Orizonturile
imaginarului
Imaginarul
constituie o realitate independenta, dispunand de propriile sale structuri
si de propria sa dinamica. Imaginarul este mai mult decat un ansamblu de
reprezentari sensibile prin faptul ca imaginile dobandesc o
dimensiune simbolica, ele fiind structurate de demersuri
inferentiale. "Imaginarul
este omniprezent, am spus deja. Orice gand, orice proiect, orice actiune
poseda o dimensiune imaginara, intr-un evantai foarte larg, care se
intinde de la ipoteza ce-si asteapta verificarea
pana la fantasmele cele mai insolite." (Boia,
2000, pp. 26-27).
Spre deosebire de configuratia oarecum
abstracta a mentalitatilor, imaginarul presupune o intreaga
colectie de imagini sensibile. Mai mult, imaginarul se prezinta
intr-un mod mult mai elaborat, uneori chiar deosebit de sofisticat. "Mituri, religii, utopii, sisteme de
alteritati, fictiuni literare, ipoteze stiintifice: ne
gasim la un nivel mai «elevat», mai «formalizat», mai apropiat de
ideologii decit de mentalitati (ideologiile nefiind, din punctul de
vedere al imaginarului, decit mitologii secularizate)" (Boia, 2000, p. 39).
Pina la urma, diferenta este marcata de gradul de
formalizare si de constientizare.
Gilbert Durand abordeaza imaginarul pornind
de la o conceptie simbolica a imaginatiei, adica de la o
conceptie care postuleaza semantismul imaginilor, faptul ca ele
nu sunt niste semne, ci isi contin intrucatva materialmente
sensul. Totusi, numerosi autori au remarcat "extrema confuzie care domneste in prea bogata terminologie a
imaginarului: semne, imagini, simboluri, alegorii, embleme, arhetipuri, scheme,
ilustrari, reprezentari schematice, diagrame si synepsis sunt
termeni nediferentiat folositi de catre analistii
imaginarului" (Durand, 1977, p. 52). Imaginarul este constituit din
ansamblul tuturor imaginilor trecute, posibile, produse sau care urmeaza sa fie
produse, precum si din mijloacele de producere, de transmitere si de receptare
a acestora.
La
sfarsitul celui de-al saselea deceniu al secolului al XX-lea, Roger
Bastide creaza o bresa in sociologia pozitivista prin
deschiderea cercetarilor intr-o sociologie a cunoasterii prin
imaginar. Astfel, sacrul, mitul, jocul, fantastical, riturile unor
societati indepartate devin obiecte ale unei cercetari
fructuoase.
Gilbert Durand a realizat o schema
"topica" a utilizarilor imaginarului intr-o societate data
si la un moment dat (Durand, 1999, pp. 184-186). Trasand un cerc pentru a
figura ansamblul imaginar ce
acopera o epoca data a unei societati utem sa-l
divizam orizontal in trei "felii". Ȋn "felia" cea mai in "profunzime"
figureaza ceea ce Jung numeste "inconstient colectiv", iar
Durand identifica drept "inconstient specific"; este locul in care
schemele arhetipale trezesc "imagini arhetipale". "Acest «inconstient specific"se prinde aproape la stadiul nativ (asa cum se spune despre ipsos ca «se
prinde» intr-un tipar) in imaginile simbolice purtate de mediul inconjurator, si mai ales de rolurile, personae
(mastile), jocului social" (Ibidem, p. 85). Acestea se instituie in
a doua "felie" orizontala a diagramei lui G. Durand. Este zona stratificarilor sociale
unde, in functie
de clase, caste, ranguri de varsta, sexe, grade de rudenie, rolurile impartite se modeleaza in
roluri valorizate si
in roluri marginalizate,
in functie
de un partaj vertical al cercului printr-un diametru. in timp ce imaginile de roluri valorizate pozitiv
tind sa se institutionalizeze intr-un ansamblu foarte coerent, avandu-si
codurile sale proprii, rolurile marginalizate raman intr-un Underground
mai dispersat. Dar tocmai aceste imagini de roluri
marginalizate sunt fermenti,
destul de anarhici, pentru o schimbare radicala si pentru o
schimbare de mit director. Ȋn sfarsit, in "felia" orizontala superioara a diagramei
se poate aseza "supraeul" respectivei societati. Acest "supraeu"
tinde sa se organizeze, chiar sa rationalizeze rolurile pozitive
ale "eului" socio-cultural in coduri, planuri, programe, ideologii, pedagogii.
Acestor doua dimensiuni
ale topicii, verticala care taie cele doua jumatati "sistemice" ale cercului, adica
cele doua emisfere ale contradictiilor sociale care
constituie o societate, si orizontala care esaloneaza trei
"felii" de calitati
diferite ale imaginarului socio-cultural trebuie sa li se adauge o a treia
dimensiune, temporala
de aceasta
data, ce parcurge periferia cercului in sensul acelor de ceasornic, plecand de la polul
inferior al diagramei noastre axate prin diametrul vertical,
pentru a reurca prin stanga de-a lungul cercului. Se constata ca se pleaca de la o
extremitate foarte plina
de "siroiri"
de imagini: este schita confuza a unui imaginar care, putin cate putin, se regularizeaza cu
roluri diverse in partea sa mediana, pentru a sfarsi foarte saracit la
extremitatea lui superioara,
unde alogicul mitului
tinde sa se
estompeze in profitul logicii curente. Deci, intr-un parcurs temporal, continuturile imaginare (visuri, dorint.e,
mituri etc.) ale unei societatii se
nasc.intr-o «siroire» confuza, dar importanta, se consolideaza «teatralizandu-se» in
utilizari «actantiale» [ . ] pozitive
sau
negative, care-si primesc structuriie si valoarea de «confluente» sociale
diverse (cu sprijin politic, economic, militar etc.), pentru ca, in final sa se
rationalizeze, deci sa-si piarda spontaneitatea lor mitogenica, in edificii fIlozofice, in ideologii si in codificari" (Durand, 1999, p. 186).
Ȋn
prezent, oamenii sunt confruntati cu o explozie a imaginarului; societatea
contemporana se confrunta cu o
productie fara precedent de imagini. Media, ca furnizori de
imagini, sunt prezente la toate nivelurile reprezentarii,omului
occidental sau occidentalizat.
"Din leagan si pana in mormant,
imaginea e prezenta, dictand intentiile producatorilor anonimi sau
oculti: incepind cu
trezirea pedagogica a
copilului, cu optiunile economice
sau profesionale ale adolescentului, cu optiunile
tipologice (look-ul)
ale fiecaruia, in
moravurile publice sau private, imaginea mediatica
este prezenta, uneori
dorindu-se «informatie», alteori
ascunzand ideologia unei «propagande» sau facandu-se
«publicitate» seducatoare Importanta acestei «manipulari
iconice» (relative la imagine) nu ingrijoreaza inca; si totusi de ea
depind toate celelalte valorizari" Durand, 1999, pp. 145-146). Este important ca
imaginea sa nu sufoce imaginarul, ca valorile sa nu fie nivelate la
nivelul comunitatilor si ca societatea actual sa nu scape
de sub control producerea si proliferarea imaginilor.
