 |
|
 |  |
| Afaceri | Agricultura | Comunicare | Constructii | Contabilitate | Contracte |
| Economie | Finante | Management | Marketing | Transporturi |
Comunicare
|
Qdidactic » bani & cariera » comunicare A doua varianta a modelului lui Maletzke |
A doua varianta a modelului lui Maletzke
A doua varianta a modelului lui Maletzke
Mediul social al emitatorului influenteaza selectarea si perceperea continutului media, iar aceste procese depasesc, de obicei, limitele grupului profesional sau ale organizatiei media.
Modelul complet al lui Maletzke contine si alti factori relevanti:
imaginea emitatorului despre receptor si reciproc - cand creeaza mesajul, emitatorul isi imagineaza un anumit tip de receptor in ciuda faptului ca acesta nu este prezent fizic.[1] In cazul comunicarii de masa, emitatorul are in fata o audienta eterogena si anonima, iar feedback-ul inregistrat in mod real constituie o premisa fragila pentru ca el sa poata afirma ca detine o imagine autentica si satisfacatoare a audientei. Un context de acest tip micsoreaza eficienta comunicarii.
imaginea receptorului despre mijlocul de comunicare influenteaza activitatea sa de selectare si de percepere, astfel incat este dificil pentru el sa isi formeze o imagine reala despre emitator, dar se apreciaza ca receptorul este influentat in special de credibilitatea emitatorului. Uneori, cei doi ajung sa se identifice fie si din perspectiva valorilor pe care le impartasesc.
procesul de comunicare este unidirectional si lipsit de feedback spontan, daca ne raportam la comunicarea de masa. Absenta feedback-ului face ca reprezentarea audientei in mintea emitatorului sa fie una si mai neclara si neadecvata.
Precizarile anterioare subliniaza caracterul complex al perspectivei lui Maletzke, fiind enumerati si analizati numerosii factori ce influenteaza procesul. Cu toata aceasta complexitate, demersul sau nu a fost suficient de eficient pentru a explica si a anticipa rezultatele procesului de comunicare. Modelul sa este considerat depasit, dar util, incluzand o serie de factori si de relatii importante, dar, mai ales, reprezentand o sinteza a doua decenii de cercetare a fenomenului comunicarii de masa din perspectiva socio-psihologica. Totodata, modelul atrage atentia asupra trasaturilor importante ale oricarui proces de comunicare planificata[2], mai ales asupra conditiei ca emitatorul sa aiba o perceptie si o imagine clara asupra audientei pe care o are in vedere. Imaginea sau perceptia audientei despre emitator este si ea relevanta asa cum este si modul in care emitatorul isi concepe rolul si raspunderile.
Dupa cum s-a constatat, primele modele consacrate comunicarii considerau de la sine inteleasa ideea ca aceasta implica un proces linear si unidirectional. Progresele cercetarii au determinat recunoasterea interactiunii, a feedback-ului si a trasaturilor interpretative ale comunicarii umane, a importantei pe care o detine contextul social. Au existat si alte puncte de vedere: un cercetator, anume James Carey, a contestat radical modelul transmiterii sau al transportarii, scriind: "principala caracteristica a comunicarii este transmiterea simbolurilor la distanta in scopuri de control."[3] O asemenea abordare are un caracter instrumental, implica o relatie de tipul cauza efect si un flux unidirectional. Carey imbratiseaza comunicarea alternativa a comunicarii ca "ritual" potrivit careia "comunicarea este legata de termeni precum participare, asociere, camaraderie, de impartasirea si de asumarea unei credinte comune ( . ). Abordarea rituala nu este preocupata de amplificarea mesajelor in spatiu, ci de conservarea societatii in timp; nu de raspandirea informatiei, ci de reprezentarea credintelor impartasite." Comunicarea rituala sau expresiva depinde de abordari si trairi comune. Aceasta are un caracter mai curand festiv, poate fi considerata mai mult simbolica sau decorativa decat utilitarista si include frecvent o componenta de spectacol care are drept scop stimularea comunicarii. Mesajul comunicarii rituale este, de obicei, latent si ambiguu, depinzand de asocieri si simboluri ce nu reprezinta alegerea participantilor la procesul de comunicare, ci sunt oferite de cultura respectiva. Intr-o astfel de abordare, sunt greu de separat mijlocul de comunicare de mesaj. De asemenea, comunicarea rituala este relativ atemporala si invariabila.
|
Gustul publicului pentru transmisia directa ar veni din nostalgia unei cunoasteri obiective si sigure. Este vorba, de fapt, de o capcana, fiindca insasi informatia astfel transmisa ramane orientata de comentariul jurnalistului si de alegerea imaginilor.
Cand ideea de baza a dat nastere mai multor familii de imagini, acestea trebuie adaptate la genurile de naratiune. Aceste genuri contin coduri culturale pe care le putem respecta, "dar cu care putem sa ne si «jucam» in imagini" (Joannès, 2009, p. 51).
Tabelul nr. 1. Familii de imagini si genuri narative
