Reprezentarea individuala si reprezentarea sociala

Reprezentarea individuala si reprezentarea sociala

Imaginea mentala este conceputa ca reflexul intern al unei realitati externe, conforma in spirit cu ceea ce se gaseste in afara spiritului. Prin urmare, ea poate fi considerata o reproducere pasiva a unui dat imediat. "Individul poarta in memorie o colectie de imagini despre lume sub diferitele sale aspecte. Aceste imagini sunt constructii combinatorii, analoge cu experientele vizuale" (Moscovici, 1994, p. 54).

Imaginile rezulta dintr-o filtrare a informatiilor posedate sau primite de catre subiect in legatura cu satisfactia cautata sau cu o coerenta necesara.

Folosirea filosofica cea mai frecventa a cuvantului reprezentare desemneaza formarea de catre spirit a imaginilor de orice natura, imagini care provoaca sau acompaniaza sentimentele, gandurile, intentiile noastre si aceste imagini insele. Reprezentarile mentale detin, mai intai, o substanta simbolica, iar apoi o practica ce le genereaza (Ibidem, p. 32).

A reprezenta un lucru sau o stare nu inseamna a o repeta sau a o reproduce, ci inseamna a o reconstitui, a-i schimba configuratia. Indivizii si grupurile creeaza reprezentari in cursul comunicarii si al cooperarii. O data create, ele isi au propria lor viata, circula, fuzioneaza, se atrag si se resping, dau nastere la noi reprezentari, in timp ce cele vechi dispar. De aceea, reprezentarile conventionalizeaza obiectele, persoanele si evenimentele cu care ne aflam in contact si, totodata, ele sunt prescriptive, avand o forta generata de combinatia dintre o structura prezenta si traditia care decreteaza ce ar trebui sa gandim. Jean-Claude Abric afirma ca reprezentarile sociale sunt viziuni functionaliste asupra lumii ce permit individului sau grupului sa dea un sens conduitelor, sa inteleaga realitatea din propriul system de referinte, deci sa se adapteze si sa-si defineasca locul (Abric, apud Neculau, 1996, p. 36).

Reprezentarile sociale confera elementelor lumii o forma precisa, le localizeaza intr-o categorie data si le impun, gradual, drept de un anumit tip, distinct si impartasit de un grup de persoane. Toate elementele noi adera la model si fuzioneaza cu acesta. "Nicio minte nu este libera de efectele unei conditionari preliminare, impuse de reprezentari, limbaj si cultura." (Ibidem). O reprezentare este sociala in masura in care ea contribuie la formarea conduitelor si la orientarea comunicarii sociale.

Atribuind un semn conventional realitatii si prescriind, prin structuri si traditii, ceea ce percepem si imaginam, reprezentarile sociale se constituie intr-un mediu social, iar prin autonomia lor si prin presiunile pe care le exercita, ele se manifesta ca realitati de necontestat.

Serge Moscovici a preluat din gandirea lui Gerald Holton conceptul de thêmata si l-a introdus in psihologia sociala, desemnand "idei-sursa" sub forma de imagini cu rol de fundamente in elaborarea reprezentarilor sociale. Thêmata sunt idei primare, notiuni primitive, imagini arhetipale ale lumii, privind structura sau geneza sa, cu puternica inradacinare si care influenteaza gandirea stiintifica si simtul comun, deschizand sau blocand traseele dezvoltarii acestora. (Moscovici & Vignaux, 1994, apud Curelaru, 2006, p. 80).

Potrivit lui Moscovici, reprezentarile sociale se inscriu mereu intr-un "cadru de gandire preexistent", intr-un sistem de credinte ancorate in valori, norme, traditii sau imagini. In raport cu acestea, reprezentarile sociale au menirea de a aduce clarificari (a oferi sensuri), de a asigura integrarea (incorporarea elementelor noi in cadre familiare) si ampartasirea (asumarea, recunoasterea colectiva a unor sensuri. Nasterea unei reprezentari sociale este influentata, asadar, de existenta acestor structuri supraordonate, organizate sub forma de thêmata.

In viziunea Ivanei Marková, gandirea noastra este structurata pe baza unor antinomii implicate in formarea conceptelor, elaborarea semnificatiilor din limba si a imaginilor comune. Antinomiile "au fost evidentiate de-a lungul istoriei umanitatii, in diverse tipuri de epistemologii, sisteme cosmologice, religii, mituri si filosofii" (Marková, 2004, p. 58). Ele sunt latente in gandirea sociala, se transmit din generatie in generatie prin comunicarea culturala, fara a fi explicitate, fara a se elabora o reflectie sociala asupra lor. Ideea autoarei este aceea ca anumite antinomii devin thêmata atunci cand, cu ocazia unor evenimente sociale deosebite, ele "intra in discursul public, se problematizeaza si se tematizeaza". "Confruntate cu astfel de evenimente noi (in plan politic, economic etc.), societatea elaboreaza reprezentari sociale pentru a stapani situatia. Thêmata activate genereaza aceste reprezentari" (Curelaru, 2006, p. 81). Reprezentarile sociale implica o multitudine de moduri in care membrii comunitatilor gandesc, isi imagineaza si comunica despre realitatile lor sociale. Stilurile de gandire si de comunicare determina tematizarea si retematizarea reprezentarilor sociale.

Un alt concept semnificativ pentru analiza reprezentarilor sociale, care a fost de introdus Michel-Louis Rouquette (1988, 1994) este cel de nexus. Acesta este un nod afectiv prelogic, care ofera un reper pentru "o intreaga serie de luari de pozitie, de impartasiri ale unor credinte, de angajamente si de conduite" (Monaco, 2010, p. 118). Nexus-urile se manifesta ca embleme mobilizatoare, clisee, cu un continut simbolic si coeziv deosebit de puternic, cum ar fi "democratia", "libertatea", "patria" etc. Ele au o polaritate afectiva accentuata, "cristalizeaza" valori sau contravalori, impun atasamentul sau repulsia furnizeaza criterii de adeziune sau respingere la nivel colectiv exprimand identitatea, apartenenta si fuziunea unei multimi (de la un grup la o societate intreaga.

Dupa Jean-Claude Abric, reprezentarile indeplinesc functii importante la nivelul socialului, determinand atitudini si comportamente (Abric, 1997, pp. 111-112):

a. functia de cunoastere; reprezentarile permit intelegerea si interpretarea realitatii; totodata, ele determina cresterea eficacitatii comunicarii sociale, fiind o conditie necesara pentru realizarea acesteia;

b. functia identitara;  reprezentarile definesc identitatea si asigura mentinerea specificitatii grupurilor; aceasta inseamna ca ele situeaza in campul social indivizii si grupurile; elaborarea identitatii sociale trebuie sa fie compatibila cu cu sistemele de norme si valori determinate social si istoric;

c. functia de orientare;  reprezentarile ghideaza comportamentele si practicile, avand un rol important in definirea finalitatii situatiei, prin determinarea tipului de relatii pertinente pentru subiect si a tipului de demers cognitiv adoptat; ca actiune asupra realitatii, reprezentarea sociala produce sisteme de anticipari si de asteptari; totodata, ea defineste ceea ce este permis, tolerabil sau acceptabil intr-un context social;

d. functia justificativa; reprezentarile permit justificarea comportamentelor si a luarilor de pozitie; de exemplu, ele mentin sau consolideaza pozitia sociala a unui grup, justificand diferenta sociala, asemenea stereotipurilor.

Manipularea reprezentarilor duce la situarea in centrul atentiei si sporirea gradului de importanta a unor caracteristici sociale in raport cu altele si, in consecinta, la construirea unei imagini sociale care nu corespunde, intotdeauna, cu ceea ce indivizii, luati separate, experimenteaza zilnic. Reprezentarile sociale se prezinta intotdeauna cu doua fatete: aceea a imaginii si aceea a semnificatiei, care isi corespund reciproc; ele fac sa corespunda oricarei imagini un sens si oricarui sens o imagine. Ele constituie o forma particulara a gandirii simbolice, fiind in acelasi timp imagini concrete vizualizate direct si trimiteri la un sistem de raporturi sistematice care dau o semnificatie mai ampla acestor imagini concrete (Doise & Palmonari, 1996, p. 25).