Concepte si defintii specifice activitatii de turism

Concepte si defintii specifice activitatii de turism

Turismul reprezinta un fenomen economico-social specific civilizatiei moderne, puternic ancorat in viata societatii si, ca atare, aflat intr-o relatie de interconditionalitate cu aceasta[1].

Rolul tot mai important al turismului in cadrul economiilor nationale si, totodata, in economia globala mondiala a necesitat gasirea unei definitii cat mai complete a acestui adevarat “fenomen de masa”.

Din punct de vedere etimologic, cuvantul “TURISM” provine din termenul englezesc “TO TOUR” (a calatori, a colinda), avand deci semnificatia de excursie. Creat in Anglia in secolul al XVIII-lea, desemnand initial actiunea de a voiaja in Europa, acest galicism deriva la randul sau din cuvantul francez “TOUR” (calatorie, miscare in aer liber, plimbare, drumetie) si a fost preluat treptat de majoritatea limbilor moderne, pentru a exprima forme de calatorie care urmaresc cu preponderenta un scop de agrement, de recreere[2].

Termenul francez “TOUR” deriva din cuvantul grecesc “TOURNOS” si respectiv din cel latin “TURNUS”, pastrand semnificatia de circuit, in sensul de calatorie. Unii experti (belgianul Arthur Haulot, de exemplu) accepta si ipoteza originii ebraice a cuvantului, in ebraica antica “TUR” corespundea notiunii de calatorie, descoperire, recunoastere, explorare[3].

Din cele prezentate mai sus, deriva faptul ca fenomenul turistic este cel care “mobilizeaza” un numar important de persoane sa-si paraseasca temporar locurile de resedinta, deplasandu-se spre alte zone (localitati sau tari), pentru a-si petrece timpul liber. Pe timpul deplasarii la si de la locul de destinatie, precum si pe timpul sederii temporare in aceste zone, vizitatorii, prin cumpararea produselor turistice oferite, ajuta la o crestere a veniturilor acestor locuri.

Pentru a stimula aceste cereri ale turistilor, ofertantii din domeniul turismului au inceput sa-si largeasca si sa-si imbogateasca continuu “paleta” de oferte, astfel incat acesta sa se adreseze unui numar cat mai mare de consumatori; aceste oferte sunt astfel structurate incat sa “raspunda” necesitatilor turistilor in functie de varsta acestora, categoria sociala din care fac parte s.a..

In turism se disting doua categorii de relatii: relatii materiale, care apar atunci cand turistii recurg la anumite servicii platite, si relatii imateriale (intangibile), rezultate din contractul cu populatia locala, cu civilizatia, cultura, traditiile, institutiile publice etc., din tara vizitata.

Dintre multele definitii care au fost date in secolul XX turismului demne a fi mentionate sunt urmatoarele:

dr. W. Henziker (Elvetia) : “Turismul este ansamblul de relatii si fenomene care rezulta din deplasarea si sejurul persoanelor in afara domiciliului lor, atat timp cat sejurul si deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanenta si activitate lucrativa oarecare”[4].

dr. Claude Kaspar (Franta) : “Turismul este un ansamblu al relatiilor si al faptelor constituite din deplasarea si sejurul personajelor, pentru care locul de sejur nu este nici domiciliul, nici locul principal al activitatii profesionale”[5].

Astfel, turismul se refera la “activitatile desfasurate de persoane, pe durata calatoriilor si sejururilor, in locuri situate in afara resedintei obisnuite, pentru o perioada consecutiva ce nu depaseste un an, cu scopul de loisir, pentru afaceri sau alte motive”[6].

Pentru a reliefa rolul turismului national, Organizatia Mondiala a Turismului a definit acest concept astfel: “poate fi considerat turist national orice persoana care viziteaza un loc ce nu constituie domiciliul sau obisnuit, situat in exteriorul tarii sale de resedinta si avand un scop diferit de acela al exercitarii unei activitati remunerate si efectuand  o sedere cu o durata de cel putin o innoptare (adica 24 de ore)[7] “

Pentru definirea turistului strain, la recomandarea Comitetului de statisticieni experti ai Ligii Natiunilor, in 1937 s-a acceptat urmatoarea definire : “orice persoana care se deplaseaza pentru o durata de cel putin 24 de ore intr-o alta tara, diferita de cea in care se afla domiciliul sau stabil[8]”.

Aceasta definire a fost necesara pentru a putea ajuta specialistii in domeniu sa poata masura nivelul fluxurilor turistice in functie de motivatia de calatorie a fiecarui  turist in parte.

Conceptul de calator este reprezentat de totalitatea persoanelor care se deplaseaza intre doua sau mai multe locatii in orice scop[9].

De asemenea, s-a dovedit necesara definirea altor doua concepte, si anume, cele de “excursionist”, respectiv de “vizitator”. Astfel, pe plan intern, “excursionistii sunt considerate toate persoanele care calatoresc pentru placerea lor proprie, pe o durata mai mica de 24 de ore”[10], in timp ce vizitatorul este “orice persoana care calatoreste intr-un loc, altul decat cel obisnuit, pentru mai putin de 12 luni consecutive si al carei scop principal nu este acea de prestare a unei activitati lucrative la locul vizat.”[11]

La conferinta pentru turism si calatorii internationale, desfasurata la Roma in anul 1963, s-a recomandat definirea conceptului de “vizitator temporar”. Astfel, termenul de vizitator este reprezentat de “orice persoana care se deplaseaza intr-o alta tara, alta decat cea in care isi exercita o activitate remunerata in tara data.”[12]

Conform definitiei, in categoria respectiva pot fi inclusi turistii care viziteaza o tara cel putin 24 ore sau innopteaza cel putin o data in tara vizitata ( avand ca scop al deplasarii odihna, recreerea, distractia s.a. ) si, de asemenea, vizitatorii temporari care petrec in tara respectiva mai putin de 24 de ore.

Avand in vedere cele prezentate anterior, vizitatori se pot imparti in urmatoarele gupuri, avand drept criteriu de baza timpul petrecut pe teritoriu tarii vizitate si numarul de innoptari efectuate de acestia pe teritoriul respectiv:

vizitatorii care nu efectueaza nici o innoptare

vizitatorii care efectueaza o singura innoptare

vizitatorii ce efectueaza mai mult de o innoptare

Categorii distincte sunt reprezentate de :

vizitatorii tarilor aflate la granita cu statul de referinta

pasagerii vaselor de croaziera care viziteaza tara respectiva

Aceasta clasificare distincta este necesara ca urmare a faptului ca cele doua categorii mentionate mai sus nu apeleaza la serviciile de baza turistice din tara pe care o viziteaza, deci nu exercita o influenta importanta asupra incasarilor ce se realizeaza din turism la nivelul respectivei tari.