Efectele economico-sociale ale integrarii Romaniei in UE

Peter D. Sutherland, Director General al Organizatiei Mondiale a Comertului (WTO sau OMC), a afirmat la crearea organizatiei ca lumea a pasit intr-o "era de integrare economica globala". Tarile lumii sunt grupate deja in trei mari zone integratoare: Europa, cele doua Americi si sud-estul Asiei.  Modul in care se va desfasura procesul integrationist in interiorul acestor zone si intre ele, va determina imaginea imediat urmatoare a planetei. In Europa, procesul integrationist are deja o ve­chi­me bimilenara; actualele coordonate tind sa refaca, in functie de interesele diferitilor parteneri, harta geopolitica a continentului.

Largirea Uniunii Europene a reprezentat inceputul unui proces istoric, ce va da forma geografiei politice si economice a Europei pentru noi secole. Tarile membre UE au fost si sunt preocupate de aspectele financiare legate de primirea de noi membri din centrul si estul Europei. Ministrii agriculturii din tarile UE au fost avertizati ca politica agricola comunitara trebuie reformata pentru primirea noilor membri. Intr-un studiu publicat in 1995, Peter Bofinger sublinia ca perspectivele pentru deplina participare a tarilor central si est europene la schemele de distribuire a fondurilor structurale si agricole comunitare sunt extrem de reduse, "este mai mult ca sigur ca aceasta speranta nu se va materializa niciodata. Tarile nou intrate in UE trebuie sa inteleaga, mai devreme sau mai tarziu, ca () niciodata nu va fi posibil sa obtina un tratament similar celui oferit altor tari, relativ sarace"memebre UE, de exemplu: Spania, Portugalia sau Grecia.

Largirea spre est a UE are o mare miza economica: cele 12 tari, dintre care 10 au fost deja primite in UE la 1 mai 2004 - Bulgaria, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Ceha, Romania, Slovacia, Slovenia si Ungaria - totalizeaza cca 110 milioane de prezumtivi consumatori. Situate la "portile" UE, aceste tari reprezinta o zona de crestere economica, revitalizanta pentru "cei 15". Actualele procese politice din lume, apreciate de unii ca lupta impotriva terorismului, iar de altii ca un conflict major intre civilizatia crestina si cea islamica, pot grabi procesele de integrare europeana si mondiala.

Ca standard al puterii de cumparare, produsul intern brut pe locuitor al celor 12 tari mentionate, reprezinta doar 32 % din media europeana, subliniaza datele publicate de Eurostat. Pe primul loc se situeaza Slovenia, cu 60 % din media euro­peana, ceea ce semnifica 30 % din nivelul Greciei, care inregistreaza cel mai mic standard al puterii de cumparare pe locuitor dintre tarile membre UE. Romania se situaeaza mult in urma Cehiei, Sloveniei, Poloniei si Ungariei, ca standard al puterii de cumparare pe locuitor. Tara noastra trebuie sa continue sa implementeze reformele si sa consolideze economia de piata, legislatia, administratia si sistemul judiciar. Trebuie continuata privatizarea si restructurarea economica si imbunatatita administratia publica. Conform unor studii, tarilor din Europa centrala si de est le va fi necesar un numar de 10 pana la 35 de ani pentru a atinge nivelul mediu de dezvoltare al tarilor din UE. Un raport al Bancii Mondiale include Romania in grupa a doua de tari mediu avansate in privinta aderarii, alaturi de Albania, Bulgaria, Estonia, Letonia si Lituania. Alan Gleb, coordonatorul raportului, apreciaza ca "suficient" ajutorul occidental, de 2 % din PIB, acordat in medie pe fiecare tara, in vederea integrarii in structurile europene. Potrivit unui alt raport, al Fondului Monetar International, tarile cele mai avansate in tranzitie au avut o activitate marcata de un progres constant pe calea realizarii stabilizarii macroeco­no­mice si de reforma structurala. Tarile cele mai putin avansate in procesul de tranzitie sunt, evident, Albania, Bulgaria si Romania.

Pentru Romania, al carei nivel de dezvoltare este de cca 4 ori mai mic decat media UE, este mai realist sa atinga, mai intai, nivelul unor indicatori din Republica Ceha, Polonia sau Ungaria, realizand in primul rand o integrare deplina in structurile institutionale central europene prin intermediul Acordului Central European pentru comert liber (CEFTA). UE a sprijinit crearea CEFTA pentru a ajuta in acest fel tarile candidate pentru aderarea la UE sa se adapteze jocului comercial specific unei piete libere. Grupul de la Visegrad (Republica Ceha, Polonia, Ungaria si Slovacia) a lansat CEFTA, dupa reuniunea de la Cracovia din decembrie 1992. Acordul Central European pentru Comert Liber a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1993. Aria de cuprindere a acordului o constituie comertul cu produse industriale, precum si o mare parte a comertului cu produse agricole.

In "Carta Alba. Pregatirea tarilor asociate din Europa Centrala si de Est pentru integrare in piata interna a Uniunii" se face urmatoarea precizare: "O aliniere progresiva la politicile comunitare, care vizeaza constructia pietei interne va intari competitivitatea economiilor tarilor din Europa Centrala si de Est si va mari beneficiile tranzitiei, contribuind astfel la instaurarea si consolidarea stabilitatii macroeconomice". Aceasta constatare din decembrie 1993 vine in contradictie cu o alta a Institutului pentru Analize Economice Comparate din Viena: "considerand o medie a cresterii economice in UE de 2,5 % anual si o diferenta initiala de 60 % intre media PIB intre cele doua zone, Europei Centrale si de Est i-ar trebui 18 ani pentru a ajunge din urma Vestul, cu o medie a cresterii economice de 3 % pe an". Comisia Europeana este, de asemenea, pesimista in ceea ce priveste distanta care separa Polonia de UE, PIB/locuitor ramanand cu cca. 70 % sub media UE, astfel incat, daca se va mentine un ritm constant crestere economica de 6 % pe an, Polonia va avea nevoie de 14 ani pentru a atinge un PIB/locuitor reprezentand 50 % din nivelul mediu comunitar, luand in calcul o crestere anuala de 2,5 % pentru UE.

Problema fundamentala a Romaniei, nivelul de competitivitate al economiei nationale, a fost surprinsa nu numai in contextul reintegrarii, ci si al cresterii inter-dependentelor economico-financiare asociate fenomenului globalizarii. Potrivit datelor prezentate in documentul intitulat 'Memorandumului Economiei' la sfarsitul anului 2003, ca dezvoltare economica, Romania se situa abia la nivelul atins in anul 1980. Cresterea economica fata de aceasta data de referinta era de doar 2,9 %, in conditiile in care ansamblul economiei mondiale a inregistrat o crestere de 83,4 %. In perioada 1975-2002, ritmul mediu de crestere a PIB/locuitor a fost negativ (-1,1 %) si de numai 0,1 % in perioada 1990-2002, iar decalajul tarilor europene fata de Romania s-a majorat de la 1/16 la 1/28. Daca in anul 1980, Romania reprezenta 0,58 % din economia mondiala, in anul 2003 ponderea a scazut la 0,31 %. In timp ce in Romania, produsul intern brut a crescut, in perioada 1999-2003 cu 17,4 %, in tari precum Irlanda cresterea a fost de 41,1 %, in Letonia de 36,4 %, in Estonia de 29,1 %, in Grecia de 21,6 %, iar in Ungaria de 21,2 %. Productivitatea (PIB/salariat) reprezinta in Romania numai 31,7 % din media UE in 2003, in timp ce in Ungaria este de 63,6 %, in Polonia de 50,2 %, in Slovenia de 70,6 % etc. In ceea ce priveste investitiile in economie (formarea bruta de capital), acestea erau in Romania de 22,5 % din PIB, sub cele de care a beneficiat Estonia, care inregistra 28,4 %, Grecia cu 26,1 %, Cehia cu 26,0 %, dar totusi peste media UE, care a fost de 19,1 %.

In luna iulie 2004, Institutul European din Romania a dat publicitatii studiile PAIS II (Pre-Accession Impact Studies), ale caror concluzii si recomandarile au fost dezbatute pe 7-8 octombrie 2004, dupa o zi de la publicarea Raportului Comisiei Europene referitor la progresele Romaniei pe calea integrarii europene pentru anul 2004. Aceste studii sunt:

Evaluarea gradului de concordanta a legislatiei romanesti cu acquis-ul comunitar, pe capitole de negociere;

Strategii de politica monetara si curs de schimb in contextul aderarii Romaniei la UE;

Implicatiile adoptarii acquis-ului comunitar asupra controlului financiar in Romania;

Politica Europeana de Securitate si Aparare - element de influentare a actiunilor Romaniei in domeniul politicii de securitate si aparare;

Fenomenul migrationist din perspectiva aderarii Romaniei la UE;

Cerinte specifice ale gestionarii si implementarii Fondurilor Structurale. Experienta tarilor candidate in pregatirea pentru gestionarea Instrumentelor Structurale;

Studiu suport pentru elaborarea Planului de Actiune privind depozitarea deseurilor industriale in vederea conformarii cu legislatia europeana;

Analiza comparativa state membre-state candidate, privind armonizarea prevederilor legale in domeniul insolvabilitatii si falimentului;

Solutii si optiuni de management financiar pentru asigurarea unei cresteri reale a nivelului pensiilor in Romania;

Ajutoarele de stat in sectoarele sensibile concurential (carbune, siderurgie, constructii navale, constructii, autovehicule, transporturi);

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

Ierarhizarea prioritatilor de dezvoltare agricola si rurala in Romania. Influentele noii reforme a Politicii Agricole Comunitare;

Evaluarea costurilor si beneficiilor aderarii Romaniei la UE.

Institutul European din Romania, care a platit aceste studii cu banii Uniunii Europene nu a mai analizat dupa lansarea si dezbaterea lor, in cele fel s-au implementat de catre autoritatle statului concluziile studiilor sau daca aceste concluzii au fost macar pertinente, comparativ cu evolutiile care au urmat.

Miscarea patronala autohtona a initiat pe 26 octombrie 2004, dezbaterea publica intitulata 'Memorandumul economiei romanesti'. Forumul a inaugurat un sir de conferinte si dezbateri publice, pe care cele sase confederatii sindicale patronale reprezentative pentru economia privata din Romania (UGIR-1903, UGIR, CNIMPR, PNR, CoNPR, Patronatul Roman), intentioneaza sa le organizeze in perioada care a ramas pana in momentul integrarii in UE. A fost prima data in ultimii 15 ani cand miscarea patronala, al carui proces de constituire a fost unul dintre cele mai dificile procese institutionale din Romania, a reusit sa faca o radiografie obiectiva a realitatilor economice interne.

Costurile pentru aplicarea legislatiei europene in domeniul protectiei mediului se pot ridica chiar si la 38 miliarde euro, potrivit unor estimari ale lui Victor Platon, cercetator al Institutului de Economie Nationala.  Acestea implica mai multe categorii de costuri: pentru investitii, de intretinere si operare, de administrare. Costurile pe care Romania ar trebui sa le suporte timp de 22 de ani de acum incolo, pentru implementarea aquisului comunitar privind protectia mediului se ridica la 1,7 miliarde de euro anual. 'Una dintre probleme este imposibilitatea de a determina care este cantitatea de deseuri industriale pe care le produce Romania intr-un an', a afirmat acesta[1]. Asociatia Nationala a Birourilor de Consiliere pentru Cetateni a prezentat pe 24 februarie 2005, rezultatele studiului privind nevoile de informare europeana ale romanilor, care ar trebui sa ne ingrijoreze profund. Iata, mai intai, care sunt pentru cetateanul romane obisnuit, temele prioritare de informare europeana:

mobilitatea resurselor umane si problemele legate de recunoasterea reciproca a calificarilor profesionale - 33,33 % din optiuni;

problemele de emigrare (sic!) - 22,25 % din alegeri;

modul de accesare a fondurilor europene - 17,16 %;

recunoasterea asigurarilor sociale -14,41 %;

alte teme prioritare - 7,13 % din total;

problemele specifice agriculturii - 5,72 % din total optiuni.

Nu putem sa nu semnalam dispunerea aberanta si paradoxala a optiunilor de informare europeana ale cetatenilor tarii noastre: 69,99 % din solicitari (deci peste doua treimi) sunt legate de emigrarea, recunoasterea reciproca a asigurarilor si calificarilor profesionale (ceea ce demonstreaza foarte simplu gandurile cetatenilor romani !!), in timp ce modul de accesare a fondurilor europene ii preocupa doar pe 17 % din cetateni, iar problemele specifice agriculturii, doar pe cca 6 % din cei intervievati. Cu o astfel de dispunere a optiunilor de informare europeana este greu de crezut ca cetatenii Romaniei vor deveni "europeni" la ei acasa ! Acest fapt este demonstrat, inca o data, daca mai era cazul, de opinii puctuale, exprimate de participantii la ancheta de opimie realizata: "Doar scriptic vom fi in UE", "Sunt cerinte prea mari din partea UE", "Costurile le vom suporta noi", "Ne vom dilua valorile nationale", "Vom fi obligati sa ne modificam standardele de viata" . Nefirescul opiniilor inregistrate se regaseste si in faptul ca 70 % dintre cei intervievati apreciaza integrarea drept un lucru bun, desi 80 % nu au suficiente informatii despre consecintele aderarii !

Statistica privind unitatile de procesare a unor produse alimentare de baza este si ea descurajatoare: la sfarsitul trim. I 2005, doar 18 unitati de procesare a laptelui si 31 de procesare a carnii corespundeau normelor UE. Aveau programe de restructurare 66 de unitati de procesare a carnii rosii, 7 a carnii de pasare, 35 pentru procesarea laptelui si 6 a pestelui. Beneficiaza de perioada de tranzitie: 37 de unitati de procesare a carnii rosii, 2 de carne de pasare si 28 de lapte. Fara program de restructurare au ramas insa 1.082 de unitati de procesare a carnii si 493 de unitati de procesare a laptelui. Aceste unitati vor putea produce in continuare, dar marfa va putea fi vanduta numai pe piata locala. UE vrea ca aceste produse sa poata fi vandute numai in localitatea unde sunt produse sau, mai restrictiv, la poarta fabricii. Apreciem ca foarte multe companii din lantul de procesare a carnii si laptelui - peste trei sferturi din total, companiile mici, care ofera din fericire, cca o cincime din  productia procesata - nu se vor putea adapta cerintelor europene in materie de siguranta alimentara.

Tara nostra are agreate abatoare cu o capacitate totala de 187.000 de tone, in conditiile in care consumul intern este de peste 640.000 de tone de carne de porc, din care 110.000 de tone se importa. Cantitatea nu include si porcii pe care romanii ii taie, traditional, de Craciun. Modul de taiere a porcilor in perioada sarbatorilor de iarna a starnit vii discutii. Chiar daca, initial, UE acceptase practicarea, in continuare, a taierii animalelor de Pasti si Craciun, la incheierea negocierilor, lucrurile s-au schimbat putin. Taranii romani vor putea taia porci si miei si dupa 1 ianuarie 2007, dar cu respectarea conditiilor UE de asomare (aducerea animalului la starea de inconstienta inainte de taiere, prin metode precum electrocutarea). La sfarsitul anului 2004, reprezentantii Ministerului Agriculturii precizau ca acest lucru nu poate fi realizat in                    gospodariile populatiei.

In schimb, UE a aprobat derogari de la normele UE in cazul a 58 de tipuri de branza si produse lactate. Derogarile s-au dat pentru respectarea procesului tehnologic traditional, dar fara a aduce atingere normelor de siguranta alimentara. Aceste produse figureaza pe lista produselor traditionale. Romania a inregistrat cateva zeci de tipuri de lapte si produse lactate. In schimb, a fost recunoscut un singur produs din carne - carnatii de Plescoi - produs care va fi protejat ca indicatie geografica. Avem un singur produs, protejat la denumire de origine - salamul de Sibiu. Romaniei i s-a mai aprobat protectia pentru doua tipuri de paine si covrigi, precum si placinta                    dobrogeana. 'Palinca' a fost recunoscuta de UE, ca denumire generica pentru Romania, ceea ce inseamna ca acest produs romanesc se va putea vinde in Uniunea Europeana. Romania va mai putea produce si comercializa, in exclusivitate, 5 tipuri de vinars si 13 tipuri de tuica, turt si horinca. La intrarea in UE, Romaniei ii vor fi recunoscute toate cele 240.000 ha de vie, din care numai 30.000 ha sunt de vita hibrid neadmis, ce trebuie inlocuita cu vita nobila, intr-o perioada de tranzitie de 8 ani de la data aderarii. Romania poseda peste 110.000 ha cultivate cu vie hibrid, dar este un soi acceptat de UE, vinul astfel obtinut putand fi comercializat numai pe piata locala. Pentru incurajarea exporturilor de vin, Ministerul Agriculturii va acorda subventii.

La 30 iulie 2004, Vasile Puscas, ex-negociator sef cu Uniunea Europeana, preciza pentru site-ul Eur.Activ[3]: 'Sumele pe care le va primi Romania de la Uniunea Europeana si cu care va contribui la bugetul UE sunt deja stabilite, in cea mai mare parte, prin finalizarea negocierilor la capitolul 29 - Prevederi financiare si bugetare si cap. 7 - Agricultura. Asadar, nu se mai poate vorbi de o propunere, ci de date concrete. In urma negocierilor, Romania va fi beneficiar net al fondurilor comunitare, inca din primul an al aderarii. Romania nu va contribui la bugetul Uniunii Europene cu 5,6 miliarde de euro in perioada 2007-2009, asa cum s-a relatat in unele medii. Conform estimarilor rezultate dupa negocierea cap. 29 - Prevederi financiare si bugetare, finalizat in iunie 2004, contributia Romaniei la bugetul UE va fi de aproximativ  800 de milioane euro in 2007, peste 800 de milioane euro in 2008 si aprox. 900 de milioane euro in 2009. De altfel, si studiul de impact realizat de Institutul European privind evaluarea costurilor si beneficiilor aderarii Romaniei la UE prezinta urmatoarele sume: 808 milioane euro (2007), 847 mil. euro (2008) si 892 milioane euro (2009), deci aproximativ 2,5 miliarde de euro. Sumele pe care le va primi Romania de la Uniunea Europeana, in perioada 2007-2009 se ridica la 11 miliarde de euro ca plati, dintre care 6 miliarde vor fi platite in aceasta perioada (restul platilor urmand sa fie realizat pe masura derularii proiectelor). La aceste plati, se mai adauga sume platite pe masura finalizarii proiectelor pentru programele de pre-aderare (PHARE, ISPA si SAPARD), care au fost contractate inainte de 2007.

Cele 5,6 miliarde euro, doar pentru primii trei ani dupa integrare, care au fost vehiculate in presa ca fiind contributia Romaniei la bugetul UE,  se refera la  efortul financiar al Romaniei in conditiile integrarii. Acest efort financiar este format din doua capitole distincte: 1. contributia Romaniei la bugetul UE si, 2. co-finantarea proiectelor interne care sunt sustinute substantial de fondurile comunitare. Co-finantarea proiectelor interne la care contribuie si fondurile structurale si de coeziune europene nu reprezinta contributie la bugetul comunitar, ci, contributie pentru investitii realizate in Romania, in beneficiul tarii noastre. In toate aceste investitii, contributia Uniunii Europene poate ajunge pana la 80 %, iar co-finantarea romaneasca acopera diferenta pana la 100 %. Politica Uniunii Europene se bazeaza pe contributia la bugetul comunitar, dar si pe distributia de fonduri catre statele membre, canalizate, in special, in urmatoarele directii: agricultura (plati directe si masuri de piata, dezvoltare rurala), instrumente structurale (fonduri structurale si fondul de coeziune), politici interne, actiuni externe, administratie etc. Contributia unui stat membru la bugetul comunitar se compune din taxe vamale, taxele la importul de produse agricole, taxa pe zahar, resursa TVA si resursa PNB, corectia in favoarea Marii Britanii. Acesta nu poate depasi 1,24 % din Produsul National Brut, media comunitara'.

In urmatorii ani, Romania ar trebui sa cheltuiasca o suma fabuloasa pentru a atinge standardele UE in toate domeniile: mediu - cca 30 miliarde euro; infrastructura feroviara si auto - cate 34 miliarde euro pentru fiecare sector, costuri cu managementul deseurilor - cca 6 miliarde euro, iar insiruirea ar putea continua, cu conditia sa fi calculat cineva aceste costuri. In urmatorii cinci ani (2006-2010), Romania va trebui sa cheltuiasca peste 17 miliarde de euro, deci cca 155 euro/locuitor/an, pentru a atinge standardele UE. Cea mai mare parte a acestor sume va fi platita de cetatenii si firmele din Romania.

Unitatile din industria alimentara au fost incadrate de catre autoritati in patru categorii: a) cele care deja indeplinesc cerintele UE; b) cele care se asteapta sa indeplineasca cerintele UE pana la data aderarii; c) unitatile in perioada de tranzitie si, d) cele care nu se asteapta sa indeplineasca cerintele UE. Companiile din categoria b), in numar de 238, au intocmit programe de restructurare si modernizare  cu termen de finalizare la data de 31.12.2006. Cele 54 de unitati din industria alimentara, care au ramas in categoria c) au fost negociate in cadrul procesului de aderare si publicate in Tratatul de Aderare; pentru acestea din urma s-a solicitat o perioada de tranzitie pana la data de 31 decembrie 2009.

Costurile aderarii, pe care cetatenii romani le vor suporta, sunt de trei tipuri: costuri publice (care vor fi acoperite din bugetul de stat), costuri private (ce vor fi suportate de societatile comerciale) si costuri individuale (ce vor fi platite de fiecare cetatean roman pentru reforma sistemului de pensii, pentru reconversie profesionala, pentru alt standard de viata). Pentru primele doua tipuri de costuri se poate face o estimare, chiar si generala, a valorii acestora, insa pentru cele individuale este imposibil de facut o apreciere. Doar pentru primii trei ani de dupa integrare, Romania trebuie sa contribuie cu 5,6 miliarde de euro la bugetul comunitar. La acestea se adauga cheltuielile pentru modernizarea infrastructurii si investitiile in protectia mediului. Efortul bugetar pentru cele doua domenii se ridica la aproximativ 10-11 miliarde de euro pana in 2010, conform studiilor efectuate de Institutul European din Romania. La capitolul beneficii, Romania urmeaza sa primeasca din partea bugetului comunitar 8,9 miliarde de euro, bani care se vor aloca mai ales pentru agricultura si dezvoltare rurala.

Costurile private, adica cele care vor fi platite de firmele romanesti, sunt cauzate de modificarea normelor romanesti de desfasurare a activitatilor economice pentru a fi compatibile cu cele europene. Aici intra investitii pentru mediu, ori cheltuieli pentru a avea produse la alte standarde sau certificarea dupa reguli europene si mondiale. Aceste costuri sunt mai greu de evaluat, insa ele vor depasi un miliard de euro, daca luam in calcul cca 100.000 de firme romanesti, din cele cca 200.000 care au activitate in anul 2005 si calculam o investitie de minimum 10.000 de euro pe societate comerciala. Conform studiilor, dar si propriilor estimari ale patronilor, suma de 10.000 de euro este o varianta optimista cu privire la nivelul investitiilor, pentru a ajunge la standardele europene.

Ex-ministrul Integrarii Europene, Ene Dinga, a recunoscut ca nu poate face o estimare a costurilor integrarii si ca, nu poate prezenta o prognoza oficiala in acest sens. Au fost "descoperite" si "costuri suplimentare" legate de procesul de aderare la UE, legate de mediu si de sectorul transporturi, pe care le-am amimtit mai sus. Fiecare societate va trebui sa aiba, in momentul intrarii in UE, un aviz de mediu care inseamna exigente destul de mari pentru suportabilitatea mediului de afaceri din Romania.

Specialistii germani considera ca integrarea Romaniei si Bulgariei in Uniunea Europeana va costa 44,3 miliarde de euro. Din aceasta suma, aproximativ un sfert va fi suportata de Republica Federala Germania. Parlamentarii germani s-au declarat nemultumiti la inceputul lunii aprilie 2004, de campania de informare a Comisiei Europene de la Bruxelles, care nu a atras atentia asupra costurilor ridicate impuse de aderarea celor doua state. Alesii de la Berlin au protestat printr-un document in care acuza autoritatile europene ca, prin lipsa informatiilor referitoare la costurile integrarii, ar fi incalcat spiritul colaborarii loiale.

Angajamentele financiare ale UE fata de Romania se ridica, in perioada 2007-2009, la circa 11 miliarde de euro, din care 6,1 miliarde de euro sub forma de plati directe, carora li se adauga cca. 560 de milioane euro prin Facilitatea Schengen si pentru fluxurile de numerar. Cei 11 miliarde euro vor fi acordati prin intermediul fondurilor structurale si de coeziune, care vor inlocui actualele fonduri de pre-aderare PHARE, ISPA si SAPARD. Agricultura va primi 4,5 miliarde de euro numai pentru perioada 2007-2009, din care principalele sume sunt destinate dezvoltarii rurale.

Uniunea Europeana inseamna pentru Romania transfer de tehnologie, know-how, precum si fonduri structurale si de coeziune, al caror beneficiar net suntem; aceste fonduri ar trebui sa fie atrase de regiunile mai putin dezvoltate ale tarii noastre, sa fie cheltuite pentru politici de mediu si pentru modernizarea infrastructurii. Finantarea fondurilor de pre-aderare a functionat dupa reteta: UE a platit 75 % din fonduri prin programele sale (ISPA, PHARE, SAPARD etc.), iar Romania a suportat un sfert din efortul financiar. Astfel, din cele 5,3 miliarde euro alocate pentru aceste fonduri de pre-aderare pentru perioada 2000-2006, aproximativ 4 miliarde au reprezentat sau vor reprezenta contributia UE si 1,3 miliarde efortul de co-finantare al partii romane.

* *

La instalarea sa in functia de ministru al integrarii, Anca Daniela Boagiu a reiterat preocuparea Ministerului Integrarii Europene pentru intensificarea comunicarii cu cetatenii Romaniei: "Cetatenii Romaniei trebuie sa fie informati intr-un limbaj simplu si transparent, astfel incat fiecare roman sa inteleaga costurile si beneficiile integrarii". Amanarea integrarii Romaniei in UE la 1 ianuarie 2007, cu 2 ani, inseamna pierderi de peste 2 miliarde de euro, reprezentand totalul contributiilor Uniunii la procesul de reforma din tara noastra. Amanarea aderarii ar face imposibila acordarea fondurilor structurale si de coeziune, care se acorda doar statelor membre.

Teste de autoevaluare

1. Care sunt principiile generale ale acordului european semnat de Romania la 1 februarie 1993?

2. Cui  ii este destinat programul SAPARD?

3. Ce inseamna Acquis-ul comunitar?