Principalele institutii ale Uniunii Europene - principalele politici aplicate

INSTITUTII SI POLITICI ALE UNIUNII EUROPENE

1 - Principalele institutii ale Uniunii Europene; 2 - Principalele politici aplicate; 3 - Romanii si Uniunea Europeana

1 - Principalele institutii ale Uniunii Europene

Actualul Tratat instituind o Constitutie Europeana este un compromis intre cei care isi doresc o mai puternica federalizare si cei care doresc o conservare a atributiilor suveranitatii nationale. Constitutia Europeana are ca prim cadru de functionare inlocuirea tratatelor europene existente intr-un singur document, care sa confere o mai mare claritate si o mai mare eficienta institutiilor UE. In acelasi timp, ea insituie o paradigma institutionala, in interiorul careia trebuie sa se dezvolte viitorul comun european. Pentru prima data in istoria ei, Uniunea Europeana va avea personalitate juridica distincta. Aceasta inseamna un pas crucial atat in relatiile Uniunii cu statele membre, cat si in relatiile diplomatice ale UE. Pe de o parte, legislatia comunitara va avea prioritate asupra legislatiei nationale, mai putin acolo unde statele membre si-au pastrat dreptul de veto. Pe de alta parte, Uniunea Europeana va putea incheia acorduri internationale, deschizand astfel calea spre o politica externa comuna, dar numai in situatii de vot unanim al statelor membre.

Va exista un presedinte al Uniunii Europene, ales de reprezentantii statelor membre pentru un mandat de doi ani si jumatate, care poate oferi mai multa continuitate decat sistemul actual al presedintiei semestriale rotative intre statele membre. Insa, in ciuda faptului ca aceasta persoana va trebui sa fie una de profil inalt, presedintele european nu va avea puteri pe masura prestantei personale si exista riscuri serioase ca acesta sa fie un rol mai mult de 'vizibilitate' decat de coagulare a intereselor statelor membre in jurul unei actiuni comune. Va exista un minister de externe permanent va reprezenta punctele de vedere ale Uniunii. Dar o 'voce unica' in politica externa europeana va fi posibila doar daca toate vocile statelor membre spun acelasi lucru, ceea ce se intampla destul de rar, drept pentru care statele membre au decis sa-si mentina dreptul de veto in aceasta privinta.

Exista si Carta Drepturilor Fundamentale ale Cetateanului, care va fi inclusa in tratatul constitutional, al carei impact procedural asupra sistemelor judiciare nationale este inca nesigur. In consecinta, Marea Britanie insista ca aceasta Carta sa fie aplicata doar legislatiei comunitare.

Un set de reforme democratice sunt avute in vedere pentru a creste increderea publicului in institutiile europene, privite deseori cu destula angoasa birocratica. Parlamentele nationale au dreptul de a trimite spre revizuire legislatia comunitara si daca mai mult de un milion de persoane sunt semnatare ale unei petitii, Comisia Europeana este obligata sa o ia in considerare spre solutionare.

Astfel, pentru unii, Constitutia Europeana nu merge destul de departe, iar pentru altii merge prea departe. Pentru o parte a opiniei publice europene, Tratatul Constitutional nu reprezinta decat o oportunitate pierduta de a construi Statele Unite ale Europei, in timp ce altii deplang tocmai aceasta tendinta de federalizare a statelor europene.

Desi Constitutia Europeana nu a fost acceptata de francezi, Jacques Chirac, presedintele Frantei, ramane unul dintre cei mai proeminenti promotori ai campaniei in favoarea Constitutiei Europene, combatand cu ardoare tendintele alarmiste de reducere a sustinatorilor tratatului constitutional, atat in Franta, cat si la nivelul Uniunii Europene. Campania franceza pentru Constitutia Europeana, a oferit cinci argumente pentru care si francezii ar fi trebuit sa ratifice tratatul constitutional al Uniunii:

Constitutia pastreaza si protejeaza toate realizarile Uniunii Europene, de la inceputurile sale pana in prezent. Cea mai mare parte a Constitutiei reprezinta o mai buna sinteza a tratatelor europene precedente. A spune 'Nu!' inseamna o intoarcere in timp la epoca granitelor nationale inchise si a barierelor vamale comerciale.

Constitutia include Carta Drepturilor Fundamentale, ceea ce permite Uniunii o mai buna protectie a acestora, precum demnitatea umana, libertatile fundamentale, echitatea sociala si solidaritatea etc.

Constitutia face Uniunea Europeana mai deschisa si mai democratica, prin stipularea dreptului de co-decizie al Parlamentului European, prin instituirea dreptului la initiativa civica, prin garantarea accesului la informatii etc.

Constitutia contribuie la succesul extinderii Uniunii Europene, prin simplificarea procedurilor de adoptare a deciziilor in respectul majoritatii calificate a statelor membre sau a populatiei europene.

Constitutia protejeaza dreptul statelor membre de a avea o politica externa si de aparare, prin care sa-si promoveze interesele, dar in acelasi timp permite coagularea intereselor intr-o voce unica pe plan international.

Premierul britanic, Tony Blair este confruntat cu o Mare Britanie eurosceptica, trebuind sa faca fata criticilor in ceea ce priveste slaba sustinere a englezilor pentru tratatul constitutional, bazata in principal pe 10 argumente impotriva Constitutiei Europene:

Guvernul britanic a negociat prost, deoarece din cele 275 de amendamente transmise doar 27 au fost acceptate.

Marea Britanie are mai putine instrumente pentru a bloca initiativele daunatoare pentru interesele britanice.

Constitutia ofera Europei mai mult control asupra economiei nationale.

Constitutia acorda Uniunii Europene noi puteri asupra sistemelor nationale judiciare si de politie.

Consitutia este nedemocratica, oferind mai multe puteri la nivel central, ceea ce face mai dificila posibilitatea alegatorilor de a influenta politicile publice.

Constitutia introduce mai multe reglementari pentru afaceri, facandu-le mult mai costisitoare.

Constitutia extinde aria politicilor in care statele nationale nu mai au drept de veto, ceea ce face ca Marea Britanie sa fie mai usor ignorata de celelalte state membre.

Constitutia determina un transfer enorm de puteri de la statele nationale la Uniunea Europeana, oferindu-i astfel toate instrumentele unui stat federal.

Constitutia nu raspunde problemelor economice reale ale Uniunii Europene, mai mult le inrautateste prin reglementari excesive.

Uniunea Europeana trebuie schimbata, dar nu prin centralizarea deciziilor, ci, prin descentralizarea acestora.

In pofida tuturor acestor atitudini contra, Constitutia Europeana a fost semnata pe 29 octombrie 2004 la Roma. Ceremonia a avut loc la sediul primariei romane, in splendorile palatului Campidoglio, proiectat de Michelangelo. Sculpturile clasice si picturile renascentiste din sala erau acompaniate de 30.000 de flori olandeze, rosii si galbene, culorile capitalei italiene. Pe un fundal sonor de vis, fiecare sef de stat si ministru de externe european a pasit, intr-o ordine alfabetica a tarilor semnatare, spre masa unde se afla gigantescul volum al Tratatului Constitutional. Fiecare lider prezent la ceremonie a fost onorat cu un stilou de platina pentru semnarea tratatului.

La 1 iunie 2005, situatia votarii Constitutiei Europene se prezenta astfel: 10 ratificari (Austria, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia, Spania, Ungaria), 2 respingeri (Franta si Olanda), 10 refendumuri care urmau sa se defasoare pana in iunie 2006, doua refendumuri cu data nestabilita (Irlanda si Marea Britanie) si Polonia - indecisa inca asupra formei de consultare (referendum sau vot in parlamentul national).

Referindu-se la Constitutia Europeana, comisarul european pentru educatie si cultura, Jan Figel spunea: 'identitatea europeana e o notiune des utilizata, poate prea putin dezvoltata concret, dar pe care cred ca trebuie sa o consideram din ce in ce mai mult o realitate, o parte din viata noastra de zi cu zi. Ea include aspecte legate de securitate, libertati, drepturi, indatoriri, și cultura; discutiile despre Constitutia Europeana, despre perspectivele europene, de la cele financiare la cele culturale, sunt esentiale. Fara aceasta constiinta a faptului ca apartinem aceleiasi familii, ca impreuna trebuie sa construim o Europa largita, e dificil sa facem credibil un simplu concept. Autoritatile nationale ar trebui sa faca mai mult pentru ca oamenii sa inteleaga ce inseamna Uniunea Europeana. Educatia e importanta in acest scop: am facut multe in ultimii cinci ani, incercam sa promovam si mai multe programe educationale in spatiul european. Dar, educatia tine de strategiile nationale, nu de cele ale UE. Toate sistemele educationale sunt autonome, independente. Tot ce putem sa obtinem este sa ajutam sistemele educative nationale sa devina mai atractive si mai utile pentru cetatenii din fiecare stat, asigurand recunoasterea lor la nivel european, prin transferabilitate, compatibilitate. Dar, mult mai multe se pot face la nivel national, miscarea fireasca fiind cea de jos in sus. In primul rand prin educatie se poate dobandi aceasta constiinta a apartenentei la Uniunea Europeana'.

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

Președintele Parlamentului European, Josep Borrell, a explicat ca voturile negative ale Frantei si Olandei, nu sunt decisive, fiind necesare minimum 6 tari care sa respinga Constitutia pentru ca aceasta sa nu intre in vigoare. Intreaga chestiune a ceea ce este de facut mai departe rezida din continutul articolului IV-442 (Protocoale si anexe), care cuprinde o declaratie politica din Constitutie: 'Daca, la doi ani dupa semnarea Tratatului care amendeaza acest Tratat, patru cincimi dintre state membre intampina dificultati in procesul de ratificare, aceasta chestiune trebuie supusa Consiliului European'. Cu alte cuvinte, potrivit acestui articol, daca un stat membru spune 'Nu' Constitutiei Europene, aceasta nu inseamna sfarsitul Constitutiei Europene. Procesul de ratificare a Tratatului trebuie sa continue in toate cele 25 de state membre, inainte de a decide ce se poate face mai departe. Daca insa sase state membre spun 'Nu', atunci articolul IV-442 isi pierde valoarea si Constitutia nu este adoptata.

La nivelul Parlamentului European, configuratia actuala a partidelor politice este urmatoarea: Partidul Popular European si Democratii Europeni prezinta in Parlamentul European, 268 de deputati. Pe locul doi se afla Partidul Socialist European, cu 200 de deputati, iar pe locul trei Grupul European Liberal Democrat Reformator, cu 88 de deputati. Un fapt important este acela ca deputatii din Parlamentul European, desi alesi pe criterii nationale, nu se grupeaza in functie de acestea, ci, in functie de criterii doctrinare.

Grupurile parlamentare europene se constituie printr-o declaratie adresata Presedintelui Parlamentului European, care cuprinde semnatura membrilor sai, denumirea grupului si componenta biroului. Numarul minim necesar constituirii unui grup este de 29 de membri, in cazul in care deputatii apartin unui singur stat membru, 23 daca sunt din doua state membre, 18 daca sunt din 3 state membre si 14 daca apartin a patru sau mai multe state membre. Fiecare grup parlamentar este reprezentat de presedintele sau la Conferinta Presedintilor.

Critici dure la adresa metodelor UE de a comunica cu cetatenii Europei se regasesc in cocluziile unui sondaj de opinie publicat la jumatatea anului 2004 de Gallup Europa. Peste 90 % din repondenti au fost oameni cu experienta directa de lucru in interiorul institutiilor UE, ca oficiali in statele membre, in afaceri din  sectorul privat si in media. Tabloul pe care il schiteaza raspunsurile lor ridica intrebari serioase despre modul in care birocratia europeana ar trebui sa abordeze politica informatiei.

Toate statele membre UE isi vor pastra un comisar pana in 2009, iar dupa aceea numarul comisarilor va fi redus la 15. Va fi practicata o rotatie a comisarilor in Comisia Europeana si o egalitate de tratament a tarilor mari si mici membre UE; comisarii unor state nu vor mai ramane permanent in Comisie, ca in prezent. Potrivit ultimei versiuni a proiectului de Constitutie Europeana, Consiliul European nu are functii legislative, iar Comisia Europeana va reprezenta Uniunea pe plan extern, prin intermediul politicii externe si de securitate comuna (PESC).

Tratatul instituind o Constitutie pentru Europa.se refera si la schimbarile care vor interveni in sistemul de votare, care tine cont de talia statelor, ceea ce va reduce influenta micilor state. Persista puncte critice in probleme importante, intre grupuri de state membre sau viitoare membre ale UE, unul dintre acestea fiind crearea unui post de presedinte stabil pentru UE, proiect respins initial de 16 state (printre care, Austria, Cipru, Cehia, Estonia, Finlanda, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Suedia si Ungaria), ce s-au pronuntat impotriva unui presedinte permanent al Consiliului European si a transformarii acestui organism intr-o noua institutie. O alta prevedere a Tratului se refera si la posibilitatea statelor membre de a parasi Uniunea atunci cand interesele acestora o impun.

In prezent, multi specialisti apreciaza ca Uniunea Europeana sufera de o "oboseala a extinderii", datorata cresterii economice mici inregistrata in acest an. Extinderea ambitioasa, care a dublat numarul tarilor membre ale Uniunii Europene in mai putin de un deceniu, necesita sa se puna mai mult accent pe reforme reale decat pe promisiuni de schimbare. 'Noua atitudine" a UE fata de extindere inseamna ca aderarea Romaniei si Bulgariei, propuse cu clauze de salvgardare pentru 2007, vor fi ultimele aderari pentru urmatorii 5 ani, ceea ce va limita sperantele Croatiei, care doreste sa adere in 2007-2009, insa va mai trebui sa astepte, probabil pana intre 2011-2013

"Noua atitudine" fata de aderare este ilustrata de negocierile cu Turcia care au                     inceput in 2005 si care vor dura, probabil, mai mult de un deceniu. In acest timp, intentiile statelor membre UE sunt de a revizui principiile originale care au ghidat negocierile de aderare. Multi oficiali europeni cred ca Uniunea sufera de o 'oboseala a extinderii' dupa cele doua "valuri de extindere" care au marit numarul tarilor membre de la 12 la 25 , apoi 27 prin aderarea Romaniei și a Bulgariei.

Structura principalelor grupuri parlamentare din cadrul Parlamentului european este urmatoarea:

Grupul EPP-ED de centru-dreapta este cel mai puternic grup din Parlamentul European 2004-2009, in care poseda 272 de locuri de parlamentar din 732. Delegatia germana CDU/CSU este cel mai puternic partid din acest grup, cu 49 de locuri. Grupul EPP-ED este singurul cu membri din toate cele 25 de state membre;

Social Democratii (PES) au obtinut 201 locuri Parlamentul European. Socialistii francezi (30) si spanioli (25) au mai multi reprezentanti decat Germania;

Grupul liberal (ELDR) se prezinta putin mai slab decat se prevazuse in sondaje. Dar, cu 66 de locuri, grupul isi pastreaza pozitia-cheie intre primele doua mari blocuri. Liberalii Democrati din Marea Britanie au cea mai mare delegatie (13 parlamentari) din acest grup;

Grupul Verzilor (EFA) ocupa locul al patrulea, cu 42 de parlamentari europeni. Verzii germani sunt grupul cu cei mai multi reprezentanti. Nici un politician 'verde' nu a fost ales in noile state membre din centrul si estul Europei, cu o singura exceptie - un parlamentar EFA din Letonia;

Grupul de stanga (GUE) are 36 de parlamentari, cei mai multi venind din partea PDS din Germania. Impreuna, blocul de stanga al PES, Verzii/EFA si GUE au 279 de membri;

Uniunea Europei Natiunilor (UEN) ocupa 28 de locuri, cea mai mare delegatie fiind din partea Aliantei Nationale din Italia.

La sfarsitul lunii iunie 2004, Clubul 'Romania - UE' din Bruxelles a fost organizatorul seminarului cu titlul 'Impactul alegerilor din Parlamentul European din 2004 asupra procesului de largire a UE - posibile implicatii pentru Romania'. Manifestarea a reunit membri ai Clubului[1], reprezentanti ai diplomatiei romanesti la Misiunea Romaniei pe langa Uniunea Europeana sau la Ambasada Romaniei din Belgia, precum si romani din Bruxelles implicati sau interesati de afacerile europene. In ideile sustinute s-a recunoscut ca impactul imediat asupra politicului din Romania este redus dar, pe termen lung, rezultatele alegerilor din Parlamentul European vor modela atat preferintele electoratului roman, cat si agenda electorala a principalelor partide romanesti. Dupa aderarea la Uniunea Europeana, puterea politica din Romania trebuie sa se alinieze la principalele grupuri de doctrina active in plan european: crestin-democrata, social-democrata, liberala si ecologista.

Edouard Balladur, fost prim ministru al Frantei, a cerut Uniunii Europene sa ia o pauza in procesul de extindere, dar numai dupa aderarea Romaniei si Bulgariei. Potrivit lui Balladur, Constitutia nu va fi implementata, dar 'acesta nu este sfarsitul lumii', pentru ca Tratatul de la Nisa va fi aplicat cu succes in continuare. Presedintele Comisiei Europene, portughezul Jose Manuel Durao Barroso, sublinia pe 2 iunie 2005, la Bruxelles, ca Tratatul de aderare a Romaniei si Bulgariei va fi ratificat, iar Comisia Europeana nu intentioneaza sa incetineasca ritmul procesului de extindere a Uniunii Europene dupa respingerea Tratatului constitutional european de catre Franta si Olanda.

Recapituland, Uniunea se confrunta de cativa ani buni, de cand se tot cazneste sa-si infaptuiasca reforma institutionala, partial aplicata, cu urmatoarele probleme, care acum, ies la iveala mai pregnant, prin sanctionarea lor si a responabililor europeni, prin votul popular:

preturile difera semnificativ de la tara la tara membra UE si, se pare, vor fi imposibil de unificat, doar prin intermediul monedei unice;

angajatii nu-si pot schimba cu usurinta locul de munca daca acesta se afla in alta tara decat cea de origine, fiindca sunt inca probleme cu recunoasterea reciproca a diplomelor;

pietele nationale ale statelor membre se autoprotejeaza de firmele mai competitive prin bariere netarifare, greu de trecut;

dintre cele patru libertati ale pietei comunitare, libertatea de circulatie a persoanelor va ramane pentru mult timp, un ideal;

legislatia europeana comuna (acquis-ul comunitar) nu este implementata in ansamblu nici macar in statele membre.

Respingerea Constitutiei Europene de catre Franta si Olanda si, teoretic posibil si de alte patru state membre UE - ceea ce va antrena renuntarea la actuala formulare - va ridica probleme neasteptate si integrarii Romaniei in UE, chiar daca atat reprezentantii Guvernului, cat si ai Opozitiei, sustin ca totul tine, in continuare de respectarea in plan intern a angajamentelor. Strategii CDU/CSU sunt constienti ca, odata ce Guvernul de la Berlin a semnat Tratatul de aderare a celor doua tari, primirea Romaniei si Bulgariei in Uniune nu mai poate fi impiedicata, ci doar amanata. Dar, guvernul german, condus de Angela Merkel, nu va supune votului Parlamentului ratificarea tratatului decat dupa Raportul din aprilie 2006 al Comisiei Europene, cu conditia ca aceasta evaluare sa ateste ca cele doua tari - Romania si Bulgaria - au facut progrese reale.

2 - Principalele politici aplicate

Ordinea juridica aplicata de Uniunea Europeana a devenit o trasatura permanenta a realitatii politice din cele 25 de state membre ale Uniunii Europene. In baza Tratatelor europene, in fiecare an, sunt emise mii de decizii, care au un impact major asupra Statelor Membre si, implicit, asupra cetatenilor Europei. Individul a incetat de mult de a fi doar un cetatean al unui oras sau al unei localitati dintr-un stat membru UE, el este acum si un cetatean al Uniunii. Relatia intre legea comunitara si ordinea juridica in ansamblui ei este privita din perspectiva autonomiei ordinii juridice comunitare, a interactiunii intre legea comunitara si legea nationala.

Conducatorii politici din intreaga Europa se confrunta astazi cu un veritabil paradox[2], pe de o parte, cetatenii europeni asteapta de la acestia solutii la marile probleme ale societatilor noastre, pe de alta parte, aceiasi cetateni manifesta o incredere din ce in ce mai mica in institutii si in politica, in general, sau pur si simplu, sunt complet dezinteresati. Toate parlamentele si guvernele nationale recunosc aceasta problema, care se accentueaza si mai mult la nivelul Uniunii Europene. Sunt numerosi cei care, fata in fata cu un sistem complex, a carui functionare nu o inteleg, au din ce in ce mai putina incredere in politicile pe care Uniunea Europeana le propune. Deseori Uniunea Europeana este considerata ca fiind prea indepartata si prea acaparatoare. In acelasi timp, oamenii asteapta ca Uniunea sa fie in prima linie, pentru a sesiza posibilitatile de dezvoltare economica si umana oferite de mondializare si pentru a raspunde provocarilor mediului, somajului, sigurantei in alimentatie, criminalitatii si conflictelor regionale. Se doreste ca Uniunea Europeana sa fie la fel de vizibila precum guvernele nationale.

Institutiile democratice si reprezentantii poporului, atat la nivel national cat si la nivel european, au capacitatea de a crea punti de legatura intre Europa si proprii cetateni. Comisia Europeana a plasat, la inceputul anului 2000, reforma guvernarii europene, printre primele sale patru obiective strategice. Evolutia politica a evidentiat ca Uniunea, pe de o parte, trebuie sa-si adapteze fara intarziere modul de guvernare in conformitate cu tratatele in vigoare si, pe de alta parte, sa lanseze o dezbatere mai larga privind viitorul Europei. Pana la reforma tratatelor existente, Uniunea trebuie sa-si adapteze institutiile si sa intareasca coerenta politicilor sale, in asa fel incat actiunile si principiile ei sa devina mai vizibile. O Uniune mai coerenta va fi mai puternica nu numai fata de sine insasi, dar si in lume, va avea o pozitie mai buna in procesul de extindere.

Cartea Alba a guvernarii europene poarta amprenta modului in care Uniunea isi foloseste puterea conferita de cetateni. Cartea Alba propune ca Uniunea Europeana impreuna cu cetatenii si organizatiile lor sa participe atat la procesul de elaborare a politicilor Uniunii, cat si in aplicarea lor. In acest sens, cetatenii vor putea sa vada mai clar cum Statele Membre, prin colaborarea lor in cadrul Uniunii, sunt in masura sa raspunda mai eficient la preocuparile lor.

Uniunea trebuie sa-si reinnoiasca metoda comunitara, dar plecand de la un nou mod de abordare, de la baza catre varf si sa actioneze mai eficient, adaugand instrumentelor utilizate in politicile sale, instrumente nelegislative. Indiferent de modul in care sunt elaborate si adoptate politicile Uniunii, procedura trebuie sa fie mai deschisa si mai usor de urmarit si inteles. Comisia Europeana furnizeaza in mod regulat informatii on-line actualizate, privind elaborarea politicilor sale si toate stadiile proceselor respective de decizie. Este necesar sa fie intensificata interactiunea cu colectivitatile regionale si locale si cu societatea civila. Acest lucru intra, in principal, in atributiile statelor membre, dar Comisia trebuie sa stabileasca un dialog mai sistematic, intr-o etapa premergatoare elaborarii politicilor, cu reprezentantii colectivitatilor regionale si locale, prin intermediul asociatiilor nationale si europene; in plus, Comisia va introduce suplete in modul de aplicare a legislatiei comunitare, tinand cont de specificitatea regionala si locala si va pune in aplicare parteneriate, care sa porneasca de la norme minime in anumite domenii. De asemenea, Comisia se va angaja si in procesul de consultare cu cele mai bune si mai reprezentative organizatii.

Pentru ca sa poata sa-si imbunatatesca politicile sale, Uniunea trebuie sa examineze mai intai daca o actiune este necesara si, in caz afirmativ, daca aceasta actiune trebuie sa fie sustinuta la nivelul Uniuni. In cazul in care este ceruta o actiune la nivelul sau, Uniunea trebuie sa intrevada combinarea diverselor instrumente politice. In cazul atributiilor sale de reglementare, Uniunea trebuie sa gaseasca mijloace de accelerare a procesului legislativ. Ea trebuie sa gaseasca echilibrul necesar intre impunerea unei abordari uniforme, acolo unde este necesar si o mai mare suplete in modul in care regulile sunt transpuse in practica. Ea trebuie sa intareasca increderea in modul in care opinia expertilor influenteaza deciziile politice.
Comisia incurajeaza utilizarea crescanda a diferitelor instrumente de politica publica europeana (reglementari, directive-cadru, mecanisme de coreglementare), simplifica dreptul comunitar existent si incurajeaza statele membre sa simplifice reglementarile nationale care aplica dispozitiile comunitare.

O aplicare mai riguroasa a legislatiei comunitare este necesara nu numai pentru a garanta o piata interna eficienta, dar si pentru a intari credibilitatea Uniunii si a institutiilor sale. Institutiile Uniunii si cele ale statelor membre trebuie sa conlucreze in vederea definirii unei strategii politice globale. Institutiile trebui sa serveasca politicilor Uniunii si sa fie adaptate functionarii lor. Consiliul European trebuie sa ia decizii care sa transceada interesele sectoriale. Trebuie sa existe o legatura mai puternica intre politicile generale ale Uniunii Europene si actiunea acesteia la nivelul tarilor membre.

Consiliul si Parlamentul European trebuie sa se concentreze asupra definirii elementelor esentiale de politica europeana si asupra controlului executarii lor. Parlamentul trebuie sa-si intaresca rolul si sa aduca punctul de vedere al alegatorilor in dezbaterea politica.

In continuarea fazei de reflectie asupra viitorului Europei, initiata in Uniune in luna martie a anului 2001, summitul european de la Laeken (Belgia), din 14-15 decembrie 2001, a stabilit in detaliu cadrul dezbaterilor privind reforma institutionala a Uniunii Europene. Participantii la Conventia privind viitorul Uniunii Europene au la dispozitie mai bine de trei ani, pentru a formula concluzii in legatura aceasta reforma. Scopul Conventiei a fost de a formula variante de raspuns la intrebarile legate de viitorul Europei, variante care au fost expuse in cadrul Conferintei Interguvernamentale de la jumatatea anului  2004, cand au fost adoptate deciziile finale de reformare a Uniunii Europene. Au fost identificate patru probleme principale, ca piloni ai viitoarei constructii institutionale europene:

mai buna definire a competentelor Uniunii Europene; repartizarea acestora intre Uniune si statele membre;

simplificarea instrumentelor de lucru ale Uniunii, amplificarea gradului de democratizare, de transparenta si de eficienta in cadrul Uniunii Europene;

elaborarea unei Constitutii europene, care sa stabileasca rolul parlamentelor nationale;

stabilirea Cartei Drepturilor Fundamentale ale Cetatenilor Europeni.

Propunerea de reforma sintetizata la Laeken numara 54 de puncte, referitoare in principal la modul de desemnare a presedintelui Comisiei Europene, care ar urma sa devina si presedintele Uniunii Europene, la oportunitatea unei Constitutii europene sau la rolul Uniunii Europene pe plan international. Miza este istorica: supravietuirea unei Uniuni Europene extinse la 25 de membri sau mai mult. Conventia privind viitorul Uniunii Europene trebuie sa reuseasca 'acolo unde sefi de stat si de guvern europeni au esuat timp de 15 ani'.

'Cum sa-i apropiem pe cetateni si, in primul rand pe tineri, de proiectul european si de institutiile europene? Cum se structureaza viata politica si spatiul politic intr-o Europa extinsa? Cum sa facem din Uniunea Europeana un factor de stabilitate si un reper in lumea noua, multipolara?' au fost principalele intrebari la care au incercat sa gaseasca un raspuns participantii la Conventia privind viitorul Uniunii Europene. Diferentele de opinie nu au lipsit. S-au conturat doua mari curente, al 'nationalistilor' si al 'federalistilor'. In afara acestora, au aparut si interesele regionale si nationale. Tarile din Europa Centrala care au devenit membre ale Uniunii Europene si-au anuntat, de asemenea, intentia de a-si promova la Bruxelles propriile obiective, intr-un bloc comun.