si sa reduca costurile accesului pe pietele financiare internationale ;

4.Atragerea investitiilor straine in economia romaneasca si deci imbunatatirea perceptiei fata de aceasta;

5.Intarirea severa a supravegherii bancare.

Solutii ca inflatia sa fie redusa pana la o cifra se pot implementa prin doua alternative :

1.printr-un proces condus in care se impun : rezerve valutare de 5 -6 mld.$ sau investitii externe , insa ambele necesita credibilitate , disparitia pierderilor inregistrate de marile societati comerciale de stat , eficientizarea monopolurilor din unitatile publice ;

2.printr-un proces impus : crah economic si instituirea consiliului monetar , dar aceasta solutie are consecinte nefaste asupra nivelului de trai .

Scaderea pierderilor din economie , corelata cu scaderea dinamicii arieratelor cel putin sub rata lunara a inflatiei si cu indexarile salariale care sa nu depaseasca tinta pentru inflatie ar avea ca rezultat reducerea succesiva a inflatiei.

Fostul economist sef ,la Banca Mondiala , JOSEPH STIGLITZ , recomanda tarilor in tranzitie ca unul din obiectivele pe care sa se sprijine dezvoltarea economica sa fie scaderea dobanzilor.

Profesorul MIRCEA COSEA afirma: " economia romaneasca este asemeni unui centaur pentru ca o parte a ramas inchistata in vechile norme , fata de partea care s-a structurat dupa noile tendinte " .

Scaderea inflatiei presupune oprirea alocarii de resurse catre sectorul de stat , lucru realizabil prin inchiderea intreprinderilor producatoare de pierderi. Dar oprirea activitatii acestor intreprinderi presupune crearea de alternative pentru forta de munca disponibilizata , lucru imposibil de realizat fara existenta investitiilor .

In concluzie evolutia inflatiei in Romania in perioada 1991 - 2000 a fost urmatoarea ;

1991      - 170,2%

1992      - 210,4%

1993      - 256,1%

1994      - 136,7%

1995      - 32,3%

1996      - 38,8%

1997      -154,8%

1998      -59,1%

1999      - 45,8%

2000      - 40,7%

2CAUZE SI FORME DE MANIFESTARE

Procesul inflationist a aparut cu mult inaitea stiintei ecomomice.

Initial s-a manifestat sub forma dezvoltarii mascate a monedelor din metale pretioase, acest proces fiind cunoscut in prezent sub denumirea de inflatie monetaro-baneasca . Elementele definitorii ale acestei inflatii sunt : separarea continutului nominal al monedelor metalice (mai mare) de continutul lor real (mai mic); transformarea monedei existante , aglomerarea circulatiei cu monede ieftine fara valoare deplina , scaderea puterei de cumparare a monedelor falsificate.

Inftatia banilor de hartie convertibili in aur a fost cea de de-a 2-a forma de inflatie. In perioada formarii economiei de piata in Europa, tinerele state au fost preucupate de lichidarea haosului monetar specific epocii feudale tarzii, haos ce atins cote inalte in sec. XVI-lea. S-a actionat pentru sisteme banesti stabile si o circulatie monetara sanaatoasa (normala) acestea bazandu-se pe etalonul aur. Cand banii de hartie inlocuiau realmente aurul monetar, miscarea semnelor valorii oglindea legile circulatiei banilor -; aur cu valoare deplina. De altfel, acestea puteau fi convertiti liber in aur. Corespunzator, cantitatea banilor de hartie se limita la aurul pe care acesti bani il reprezentau in circulatie. In aceasta situatie, inflatia nu putea sa apara, ea nu avea baza de desfasurare.

Dar, relativ repede, canalele circulatiei banesti au inceput sa se aglomereze. Intr-o anumita perioada , acesta s-a datorat insuficientei cantitatii de marfuri aflate in circulatie. Daca banii de hartie intreceau propria lor masura (daca ei depaseau cantitatea monedelor de aur cu aceeasi denumire ce ar fi trebui sa circule), acestia se discreditau in fata agentilor economici. Scaderea puterii de cumparare a banilor aflati in circulatie antrena crestera preturilor. Inflatia de acest gen aparea atunci cand cantitatea banilor de hartie aflats in circulatie o depasea sensibil pe care rezulta din raportul dintre masa de aur monetar si etalonul aur (o cantitate de aur ce era asezata la baza unei unitati banesti)

Prabusirea etalonului aur a creat premisele unei noi forme de inflatie -;inflatia banilor de hartie neconvenabil in aur. Acum, existenta functionala a banilor de hartie o absoarbe pe cea materiala . Ca urmare, in conditiile cand singurile elemente de stabilitate si normalitate monetara decurg din cursul fortat al banilor si din increderea populatiei in buna lor functionare, inflatia poate sa apara ca un proces ce "iese" din cadrul normalului monetar, ce pune in evidenta un excedent de bani.

O asemenea inflatie face obiectul acestui capitol. Aceasta delimitare istorica nu inseamna nicidecum ca sarcina noastra se simplifica foarte mult. Formele pe care le-a cunoscut inflatia banilor neconvertibili in aur si a celor neconvertibili in general au fost si sunt destul de diferite in timp si spatiu. Ele s-au diversificat si mai mult pe seama realitatilor din tarile foste socialiste. Ca urmare, problema naturii inflatiei ramane actuala si complexa.

Punctele de vedere cu privire la natura inflatiei.

In literatura de specialitate se utilizeaza diferite criterii de delimitare a formelor inflatiei. Din punct de vedere al intensitatii intalnim:

-inflatia moderata caracterizata printr-o crestere medie anuala a preturilor si serviciilor de 3% - 4% care duce la deprecierea lenta si progresiva a banilor, fara zguduiri economice.

-inflatia deschisa in care cresterea anuala a preturilor este intre 5% si 10% si este insotita de cresteri economice mai reduse sau chiar stagnare

-inflatia declarata, in care preturile cresc anual cu 10%-15%

-inflatia galopanta, in care preturile si tarifele cresc annual cu mai mult de 15%, provocand mari dezechilibre economice si sociale

-hiperinflatia, forma cea mai periculoasa si excesiva a inflatiei la care preturile cresc la intervale scurte de timp, antrenand dezechilibre generale in economia nationala

-dezinflatia se manifesta prin incetinirea durabila si autointretinuta a ritmului de crestere a nivelului general al preturilor

-cresterea economica neinflationista este o inflatie moderata insotita de o crestere economica mai mare decat inflatia

-cresterea economica inflationista releva un ritm pozitiv de crestere a productiei nationale, insotit de o rata a inflatiei mai inalta decat cea a dinamicii economice

-stagflatia desemneaza acea situatie din economia in care coexista inflatia cu lipsa de crestere economica

-slumpflatia sintetizeaza coexistenta inflatiei galopante cu recesiunea economica

Fiind un fenomen deosebit de complex, inflatia se poate masura si ilustra prin utilizarea simultana a mai multor inidici si indicatori, fiecare din acestia evidentiind o anumita fateta a inflatiei. Cei mai importanti sunt:

-diferenta dintre cererea solvabila si oferta reala de marfuri, bunuri si servicii

-indicele general al preturilor

-indicele preturilor de consum

-indicele costului vietii

-scaderea de cumparare a banilor pe piata interna si cea externa

-depasirea de catre masa monetara in circulatie a produsului national

Cauzele inflatiei

Inflatia contemporana reprezinta un dezichilibru structurat monetaro-real, care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei, fapt ce antreneaza deprecierea banilor neconvertibili in aur si a celor neconvertibili in general, ca si cresterea durabila si generalizata a preturilor.

In manuale si tratate, cauzele inflatiei sunt analizate pe rand (dupa principiul caeteris parsibus), fiecare dintre acestea generand o forma specifica de inflatie. In momentul dat al analizei.

Adesea inflatia este explicata doar prin emisiunea excesiva de semne banesti (inflatia prin moneda). Economistul american M.Friedman afirma ca inflatia este legata mai ales de oferta de moneda, suplimentarea acesteiea decurgand din deciziile agentilor economici specializati in sensul sporirii activelor lor de (bani de credit).

Un loc aprte ocupa acele conceptii care considera drept cauza principala (unica) a inflatiei insuficienta productiei (inflatia prin oferta). Sporirea veniturilor, indeosebi a salariatilor, nu este compensata printr-o crestere corespunzatoare a productivitatii. Apare, astfel o penurie de bunuri materiale si de servicii. Specialistii numesc un asemenea dezechilibru inflatie reala.

Cresterea substantiala a creditului duce relativ repede la dezechilibrul inflationist, la excesul de crestere nominala pentru bunurile de consum (inflatie pe credit). In anumite conditii, profiturile cresc mai incet decat masa economiilor disponibile ale inreprinderilor. Ca urmare, guvernele cauta sa promoveze programe proprii de investitii, pe seama bugetului.                         

CONCLUZII

Rezultatele macroeconomice ale Romaniei pot fi considerate pana acum ca dezamagitoare: tara nu a fost capabila sa asigure o crestere sustinuta, somaj redus si inflatie joasa. Multi factori explicativi sunt la nivel microeconomic si pot fi asociati cu progresul lent al restructurarii firmelor, privatizarii si constructiei institutionale. In acest studiu noi am considerat aceste constrangeri drept premise pentru concentrarea atentiei asupra eficientei mecanismelor si politicilor monetare si ale ratei de schimb.

BNR nu a aplicat pana acum o politica monetara consistenta care sa reduca inflatia. In conditiile unor presiuni diverse, ea a oferit sistematic credite sectoarelor "sensibile" si bancilor comerciale cu probleme. Astfel de operatiuni cvasi-fiscale au constituit o trasatura a activitatii BNR de-a lungul deceniului. In anumite momente, ea a finantat direct si deficite publice, in contradictie cu scopul stabilitatii preturilor. Ea inca mai efectueaza interventii frecvente si de proportii pe piata valutars (in special ca cumparator de dolari dupa 1999) o alta politica care conduce la cresterea bazei monetare. Se stie ca dupa 1999 sterilizarea a devenit o preocupare majora a BNR, care insa nu a neutralizat pe deplin cresterea rezervelor valutare. Aceasta s-a intamplat probabil pentru ca BNR a programat tinte de inflatie relativ mari (o crestere substantiala a bazei monetare) si s-a concentrat pe o refacere rapida a rezervelor valutare. Instrumentul original de sterilizare folosit de BNR, de atragere de depozite a fost utilizat in diferite momente, si efectele sale au fost simtite in special dupa criza din 1999. Acum, BNR a depasit nivelul rezervelor valutare dinaintea crizei si poate sa inceteze sa cumpere dolari. Aceasta ar limita cresterile ulterioare ale bazei monetare. Dar BNR ar putea sa doreasca sa continue sa cumpere dolari pentru a continua deprecierea sau a evita aprecierea, in contextul in care deficitul de cont curent al Romaniei este prea mare. Se stie ca pe termen lung, competitivitatea exporturilor poate fi cistigata numai prin restructurarea firmelor si cistiguri de productivitate. Dar pe termen scurt, deprecierea reala, poate ajuta firmele orientate catre export sa concureze pe piata mondiala. Pentru a atinge acest obiectiv si pentru a lupta simultan cu inflatia, sterilizarea ar trebui facuta mult mai viguros decat in trecut. Dar aceasta scoate in evidenta si pericolul de a impinge rata dobanzii mai sus, si de a ameninta investitiile interne. Favorizarea firmelor exportatoare poate afecta negativ firmele cu piata interna. Din nefericire, efectul agregat al unei asemenea politici este ambiguu. O politica mai buna ar avea in vedere un solid pachet de masuri de dezinflatie care ar favoriza remonetizarea, mai putina presiune pentru sterilizare si o rata de schimb competitiva in raport cu castigurile de productivitate.

Asadar, ce ar trebui sa fie facut pentru a imbunatati politica monetara in scopul reducerii inflatieil? Foarte important, politica monetara a BNR ar trebui eliberata de povara operatiunilor 0cvasi-fiscale. In ultimul timp s-au facut progrese, dar mai sunt lucruri de facut. Conducerea Bancii Centrale trebuie sa fie eliberata in ceea ce priveste sarcinile sale curente de orice implicare a Parlamentului si Guvernului chiar daca, in mod foarte normal, B.N.R. trebuie sa raspunda in fata institutiilor reprezentative (Parlamentului) de indeplinirea obiectivelor asumate.

BNR are un nou statut si noi reguli de conducere a operatiunilor pe piata monetara si de capital, stabilite in Aprilie 2000. Desi aceste reguli contin o lista cuprinzatoare de instrumente, cea mai mare parte dintre ele nu pot fi utilizate intr-un mod eficient in contextul Romaniei, caracterizat de un sistem bancar si o piata a bonurilor de trezorerie slab dezvoltate.

Succesul conducerii politicii monetare in Romania depinde intr-o mare masura de sectorul bancar. Situatia actuala, in care pentru restrangerea bazei monetare banca centrala trebuie sa devina un imprumutator net de la banci, subliniaza lipsa de dezvoltare a sistemului bancar si incapacitatea sa de a finanta sectorul productiv . Este insa nevoie de timp pentru a dezvolta retelele de banci de credit, pentru a construi infrastrucutra si pentru a dobandi aptitudini. Cu timpul va creste si increderea intre banci, creditorii si debitorii lor. Increderea si expertiza sunt conditii de baza pentru lansarea pietei de credit. Si apoi BNR va putea fi capabila sa extinda finantarea sectorului bancar si astfel sa puna in aplicare un mecanism de control al ratei dobanzii pe termen scurt. Acesta este un proces de durata si ar putea lua tot deceniul 2001-2010 pentru a fi implementat.

Reforma politicii monetare trebuie inclusa intr-un ansamblu coerent de politici (policy mix), care sa fie simultan infaptuite; acest mix include o politica a veniturilor si deficite bugetare mici bazate pe un control sever, rationalizarea cheltuielilor publice si impunerea discipline financiare la nivelul firmelor si al gospodariilor. Ceteris paribus, deficitele mari atrag dupa ele rate mari ale dobanzilor si necesita o politica monetara mai relaxata pentru a contrabalansa acest efect, desi o asemenea politica conduce la mari dificultati in cazul unei economii deschise. O competitie mai mare pe piata bunurilor si pe cea a fortei de munca, ca si masuri anti-trust eficiente prin infranarea puterii de piata a unor furnizori, ar trebui, de asemenea, sa actioneze impotriva cresterilor suplimentare si neasteptate ale preturilor.

Ca urmare, exista o dubla provocare pentru BNR, pentru politica monetara cu scopul reducerii inflatiei: sa se controleze lichiditatea (baza monetara) si sa se rupa lantul asteptarilor inflationiste puternice dupa ani de '"inflatie programata'". Dar asteptarile reactioneaza la modificarile politicii monetare. Atata timp cat modificari majore ale politicii monetare nu sunt implementate, fie pentru ca nu exista vointa politica, fie pentru ca nu exista institutiile sau infrastructura necesare, cu greu se poate realiza o modificare decisiva a asteptarilor.

Care ar fi mecanismul cel mai potrivit al ratei de schimb pentru a insoti reforma politicii monetare?

a). Este cazul ca Romania sa renunte la o politica monetara autonoma si sa adopte consiliul monetar? Un consiliu monetar, prin structura sa interna pune capat operatiunilor cvasifiscale si monetarizarii deficitului: ambele aceste actiuni au subminat activitatea BNR in anii '90. In conditile consiliului monetar, monetizarea deficitelor bugetare mai ales daca alegerea paritatii initiale este riguros facuta. Totusi comportamentul stocului de masa monetara este mai putin predictibil. Daca singurul mod in care se poate mari rezerva valutara este surplusul balantei comerciale, aparitia unui dezechilibru este foarte putin probabila; sustinerea unui surplus de balanta comerciala necesita mai multi bani, preturi mai mari si mai putina competitivitate, care are un efect advers asupra exporturilor. Dar fluxuri aditionale de rezerve valutare ar putea veni din influxuri masive de capital, legate de investitiile directe dar si de investitii speculative. Totusi, cum s-a aratat si in sectiunile teoretice, o asemenea institutie nu este o solutie "miracol" si implementarea ei ar aduce noi riscuri. Ea poate lasa tara fara aparare la socurile negative care ar putea lovi economia inaintea integrarii in UE. Daca ea opreste fervoarea cheltuielilor guvernamentale prin eliminarea monetizarii deficitului, pe de alta parte ea poate sa favorizeze imprumutul excesiv din afara tarii. Aceasta ar putea conduce la creditare speculativa si cresterea preturilor la active cu mari riscuri financiare. Chiar in conditiile unui consiliu monetar pot sa aiba loc atacuri speculative asupra monedei, in special daca aceasta pare a fi supraevaluata. In plus, rate ale dobanzii reale inalte, asociate cu o mare datorie externa pot solicita la maxim bancile fragile.

b). O rata de schimb flexibila ar evita acumularea de dezechilibre nominale si poate asigura flexibilitatea necesara pentru ajustare in cazul socurilor negative. Pentru Romania, cel mai important avantaj al implemetarii unui regim autentic de rata de schimb flexibila este simplitatea acestuia. Acesta ar permite decidentilor sa se concentreze pe obiectivele pe termen scurt ca limitarea cresterii bazei monetare si stabilizarea multiplicatorului. Oricare ar fi obiectivul bancii centrale, inflatie joasa sau rata de schimb stabila, o politica antiinflationista reusita cere astazi o intarire a politicii monetare. Totusi, o politica monetara prea dura poate provoca o crestere a ratelor dobanzilor si o apreciere excesiva a monedei. Neajunsul principal este riscul ca apreciera reala sa duca la o reducere a competitivitatii exporturilor. Este adevarat ca pe termen lung aceasta poate forta firmele sa se restructureze si sa isi mereasca productivitatea . Dar iin viitorul apropiat aceasta poate scoate depe piata un numar mare de firme , in contextual in care economia Romaniei este inca foarte slaba.

c). Ar trebui atunci Romania sa adopte "curs tarator" (crawling peg/gliding bond) in raport cu Euro combinat cu o politica ferma de dezinflatie? Ar putea, dovedi ca:

a) Banca Centrala are autonomie deplina si capacitatea tehnica de a urma o asemenea poltiica;

b) este stabilit un nivel corespunzator (credibil) al ratei de schimb

c) in general politici reciproc compatibile sunt adoptate in domeniul fiscal si cel structural. Pentru ca rata devalorizarii sa nu fie mai mica decat rata inflatiei, sterilizarea s-ar face in mod sistematic pentru a preveni cresterea excesiva a stocului masei monetare.

Simultan, se poate lua in consideratie implementarea unor controale "soft" asupra capitalului, tintand esential evitarea de atacuri speculative (Eichengreen, Tobin si Wyplosz, 1995; Krugman, 2000). In sfarsit, un organism public ar trebui sa monitorizeze datoria externa a bancilor comerciale si a firmelor cu scopul de a inlatura imprumutul privat excesiv in valuta. Asemenea norme prudentiale ar limita impactul negativ al devalorizarii, via efectul bilantului (Krugman, 2000). Desigur, in momentul in care economia decoleaza si inflatia este redusa la valori normale, regimul cu rata de schimb poate fi inlocuit cu unul cu rata flexibila (cum a dovedit Polonia in 2000).

Scaderea inflatiei in Romania nu este o sarcina usoara, dar este posibil de realizat.

BIBLIOGRAFIE

Cum sa invingem inflatia inalta in Romania , 2002 de Daniel Daianu si Radu Vranceanu

Economia de Piata " Coralia Angelescu" Editura Economica 1995 Bucuresti.

Inflatia si echilibrele fundamentale ale economiei romanesti, de Mugur Isarescu

Caiete de studii ale BNR, Nr. 3, Iunie 1996

www.bnr.ro

www.insse.ro