Folosirea limbajului verbal Tehnicile care folosesc limbajul
verbal sunt destul de limitate, cu toate ca la prima vedere pare mai facil sa se atraga atentia prin ceea ce se spune. Ele pot fi utilizate cu precadere in partea introductiva.
Glumele sunt o solutie usor de folosit in introducere, intrucat ele induc o
stare de relaxare in randul audientei, atragand dupa sine si bunavointa
acesteia. De asemenea, se castiga atentia, intrucat a incepe sa
vorbesti despre ceva serios intr-un registru hazliu nu este ceva uzual. In
cazul in care vorbitorul isi incepe discursul cu o gluma, este
de dorit ca aceasta sa aiba legatura cu subiectul, fara insa a fi deplasata,
agresiva sau sa intre in contradictie cu ce va spune.
Prezentarea atipica este o alta modalitate de
castigare a atentiei si bunavointei. Intr-o lume obisnuita cu
formula clasica 'Buna ziua! Ma numesc' orice alta modalitate de prezentare iese in evidenta, atragand
interesul celor care asculta. Chiar si modificarea formulei
de salut cu arhaicul 'Ziua buna!' starneste senzatia de nou, fara a
deranja. La fel ca si in cazul glumelor, nu este
indicat ca prezentarea sa fie ostentativa, pentru ca atrage antipatie.
Parasirea subiectului este o tehnica folosita de
vorbitorii care au experienta. Daca in timpul cuvantarii cel care vorbeste ?uita? pentru un moment ce
are de gand sa spuna, trecand la cu totul altceva, interesul publicului va fi
recastigat. Este suficient ca un membru al auditoriului sa fie luat ca martor(?Sunt convins ca si domnisoara blonda din randul al
treilea este de acord ca?) pentru castigarea interesului. Experienta este necesara deoarece cea mai mica depasire a limitei,
poate provoca un efect invers celui dorit. »
Folosirea limbajului nonverbal
Avand in vedere ca are mai multe
elemente care il compun, limbajul nonverbal ofera mai
multe posibilitati de captare a atentiei. Orice gest socant,
orice inflexiune a vocii sau rupere de ritm atrag atentia.
Gestica ofera nenumarate cai de captare a atentiei. O
simpla bataie din palme sau pocnirea din degete sunt
gesturi care nu sunt intalnite in mod uzual la un vorbitor. Din acest motiv,
ele au rolul de a aduce un lucru nou, atractiv. In
momentul folosirii gesturilor pentru a atrage atentia trebuie sa se ia in calcul si ceea ce se spune in acel moment,
pentru a nu crea contradictii. De asemenea, este
important ca gestul sa nu fie exagerat, ostentativ sau jignitor.
Mimica poate fi un element important atat pentru
captarea atentiei cat si pentru pastrarea acesteia, mai ales atunci cand
publicul este suficient de aproape pentru a observa trasaturile vorbitorului. O
incruntare usoara sau un rictus lejer trezesc
interesul, chiar daca in mod uzual nu sunt lucruri de dorit intr-un discurs.
Tocmai lipsa de dezirabilitate le face sa fie
atractive, insa orice accentuare a lor poate starni nervozitate si reactii
adverse.
Ruperile de ritm ofera posibilitati mari de atragere a
publicului. Fara a interveni brusc, ele accentueaza
importanta anumitor parti ale discursului. Schimbarea de ritm
se face treptat pentru a nu deranja, dar nu foarte lent, pentru a putea fi
perceputa.
Cresterea sau scaderea volumului este una dintre cele
mai usoare posibilitati de captare a atentiei. Fara a cadea in extreme
(publicul trebuie sa auda tot ce se spune, dar nu
trebuie agresat prin strigate) vorbitorul poate accentua ceea ce este
important.
Tonul folosit este, de asemenea, o arma a
vorbitorului. Intreruperea momentelor de vorbire pe un
ton entuziast cu momente in care este folosit un ton calm atrage atentia asupra
acestora din urma. Similar se intampla cu oricare intercalare de tonuri,
accentul fiind pus pe vorbirea pe un ton diferit de
cel pe care vorbitorul il utilizeaza in mod uzual.
Momentele de tacere capteaza atentia intr-un mod specific.
O pauza bine calculata are rolul de a trezi in randul publicului o usoara
neliniste, intrucat pentru moment se da senzatia de pierdere a controlului.
Important este ca in aceste momente de pauza auditoriul
devine curios, dorind sa stie ce se intampla. Este esential ca pauza sa nu fie prea lunga pentru a nu induce sentimentul de
nesiguranta, dar nici prea scurta pentru a trezi curiozitatea si sentimentul ca
ceva urmeaza sa se intample.
Este important de retinut ca strategiile de captare a
atentiei pot fi folosite si impreuna, acest fapt crescand marja de siguranta a
atingerii scopului propus. De asemenea, ele au doar rolul de a
accentua anumite momente. Utilizarea exagerata a acestor tehnici risca sa
provoace senzatia de agresivitate»
::Cine m-a atins?::
pr. Anthony M. Coniaris
Exista un limbaj pe care ar trebui cu
totii sa invatam sa il vorbim. Este un limbaj care
comunica cu adevarat ceva; un limbaj care exprima efectiv caldura iubirii; un
limbaj care poate sa sparga formidabile bariere ale comunicarii. Este limbajul atingerilor. Oamenii
redescopera acum acest limbaj uitat. Dar este
in fapt un limbaj stravechi. Isus l-a folosit. Cand copiii veneau la El, ii lua in brate si in binecuvanta.
Cand dorea sa vindece un lepros sau un orb, ii
atingea. Cand dorea sa demonstreze profunzimea iubirii
sale, El se folosea din nou de atingere, spaland picioarele discipolilor sai.
Un judecator povestea odata ca nu a vazut niciodata la
tribunal un tata care se judeca cu fiul sau sa se atinga reciproc, ca semn de
afectiune. Daca tatal ar pune mana pe umarul fiului sau,
spunea judecatorul, i-ar transmite ceva. Dar nu o
face. Eu, cand vizitez un preot in varsta, ii
iau mana in mainile mele in timpul rugaciunii. Atingerile
umane facute din iubire au ceva anume. Sunt atingerile
lui Cristos insusi.
Dr. Smiley Blanton, un medic psihiatru, obisnuia sa intrebe cuplurile
casatorite care aveau probleme: 'Spuneti-mi, de cand nu v-ati mai plimbat
cu sotia tinand-o de dupa umeri? Din cand in cand va asezati pe covor pentru a
va juca cu copiii? Cand spuneti rugaciunea la masa, va tineti
de mana?' Acelasi psihiatru se plangea de faptul
ca in maternitati, bebelusii sunt izolati de mamele lor imediat dupa nastere.
'As prefera sa ii vad pe acesti copiii in bratele
mamelor, sau in leagane langa patul lor, chiar si tinuti stangaci de catre
tati. Bebelusii care au acest privilegiu de a nu fi despartiti dupa
nastere de mama tind sa fie ulterior mai stabili
emotional.' Chiar si bebelusii inteleg limbajul magic al atingerii.
Rezultate
similare au obtinut E. Fereiro, E. Clark.
Cercetand modalitatile de exprimare lingvistica a timpului
(verbe, adverbe etc.) in functie de nivelul structurilor operatorii,
Fereiro a evidentiat "reala forta
organizatorica" a acestora asupra subsistemului lingvistic. Desi adverbele si timpurile verbale sunt folosite de
timpuriu, abia pe masura maturizarii cognitive acestea dobandesc o
organizare structurala si sunt folosite adecvat.
Toate aceste date sustin teza
generala ca in sistemul multiplelor interactiuni dintre
structurile cognitive si lingvistice, cele dintai sunt dominante, cele din
urma - recesive.
Desi recunosc rolul structurilor
senzorio-motorii ca prealabile in dezvoltarea lingvistica, unii autori (16) au sustinut
ca odata cu aparitia limbajului (extern) acesta este interiorizat
sub aspectul formei si functiilor sale, devenind limbaj intern, iar
apoi gandire. Deci, gandirea este un limbaj
interiorizat, dupa aparitia limbajului, structurile cognitive fiind
subordonate celor lingvistice. in ciuda unei
ingeniozitati experimentale puse in joc, cercetarile de
pana acum nu confirma aceasta ipoteza (Bronckart). Dealtfel, in procesualitatea ei, gandirea utilizeaza si
alte coduri - imagistic, semantic (vezi in acest sens capitolul
"Inteligenta artificiala si psihologia cognitiva").
Pe
aceeasi linie se inscriu si rezultatele remarcabile obtinute in
studiul "codurilor neurofiziologice ale activitatii psihice",
folosind metoda electrozilor implantati pe termen lung in creierul
bolnavilor (numai in scopuri terapeutice). Investigarea
nemijlocita a activitatii neuropsihologice a creierului uman a
permis punerea in evidenta a doua tipuri de coduri nervoase, cu
care opereaza creierul in timpul activitatii verbale: 1. codul
"acustic", cu ajutorul caruia este codata
sau decodata componenta sonora
a vorbirii si 2. codul "semantic" in care este
codat continutul informational al mesajului verbal. Altfel spus, in
creierul omului exista, pe de o parte, un pattern de impulsuri nervoase
care corespund structurii acustice a limbajului oral, iar pe de alta parte
un pattern de impulsuri nervoase care corespunde notiunii, ideii, in
gener
