Ciclicitatea activitatii economice

Ciclicitatea activitatii economice

Ciclicitatea - trasatura a dinamicii economice

Cresterea economica nu ar cunoaste discontinutati, unele cu grave consecinte, daca factorii care actioneaza asupra celor doua momente importante, cu rol de mijloc si scop, respectiv, productia s i consumul, le-ar situa in permanenta si deplina armonie. Dar acest lucru nu se realizeaza si, practic, nu se poate realiza intr-o economie a carei dinamica se produce nu numai sub impulsul elementelor constiente si reglabile, ci s i al automatismelor intrinseci economiei de piata . Iar rezultatul final al actiunii acestor factori, endogeni si exogeni economiei, rezultat vizibil si inregistrat statistic, este ca economia a evoluat si evolueaza in 'valuri'. cu suisuri si coborasuri. Cu alte cuvinte, dinamica economiei nu este una liniara, uniforma ci una fluctuanta.

Ne intereseaza, aici, nu atat fluctuatiile sezoniere sau intamplatoare datorate unor factori aleatori, naturali, sociali, politici etc. ci cu deosebire acele fluctuatii in a caror traiectorie se regasesc elemente si trasaturi ce se repeta cu o anumita regularitate, fara a fi incadrabile intr-un tipar exact, riguros. Ne atrag, deci, atentia fluctuatiile ciclice.

Ceea ce retine teoria economica relativ la acest subiect este o sintez a a dinamicii economiei inregistrata statistic, o reflectare a unei realitati in miscarea sa ciclic a. Pe acest temei, ar trebui sa beneficiem de o unitate de vederi si abordari teoretice. Contrar insa acestui lucru multitudinea opiniilor cu privire la evolutia ciclica a economiei este impresionant[, la fel cum impresionant este si numa rul unor mari economisti care s-au aplecat asupra subiectului. La confluent a tuturor acestora, si ca o sinteza a sintezelor, consideram a fi demne de retinut urmatoarele:

In primul rand, observabila inca din timpurile descrise in Vechiul Testament, evolutia prin ciclu a economiei pare a se inscrie in ceea ce se numeste firesc si natural. Din punctul acesta de vedere politicile anticiclice nu-si au rat iune si nici finalitate. Explicabile si motivate sunt doar politicile anti-criza, adica acelea care isi propun s a previna, sa evite sau sa 'indulceasca' momentul de ruptura, 'falia' generatoare de probleme economice, sociale si politice numita criza.

In al doilea rand s-a pus in evidenta, in baza unor lungi si temeinice observatii si analize, o tipologie a ciclurilor. In cadrul acesteia, retin atentia, in mod deosebit, ciclurile lungi, 'seculare' sau Kondrate, dupa numele economistuilui rus N.D. Kondratiev care le-a studiat in premiera, ciclurile decenale, sau 'de afaceri' sau cicluri Juglar, dupa numele economistului C. Juglar care le-a analizat in mod deosebit si ciclurile scurte sau Kitckin care vizeaza fie fluctuatiile unui factor de productie fie pe cea a stocurilor sau a proceselor inflationiste.

Ciclul lung suprprinde miscarea economiei pe o perioada de 40-60 ani. Evenimente si imprejura ri precum razboaiele, evolut ia productiei agricole, a stocului de aur, dar cu deosebire evolutia ciclica a marilor descoperiri stiint ifice si a inovatiei tehnologice explic a desfa surarea sub forma unor unde lungi a vietii economice. Sub incidenta acestui din urma factor cap ata contur si fizionomie modul tehnic de productie. Pentru o anumita poerioada de timp, de cca 20-30 ani, tehnica de productie aleasa in funct ie de resursele existente, cunoscute si atrase in circuitul economic, precum s i de tehnologiile concepute a exploata aceste resurse, da roade; raspunde as teptarilor de performanta tehnica si economica. Aceasta corespunde unei faze ascendente a ciclului care se soldeaza cu rezultate pozitive in planul cresterii si dezvoltarii economice. Dupa aceasta perioada apar semnele de epuizare ale modului tehnic de productie cunoscut. Sub raportul eficientei economice, a rationalitatii, a utilizarii noilor resurse descoperite dar si a cererii de consum modificata intre timp, acesta nu mai corespunde. Incepe o faza de tranzitie in care inertia vechiului mod de product ie se suprapune cu aparitia si manifestarea unor elemente apartinand unei noi tehnici de productie. Pe acest fundal, au loc restructurari ample ale economiei. Noi resurse, noi tehnologii, un nou management etc. se pregatesc sa rezolve problemele create de vechiul mod tehnic de productie si sa raspunda noii cereri de consum. Perioada de tranzitie poate cap ata forma unei crize structurale iar durata ei depinde atat de forta inertiala a vechiului sistem tehnic si organizatoric cat si de radicalitatea cu care se impune inovatia tehnologic a chemata sa ofere un nou 'produs' consumatorilor. Implementarea de elemente, noi si vechi, in tehnic a, tehnologie si organizare corespunde unei faze descendente cand ritmurile de cre stere, gradul de ocupare, investitiile etc sufera. Atunci cand filosofia noului mod tehnic de productie s-a impus, se trece la o noua faz a ascendenta iar persistenta unor fenomene pozitive (investitii, credit ieftin, ocupare cat mai deplina, inflatie redusa, cresterea nivelului de trai) se accentueaza.

Ultimul ciclu lung cunoscut ar fi, dupa opinia specialistilor, perioada cuprins a intre bornele anilor 1949-2000. Celor 'treizeci de ani gloriosi' de dupa razboi, caracterizati printr-o cres tere economica de exceptie, le-a urmat, incepand cu anii '70, o perioad a de recesiune, cu ritmuri mai reduse de crestere a PIB, cu o stagflatie care a erodat performantele economice dar, in acelasi timp, acompaniata de o revolutie in domeniul tehnic si informational fara echivalent in istorie.

Ciclul decenal a captat, de la economia politic a clasica si pana in prezent, atentia unui mare num ar de cercetatori. Este ciclul prin care viata economica si afacerile 'pulseaza' la intervale de 10-12 ani.

Privit prin prisma principalelor sale secvente, ciclul decenal cuprinde patru mari faze: criza, depresiunea, inviorarea si avantul. In literatura pe aceasta tema denumirea celor patru faze nu este aceeasi. P.A. Samuelson, de exemplu, analizeaza fenomenul in termenii: restrangere, inviorare, expansiune si apogeu. Grand Larousse Encyclopedique, se opreste la: criza, depresiune, palierul de refacere incoompleta, expansiune. Si exemplele ar putea continua. Ceea ce merita a fi retinut este tendin ta de a inlatura din terminologia ciclului decenal cuvantul criza. Aceasta pentru ca momentul crizei ca atare se suprapune in timp cu punctul maxim atins in evolutia viet ii economice asa cum, criza mamei se suprapune cu nasterea unei noi vieti. Ca o consecin ta a acestui fapt, este cunoscuta si incercarea de a comprima cele patru faze in doua, respectiv faza de ascensiune (boom economic) si faza de regres.

Pentru analiza, se preteaza mai bine ciclul cu patru faze. Din punctul acesta de vedere este si definit ca fiind perioada care tine de la inceputul unei crize pana la inceputul urmatoarei crize. In mod ideal, un ciclu economic ar putea fi reprezentat astfel:

Luand pe cele doua axe un indicator important al cre sterii economice (PIB) si timpul, cele patru faze ale ciclului economic, asa cum ne arata fig. 18.2 are urmatoarea semnificatie:

Faza de avant economic (intervalele de timp A - B s i D - E) se caracterizeaza prin cresteri ale productiei, investitiilor, gradului de ocupare, credit ieftin, volum mare al vanzarilor, profituri considerabile si climat de incredere.

Criza (punctele B si E din grafic) este o faza in care expansiunea se opreste si apar fenomene negative precum: scaderea productiei, a cursului actiunilor la bursa, a volumului de credit oferit de b anci, a investitiilor, cresterea stocurilor de marfuri nevandute, a falimentelor. Se produce o cotitura serioasa, de involutie a economiei si climatul afacerilor paleste considerabil.

Depresiunea (intervalul B - C) este o faza in care se resimt din plin consecintele crizei: stagnarea economica, somajul masiv, falimente in lant, cursuri scazute la bursa, reducerea ratei profitului, reducerea cererii efective, a standardului de viata etc. dar, in acelasi timp, o faz a de cautari de noi tehnologii, de inlocuire sau modernizare a managementului si a sistemului informational.

Inviorarea (intervalul C - D) marcheaza depasirea punctului cel mai de jos al ciclului economic si se caracterizeaza printr-o reluare treptata a procesului de crestere a cererii efective, a investitiilor productive si a reducerii somajului. Cresterea gradului de ocupare incurajeaza consumul iar inviorarea se transforma intr-un nou avant (intervalul D - E).

2. Sursele fluctuatiilor economice

Forma schematizata a ciclului prezentat este una ideala. Ciclul real se poate suprapune sau nu pe acest cadru. In acelas i timp, de-a lungul istoriei, ciclurile economice nu s-au dovedit a fi identice. Ele variaza de la o perioada la alta si chiar de la o tara la alta. Factori si cauze diferite , fie ca amplitudine, fie ca numa r, explica acest lucru. Dar, cu toata variatia lor temporala si spat iala, literatura de specialitate retine un numar de factori cu actiune cunoscuta a fi comuna. Dintre acestea amintim:

a) Comportamentul in actul de consum. Consumul este, al a turi de investitii, o componenta de baza a cererii globale. In acelasi timp, el are intotdeauna aceeasi sursa: productia; suprapunerea sa cu product ia care i se adreseaza nu este insa perfecta. El este, intr-adevar, o functie de venit (venit care se creaza tot prin intermediul productiei) dar nu numai. Factori subiectivi care, fie ca stimuleaza apetitul pentru consum, fie ca il franeaz a, imprima consumului o anumita autonomie. Politica creditului de consum poate, de asemenea, contribui la autonomizarea fata de productie. Manuind politica pretului si a fiscului statul poate influenta, la randu-i, dinamica si structura consumului.

Corelatia, in mod necesar stransa, dintre product ie si consum a oferit de multa vreme o cauza a fluctuatiilor economice. Astfel, pentru J.B. Say, 'Legea debuseelor' prin care in oferta creata de product ie cererea este implicita, vanzarea tuturor bunurilor si serviciilor create era o chestiune realizabila prin legitatile obiective ale pietei libere. Subminand 'legea debuseelor', Th. R. Malthus a explicat crizele si evolutia fluctuanta a economiei prin ramanerea in urma a consumului. Teoria insufucientei consumului a fost sustinut si de Sismondi. Pe langa neincrederea ca oferta de bunuri nu creaza, prin ea insasi, o cerere corespunzatoare, el a pus ramanerea in urma a consumului si pe seama unei inechitabile repartitii a venitului national. Marx si ulterior Keynes, au vazut in ramanerea in urma a consumului o cauza demna de luat in seama in ce priveste originea evolut iei ciclice a vietii economice. Numai ca ei eu realizat o analiza integratoare, in cadrul ca reia subconsumul reprezinta doar un element, printre altele, cauzator al derularii ciclului.

Referat: SATISFACTIA MUNCII - modalitati de crestere a satisfactiei muncii Lucrare: Ce este proiectul?

b) Comportamentul in actul investitional. Investitia, cea de-a doua componenta a cererii globale, poate schimba, prin propria-i variatie, ecuatia productie - consum.

Distingem, mai intai, investitia privata. Volumul acesteia este in functie de venit, politica de credit, costuri si stabilitatea climatului politic. E necesar sa mai avem in vedere si faptul ca o firma poate realiza o investit ie pe calea autofinantarii, a imprumutului sau a cumpararii de actiuni. Analiza factorilor de influenta trebuie, de aceea, vazuta prin prisma modului concret si a surselor de finantare a investitiei.

Cat prives te variatia dimensiunii ca atare a investitiei si, deci, comportamentul intreprinz atorului in actul investitional, acestea depind, in concept ia keynesian a, dar nu numai, de raportul dintre rata dobanzii si rata sperata a profitului: nimeni nu va investi decat atunci cand cota sperata a profitului va depasi nivelul dobanzii. Pe acest temei, politica de credit, la care se adauga cea bugetara si financiara, pot stimula sau frana investiutiile private.

La randul s au, investitia publica, efectuata fie de intreprinderi publice (regii autonome) fie de administratia de stat, poate constitui atat un factor ce influenteaz a, prin propria-i dinamica, echilibrul productie - consum cat si un instrument al politicii anti-criza cu scop stabilizator: de satisfacere a unor nevoi colective, de resorbtie a somajului, de reducere a inflatiei.

Influenta investitiei ca fenomen provocator de fluctuatii economice este pusa in evidenta prin principiul acceleratorului, multiplicatorului (sau cumulat) si cel al supracapitalizarii sau suprainvestitiilor.

Reamintimn ca multiplicatorul semnifica o cres tere de 'n' ori a venitului fata de o crestere initiala a investitiei iar acceleratorul indica o crestere mai mult decat propor tionala a productiei de mijloace de productie fata de cea a bunurilor de consum. Separat sau cumulat, cele doua principii ofera baza explicativa pentru o evolutie prin dezechilibru a economiei. Iata un exemplu: pe masura ce procesul de inviorare isi face simtita prezenta, gradul de ocupare creste si, odata cu el, veniturile noilor angajati. Veniturile marite pot sustine o crestere a cererii de consum. Cresterea consumului determina sporirea corespunza toare a produc tiei. Sporul de productie creaza noi locuri de munca, noi venituri si o noua cerere de consum. S.a.m.d. In faza de involutie a unui ciclu, in depresiune, somajul dintr-o ramur a poate conduce la sca derea cererii pentru produsele altor sectoare si, de aici, o inversare a succesiunii fazelor din perioada de avant.

Fenomenil supracapitalizarii sau suprainvestitiilor, ca moment generator al rupturii si reinceperii unui nou ciclu, si-a gasit o varianta elaborata de tratare

in lucrarile lui Friedrich Hayek. Acesta atribuie, de fapt, originea ciclului, politicii de credit s i, indirect, celei a investitiilor. Potriovit opiniei sale, o poltica de expansiune a creditului declans eaza urmatorul mecanism: rata dobanzii curenta (a pietei) se reduce sub cea naturala (care corespunde echilibnrului dintre cererea si oferta la capitalul de imprumut); la o rata mica a dobanzii intreprinzatorii se vor imprumuta masiv si vor investi in ramurile de activitate care asigura productivitatea maxima, respectiv in sectorul mijloacelor de productie; in paralel, se reduc investitiile pentru sectorul bunurilor de consum; la limita, se ajunge la un exces de mijloace de product ie relativ la scopul pentru care sunt concepute - crearea de bunuri de consum - si, pe cale de consecinta, la o penurie a acestora din urma . Iesirea din impas se face printr-o politica de decapitalizare sau 'dezinvestitii'; se renunta la investitii in sectorul producator de mijloace de product ie, proces insotit de cresterea somajului; bancile ridica nivelul dobanzii pentru a-si asigura nivelul minim de eficacitate, ceea ce va antrena si un proces de deflatie.

In urma acestei politici de 'decapitalizare' se ajunge la situat ia unei mai bune utiliz ari a resurselor intre cele doua sectoare. Va fi suficient ca o noua politica de credit infinit sa fie lansata pentru ca ciclul sa reinceapa.

Evolutia ciclica a procesului economic, avand ca punct de plecare

schimbarea politicii de credit, este redata schematic de Hayek prin urmatoarea figura

AB - volumul productiei de bunuri de consum in timpul I;

A'B' - volumul productiei de bunuri de consum de timpul II

A' B' = ^AB

OA' = 2 OA

Fig. 18.3. prezinta evolutia productiei de mijloace de productie si de bunuri de consum in doua perioade. Intr-o prima faza (timp I) productia de consum atinge parametrii cantitativ mari (baza triunghiului OAB) pentru ca, intr-o faza urmatoare (timp II), ce urmeaza unei politici de credit facil, sa scada la jumatate. In sinteza, figura ne erata ca aceluiasi volum al productiei (reprezentat prin suprafetele egale ale celor doua triunghiuri) ii corespunde o evolutie contradictorie a celor doua mari componente: mijloace de productie si bunuri de consum.

d) Inovatia a fost gasita de J. Schumpeter drept factorul fundamental care explica evolutia vietii economice . El distinge cinci categorii de inovat ie: aparitia unui bun nou, identificarea unei metode de product ie mai eficace in cazul unui bun deja existent, descoperirea unei noi metode de organizare, a unor noi surse de materii prime, descoperirea si cucerirea unei noi piete. Toate aceste componente si fatete ale ideii noi dau continut unui anumit mod tehnic de productie. O idee noua, prin insertia sa in economie, aduce un spor de eficacitate si progres, are, ca urmare, o cre stere economica. Curba acesteia atinge punctul maxim cand progresul tehnic, organizatoric etc. se difuzeaza in masa. Este punctul in care modul tehnic de productie conceput in baza unor inovatii trecute si-a epuizat capacitatea de a produce progres. Momentul de tensiune, care se intinde si constituie faza descendenta a unui ciclu este depasit, indeobste, prin noi descoperiri. Printr-un proces de 'distrugere creatoare', vechile structuri de produc tie sunt inlaturate si inlocuite cu altele, calitativ superioare, tehnic si economic. In felul acesta, inovatia se constituie atat in mijloc, cale de depa sire a fazei descendente a ciclului, cat si in baza a acestuia. Momentul de criz a impune identificarea a noi posibilitati tehnice, economice si organizatorice. Ideile noi, odata ap arute sub forma inventiilor, sunt valorificate prin inovatii (aplicarea comerciala a inventiilor). Acest proces, cu o mare cadenta in perioada de criza, sufera o simtitoare incetinire in fazele de boom. Ciclicitatea dezvoltarii economice predetermina ciclul procesului inovational dupa cum, aparitia si evolutia in 'valuri' a ideilor noi are drept consecinta variatia nivelului dezvoltarii economice.

Inovatia in procesul inovational explica, cu deosebire originea si evolutia ciclului lung. Dar poate foarte bine influenta si pe cel scurt. Inovatia inseamna progres tehnic iar acesta, stim bine, induce uzura morala a mijloacelor tehnice aflate deja in functiune. De acest lucru s-a ocupat, in mod deosebit, K. Marx. El a observat ca datorita uzurii morale, la anumite intervale de timp (8 - 12 ani) are loc inlocuirea si largirea capitalului fix productiv. Procesul este de natura sa declanseze un nou ciclu decenal s i sa se constituie, alaturi de cheltuielile populatiei pentru bunuri de folosinta indelungata si constructii de locuinte, in elementul forte al osaturii cadrului material al evolutiei ciclice.

e. Moneda a fost si a ramas un important factor al conjuncturii economice. O crestere a emisiunii monetare, in masura in care nu este inflationista, ieftineste creditul si deschide calea relansarii economice. Inflatia poate modifica sau chiar perverti acest mecanism. De retinut, in context, si faptul c a stabilitatea monetara , increderea populatiei in moneda, fondata pe suportul real al unei economii prospere, reprezinta o garantie solida pentru o crestere sustinuta si continua.

Fixandu-si si drept tinta moneda si legitatile ei, teoriile monetare fac din excedentul sau insufiucienta acesteia si a creditului, principala cauza a fluctuatiilor ciclice. In acest cadru teoretic, monetaristii sunt cei mai convinsi ca la originea alternantei fazelor de prosperitate s i depresiune sta modificarea masei monetare aflata in circulat ie. Primul care a sustinut acest lucru a fost W. Sombart. El a nutrit convingerea ca la originea crizelor de supraproductie sta o emisiune excesiva de moneda metalica; aceasta determina o crestere a preturilor care la randu-i incurajeaza produc tia; cresterea productiei devanseaza la un moment dat stocul de moneda ceea ce conduce la criza. Mai tarziu, C. Juglar, mergand pe o judecata asemanatoare, a vazut in abuzul de credit originea perturbatiilor economice. R.L. Hawtrey, dezvoltand teoria lui Juglar, a ajuns la concluzia c a lipsa de flexibilitate a creditului reprezinta factorul esential cauzator al crizelor.

Forma cea mai elaborata a monetarismului o gasim insa in lucrarile economistului american M. Friedman. Interpretarea monetara a emisiunii ciclice, in conceptia friedmaniana, se sprijina pe ideea ca moneda este o variabila independenta, autonoma, a mecanismului economic, in sensul ca miscarea sa nu este indusa prin ciclul afacerilor. Dimpotriva, Friedman considera c a variatia stocului monetar anticipeaza variatia veniturilor si, prin aceasta, pe cea a ciclului economic. O accelerare a emisiunii monetare ar fi urmata de o faza de expansiune dupa cum o reducere considerabila a stocului de moneda s-ar solda cu scaderea ritmului activitatii economice.

Stabilind originea miscarii economice ciclice in fluctuatiile masei monetare, doctrina monetarista a adoptat, ca reregula cu efect stabilizator, principiul dupa care rata emisiunii monetare trebuie sa fie egala cu cea a cres terii PIB-ului. Aceasta ar fi de natura sa tempereze amplitudinea fluctuatiilor ciclice si sa mentina un ritm relativ constant de crestere economica.

f) Factorul demografic influenteaza evolutia ciclica din multiple unghiuri si directii: ca sursa de munca, ca potential intelectual, ca subiect al cererii de consum etc. O crestere demografic a produce in timp urmatoarele efecte: initial, o crestere a populatiei inactive si a sarcinilor sociale ale statului; ulterior, o majorare a resurselor de munca, a potentialului productiv si a celui de consum, cu efecte benefice pentru dezvoltarea economica. O reducere a natalitatii este urmata de o succesiune inversa a efectelor. Nu este mai putin adevarat ca evolutia sinuoasa a populatiei se realizeaza pe fondul si ca urmare a evolutiei ciclice a economiei.

g) Mecanismul de funct ionare a economiei. Un anumit model macroeconomic de func tionare a economiei, odata conceput, declanseaza obisnuinte, automatisme. Daca intre conceptia modelului si evolutia faptica a fenomenelor nu exista contradictie, automatismele create asigura caden ta dorita in derularea vietii economice. Modelul 'birocratiei productive' germane este un exemplu, in acest sens. Daca ins a automatismele sufoc a viata, fie prin repetitii care ajunge la un moment dat la un anumit prag limita, fie prin contradictie cu miscarea datelor empirice, ele trebuie inl aturate. Daca , de exemplu, o reducere a ratei dobanzii face un proiect profitabil dar, conform 'procedurilor', intocmirea si aprobarea proiectului dureaz a sase luni, aprobarea finantarii inca trei luni si demararea lucrarilor inca doua luni, un asemenea mecanism trebuie inlaturat. Depasirea se face prin schimbare. Periodic, deci, dupa ce un anumit mecanism a stimulat dezvoltarea economiei si si-a atins propriile-i limite, se creaza necesitatea perfectionarii sau schimbarii lui. Iar acest lucru inseamna si un impuls pentru o noua evolutie economica.

Factorul politic Economistul polonez Michael Kalecki atragea atentia ca exista o stransa legatura intre politica pre si post - electorala a unui guvern si evolutia ciclica a economiei. De obicei, programele electorale tintesc, in ideea de a castiga voturi, binele individual si cel colectiv, prin promosiuni de crestere a veniturilor, a investitiilor si a gradului de ocupare. Cresterea veniturilor poate induce un soc expansionist al ocuparii si al productiei. E posibil insa ca dupa ce a castigat alegerile, guvernul sa constate ca inflatia rezultata prin cresterea veniturilor erodeaza plusul de crestere si ca, in consecinta se impun masuri de asanare, impopulare dar necesare.

Factori naturali explica, in principal, ciclurile agricole si, de aici, implicit,

ale acelor ramuri cu care agricultura se afla in legatura.

Pe langa acesti factori cu actiune constanta si consistenta, cu greutate specifica apreciabila in ansamblul cauzelor evolutiei ciclice exista si factori soc, aleatori care pot imprima conjuncturii economice scaderi de ritm sau, dimpotriva, expansiune. Cu titlu emunerativ, mentionam printre aces tia: pretul unor materii prime de baza si al energiei (a se vedea efectele socurilor inregistrate in pre tul petrolului), fluctuatii bruste ale cursurilor unor valute cu rol cheie in sistemul monetar international, fluctuat ii ample si bruste ale cursului actiunilor la marile burse de valori din lume, modul cum se deruleaza si rezultatele alegerilor, miscari sociale de amploare (revolutii, razboaie etc.), politica inarmarilor etc.

Fiecare din acesti factori, de prima sau secundara importanta, se interactioneaza si genereaza tendinte in derularea ciclului economic. In anumite perioade, unul sau doi factori pot da nota dominanta, ca pondere si influenta. Toti concura insa la fixarea traiectoriei ciclului. To ti explica amplitudinea buclelor din evolutia sinuoasa a economiei si modul in care fazele ciclului decenal se interfereaza cu cele ale ciclului secular. De aceea, surprinderea si fixarea lor intr-un sistem, in baza unei temeinice cunoasteri, este de maxima importanbta pentru conturarea unei politici economice cu sorti de izbanda.

Concepte de baza

. Dezvoltare economica       . Crestere economica extensiva

. Crestere economica . Crestere economica intensiva

. Progres economic . Crestere economica de tip

. Expansiune economica      intermediar

. Curba Lorenz a distribuirii          . Contabilitatea cresterii

venitului . Dezvoltare durabia

. Coeficientul Gini . Constrangere demografica

. Indicele dezvoltarii umane (IDU)    . Constrangere tehnica

. Indicele saraciei umane (ISU)       . Echitate si compensare intre

. Indicele dezvoltarii pe sexe         generatii

. Spor natural demografic           . Economia mediului

. Rata natalitatii . Principiul poluatorul plateste

. Rata mortalitatii . Subdezvoltarea

. Rata de dependenta a             . Cercul vicios al saraciei

persoanelor in varsta . Ciclicitatea

. Migratia internationala a fortei de    . Ciclu economic

munca . Ciclu lung

. Imigrarea . Mod tehnic de productie

. Emigratie neta . Criza

. Imigratie neta . Depresiune

. Capitalul uman . Inovare

. Progresul tehnic . Avant

. Capitalul social

Probleme de discutat

Ce deosebiri exista intre continutul conceptelor 'dezvoltare economica', 'crestere economica, 'progres economic'?

2. Cum se masoara cresterea si dezvoltarea economica?

Ce aspecte critice prezinta masurarea cresterii economice prin indicatorii din sistemul conturilor nationale?

Care este situatia Romaniei din punctul de vedere al dezvoltarii economice?

Care sunt factorii determinanti ai cresterii si dezvoltarii economice?

Cum poate fi determinat tipul de crestere economica?

Cum se poate determina contributia relativa la cresterea economica a factorilor munca, capital, tehnologie?

Care sunt costurile cresterii si dezvoltarii economice in perspectiva viitoarelor decenii?

Ce sanse are teoria si politica dezvoltarii durabile sa schimbe fizionomia cresterii economice si atitudinea oamenilor fata de roadele acesteia si fata de natura.

Ce este subdezvoltarea?

Cum poate fi interpretata subdezvoltarea?

Care sunt trasaturile subdezvoltarii?

Care sunt cauzele dubdezvoltarii?

Care sunt principalele cai si masuri pentru diminuarea subdezvoltarii in lumea contemporana?

De ce evolutia ciclica a vietii economice tine de natural, firesc?

Teoria economica poate influenta, in vre-un fel evolutia ciclica a vietii economice sau doar consemneaza, statistic, acest lucru